UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT

PROGRAMUL DE STUDII:DREPT SOCIAL ROMĂN ȘI
EUROPEAN
ANUL 1 2021-2022

REFERAT
CONCEDIUL PENTRU INCAPACITATE TEMPORARĂ DE
MUNCĂ

COORDONATOR MASTER:
Prof.univ.dr.Alexandru ȚICLEA

Ionică Ligia-Mihaela

București
2021
Concediul pentru incapacitate temporara de
munca (concediul medical) reprezinta o intrerupere in cursul
normal al activitatii desfasurate de un salariat in folosul
angajatorului sau, datorita starii de sanatate. Prin urmare,
acesta nu reprezinta un act de vointa al partilor, care sunt tinute
sa dea curs intocmai efectelor sale.
Concediul pentru incapacitate temporara de munca este unul
din drepturile de asigurari sociale recunoscute asiguratilor
pentru care se achita contributia pentru concedii si indemnizatii
de asigurari sociale de sanatate, pentru situatiile cand, din
motive care tin de starea de sanatate precara, acestia sunt
impiedicati sa presteze activitate in folosul angajatorului.
Concediul pentru incapacitate temporara de munca reprezinta
unul din cazurile de suspendare a contractului individual de
munca si are ca efecte intreruperea prestarii activitatii
salariatului si a platii drepturilor de natura salariala de catre
angajator (art. 49 alin. (2) din Codul muncii).
Concediul pentru incapacitate temporara de munca suspenda
de drept contractul de munca, adica intrerupe temporar si
independent de vointa partilor prestarea activitatii si plata
salariului.
Concediul medical nu trebuie supus aprobarii
angajatorului, fiind un drept acordat de lege salariatului
care se afla temporar in imposibilitatea fizica sau psihica
de a presta activitate.

Starea pasagera de boala care impiedica salariatul sa presteze

activitate nu trebuie confundata cu inaptitudinea fizica si/sau
psihica constatata de medicul de medicina a muncii, care nu ii
permite angajatului sa isi indeplineasca atributiile
corespunzatoare locului de munca ocupat. 
Avem in vedere acele situatii in care, din motive constatate
medical, salariatul nu mai are abilitatea de a presta in bune
conditii pentru sanatatea proprie activitatile specifice functiei
ocupate. Continuarea in aceste conditii a activitatii poate afecta
starea fizica si/sau psihica a salariatului, diminuand evident si
calitatea prestatiei sale in unitate.
Aceasta stare de fapt da dreptul angajatorului sa solicite
medicului de medicina a muncii un examen de specialitate din
care sa rezulte posibilitatea continuarii activitatii. In cazul unui
raspuns nefavorabil, in sensul inaptitudinii salariatului de a mai
ocupa functia pe care a fost incadrat, medicul de medicina a
muncii va propune angajatorului trecerea salariatului pe un alt
loc de munca vacant, compatibil cu starea fizica si/sau psihica
constatata.
Cu toate acestea, incapacitatea fizica si/sau psihica nu poate fi
totala, intrucat aceasta ar atrage pensionarea pentru invaliditate
gradul I sau gradul II.
In cazul refuzului salariatului de a trece pe un post
corespunzator starii sanatatii sale, cat si dupa indeplinirea
obligatiei de a anunta despre aceasta agentia pentru ocuparea
fortei de munca, in vederea redistribuirii acestuia pe unul din
locurile de munca vacante aflate in evidenta agentiei,
angajatorul poate dispune concedierea pentru inaptitudine fizica
si/sau psihica potrivit art. 61 lit. c) din Codul muncii.
Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca
Asiguraţii beneficiază de o indemnizaţie pe perioada în care se
află în incapacitate temporară de muncă datorită unui accident
de muncă sau datorită unei boli profesionale, indiferent de
momentul producerii acestuia/acesteia.
Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă reprezintă 80% din baza de calcul.
În cazul urgenţelor medico-chirurgicale, cuantumul
indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de
100% din baza de calcul.
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate
temporară de muncă este de 183 de zile în intervalul de un an,
socotită din prima zi de concediu medical.
Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face
pentru cel mult 90 de zile, în funcţie de evoluţia cazului şi de
rezultatele acţiunilor de recuperare, conform procedurilor
stabilite de CNPP.
Baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară
de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru
trecerea temporară în alt loc de muncă se determină ca medie
a câştigurilor brute definite conform Legii nr. 227/2015 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, realizate
lunar de către asigurat, din salarii sau venituri asimilate
salariilor, în ultimele 6 luni anterioare lunii pentru care se acordă
concediul medical.
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în cazul
accidentului de muncă sau al bolii profesionale se suportă în
primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4-a zi
de incapacitate, din sumele prevăzute pentru asigurarea la
accidente de muncă şi boli profesionale in bugetul asigurărilor
sociale de stat.
Indemnizaţiile se calculează şi se plătesc de către angajatori şi
se recuperează de la casele teritoriale de pensii pe baza actelor
justificative din sumele prevăzute pentru asigurarea la
accidente de muncă şi boli profesionale în bugetul asigurărilor
sociale de stat.
În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de o lună, baza
de calcul a indemnizaţiilor o constituie câştigul lunar brut
realizat de asigurat în prima lună de activitate.
La stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite se au în
vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare
declarate nelucrătoare, precum şi cele referitoare la stabilirea
programului de lucru, prevăzute prin contractele colective de
muncă.
Casele judetene de pensii preiau în plată certificatele de
concediu medical emise "în continuare". Pentru a putea fi
considerate eliberate în continuare, certificatele medicale
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a. păstrează codul de diagnostic;
b. codul de  indemnizaţie care a determinat accidentul de
muncă/boala profesională;
c. păstrează baza de calcul iniţială a acestui tip de
indemnizație.
În cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă,
certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija
angajatorului, de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a
Municipiului Bucureşti, respectiv de casa teritorială de pensii în
a cărei rază se află sediul angajatorului sau domiciliul
asiguratului.
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate
temporară de muncă poate fi mai mare în cazul unor boli
speciale şi se diferenţiază astfel:

 până la un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru

tuberculoză pulmonară şi unele boli cardiovasculare
stabilite potrivit anexei la prezentele instrucţiuni;
 până la un an, cu drept de prelungire până la un an şi
jumătate de către medicul expert al asigurărilor sociale al
Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări
Sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză
meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a glandelor
suprarenale, precum şi pentru SIDA şi cancer de orice tip,
în funcţie de stadiul bolii;
 până la un an şi jumătate, în intervalul ultimilor 2 ani,
pentru tuberculoză pulmonară operată şi osteoarticulară;
 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un
an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de
tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al
asigurărilor sociale al Casei Naţionale de Pensii şi Alte
Drepturi de Asigurări Sociale.

Asiguraţii bolnavi care prezintă unele boli cardiovasculare

stabilite potrivit legii, conform anexei la prezentele instrucţiuni,
au dreptul la un concediu medical de până la un an, fără avizul
medicului expert al asigurărilor sociale al Casei Naţionale de
Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale; în aceste cazuri
certificatele de concediu medical se eliberează de unităţile
sanitare acreditate care acordă asistenţă medicală de
specialitate.

Asiguraţii bolnavi de SIDA şi cancer de orice tip, în funcţie de

stadiul bolii, beneficiază de un concediu medical, cu drept de
prelungire până la un an şi jumătate; în aceste cazuri
certificatele de concediu medical se eliberează de unităţile
sanitare acreditate care acordă asistenţă medicală, cu
posibilitatea prelungirii de către medicul expert al asigurărilor
sociale al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări
Sociale.

Eliberarea certificatelor de concediu medical pentru asiguraţii

bolnavi de tuberculoză Asiguraţii bolnavi de tuberculoză
pulmonară şi extrapulmonară primesc certificatele de concediu
medical pe perioade de maximum 31 de zile de la medicii
unităţilor sanitare unde sunt trataţi.

Propunerea de pensionare poate fi solicitată încă din primele

zile de boală în cazul afecţiunilor fără potenţial recuperator şi
concediul medical se include în mod obligatoriu în durata pentru
care se acordă indemnizaţie pentru incapacitate temporară de
muncă pentru persoanele asigurate.

În caz de tuberculoză meningeală, urogenitală sau a glandelor

suprarenale şi peritoneală se acordă concedii medicale de până
la un an, cu drept de prelungire de către medicul cabinetului de
expertiză medicală a capacităţii de muncă până la un an şi
jumătate, acordate în ultimii 2 ani.

Pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară se acordă

concedii medicale de 6 luni, cu drept de prelungire de către
medicii cabinetelor de expertiză medicală a capacităţii de
muncă până la maximum 12 luni în ultimii 2 ani.
 Pensionarea medicala a salariatului se realizeaza potrivit art.
53 si urm. din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de
pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si
completarile ulterioare.
Pensia de invaliditate presupune pierderea totala sau cel putin
a jumatate din capacitatea de munca a asiguratilor. Procedural,
pensionarea pentru invaliditate intervine dupa o perioada
indelungata de acordare a unor concedii pentru incapacitate
temporara de munca de catre medicul curant.
La propunerea acestuia, medicul expert al asigurarilor sociale
poate emite decizia de incadrare intr-un grad de invaliditate,
care va sta la baza stabilirii pensiei pentru invaliditate.
Un caz interesant de cumul al indemnizatiei de boala cu pensia
de invaliditate poate exista in situatia incadrarii in munca cu
contract de munca cu timp partial (cel mult 4 ore pe zi) a unei
persoane pensionate de invaliditate gradul III.
In situatia intervenirii starii de boala a acestei persoane, se vor
acorda concediul si indemnizatia de boala in conditiile O.U.G.
nr. 158/2005. Persoana va beneficia in paralel si de pensia de
invaliditate.
Pensionarea pentru invaliditate atrage incetarea de drept a
contractului individual de munca, conform art. 56 lit. d) din
Codul muncii, din data comunicarii deciziei de pensionare.
 Condiţii de acordare:
Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care nu au împlinit
vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5, care
şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de
muncă, și care au realizat stagiu de cotizare, în condițiile legii.
 Beneficiari:
 
    • persoanele care si-au pierdut total sau cel puţin jumătate
din capacitatea de muncă din cauza unei boli obişnuite sau a
unor accidente care nu au legătură cu munca;
    • persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate
din capacitatea de muncă, din cauza accidentelor de muncă şi
bolilor profesionale, neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA
(indiferent de stagiul de cotizare realizat);
    • persoanele care au satisfăcut serviciul militar ca militari în
termen sau militari cu termen redus, pe durata legal stabilită, a
fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat(indiferent de stagiul
de cotizare realizat);
    • elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel
puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a
accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în
timpul şi din cauza practicii profesionale(indiferent de stagiul de
cotizare realizat);
    • persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate
din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a
participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie
1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din
decembrie 1989, care erau cuprinse într-un sistem de asigurări
sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză,
acestea având dreptul la pensie de invaliditate în aceleaşi
condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor
care au suferit accidente de muncă.
 
În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă,
invaliditatea este:
 
    • de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii
de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire;
    • de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii
de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire;
    • de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin
jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să
presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult
jumătate din timpul normal de muncă.
 
 BIBLIOGRAFIE:

1. Codul Muncii
2. Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
3. Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public
de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
4. ORDONANTA DE URGENTA nr. 158 din 17
noiembrie 2005 privind concediile si indemnizatiile de
asigurari sociale de sanatate
5. ORDIN nr.343/399 din 31 mai 2001 al ministrului
sănătăţii şi familiei şi al ministrului muncii şi solidarităţii
sociale pentru aprobarea Instrucţiunilor privind
eliberarea certificatelor de concediu medical în baza
cărora se acordă indemnizaţiile de asigurări sociale