RECALCULARE PENSIE ACORD GLOBAL

Recalculare pensie.

Recalcularea pensiei se poate obține prin formularea unei contestații a deciziei de pensionare.
Potrivit legislației din domeniul pensiilor „Deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi
contestate, în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanța judecătorească competentă.

Deciziile emise de casele teritoriale de pensii în intervalul cuprins între data intrării în vigoare
a prezentului articol și data intrării în vigoare a prezentei legi se contestă potrivit prevederilor
alin anterior. Deciziile necontestate în termenul prevazut la primul alineat sunt definitive.”

Astfel, în situația în care a fost desfășurată activitatea în muncă și în acord globa, iar Casa de
Pensii apartenentă nu a luat în considerare adeverința privind acordul global, puteți chema în
judecată Casa de Pensii în vederea obținerii drepturilor ce vi se cuvin.

Mai exact în vederea recalculării dreptului la pensie ca urmare a valorificării adeverinței privind
desfășurarea muncii în acord global.

Decizia prin care v-a fost respinsă recalcularea pensiei trebuie contestată, după cum am
arătat anterior, în termen de 45 zile de la data la care ați luat la cunoștință despre aceasta.
Contestația se înregistrează la Tribunalul din raza de domiciliu.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească adeverința

Pentru a putea fi valorificate de Casa de Pensii și ulterior de către instanța de judecată,

adeverințele trebuie să îndeplinească toate condițiile obligatorii impuse de art. 127 din HG
257/2011, respectiv conținutul lor să cuprindă:

a) denumirea angajatorului;

b) datele de identificare a persoanei;

c) perioada în care s-a desfășurat activitatea, cu indicarea datei de începere și de încetare a

acesteia;

d) funcția, meseria sau specialitatea exercitată;

e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;

f) perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.

Totodată din cuprinsul adeverințelor trebuie să reiesă perioada și suma în care aceste venituri
suplimentare au fost acordare precum și atestarea expresă a plății contribuțiilor de asigurări
sociale la bugetul de stat (plata CAS).

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 19/2011 pronunțată în recurs în
interesul legii, a stabilit că:

„În interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2
din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul
public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obținute
în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și
calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor
din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit
contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”

Altfel spus, veniturile realizate în sistem de acord global trebuie luate in considerare la calcularea
drepturilor de pensie deoarece retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților
în funcție de realizările profesionale.

Baza respingerii acestor venituri este susținută de reglementarea defectuasa din Legea 19/2000
preluata întocmai de către Legea 263/2010, care statuează că se iau în calcul doar veniturile cu
caracter permanent.

Însă practica judiciară a arătat că ceea ce interesează pentru stabilirea punctajului mediu anual,
este totalitatea veniturile salariale efectiv încasate, cu privire la care au fost achitate contribuțiile
individuale de asigurări sociale, independent de caracterul permanent sau nepermanent al acestor
venituri şi de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației
anterioare.

Contribuţiile calculate şi virate trebuie să se regăsească în baza de calcul a pensiei, fără a se

distinge asupra caracterul permanent-nepermanet al acestora, singurele condiţii la acest moment
fiind cele două enunţate, respectiv îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă ale adeverinţei
şi atestarea expresă a plăţii contribuţiei la asigurările sociale de stat.

Reiterăm că această interpretare a fost îmbrăţişată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în

Decizia nr. 19/2011 pronunțată în recurs în interesul legii.

Deci, ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul
ca pentru aceste venituri chiar și nepermanente, statul a încasat contribuțiile sociale însă refuză
să le ia în considerare și pe acestea.

Totodată, deși aceste venituri nu au caracter permanent de esență este faptul că statul și-a încasat
drepturile la momentul cuvenit, în cuantumul stabilit conform legii, iar când vine rândul
asiguraților să primeasca o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie
corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți și a fi respectat
principiul contributivității.

Un aspect la fel de important legat de condițiile pe care adeverințele trebuie să le îndeplinească

pentru a putea fi valorificate este cel legat de veridicitatea datelor cuprinse în acestea.

Atragem atenția că legislația referitoare la munca în acord global și la pensii prevede expres că:
angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzatori, în condițiile legii, de
legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în
baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării
sau revizuirii drepturilor de pensie.

De reținut!

„În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I
şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună
la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz,
la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-
au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de
muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu.

În situaţia în care, ca urmare a verificărilor, se constată încălcări ale legislaţiei privind

încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la
baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu
de cotizare în condiţii normale de muncă.”

Deşi în discuția curentă subiectul principal nu este reprezentat de activitatea încadrată în grupe
superioare de muncă, ci despre activitatea defășurată în acord global, certificată prin adeverințe
care însă nu sunt valorificate, situaţia este similară.

Drept urmare, dacă există suspiciuni cu privire la conţinutul adeverinţelor, partea interesată (de
cele mai multe ori pârâta, adică Casa de Pensii) poate să solicite angajatorului documentele în
baza cărora s-a eliberat această adeverinţă.

În condiţiile în care nu a fost făcută o astfel de solicitare, raportat la dispoziţiile art. 125 din HG
257/2011, există obligația de valorificare a veniturilor menţionate în adeverinţele emise cu
respectarea dispoziţiilor legale.

Adeverinta nu contine sumele defalcate pe fiecare categorie de venit, pentru a se cunoaste

drepturile salariale care corespund acordului global, primelor, respectiv orelor suplimentare, caci
doar astfel se poate verifica, pentru fiecare in parte indeplinirea exigentelor legale, reiterate prin
Decizia nr. 19/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

În plus, o diferențiere clara a fiecărei categorii de venit este cu atât mai necesara cu cât,
angajatorul emitent al adeverinței nu a indicat separat temeiul juridic al acordării primelor, orelor
suplimentare și oricăror alte categorii de venit suplimentar, toate acestea pentru respectarea
exigențelor de formă pe care trebuie sa le îndeplinească adeverința.

Despre nevalorificarea veniturilor obținute în acord global

Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate
nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform
contribuției de asigurări sociale).

Totodată, prin aceasta se facilitează crearea unei discriminări între persoanele care au realizat
stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 a fost emisă în considerarea atingerii scopului
fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr.
3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr.19/2000, în ceea ce priveşte
cuantumul acestor drepturi.

Veniturile realizate în acord global nu reprezentau însă sporuri cu caracter permanent, ci o formă
de remunerare, în funcţie de realizarea indicatorilor, reglementată de art. 12 alin.1 lit.a) din
Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, în timp ce sporurile
reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuţia tarifară.

Această diferenţiere rezultă în mod clar din dispoziţiile actului normativ, mai sus precizat, care
definea retribuţia tarifară şi enumera indemnizaţiile, majorările şi sporurile care constituiau
elemente ale sistemului de retribuire.

Mai mult, actele normative ce reglementau datele ce se înscriau în carnetul de muncă, coroborat
cu metodologiile de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă, de la acea
vreme, arătau că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în conformitate legislația privind la principiile de
bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor
muncii, care reglementa lucrul în acord global și instituia forma de retribuire prin acord global,
veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme,
ele reprezentau însăși o formă de retribuire.

Înalta Curte a reținut că apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări
sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element
salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau
angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) a achitat statului contribuții de asigurări
sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Deci, rămâne cu valoare de principiu ideea că:

Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări
sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate
nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform
contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat
stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, O.U.G. nr, 4/2005
fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre
persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul
legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.

Avocații specializați din cadrul Cabinetului Cândea Law Office vă stau la dispoziție pentru
informații suplimentare relevante pentru cazul dumneavoastră.

Vă oferim asistență și reprezentare în fața instanțelor judecătorești pentru soluționarea litigiilor

referitoare la recalcularea pensiei si valorificarea muncii în acord global.

Pentru mai multe informații privind activitatea desfășurată de Cabinet vă rugăm să ne contactați
prin intermediul formularului de contact.