U.N.B.R.

– BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

Cu privire la stimulentul de risc prevăzut de art. 7 alin. (5) din OUG 43/2020
Asistenților personali care au desfășurat activitate în perioada stării de urgență din
anul 2020 nu le este aplicabilă forma art. 7 alin.(5) din OUG 43/2020 în vigoare la data
soluționării cauzei (forma modificată prin intrarea în vigoare a Legii 166/2021) ci forma
în vigoare după adoptarea Legii 82/2020, întrucât:
- Legea 166/2021 are caracter retroactiv în ansamblul ei și în particular
cu privire la art. I pct. 1, și încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție
și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, sens în care solicităm sesizarea Curții
Constituționale a României cu privire la excepția de neconstituționalitate a
acestor prevederi, excepție formulată separat și atașată prezentului apel;

- Astfel, potrivit art. 6 C.civ., legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare.
Aceasta nu are putere retroactivă, chiar dacă reprezintă o normă interpretativă.

Ori, in forma inițială, dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 43/2020,
prevedeau in mod clar si necondiționat acordarea stimulentului de risc
personalului din domeniul asistenței sociale și comunitare implicat direct în
sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu
dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență, concluzia
care se impune fiind aceea ca, o dată cu intrarea in vigoare a acestor
dispoziții, categoria de personal avuta in vedere de legiuitor și care prestase
activitatea pe perioada stării de urgenta, era îndreptățită la acordarea
stimulentului de risc în cuantumul prevăzut, de 2500 lei/lună.

Cu alte cuvinte, prestarea muncii a fost finalizată, pe perioada stării de urgență,

iar pentru recompensarea efortului depus de categoria de personal menționată se
impune acordarea unui stimulent, formularea legii fiind „ se aprobă acordarea unui
stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună”, fără nicio altă condiționare.
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

Nașterea dreptului la stimulentul legal acordat nu a fost în nici un fel

condiționată așadar de legiuitor, atâta timp cât acordarea acestuia a fost aprobată
prin chiar actul normativ care îi reglementează existența.

În consecință, câtă vreme dreptul AP la plata stimulentului de risc s-a

născut la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru
acordarea lui, erau aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data nașterii
dreptului, orice dispoziții legale intervenite ulterior fiind aplicabile situațiilor juridice
născute sub imperiul acestora, modificarea legislativă reținută ca aplicabilă de
către Tribunal neputând fi de natură a retroactiva.

Prin urmare, în raport de situația asistenților personali care au desfășurat activitate

în perioada stării de urgență din anul 2020 , acordarea stimulentului de risc
reprezintă facta praeterita, adică o situație juridică realizată în întregime
înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cu consecințe asupra îndreptățirii la
acordarea stimulentului de risc într-un anumit cuantum, modificarea normei juridice
prezentând interes numai pentru clarificarea fondurilor bănești din care urma să se
asigure plata.

Pe de altă parte, în considerarea caracterului necondiționat al dreptului la

acordarea stimulentului de risc și a regulilor privind legea aplicabilă situațiilor juridice
epuizate, nu se va putea reține nici că aplicarea modificărilor aduse prin Legea
nr. 166/2021, cu consecințe asupra diminuării semnificative a cuantumului
stimulentului cuvenit apelanților, ar răspunde exigențelor impuse de
jurisprudența CEDO în ceea ce privește respectarea dreptului de proprietate.

Astfel, dreptul de proprietate, garantat de art. 1 Protocolul 1 la Convenție

include dreptul de a primi de la stat un salariu in cuantumul stabilit de actele
normative in vigoare. Salariul, în cotitatea sa corespunzătoare muncii deja prestate,
constituie și el obiect al proprietății persoanei, ca drept de creanță.
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

Din această perspectivă, în jurisprudența CEDO se face distincție între a continua

sa primești in viitor un salariu si dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o
perioada in care munca a fost prestata (cauza Lelas c. Croatiei din 20 mai 2010, par.
58).

Câtă vreme dreptul asistenților personali care au desfășurat activitate în perioada

stării de urgență din anul 2020 la plata stimulentului de risc a luat naștere la
momentul intrării în vigoare a dispozițiilor art. 7 alin. 5 din OUG nr. 43/2020,
modificată și aprobată prin Legea nr. 82/2020, în considerarea activității
deja prestate în perioada stării de urgență, iar dispozițiile art. 7 alin. 5 aveau un
caracter neechivoc și necondiționat, este evident la momentul adoptării Legii nr.
166/2021 apelanții se puteau prevala de un bun în sensul art. 1 din
Protocolul nr. 1, constând într-un drept de creanță – dreptul salarial
suplimentar acordat în baza legii într-un anumit cuantum, în considerarea unei
activități deja prestate.

Analizată din această perspectivă, diminuarea preconizată prin Legea nr.

166/2021, constituind o veritabilă privare de proprietate, trebuie să îndeplinească
cumulativ condițiile impuse de art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, astfel cum au fost
explicitate în jurisprudența CEDO, respectiv ingerința să fie prevăzută de lege, să
urmărească un scop legitim de interes general (a intervenit pentru o cauză de utilitate
publică), să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, anume să fie menținut un „just
echilibru” între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor
fundamentale ale omului.

Chiar dacă ingerința este prevăzută de lege (Legea nr. 166/2021), nu se va

putea reține că aceasta răspunde unui scop legitim, câtă vreme nu pot fi
identificate „motive imperioase de interes general” de natură a justifica aplicarea
modificărilor aduse prin Legea nr. 166/2021 unor situații juridice epuizate anterior
intrării sale în vigoare, în condițiile în care nici în cuprinsul legii și nici în expunerea de
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

motive care stă la baza adoptării sale, măsura reducerii cuantumului stimulentului de
risc sau a modificării sferei beneficiarilor acestuia nu este justificată de vreun argument
de interes public, făcându-se referire doar la neclaritățile normei anterioare, aspect care
putea fi lămurit pe cale de interpretare pretoriană, inclusiv normele interpretative
producând efecte doar pentru viitor, potrivit art. 9 alin. 2 NCC.

De altfel, acesta a fost unul din argumentele pentru care avizul Consiliului
Legislativ a fost unul negativ, fiind evidențiate în acest sens aspecte
referitoare la retroactivitatea modificărilor preconizate, iar soluția aleasă de
legiuitor pentru remedierea acestei chestiuni a constat în adoptarea dispozițiilor art. III
alin. 2 din Legea nr. 166/2021 cu privire la nerecuperarea plăților deja efectuate până la
intrarea în vigoare a legii.

O asemenea măsură are în mod evident caracter discriminatoriu,

instituind diferențe nejustificate între salariații care au prestat activitate în aceleași
condiții în ceea ce privește cuantumul stimulentului acordat, care, în aplicarea acestor
dispoziții, ar putea varia, singurul criteriu fiind acela al momentului la care angajatorul -
debitor a înțeles să își execute obligația.

De asemenea, chiar dacă s-a aprecia că reducerea cheltuielilor efectuate de la

bugetul de stat ar putea reprezenta, în sine, un asemenea scop legitim, nu ar fi
îndeplinită condiția referitoare la necesitatea existenței unui raport rezonabil
de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul astfel urmărit, câtă
vreme, după cum s-a arătat mai sus, măsura este susceptibilă a se aplica retroactiv, nu
este motivată și este discriminatorie.

Dispozițiile art. 3 Cod Procedura Civila, precum si de art. 20 alin. 2

Constituție, consacră principiul aplicării prioritare a tratatelor internaționale
privitoare la drepturile omului, potrivit căruia dacă există neconcordanțe între
pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția

cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Judecătorul național nu numai că are dreptul, dar și obligația să înlăture aplicarea

unei reglementari naționale contrare normelor si principiilor CEDO, instanțele fiind
obligate sa procedeze din oficiu la aplicarea dispozițiilor legislative internaționale
privitoare la drepturile fundamentale ale omului.

Ori, în situația asistenților personali care au desfășurat activitate în perioada stării

de urgență din anul 2020, aplicarea modificărilor aduse art. 7 alin. 5 din OUG nr.
43/2020 prin Legea nr. 166/2021 reprezintă o ingerință în dreptul acestora care nu
este justificată de „motive imperioase de interes general”, având totodată un caracter
discriminatoriu, astfel că nu răspunde exigențelor art. 6 din Convenție și ale art.
1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Nu este corectă nici opinia exprimată de unele instanțe în sensul în care ambele
forme ale normei legale (cea introdusă prin Legea 82/2020 și cea introdusă prin Legea
166/2021) reglementează un drept financiar special și distinct față de drepturile
salariale uzuale, în considerarea îndeplinirii în anumite împrejurări particulare a
sarcinilor de serviciu pe un interval de timp anterior intrării în vigoare a celor două acte
normative (perioada 16.03.2020-14.05.2020 – perioada stării de urgență), iar aplicabilă
ar fi forma prevăzută de ultima lege intrată în vigoare (legea 166/2021) deoarece
rațiunea modificării prevederilor art. 7 alin. (5) prin aceasta a fost aceea de a
reglementa pentru viitor condițiile de acordare a dreptului la stimulentul de risc cuvenit
pentru derularea anumitor raporturi de muncă pe perioada stării de urgență, drept care,
indiferent de rațiuni, nu a fost realizat prin primirea vreunei sume de bani până la
momentul intrării în vigoare a Legii 166/2021, ca efect al aplicării legii 82/2020.
Din avizul negativ al Consiliului legislativ (avizul 778/07.08.2020, dosar nr.
749/2020, anexat prezentului apel) reiese faptul că în forma de lege lata a alin. (5)
al art. 7 din actul normativ de bază, dispoziție care și-a produs efectele,
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

conținutul normativ este altul atât cu privire la numărul de persoane beneficiare ale
noului stimulent de risc (întrucât din întregul personal din domeniul asistenței sociale și
comunitare, prevăzut de reglementarea în vigoare și care, este posibil, să fi fost în mod
alternativ izolați preventiv la domiciliu, este vizată doar categoria personalului din
centrele rezidențiale diverse, care a fost izolat preventiv la serviciu în perioada stării de
urgență) cât și cu privire la numărul de stimulente de risc de 2500 lei prevăzut de
legislația în vigoare la acel moment, ale cărei efecte juridice s-au produs
deja, acordat lunar.
De asemenea se semnalează că dispozițiile în vigoare la acel moment ale art. 7
alin.(5) – (7) au avut caracter temporar, până la momentul avizării producându-și
efectele juridice, în consecință acestea nemaiputând fi modificate sau abrogate.

Cu privire la o analiză a încălcării dreptului de proprietate a asistenților personali

care au desfășurat activitate în perioada stării de urgență din anul 2020 asupra
stimulentului de risc, în raport de art.1 din Primul Protocol la CEDO, arătăm că sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art.7 alin.5 din OUG 43/2020 aprobată prin Legea
82/2020 pentru acordarea stimulentului de risc fiecărui asistent personal, întrucât
aceștia sunt angajații unui furnizor de servicii sociale în sensul art. 37 din Legea
292/2011:
(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public
ori privat.
(2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi:
a) structurile specializate din cadrul/subordinea autorităților administrației publice
locale și autoritățile executive din unitățile administrativ-teritoriale organizate la nivel de
comună, oraș, municipiu și sectoare ale municipiului București;
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

b) autoritățile administrației publice centrale ori alte instituții aflate în subordinea

sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuții privind acordarea de
servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari;
și au fost implicați în îngrijirea persoanelor cu handicap pe perioada stării de
urgență.
Urmează a constata că sunt îndreptățiți la acordarea stimulentului de risc de2.500
lei brut /lună stare de urgență, însă acesta nu le-a fost plătit, întrucât angajatorul a
considerat că nu era datorat, iar ministerele care au trimis relații au apreciat că
dispozițiile normative sunt echivoce în privința destinatarilor drepturilor și a surselor de
finanțare și au arătat că măsurile reglementate de art. 7 alin (5) din Legea 82/2020 de
aprobare a OUG 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri
europene, ca urmarea răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de
urgență, nu se regăsesc în varianta actualizată a Programului Operațional Capital Uman
2014-2020 în ceea ce privește activitățile si categoriile de beneficiari eligibili vizate.

Mai mult, potrivit art. 20 din H.G. nr. 268/2007 - pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap : ”Serviciile sociale destinate
persoanelor cu handicap pot fi acordate:
a) la domiciliu: îngrijiri specializate la domiciliu, echipa mobilă, asistentul
personal;”.
Astfel, din analiza acestor texte legale reiese că în calitate de asistenți personali,
aceștia se încadrează în categoria personalului din domeniul asistenței sociale, cu privire
la care legiuitorul a stabilit acordarea stimulentului de risc.

Cu privire la acordarea dobânzii legale, aceasta este fondată întrucât

neplata drepturilor bănești solicitate a fost cauzată de culpa DAS sau UAT,
fiind aplicabile dispozițiile art. 166 alin. 4 Codul muncii conform cărora
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

„întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina

obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs
salariatului”.

Dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi

obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, și se acordă cu
titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat.

Așadar, acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor

asigură o reparare integrală a prejudiciului suferit de AP prin neplata stimulentului de
risc, în acord cu dispozițiile art. 1531 din Codul civil.

Considerăm că AP sunt îndreptățiți la plata dobânzii legale penalizatoare aferente,

de la data punerii în întârziere, respectiv de la data introducerii acțiunii și până la data
plății efective a stimulentului de risc, sau de la data formulării cererii către angajator, în
situația celor care au formulat o astfel de cerere.

De asemenea sumele trebuie indexate cu rata inflației.