Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea

Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae

Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
CURTEA DE APEL GALATI
SECȚIA I CIVILĂ
D. xxx/xx/xxxx

DOMNULE PREȘEDINTE,

Subsemnații:
A.A., B.B., C.C. toți având domiciliul ales pentru comunicarea actelor de
procedură la avocat XX, prin avocat XX, cu sediul profesional în com. XX, jud. Vrancea,
în contradictoriu cu:
 Direcția de Asistență Socială XXX, cu sediul în str. XXX, jud. Vrancea;
în temeiul prevederilor art. 519 Cod procedură civilă, prin prezenta formulăm solicitarea
de

SESIZARE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

cu privire la dezlegarea unei probleme de drept

Problemele de drept a căror dezlegare o solicităm sunt:

1. dacă în ceea ce privește acordarea stimulentului de risc prevăzut de art. 7 alin.
(5) din OUG 43/2020, în forma în vigoare după adoptarea OUG 82/2020 și înainte de
adoptarea Legii 166/2021, lipsa alocării de către ordonatorul principal de credit a sumelor
necesare sau negăsirea în momentul solicitării sau al pronunțării hotărârii judecătorești a
altor surse financiare pentru acordarea acestui stimulent de risc, constituie sau nu un motiv
justificativ pentru respingerea cererii de chemare în judecată având acest obiect;
2. dacă modificările aduse art. 7 alin. 5 din OUG 43/2020 prin Legea nr.
166/2021, în vigoare din data de 26.06.2021, pe care noi le considerăm retroactive, se
aplică sau nu asistenților personali ce au prestat activitate în perioada stării de urgență din
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
anul 2020;
3. dacă din perspectiva prevederilor legale aplicabile (art. 7 alin. (5) din
OUG 43/2020 așa cum a fost modificată prin Legea 82/2020, art. 37 din Legea 292/2011,
art. 20 din HG 268/2007, art. 39 alin. (1) din Legea 448/2006, etc) asistenții personali au
calitatea de personal îndreptățit la primirea stimulentului de risc prevăzut de (art. 7 alin. (5)
din OUG 43/2020 așa cum a fost modificată prin Legea 82/2020;
4. dacă asistenții personali, așa cum sunt ei reglementați în legislația în
vigoare, au calitatea de angajați ai unor unități de asistență socială (direcțiile de asistență
socială sau Primăriile cu care au încheiate contracte individuale de muncă);
5. dacă din perspectiva art. 16 din HG 153/2018, asistenții personali sunt
cei cărora le revine obligația de a solicita autorităților abilitate eliberarea buletinelor de
determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă și dacă, în lipsa unor astfel
de buletine a căror eliberare nu a fost solicitată de ordonatorul de credite, asistenții personali
îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea sporului de până la 15 % din
salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. d cap. II din anexa II la legea 153/2017 și de
anexa 9 pct. Iv lit.A pct 2 din Regulamentul-cadru aprobat prin HG 153/2017.

În acest sens, arătăm că sunt îndeplinire cerințele prevăzute de art. 519 Cod procedură
civilă:
- cauza se află pe rolul unui complet al Curții de Apel Galați, investit cu soluționarea
cauzei în ultimă instanță;
- de chestiunile de drept invocate depinde soluționarea pe fond a prezentei cauze;
- Chestiunile de drept invocate sunt noi și asupra acestora Înalta Curte de Casație și
Justiție nu a statuat și nici nu fac obiectul vreunui recurs în interesul legii în curs de
soluționare;

Mai arătăm faptul că la nivel național instanțele au opinii diferite cu privire la aceste
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
chetiuni de drept și se impune o dezlegerare a acestora din partea Înaltei Curți de Casație și
Justiție, pentru o aplicare unitară a legii, actuala situație în care unele instanțe investite cu
astfel de capete de cerere dau câștig de cauză reclamanților, inclusiv în ultimă instanță (am
depus în acest sens în fața instanței de fond o serie de hotărâri ale Tribunalului București,
Tribunalului Botoșani, Tribunalului Vrancea, Tribunalului Dâmbovița, Curții de Apel Suceava,
Curții de Apel Oradea, Curții de Apel Timișoara, Curții de Apel Cluj, Curții de Apel Ploiești și
Curții de Apel Craiova) dar și hotărâri prin care unele instanțe respinge cererile sau admit
apelurile Direcțiilor de Asistență Socială sau ale UAT-urilor, respingând în final capetele de
cerere având acest obiect (decizia civilă nr. 1166 din 14.12.2021 a Curții de Apel Galați).

Dezlegarea problemelor de drept indicate urmează a avea influență directă

în soluționarea prezentei cauze, întrucât apelanții sunt angajați ai Direcției de
Asistență Socială Focșani, asistenți personali pentru diverși beneficiari..
Temeiul în drept al acțiunii noastre a fost reprezentat de dispozițiile art.
7 alin. 5 din OUG nr. 43/2020, introdus prin Legea nr. 82/2020, în forma în
vigoare la momentul nașterii dreptului la acest stimulent sau cel mai târziu la
data formulării cererii către angajator.

Aceaștia au îndeplinit o funcție care presupunea îngrijirea directă a unei

persoane aflate in nevoie, persoane vârstnice sau persoane cu dizabilități, la
care s-a făcut referire expres in Decretele Președintelui României nr. 195/2020 și
240/2020 și, în perioada dedusă judecății a fost implicată direct în sprijinirea și/sau
îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri
vulnerabile, pe perioada stării de urgență, astfel că le sunt aplicabile dispozițiile
art. 7 alin. 5 din OUG nr. 43/2020, introduse prin Legea nr. 82/2020, care
prevăd „acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru
personalul din domeniul asistenței sociale și comunitare, indiferent de forma de
organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea
persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
vulnerabile, pe perioada stării de urgență, din fondul de salarii al unității angajatoare,
prin transferuri de la bugetul de stat, de la titlul VI «Transferuri între unități ale
administrației publice» sau de la alte titluri unde sunt bugetate sume cu această
destinație, prin ordonatorul principal de credite, sau din fonduri europene”. Toate
aceste aspecte au fost reținute și de către instanța de fond.

Prestarea muncii în condițiile actului normativ s-a efectuat în lunile martie, aprilie,
mai 2020, însă nici până în prezent salariata nu a încasat stimulentul de risc acordat
pentru această muncă.

Ori, în aceste condiții, s-a născut dreptul salariaților de a solicita obligarea

angajatorului la plata drepturilor salariale pe calea justiției, precum și dreptul acesteia
de a solicita plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului
potrivit art. 166 alin. (4) din Codul muncii.

Angajatorul are obligația să asigure sumele necesare plății stimulentului, evident

cu respectarea procedurilor și termenelor prevăzute la art. 7 din OUG nr. 43/2020 și,
câtă vreme raportul de muncă are loc între angajator și angajat, angajatorul fiind cel
obligat la plata drepturilor salariale, întârzierea în plata drepturilor salariale atrage
obligația acestuia la plata daunelor interese.

Cu privire la acest aspect există opinii diferite la nivelul instanțelor

naționale, astfel că dezlegarea acestei probleme de drept va influența în mod
direct soluționarea prezentei cauze, cu atât mai mult cu cât opinia Curții de Apel
Galați este una contrară majorității opiniilor instanțelor din țară.

În ceea ce privește aplicarea în cauză a modificărilor aduse art. 7 alin. 5

din Legea nr. 166/2021, într-adevăr, urmare a modificărilor aduse prin Legea
nr.166/2021, în vigoare din data de 26.06.2021, textul art. 7 alin. 5 are următorul
conținut:
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
„Se aprobă acordarea, o singură dată, a unui stimulent de risc în cuantum de
2.500 lei brut, pentru angajații centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a
persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități,
precum și pentru angajații centrelor rezidențiale destinate altor categorii vulnerabile, ale
furnizorilor publici și privați, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor
sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor
sociale, cu modificările și completările ulterioare, care au fost izolați preventiv la locul
de muncă pe perioada stării de urgență. Furnizorii de servicii sociale au obligația de a fi
acreditați, iar serviciile sociale din subordinea lor să fie licențiate sau, după caz, să
dețină aviz de înființare sau reorganizare ori plan de restructurare avizat ”.

Totodată, prin art. III alin. 1 și 2 din acest act normativ s-a prevăzut că în situația
în care au fost efectuate plăți în temeiul OUG nr. 82/2020 pentru aprobarea acordării
unui stimulent de risc pentru personalul centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a
persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități,
precum și pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe
perioada stării de urgență, personalul care a beneficiat de stimulentul de risc va primi
diferența dintre cuantumul stimulentului de risc prevăzut la art. 7 alin. (5) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări și completări
prin Legea nr. 82/2020, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele
aduse prin prezenta lege, și cuantumul stimulentului primit în temeiul Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 82/2020, iar în situația în care până la data intrării în vigoare a
prezentei legi au fost efectuate plăți în temeiul dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
82/2020, cu modificările ulterioare, sumele acordate nu se recuperează.

Textul în discuție a suferit așadar modificări și clarificări în primul rând

în ceea ce privește beneficiarii stimulentului, în sensul că s-a prevăzut expres ca
aceștia să fie angajați ai centrelor rezidențiale expres menționate și să fi fost izolați
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
preventiv la locul de muncă, și implicit, și a perioadei pentru care s-a dispus
acordarea stimulentului, intervalul de timp avut în vedere fiind cel a izolării
preventive la locul de muncă, care nu se suprapune integral cu perioada stării de
urgență, câtă vreme măsura izolării preventive la locul de muncă a acestei categorii de
personal a fost instituită abia prin art. 10 din Ordonanța militară nr. 8/2020, în vigoare
din data de 10.04.2020.

În raport de conținutul modificărilor aduse art. 7 alin. 5, prin Legea nr.

166/2021 si momentul in care acestea au intrat in vigoare, incidența
acestora în prezenta cauza se impune a fi analizata atât din perspectiva
regulilor de aplicare in timp a legii civile, dar si a exigentelor impuse de
Convenția Europeana a Drepturilor Omului în materia respectării dreptului de
proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

În acest sens se impun o serie de precizări prealabile cu privire la aplicarea în timp

a legii civile în reglementarea Noului Cod civil, ce stabilește regulile de determinare a
legii civile aplicabile in cazul concursului de legi in timp, dincolo de principiile consacrate
la nivel constituțional, a căror respectare excede competentei instanței de drept comun,
putând fi analizată exclusiv în cadrul procedurii controlului de constituționalitate.

Astfel, potrivit art. 6 C.civ., legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare.
Aceasta nu are putere retroactivă, chiar dacă reprezintă o normă interpretativă.

Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz,
produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute
după intrarea sa în vigoare.

Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor
juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea
persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din
raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de
vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
Pentru a stabili un criteriu abstract al neretroactivității, trebuie să se țină seama,
pe de o parte, de diferitele perioade în care timpul poate fi considerat (trecutul,
prezentul și viitorul), iar, pe de altă parte, de elementele prin care o situație juridică
poate fi legată de una dintre aceste perioade (fie constituirea, modificarea sau stingerea
situației juridice, fie efectele pe care aceasta le produce).

O lege ar fi retroactivă dacă ar reglementa fie fapte care, înainte de intrarea ei în

vigoare, au dat naștere sau, după caz, au modificat ori au stins o situație juridică, fie
efecte pe care acea situație juridică le-a produs înainte de aceeași dată.

Prin urmare, ținând cont de principiul neretroactivității, cât și de posibilitatea

legiuitorului de a opta între aplicarea imediată a legii noi și ultraactivitatea legii
vechi, pot fi deosebite trei categorii de situații juridice:

1. facta praeterita, adică faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de

situații juridice, realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cât și
efectele produse de acea situație juridică înainte de acest moment; in privința acestora,
poate fi aplicată numai legea veche, adică legea în vigoare la data producerii faptei
respective ori efectelor ei, deoarece, dacă s-ar aplica o lege ulterioară ar însemna să i
se atribuie efect retroactiv. În consecință, o lege ulterioară nu poate să aducă atingere
constituirii, modificării sau stingerii situațiilor juridice anterioare, indiferent dacă legea
nouă ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere ori ar schimba condițiile
necesare; faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unei situații
juridice potrivit legii în vigoare la data când ele s-au realizat nu pot să fie socotite de o
lege ulterioară că au produs aceste efecte, ceea ce înseamnă că legea nouă nu poate
atribui unui fapt trecut efecte pe care acest fapt nu le putea produce sub
imperiul legii în vigoare în momentul realizării faptului.

2. facta pendentia, adică situațiile juridice în curs de formare, modificare sau

stingere la data intrării ei în vigoare. În privința acestora, legiuitorul poate opta între
aplicarea legii noi și ultraactivitatea (supraviețuirea) legii vechi. Dacă însă elementele
ce alcătuiesc constituirea sau, după caz, modificarea ori stingerea au individualitate
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
proprie, atunci pentru fiecare element se aplică legea în vigoare la momentul la care
acesta s-a produs;

3. facta futura, adică situațiile juridice care se vor naște, modifica sau stinge după
intrarea în vigoare a legii noi, precum și efectelor viitoare ale situațiilor juridice.

Prin urmare, dispozițiile legii noi, in speța ale Legii nr. 166/2021, ar putea fi
aplicate numai in măsura in care s-ar aprecia ca situația juridica dedusa judecății era in
curs de constituire la momentul apariției noului act normativ, in cazul in care aceasta
fusese finalizata sub imperiul legii vechi ea constituind facta praeterita, căreia îi este
aplicabilă legea în vigoare la data producerii faptei respective.

Ori, după cum s-a arătat mai sus, in forma inițială, dispozițiile art. 7 alin. 5
din OUG nr. 43/2020, prevedeau in mod clar si necondiționat acordarea
stimulentului de risc personalului din domeniul asistenței sociale și
comunitare implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în
vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile,
pe perioada stării de urgență, concluzia care se impune fiind aceea ca, o dată cu
intrarea in vigoare a acestor dispoziții, categoria de personal avuta in vedere
de legiuitor și care prestase activitatea pe perioada stării de urgenta, era
îndreptățită la acordarea stimulentului de risc în cuantumul prevăzut, de
2500 lei/lună.

Cu alte cuvinte, prestarea muncii a fost finalizată, pe perioada stării de urgență,

iar pentru recompensarea efortului depus de categoria de personal menționată se
impune acordarea unui stimulent, formularea legii fiind „ se aprobă acordarea unui
stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună”, fără nicio altă condiționare.

Nașterea dreptului la stimulentul legal acordat nu a fost în nici un fel condiționată

așadar de legiuitor, atâta timp cât acordarea acestuia a fost aprobată prin chiar actul
normativ care îi reglementează existența.
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
În consecință, câtă vreme dreptul aprlanților la plata stimulentului de risc
s-a născut la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru
acordarea lui, erau aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data nașterii
dreptului, orice dispoziții legale intervenite ulterior fiind aplicabile situațiilor juridice
născute sub imperiul acestora, modificarea legislativă invocată de Tribunalul
Vrancea neputând fi de natură a retroactiva.

Prin modificările aduse de Legea nr. 166/2021, s-a aprobat din nou același
stimulent, într-un cuantum redus, s-au adus precizări în privința categoriilor de personal
îndreptățite la plata acestuia și s-au clarificat aspecte referitoare la asigurarea sumelor
necesare plății, care nu pot fi de natură a restrânge dreptul la primirea stimulentului de
risc, în forma deja aprobată prin dispozițiile legale în forma anterioară.

Prin urmare, în raport de situația apelanților din prezenta cauză, acordarea

stimulentului de risc reprezintă facta praeterita, adică o situație juridică
realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cu consecințe
asupra îndreptățirii la acordarea stimulentului de risc într-un anumit cuantum,
modificarea normei juridice prezentând interes numai pentru clarificarea fondurilor
bănești din care urma să se asigure plata.

Pe de altă parte, în considerarea caracterului necondiționat al dreptului la

acordarea stimulentului de risc și a regulilor privind legea aplicabilă situațiilor juridice
epuizate, nu se va putea reține nici că aplicarea modificărilor aduse prin Legea
nr. 166/2021, cu consecințe asupra diminuării semnificative a cuantumului
stimulentului cuvenit apelanților, ar răspunde exigențelor impuse de
jurisprudența CEDO în ceea ce privește respectarea dreptului de proprietate.

Astfel, dreptul de proprietate, garantat de art. 1 Protocolul 1 la Convenție

include dreptul de a primi de la stat un salariu in cuantumul stabilit de actele
normative in vigoare. Salariul, în cotitatea sa corespunzătoare muncii deja prestate,
constituie și el obiect al proprietății persoanei, ca drept de creanță.
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
Această calificare vizează exclusiv suma actuală, iar nu și pe cele viitoare, care vor
deveni obiect al proprietății salariatului/funcționarului public numai pe măsură ce munca
va fi efectiv prestată.

Din această perspectivă, în jurisprudența CEDO se face distincție între a continua

sa primești in viitor un salariu si dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o
perioada in care munca a fost prestata (cauza Lelas c. Croatiei din 20 mai 2010, par.
58).

Câtă vreme dreptul apelanților la plata stimulentului de risc a luat naștere la

momentul intrării în vigoare a dispozițiilor art. 7 alin. 5 din OUG nr. 43/2020, modificată
și aprobată prin Legea nr. 82/2020, în considerarea activității deja prestate în perioada
stării de urgență, iar dispozițiile art. 7 alin. 5 aveau un caracter neechivoc și
necondiționat, este evident la momentul adoptării Legii nr. 166/2021 intimate se putea
prevala de un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, constând într-un drept de
creanță – dreptul salarial suplimentar acordat în baza legii într-un anumit cuantum, în
considerarea unei activități deja prestate.

Analizată din această perspectivă, diminuarea preconizată prin Legea nr.

166/2021, constituind o veritabilă privare de proprietate, trebuie să îndeplinească
cumulativ condițiile impuse de art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, astfel cum au fost
explicitate în jurisprudența CEDO, respectiv ingerința să fie prevăzută de lege, să
urmărească un scop legitim de interes general (a intervenit pentru o cauză de utilitate
publică), să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, anume să fie menținut un „just
echilibru” între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor
fundamentale ale omului.

De asemenea, a reținut Curtea că privarea de un bun, prevăzută de art. 1 din

Protocolul adițional la Convenție, poate fi făcută pentru realizarea unor interese
generale de ordin economico-social, ceea ce este de natura sa confere statelor
semnatare o anumita marja de apreciere întotdeauna aflata sub controlul Curții
Europene a Drepturilor Omului; totodată, privarea de un bun trebuie sa fie
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
proporționala cu scopul urmărit, restrângerea dreptului fiind contrara Convenției numai
daca este discriminatorie si insuficient motivata (cauza Beyeler impotriva Italiei).

În prezenta cauză, chiar dacă ingerința este prevăzută de lege (Legea nr.
166/2021), nu se va putea reține că aceasta răspunde unui scop legitim, câtă vreme nu
pot fi identificate „motive imperioase de interes general” de natură a justifica aplicarea
modificărilor aduse prin Legea nr. 166/2021 unor situații juridice epuizate anterior
intrării sale în vigoare, în condițiile în care nici în cuprinsul legii și nici în expunerea de
motive care stă la baza adoptării sale, măsura reducerii cuantumului stimulentului de
risc sau a modificării sferei beneficiarilor acestuia nu este justificată de vreun argument
de interes public, făcându-se referire doar la neclaritățile normei anterioare, aspect care
putea fi lămurit pe cale de interpretare pretoriană, inclusiv normele interpretative
producând efecte doar pentru viitor, potrivit art. 9 alin. 2 NCC.

De altfel, acesta a fost unul din argumentele pentru care avizul Consiliului
Legislativ a fost unul negativ, fiind evidențiate în acest sens aspecte
referitoare la retroactivitatea modificărilor preconizate, iar soluția aleasă de
legiuitor pentru remedierea acestei chestiuni a constat în adoptarea dispozițiilor art. III
alin. 2 din Legea nr. 166/2021 cu privire la nerecuperarea plăților deja efectuate până la
intrarea în vigoare a legii.

O asemenea măsură are în mod evident caracter discriminatoriu, instituind

diferențe nejustificate între salariații care au prestat activitate în aceleași condiții în ceea
ce privește cuantumul stimulentului acordat, care, în aplicarea acestor dispoziții, ar
putea varia, singurul criteriu fiind acela al momentului la care angajatorul - debitor a
înțeles să își execute obligația.

De asemenea, chiar dacă s-a aprecia că reducerea cheltuielilor efectuate de la

bugetul de stat ar putea reprezenta, în sine, un asemenea scop legitim, nu ar fi
îndeplinită condiția referitoare la necesitatea existenței unui raport rezonabil de
proporționalitate între mijloacele folosite și scopul astfel urmărit, câtă vreme, după cum
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
s-a arătat mai sus, măsura este susceptibilă a se aplica retroactiv, nu este motivată și
este discriminatorie.

Dispozițiile art. 3 Cod Procedura Civila, precum si de art. 20 alin. 2

Constituție, consacră principiul aplicării prioritare a tratatelor internaționale
privitoare la drepturile omului, potrivit căruia dacă există neconcordanțe între
pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România
este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția
cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Judecătorul național nu numai că are dreptul, dar și obligația să înlăture aplicarea

unei reglementari naționale contrare normelor si principiilor CEDO, instanțele fiind
obligate sa procedeze din oficiu la aplicarea dispozițiilor legislative internaționale
privitoare la drepturile fundamentale ale omului.

In atare situație, dvs. în calitate de judecător național sunteți dator sa verificați

dacă aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Convenției.

Ori, în prezenta cauză, aplicarea modificărilor aduse art. 7 alin. 5 din OUG nr.
43/2020 prin Legea nr. 166/2021 reprezintă o ingerință în dreptul intimatei care nu este
justificată de „motive imperioase de interes general”, având totodată un caracter
discriminatoriu, astfel că nu răspunde exigențelor art. 6 din Convenție și ale art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenție.

Cu privire la faptul că Tribunalul Vrancea a reținut că o analiză a încălcării dreptului de

proprietate a apelanților asupra stimulentului de risc, în raport de art.1 din Primul Protocol la
CEDO, ar fi inutilă ântrucât apelanții nu ar face parte din categoria beneficiarilor la care se
referă fiecare din cele două norme legale mai sus analizate, arătăm că și această concluzie
este greșită cu privire la categoria de beneficiari la care se referă art. 7 alin. (5) din OUG
43/2020, în forma și conținutul reglementat prin Legea 82/2020. Astfel:
- Tribunalul face o analiză extensivă a textului legal, utilizând metodele de interpretare
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
sistematică și teleologică, pentru a determina care este categoria beneficiarilor stimulentului
de risc, în condițiile în care norma legală este suficient de clară și nu necesita o interpretare
de o asemenea amploare, și mai ales cu astfel de concluzii contrare scopului avut în vedere
de legiuitor.

- Apelanții sunt salariații Direcției de Asistență Socială Focșani, în calitate de

asistenți personali și au desfășurat activitate în perioada 16.03.2020 – 15.05.2020 (pe
perioada stării de urgență) pentru îngrijirea persoanelor cu handicap aflate în îngrijire.
Prin urmare, astfel cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată , sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art.7 alin.5 din OUG 43/2020 aprobată prin Legea
82/2020 pentru acordarea stimulentului de risc fiecărui apelant, întrucât aceștia sunt
angajații unui furnizor de servicii sociale în sensul art. 37 din Legea 292/2011:
(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public
ori privat.
(2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi:
a) structurile specializate din cadrul/subordinea autorităților administrației publice
locale și autoritățile executive din unitățile administrativ-teritoriale organizate la nivel de
comună, oraș, municipiu și sectoare ale municipiului București;
b) autoritățile administrației publice centrale ori alte instituții aflate în subordinea
sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuții privind acordarea de
servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari;
și au fost implicați în îngrijirea persoanelor cu handicap pe perioada stării de
urgență.
- Așadar , urmează a constata, contrar opiniei Tribunalului, că apelanții sunt îndreptățiți
la acordarea stimulentului de risc de2.500 lei brut /lună stare de urgență, însă acesta nu le-a
fost plătit, întrucât angajatorul a considerat că nu era datorat, iar ministerele care au trimis
relații au apreciat că dispozițiile normative sunt echivoce în privința destinatarilor drepturilor
și a surselor de finanțare și au arătat că măsurile reglementate de art. 7 alin (5) din Legea
82/2020 de aprobare a OUG 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
fonduri europene, ca urmarea răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de
urgență, nu se regăsesc în varianta actualizată a Programului Operațional Capital Uman
2014-2020 în ceea ce priveștea ctivitățile si categoriile de beneficiari eligibili vizate.

- Mai mult, potrivit art. 20 din H.G. nr. 268/2007 - pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap : ”Serviciile sociale destinate
persoanelor cu handicap pot fi acordate:
a) la domiciliu: îngrijiri specializate la domiciliu, echipa mobilă, asistentul
personal;”.
Astfel, din analiza acestor texte legale reiese că în calitate de asistenți personali,
reclamanții se încadrează în categoria personalului din domeniul asistenței sociale,
cu privire la care legiuitorul a stabilit acordarea stimulentului de risc.

Pentru a avea vocație la primirea sporului solicitat, în persoana apelanților trebuie

întrunite cumulativ două condiții:
- Să fie angajații ai unor unități de asistență socială sau centre care să aibă ca obiect de
activitate prestarea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități;
- Să existe buletine de determinare sau, după caz, de expertizare a locului de muncă al
apelanților, documente în cuprinsul cărora să se ateste existența condițiilor periculoase sau
vătămătoare, având la bază criteriile și factorii stipulați la art. 5 și 7 din Regulamentul-cadru.

Contrar opiniei Tribunalului Vrancea, arătăm că:

- aceștia sunt angajații unui furnizor de servicii sociale în sensul art. 37 din Legea
292/2011:
(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public
ori privat.
(2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi:
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
a) structurile specializate din cadrul/subordinea autorităților administrației publice
locale și autoritățile executive din unitățile administrativ-teritoriale organizate la nivel de
comună, oraș, municipiu și sectoare ale municipiului București;
b) autoritățile administrației publice centrale ori alte instituții aflate în subordinea
sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuții privind acordarea de
servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari;
Potrivit art. 20 din H.G. nr. 268/2007 - pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap : ”Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap
pot fi acordate:
b) la domiciliu: îngrijiri specializate la domiciliu, echipa mobilă, asistentul
personal;”.
Astfel, prima condiție este îndeplinită, apelanții fiind angajați ai Direcției de Asistență
Socială Focșani, furnizor public de servicii sociale.
Conf. disp. art. 2 din Legea 292/2011 privind asistența socială:

„(1) Sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții,

măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice
centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea
sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera
marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori
comunităților.

(2) Sistemul național de asistență socială intervine subsidiar sau, după caz,
complementar sistemelor de asigurări sociale și se compune din sistemul de beneficii de
asistență socială și  sistemul de servicii sociale.”

Asistentul personal – ca drept al persoanei cu handicap grav – face parte din

categoria „serviciilor și prestațiilor sociale”- astfel cum rezultă din prevederile cap.
III al Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap.
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
Potrivit disp. art. 39 și 40 din Legea 448/2006 – asistentul personal de care poate
beneficia persoana cu handicap grav – încheie contract individual de muncă cu primăria
localității de domiciliu/reședință a persoanei cu handicap grav, activitatea asistentului
personal derulându-se sub controlul periodic al serviciului public de asistență socială și
sub autoritatea consiliului local iar salarizarea acestuia precum și acordarea altor
drepturi cuvenite asistentului personal fiind asigurată prin bugetul local.

Posibilitatea legală acordată autorității publice locale de a contracta servicii sociale

de natura „asistentului personal” pentru persoanele cu handicap grav se circumscrie
obligației generale prev. de art. 129 (7) lit. b Codul administrativ constând în
„asigurarea cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind
lit.b) „serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a
persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială”.

Din interpretarea coroborată a normelor mai sus invocate/citate, și din faptul că

prin contractarea serviciilor sociale – de natura asistentului personal - pârâta a
devenit în fapt furnizor de servicii sociale în beneficiul persoanelor cu
handicap grav, rezultă că reclamanții se înscriu în sfera beneficiarilor stimulentului de
risc astfel cum este reglementat de disp. art. 7(5) din Legea 82/2020.

- Se poate constata că prin modificările aduse prin HG nr. 589/2018, HG nr.

153/2018, legiuitorul a operat o extindere a categoriei de personal care
beneficiază de spor pentru condiții vătămătoare și periculoase, incluzând și
servicii sociale cu sau fără cazare în care se încadrează și servicii de îngrijire la
domiciliu pentru persoanele cu dizabilități.
Având în vedere cele expuse mai sus, se poate observa că la nivel național, se
aplică sporul de până la 15% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare
inclusiv în ceea ce privește asistenții personali, legea fiind imperativă și clară în
acest sens.
Astfel, este obligația Primăriilor, respectiv a Consiliilor Locale, în calitate de ordonatori
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
de credite în subordinea cărora funcționează Direcțiile de asistență socială care angajează
asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav, să adopte bugetele anuale în așa fel
încât să includă sporurile aferente la care aceștia sunt îndreptățiți, legiuitorul nelăsând la
latitudinea fiecărei Primării acordarea sporului, după bunul plac.
Or, în contextul în care, în anumite localități, UAT-urile au hotărât, conform legii,
acordarea acestui spor asistenților personali angajați în subordinea lor, prin refuzul
nejustificat al pârâtei de a acorda reclamanților sporurile salariale ce li se cuvin în mod legal,
se produce o discriminare nejustificată și neîntemeiată.
În acest sens, amintim prevederile art. 6 lit. b) din Legea 153/2017 care instituie
„principiul nediscriminării” ca principiu de bază al sistemului de salarizare național: „b)
principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui
tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate
şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie;”.

- Menționăm că am formulat cerere către Direcția de Asistență Socială a mun. Focșani

privind acordarea sporului pentru condiții vătămătoare, însă pârâta a refuzat în mod
nejustificat să dea curs acesteia, ca dovadă că nici până în prezent asistenții personali
angajați ai DAS Focșani nu beneficiază de sporul la care sunt îndreptățiți în mod legal.
Poziția pârâtei este vădit contrară legii, aceasta având obligația legală de a
face expertizarea (determinarea) locurilor de munca pentru fiecare categorie de
personal ,de a acorda salariile împreună cu sporurile aferente, impuse de lege, în
mod egal, tuturor angajaților, incalcand astfel principiul sistemului de salarizare art.6
litera (b) principiul nediscriminarii, in sensul eliminarii oricaror forme de discriminare si
instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care presteaza
aceeasi activitate si are aceeasi vechime in munca si in functie.
Contrar a ceea ce a reținut Tribunalul, neefectuarea în termenul legal a
determinării/ expertizării locurilor de muncă ale asistenților personali nu
este o obligație legală a apelanților ci a intimatei.
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
Intimata nu poate invoca propria culpă în apărare, nu poate invoca în
apărare neîndeplinirea unor obligații stabilite de legiuitor expres în sarcina sa, deoarece
s-ar ajunge la situația in care angajatorul ar aplica doar prevederile legale care îi convin.

Astfel, potrivit art.16 din HG 153/2018 "ordonatorii de credite au

obligația să solicite autorităților abilitate eliberarea buletinelor de
determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă", iar potrivit
art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii "angajatorul are obligația: sa acorde
salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de
munca aplicabil si din contractele individuale de munca".

Or, conform art. 3 alin. 1 și 4 din Legea 153/2017, ordonatorul principal de credite
este responsabil cu stabilirea și acordarea drepturilor de natură salarială, acesta fiind cel care
asigură gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile publice ce
funcționează sub controlul său, având, totodată și obligația de a stabili salariile de bază și
sporurile aferente, cu respectarea legii.
- Revenind însă la sporul de până la 15%, nu trebuie omis nici scopul avut de legiuitor
în momentul în care a extins categoria de personal care beneficiază de acest spor și la
asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav, care este acela de a oferi o recompensă
acestora pentru condițiile dificile de muncă în care își desfășoară activitatea, luând în
considerare că, potrivit Fișei postului, asistenții personali trebuie să se ocupe și să îngrijească
persoana cu handicap grav avută în grijă, din toate punctele de vedere, or, o astfel de
activitate este extrem de solicitantă, atât din punct de vedere fizic, cât mai ales din punct de
vedere psihic.
In conformitate cu Anexa nr.II ,Capitolul II la Legea cadru nr.153/2017 ,
Reglementari specifice personalului din sanatate din unitatile de asistenta medico-sociala si
din unitatile de asistenta sociala /servicii sociale,Art.14,alin(2)”Locurile de munca, categoriile
de personal ,marimea concreta a sporului , precum si conditiile de acordare a acestuia, se
stabilesc de catre ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, dupa caz, a
reprezentantilor salariatilor, in limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309
legi, avand la baza buletinele de determinare sau, dupa caz,expertizare, emise de catre
autoritatile abilitate in acest sens.

În concluzie, conform Anexei nr. 9 pct. IV lit. A sub. 2 din Regulamentul – cadru privind
stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru
condiţii de muncă prevăzut în Anexa II la Legea nr. 153/2017 pentru familia ocupaţională de
funcţii bugetare ”sănătate şi asistenţă socială”, așa cum a fost acesta aprobat prin H.G. nr.
153/2018 şi modificat şi completat prin H.G. nr. 589/2018, legiuitorul a optat pentru a
include și asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav în categoria
beneficiarilor sporului de până la 15% din salariul de bază brut, pentru condiții
vătămătoare și periculoase de muncă;
Legea nu distinge între categoriile de asistenți personali (profesioniști sau
neprofesioniști), sens în care, în virtutea principiului latin ubi lex non distinguit nec nos
distinguere debemus („unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”), sporul legal
de până la 15% se aplică tuturor categoriilor de asistenți personali, inclusiv celor
neprofesioniști, cum e și cazul reclamanților.
Sporul de până la 15% pentru condiții vătămătoare de muncă este un spor obligatoriu
la nivel național, începând din data de 30.03.2018, angajatorii având obligația legală de a-l
oferi tuturor categoriilor de personal care sunt beneficiare ale acestuia, potrivit legii, fără a
face discriminări în funcție de zona geografică sau de bugetul anual aprobat de ordonatorii
de credite.
Apelanții, în calitate de asistenți personali ai unor persoane cu handicap,
angajați cu contract individual de muncă la DAS Focșani, sunt îndreptățiți,
conform legii, la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase de
muncă, începând cu data de 03.07.2019.
De asemenea, pentru sumele restante intimata datorează dobânda legală, așa cum am
arătat anterior pentru stimulentul de risc.
 Uniunea Naţională a Barourilor din România - Baroul Vrancea
Cabinet individual de avocat Enciu Nicolae
Tel. 0758.313.042 / e-mail  : ingnicu1@yahoo.com
CIF 37326309

De asemenea considerăm că dezlegarea acestor probleme de drept va

influența în mod direct soluționarea prezentei cauze.