U.N.B.R.

– BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

Cu privire la voucherele de vacanță pentru anii 2018, 2019 și 2020 în

cazul asistenților personali

Art. 1 alin. 2 din OUG 8/2009 prevede: (2) Instituțiile publice, astfel cum sunt
definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu
modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr.
273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare,
indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate
integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, acordă, anual, în
perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, vouchere de vacanță în cuantum de
1.450 lei pentru un salariat.

Alineatele (2), (2^4) și (4) ale articolului 1 din OUG nr. 8/2009 au fost modificate
şi completate prin OUG nr. 46/2017 după urmează:

(2) Instituțiile și autoritățile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct.
30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările
ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice
locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de
subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă
instituțiile publice, precum și operatorii economici, astfel cum sunt definiți de Ordonanța
Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori
economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori
majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, aprobată cu completări
prin Legea nr. 47/2014, cu modificările și completările ulterioare, acordă, în limita
sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinație, în perioada 1 iulie
2017-30 noiembrie 2018, o singură indemnizație de vacanță sau o singură
primă de vacanță, după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei
pentru un salariat.
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

Potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 114/2018: „În perioada 2019 - 2020, personalul din
cadrul instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct.
30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1)
pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de
sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din
venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, beneficiază de vouchere de
vacanță în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 94/2014,(…)”.

În situația în care DAS sau UAT au solicitat ordonatorului principal de credite

aprobarea sumei necesare pentru acordarea voucherelor de vacanță pentru anul 2018,
2019, 2020, însă suma nu a fost aprobată, aAcest aspect nu este suficient pentru a
înlătura dreptul de a primi aceste vouchere.

Din modalitatea în care au fost redactate normele legale ce reglementează acest

drept, rezultă cu claritate, în sarcina angajatorului, obligația acordării voucherelor de
vacanță pentru anii 2018, 2019 și 2020, în cuantum de 1.450 lei, norma fiind una
imperativă.

Faptul că art. 36 alin. (3) din OUG nr. 114/2018 prevede că voucherele de vacanță
se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în buget pentru unitățile
din domeniul bugetar nu înseamnă că angajatorul nu este obligat să efectueze toate
demersurile pentru includerea sumei de 1450 lei pentru fiecare salariat în propriul
buget, în vederea îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (1), aceea de acordare a
voucherelor de vacanță.

Decizia nr.39/2017 a Înaltei Curți de Casației și Justiție, privind

pronunțarea unei hotărâri prealabile, prin care s-a stabilit că: în interpretarea și
aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009,
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, raportat
la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010,
aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
84/2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 și art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului
nr. 29/2013, aprobată prin Legea nr. 168/2014, dreptul la plata tichetelor/voucherelor
de vacanță este condiționat de alocările bugetare prevăzute cu această destinație în
bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituțiilor publice, nu poate să
conducă la adoptarea unei alte soluții, fiind pronunțată într-un alt context
legislativ.

În acest sens, arătăm că art. 1 alin. 2 din OUG 8/2009, avea la data pronunțării
deciziei mai sus amintite a ICCJ următorul conținut: "Instituțiile publice definite conform
Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și
instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice
locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și
subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile
autonome, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar,
societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract
individual de muncă acordă,  în condițiile legii, vouchere de vacanță.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri
financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în
domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, cu
modificările ulterioare, în raport de care s-a dat de către Înalta Curte dezlegarea de
drept, prevedea la art. 15 alin. (2) : "În bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice
centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și
completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile

finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se
prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță
personalului din cadrul acestora." Prevederi similare existau și în OUG 84/2012 și în
OG nr. 29/2013.

În acest context, Curtea a reținut că formula legislativă fermă regăsită în

conținutul normei art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 -
"acordă" -, în opoziție cu cea dispozitivă din conținutul art. 1 alin. (1) și art. 1 1  din
același act normativ -"pot acorda" - determină concluzia neîndoielnică în sensul că, în
sfera raporturilor de muncă ce apar la nivelul angajatorului instituție publică centrală
și/sau locală, se instituie un veritabil drept în beneficiul angajatului - personal încadrat
prin încheierea unui contract individual de muncă în cadrul unei unități bugetare. Acest
drept nu este însă unul pur și simplu, ci este unul condiționat deoarece, potrivit
aceleiași norme a art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2008,
acordarea primelor de vacanță sub forma voucherelor de vacanță nu se poate realiza
decât "în condițiile legii". Mai departe Curtea a reținut că: „existența dreptului
angajatului unei instituții bugetare de a beneficia de prime de vacanță sub forma
tichetelor/voucherelor de vacanță este subsumată condiției legale a alocării în bugetul
instituției respective de sume cu această destinație” și că „ori de câte ori, prin legile de
salarizare din sectorul bugetar ori de instituire a unor măsuri în domeniul bugetar s-a
dispus - în mod similar dispozițiilor art. 15 alin. (2) al art. II din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 80/2010 pentru anul 2012, ale art. 9 din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 84/2012 pentru anul 2013, ale art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului
nr. 29/2013 pentru anul 2014 - că, în bugetele pe anii respectivi ale instituțiilor publice
centrale și locale, nu se prevăd sume pentru acordarea tichetelor de vacanță
personalului din cadrul acestora se înțelege că cerința legală a existenței alocării
bugetare nu a fost îndeplinită.
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

Spre deosebire de contextul legislativ avut în vedere cu ocazia

pronunțării deciziei nr.39/2017 a Înaltei Curți de Casației și Justiție, mai sus
amintit, în prezent art.1 alin. 2 din OUG 8/2009 prevede că se acordă, anual, în
perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, vouchere de vacanță în cuantum de
1.450 lei pentru un salariat, dreptul reglementat fiind unul pur și simplu, nefiind
condiționat de îndeplinirea altor condiții legale. Totodată, în anul 2019 și 2020 nu a fost
în vigoare o dispoziție legală similară celor avute în vedere la pronunțarea deciziei
(art.15 din OUG nr. 80/2010, aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 84/2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 și art. 5 alin. (2)
din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013) care să prevadă că în buget nu vor fi incluse
sume cu această destinație.

Pentru anul 2018, în concret, conform art.1 alin.2 din O.U.G. nr.8/2009
(astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.46/2017, forma în vigoare anterior
modificării instituite prin O.U.G. nr.107/2018), instituțiile și autoritățile publice, astfel
cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele
publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea
nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare,
indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate
integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, precum și operatorii
economici, astfel cum sunt definiți de Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind
întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau
unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori
indirect o participație majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu
modificările și completările ulterioare, acordă, în limita sumelor prevăzute în
buget alocate cu această destinație, în perioada 1 iulie 2017 - 30 noiembrie
2018, o singură indemnizație de vacanță sau o singură primă de vacanță,
după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

Prin urmare, deși acordarea voucherelor de vacanță în anul 2018 era condiționată
și limitată de sumele prevăzute cu această destinație în bugetele instituțiilor publice,
acest aspect nu este însă suficient pentru a înlătura dreptul de a primi aceste vouchere,
motiv pentru care acest capăt de cerere în mod corect a fost admis de către instanța de
fond.

Situația este și mai clară cu privire la anii 2019 și 2020, întrucât forma art.1 alin.2
din O.U.G. nr.8/2009 a fost modificată fundamental prin O.U.G. nr.107/2018, având
următorul conținut:

Instituțiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr.
500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2
alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările
și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv
activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile
publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2020,
vouchere de vacanță în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.

Față de noua formulare a textului, în mod evident, intenția legiuitorului a fost ca

salariații să beneficieze de vouchere de vacanță, în perioada 1 ianuarie 2019-31
decembrie 2020, întrucât textul nu mai cuprinde nici un fel de condiții, respectiv este
eliminată sintagma ”în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această
destinație”.

Ca urmare, o simplă vocație, aparent inițial lăsată la aprecierea angajatorului, dacă

înțelege să aloce sau nu în bugetul de venituri și cheltuieli bani pentru plata voucherelor
de vacanță către salariați, a devenit un drept cert, pur și simplu al salariaților pentru
perioada 2019-2020, ceea ce presupune și obligația corelativă a angajatorilor de a aloca
bani în buget cu această destinație.
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

Este adevărat că alin. 3 din OUG 8/2019 a rămas neschimbat, având următorul
conținut:

Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această

destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din
domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de
venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori .

Astfel, această prevedere este în contradicție cu cea din alin. 2; în vreme ce art. 1
alin. 2) reglementează imperativ și fără condiționare dreptul personalului bugetar la
primirea voucherelor de vacanță pe anul 2019, art.1 alin.3 reglementează o
condiționare incompatibilă cu acest drept, și anume, includerea de către angajator a
unor sume cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli. Această formă a
art.1 alin.3 din O.U.G. nr.8/2009 nu a fost modificată, iar conținutul său se raporta în
realitate la vechile forme ale art.1 alin.2 care stabileau un drept aparent condiționat la
acordarea voucherelor (în limitele bugetului); astfel, art.1 alin.3 din O.U.G. nr.8/2009 a
căzut în desuetudine, nemaiputând fi corelat cu actualul conținut al articolului.

În sprijinul caracterului imperativ și necondiționat al dreptului de a beneficia de

vouchere de vacanță sunt și dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 114/2018:

În perioada 2019-2020, personalul din cadrul instituțiilor și autorităților

publice...beneficiază de vouchere de vacanță în conformitate cu prevederile Ordonanței
de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările
ulterioare, precum și de indemnizația de hrană prevăzută la art. 18 din Legea-cadru nr.
153/2017, cu modificările și completările ulterioare.

Intenția legiuitorului de a impune instituțiilor publice obligația de a acorda în anul

2019 vouchere de vacanță salariaților și de a reglementa dreptul corelativ al acestora la
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

primirea acestor beneficii de ordin patrimonial rezultă și din expunerea de motive a

O.U.G nr. 107/2018, în referire la conținutul art. 1 alin. 2) din OUG 8/2009.

În referire la voucherele vacanță aferente anilor 2018, 2019 și 2020, așa cum am
mai arătat, nu mai este aplicabilă nici Decizia nr. 39/2017 pronunțată de ÎCCJ
pentru dezlegarea unei chestiuni de drept; practic, prin decizia menționată, Înalta
Curte a tranșat modul de interpretare a art. 1alin. 2) din OUG 8/2009, în
forma și conținutul pe care acest text de lege îl avea anterior anului 2017. În
condițiile în care pentru anii 2018, 2019 și 2020 art. 1 alin. 2) din OUG 8/2009 are un
conținut modificat în mod substanțial (astfel cum a fost prezentat anterior) față de
forma ce a făcut obiectul dezlegării prin decizia nr. 39/2017, rezultă că interpretarea
dată nu este relevantă în cauză și nu se impune cu caracter obligatoriu.

O interpretare diferită rezultă din Decizia nr.32/2017 a Î.C.C.J. (hotărâre

prealabilă HP.), însă așa cum am arătat Î.C.C.J. a analizat o formă anterioară a textului
(astfel cum fusese modificată prin Legea nr.94/2014), și în acea formulare se făcea
referire la acordarea voucherelor de vacanță în condițiile legii, condiții care vizau chiar
limitarea la sumele cu această destinație din buget (art.1 alin.3 din O.U.G. nr.8/2009).
Cu atât mai mult, această interpretare nu este valabilă pentru anul 2018, în forma
modificată prin O.U.G. nr.46/2017, și nu poate să conducă la adoptarea unei alte
soluții, fiind pronunțată într-un alt context legislativ.

În acest context arătăm că în cauză nu sunt aplicabile statuările din decizia

menționată și că dreptul apelantei-reclamante de a beneficia de vouchere de vacanță
pentru anii 2018, 2019 și 2020, este clar stabilit, ceea ce impune angajatorului obligația
de a prevedea în bugetul propriu sume cu această destinație. Așadar, acordarea
voucherelor de vacanță nu mai este lăsată la aprecierea angajatorului, care le poate sau
nu acorda, în limita resurselor sale bugetare.

Totodată, dispoziția de la art. 1 alin. (24) din OUG nr. 8/2008, conform căreia în
limita resurselor bugetare, angajatorul stabilește, în condițiile alin. (2), când acordă
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

voucherele de vacanță, de comun acord cu organizațiile sindicale legal constituite sau

cu reprezentanții salariaților, după caz, trebuie interpretată nu ca o posibilitate a
angajatorului de a acorda aceste vouchere, ci în sensul că în funcție de diferite
elemente, cum ar fi momentul alocării sumelor necesare, perioada de concediu, se va
stabili luna din an în care se acordă acest beneficiu legal.

Obligația de plată a unui drept salarial, respectiv al unui beneficiu destinat

recuperării și întreținerii capacității de muncă revine angajatorului.

În sarcina autorităților administrației publice locale art. 40 alin. (1) din Legea nr.
448/2006, republicată, a instituit obligația prevederii în bugetul local a sumelor necesare
din care se suportă salarizarea și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal,
potrivit legii.

În situația în care se solicită acordarea voucherelor de vacanță aferente anilor

2018, 2019 și 2020 sau plata contravalorii acestora, având în vedere că la momentul
soluționării cererii exercițiul financiar pentru anii 2018, 2019 și 2020 s-a încheiat, nefiind
posibilă rectificarea bugetară și implicit, acordarea în natură a voucherelor de vacanță,
în baza considerentelor relevate și a textelor legale reținute, urmează ca angajatorul să
fie obligat să plătească contravaloarea voucherelor de vacanță pentru anii 2018, 2019 și
2020.

Mai arătăm că față de momentul introducerii acțiunii, nu mai putem solicita

acordarea efectivă a voucherelor de vacanță, care nu mai puteau fi tipărite; astfel, am
solicitat executarea și prin echivalent a acestei obligații, care nu mai era susceptibilă de
a fi executată, deoarece valabilitatea voucherelor pentru anii 2018, 2019 și 2020 a
expirat.

Voucherele de vacanță sunt bonuri de valoare destinate exclusiv achiziționării

pachetelor de servicii turistice și sunt emise în mod exclusiv pentru a fi folosite în
conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență (O.U.G.) nr.8/2009. Însă, având în
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

vedere că potrivit aceleiași ordonanțe, voucherele de vacanță au o perioadă limitată de

valabilitate, dacă în interiorul acesteia, în mod culpabil, angajatorul nu solicită emiterea
și nu le înmânează salariaților, pentru a nu fi în situația unui drept golit de conținut,
trebuie să li se recunoască acestora dreptul de a primi echivalentul în bani al acestor
vouchere.

Altfel spus, este posibilă executarea prin echivalent a obligației; în acest sens:

- potrivit art. 1527 alin.1 Cod civil, creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul
să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea
executare este imposibilă;

- potrivit art.1530 Cod civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru

repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și
necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.

Este adevărat că, având în vedere situația sanitară la nivel național, prin art. XII
alin. 2 din O.U.G. nr. 226/2020, s-a decis ca prin derogare de la prevederile alin. (4),
perioada de valabilitate a voucherelor de vacanță, emise în perioada martie 2019 -
decembrie 2019 și ianuarie 2020 - noiembrie 2020, indiferent de suport, să se
prelungească până la data de 31 decembrie 2021.

De asemenea, potrivit art. IV pct.2 din O.U.G. nr.131/2021, prin derogare de la

prevederile art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind
acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
94/2014, cu modificările și completările ulterioare, perioada de valabilitate a voucherelor
de vacanță emise în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2020, indiferent de
suport, se prelungește până la data de 30 iunie 2022.

În astfel de situații voucherele nu au fost efectiv emise, astfel încât nu sunt în

posesia beneficiarilor, și nu există posibilitatea reală de valorificare până la finele acestei
perioade.
 U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042  ; e-mail  : ingnicu1@yahoo.com

În acest sens, este de observat că mecanismul stabilit de ordonanță pentru

valorificarea voucherelor, respectiv angajatorul acordă voucherele, pe care salariatul le
folosește în anumite unități pentru plata serviciilor turistice. În niciun caz textul nu se
referă la decontarea serviciilor turistice deja plătite de salariați. Într-adevăr, în situația
în care voucherele nu sunt folosite, la sfârșitul perioadei de valabilitate trebuie
restituite, însă angajatorul nici nu a dat posibilitatea salariatei să le folosească, astfel
încât să se pună în discuție inacțiunea acesteia. Este evident că intenția legiuitorului nu
a fost de a acorda o sumă de bani salariaților, pe care să o folosească pe durata
concediului, însă acordarea echivalentului în bani se impune ca o sancțiune pentru
angajatorul care nu a dat în termen, în anii 2018, 2019 și 2020, voucherele de vacanță.

În concluzie, prin neacordarea în termen a voucherelor de vacanță, salariații au

suferit un prejudiciu și sunt îndreptățiți să primească despăgubiri reprezentând
contravaloarea acestora (1450 lei).

În ceea ce privește actualizarea sumei de 1450 lei cu rata inflației, potrivit art.1531
alin.1-2 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a
suferit din faptul neexecutării; prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor
și beneficiul de care acesta este lipsit, iar la stabilirea întinderii prejudiciului se ține
seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru
evitarea sau limitarea prejudiciului.

Pierderea efectiv suferită de creditor presupune inerent actualizarea contravalorii

bunului ce nu mai poate fi predat (vouchere) cu rata inflației, pentru a primi exact
aceeași valoare (acoperind astfel deprecierea monedei naționale) din momentul în care
ar fi trebuit executată obligația de a da.

De asemenea, în mod corect trebuie solicitată plata dobânzii legale penalizatoare.