Managementul comportamentelor

Scopul acestui aspect al managementului este maximizarea nvrii si minimizarea

comportamentelor care o perturb.
1. Comportamentul profesorului. Portretul profesorului ideal.
Profesorul este implicat att in gestionarea procesului nvarii ct i n gestionarea relaiilor.Dupa A.
Pollard ,pentru a face fa acestor solicitri, el are nevoie de o sum de capacitai manageriale.
Acestea sunt:
-capacitatea de fi contient de toate evenimentele care se produc - simultan - n clas (atenie
distributiv);
-capacitatea de a face mai multe lucruri n acelai timp (deprinderi + atenie distributiv );
-capacitatea de a regla desfurarea unei lecii, de a aprecia / msura corect timpii necesari realizrii
diferitelor momente (timpul de expunere a unor coninuturi, timpul de realizare a discuiilor, timpul
de realizare a activitailor de grup sau individuale, timpul de gndire lsat elevilor nainte de a
rspunde etc.);
-capacitatea de a orchestra" lucrul cu clasa: a maximiza timpul in care toi elevii sunt ateni i se
ocup de rezolvarea sarcinii date (e bine ca profesorul s tie ce-1 poate motiva pe fiecare elev, s
gndeasc sarcini suplimentare care s focalizeze atenia celor care termin mai repede o sarcin
comun subgrupurilor sau indivizilor clasei);
-capacitatea de prezentare agreabil i convingtoare, care presupune:ncredere n sine (ca
profesor) :gesturi, expresii faciale, micare, poziionare n spaiul clasei de aa natur nct s
exprime siguran i competen i s produc n privitor ncredere;voce (nuanat, eficient;
respiraie profund, pronunie clar, vorbit mai rar);prestaie de actor (control al comportamentului;
parial detaare de rol, adic un bun eu observator care dubleaz eul actor).
Putem completa adugnd :
-capacitai de planificare, proiectare (de definire a obiectivelor nvarii, de selectare a coninuturilor,
metodelor de predare si evaluare, resurselor) (C. Ulrich);
-capacitatea de a aplana conflicte.
Din perspectiva analizei tranzacionale, profesorul ar trebui s posede capacitti care s asigure:
-cooperarea profesor-elev si elev-elev, pentru rezolvarea de probleme;
-protecia elevilor, meninerea strii lor de bine - funcia de printe normativ pozitiv (cel care
vegheaz consecvent la respectarea regulilor, n interesul elevilor).
-cunoasterea si respectarea nevoilor elevului functia de parinte grijuliu pozitiv (cel care acorda
ajutorul potrivit, la timpul potrivit, adica fara a-1 impune, fara a sufoca elevii cu grija sa si deschis la
cerintele manifestate de elev). Acesta ar fi portretul profesorului ideal.
2. ManagementuI episoadelor dintr-o clasa (A. Pollard)
Pentru a mentine ordinea necesara desfasurarii procesului invatarii, profesorul trebuie sa gestioneze
inceputurile orelor de curs, tranzitiile de la o activitate la alta in timpul aceleiasi ore si sfarsiturile
lectiilor. De asemenea, el trebuie sa faca fata evenimentelor neasteptate si provocarilor repetate
venite din partea unor elevi. O strategic de prevenire ar fi: asigurarea unui bun inceput, un
management iscusit al tranzitiilor, utilizarea procedeelor de mentinere a atentiei elevilor asupra
sarcinii de invatare. Un profesor prevazator va gindi si asupra unor strategii de interventie, pentru
atunci cind astfel de comportamente inadecvate se produc totusi:
-o prima strategie ar fi ignorarea comportamentului inadecvat (se intampla pentru prima oara, este o
abatere minora); in acelasi timp, se are in vedere rasplatirea comportamentului pozitiv pe care un alt
elev il are;

-daca problema se repeta atunci se poate aplica strategia in cinci stadii de aplanare a unui
conflict:-ignorarea pe moment(notand-o insa in memorie), exprimarea dezaprobarii fata de
conduita neplacuta;
- pastrarea contactului vizual cu recalcitrantul, folosirea unor gesturi care sa i se adeseze, indreptarea
in directia lui si adresarea unei intrebari in legatura cu lectia;
- numirea ferma a copilului recalcitrant, indreptarea spre el, oprirea activitatii ce se desfasoara in
clasa, pentru a se cauta cauzele fara prejudecata, a se identifica conduita nepotrivita,a se face
comentariu despre acesta conduita in general, fara referire la copil, cu voce scazuta, fara a se
dezaproba, fara a se face confuzie intre respect si teama, se enunta clar atitudinea de dorit si se
asteapta un raspuns, daca e necesar, este izolat copilul pentru a evita extinderea conflictului public,
atentia se concentreaza pe principalul individ implicat pentru ca cei care l-au urmat se vor conforma
daca se reuseste controlul liderului si se inchide problema cat mai repede, fara argumentatie lunga, sa
distraga atentia de la restul clasei si de la scopul lectiei ;
- daca se considera necesara pedeapsa, aceasta trebuie sa nu fie prea curand, trebuie sa fie potrivita si
sa se poata indeplini si, un lucru foarte important, nu trebuie sa fie pedepse discriminatorii in grup ;
-dupa eveniment trebuie luat fiecare elev in parte, pentru ca sa nu i se raneasca demnitatea, sa nu se
rada de el , trebuie incurajat copilul sa gaseasca greseala, pentru a-1 responsabiliza, trebuie invitat
copilul sa imagineze un contract pentru ce va face el si profesorul, se modifica atitudinea retragand
privilegiile si oferind posibilitati de a castiga si se trag concluzii in termeni pacifisti, clari pentru toate
partile implicate.
Si pentru a concluziona discutia despre cum se organizeaza inceputul , tranzitiile si sfarsitul lectiei
pot spune ca orice lectie incepe cu un moment organizatoric in care profesorul stabilete ordinea i
disciplina, apoi se pregtesc materialele necesare. Se face prezena elevilor, iar elevii i pregtesc
cele necesare orei de limba romn.
Tranzitiile trebuie facute in asa fel incat sa fie asigurata continuitatea , sa nu se rupa lectia, fie
prin explicatii date de catre profesor, fie prin reorganizarea colectivului, daca se trece de la activitatea
frontala la cea pe grupe sau perechi,fie prin folosirea materialului didactic atractiv (prezentarea si
discutarea lui).
In incheierea activitatii este obligatoriu sa se traga concluziile necesare asupra desfasurariiIn
incheierea activitatii este obligatoriu sa se traga concluziile necesare asupra desfasurarii activitatii,
eventual sa fie evidentiati elevii care si-au adus un aport la lectie, chiar sa fie notati. E arhicunoscut
cat de benefica este lauda pentru copil si, daca ii este recunoscut meritul efectul este salutar (si asupra
elevilor foarte buni, si asupra celor cu nivel mediu, dar mai ales asupra celor care au rezultate mai
slabe- daca si ei sunt evidentiati, vor fi stimulati sa participe si alta data si sa aiba rezultate din ce in
ce mai bune). De altfel, evaluarea performantelor elevilor trebuie facuta continuu in lectie.

In prima ora de scoala, la fiecare materie, profesorul si elevii fac cunostinta spunandu-si fiecare
numele si vorbind despre ceva ce le place : o carte, un autor, o tema de studiu etc.), iar profesorul va
vorbi primul, spre a oferi un model.
Urmatorul pas este acela ca profesorul isi prezinta cursul ,cum raspunde el cerintelor lumii
actuale,cum le poate folosi elevilor in viitoarea cariera( si se poate provoca o scurta discutie in care
elevii sa spuna ce cariera ar dori sa urmeze) ;obiectivele cursului ;subiectele centrale (continuturi)
;forma, metodele si procedeele de invatare ;perspectivele extrascolare pe care le deschide
(concursuri, manifestari stiintifice la care elevii pot participa etc.)
Apoi,profesorul prezinta modalitatile de evaluare :asteptarile profesorului, reguli de notare si de
marire a notelor.
In continuare,profesorul prezinta regulile non-negociabile si ratiunile pentru care ele sunt nonnegociabile: punctualitatea,pregatirea temelor, asumarea responsabilitatilor, respectarea drepturilor
celorlalti.
Elevii isi prezinta si ei propriile asteptari, iar profesorul si le noteaza in agenda sa penru a tine cont
de aceste sugestii.
Este bine ca profesorul sa formuleze o tema pentru acasa legata de problemele introductive ale
cursului deoarece elevii trebuie sa inteleaga importanta fiecarei materii de studiu si faptul ca ea
trebuie studiata cu temeinicie inca din prima zi.
Multumindu-le pentru atentie si participare profesorul incheie activitatea.
O alta problema este cea a sedintelor cu parintii clasei la care profesorul poate fi diriginte sau doar
profesor. In linii mari prima intalnire trebuie sa decurga asemenea primei intalniri cu elevii :
prezentarea partilor( si aici ar fi indicat ca sa fie prezentati parintilor, pentru o mai buna legatura
scoala-familie, si profesorii care vor avea ore la clasa si nu doar in timpul festivitatii de deschidere a
anului scolar, de catre directorul scolii), prezentarea tematicii sedintelor cu parintii(situatia la
invatatura, situatia disciplinara, lectoratele cu parintii, asteptari si sperante etc.), iar parintii, la randul
lor, isi vor arata punctul de vedere in legatura cu asteptarile pe care le au din partea scolii si a
profesorilor care activeaza la clasa in care sunt inscrisi copii lor.
Stabilind urmatoarea intalnire , profesorul diriginte incheie sedinta. Acesta este tipicul dupa care s-au
desfasurat primele mele intalniri cu elevii si mai ales cu parintii lor.
4. Managementul conflictelor
In esenta, conflictul presupune conturarea unor poli, clarificarea unor diferente nete si incercarea
fiecarei parti de a se impune in detrimentul celeilalte. Atat conflictele intrapsihice cit si cele
interpersonale sint necesare atit dezvoltarii persoanei cat si dezvoltarii grupului.
Un conflict poate avea un rol constructiv atunci cind se manifesta intr-o situatie de cooperare.
Conflictele profesor - elev si profesor - parinte pot fi abordate din aceasta perspectiva caprobleme pe
care ei le au de rezolvat impreuna. Ele pot aparea datorita unor asteptari, nevoi (motive), anxietati,
frici care - spre a se implini ori

diminua - vin in contradictie. Profesorul poate trai el insusi conflicte intrapsihice pe care este bine sa
le constientizeze si sa incerce sa le rezolve pentru a putea gestiona mai bine conflictele interpersonale
.
Prevenirea conflictelor, mai corect spus prevenirea manifestarii lor in chip de crize ale relatiei
presupune mai intii constientizarea propriilor probleme (ce ne dorim in relatia cu elevii ori cu
parintii, ce nu ne-ar placea, ce incercam sa evitam, de ce ne este frica) apoi cunoasterea problemelor
partenerului.
In cunoasterea problemelor partenerilor ne ajuta cunoasterea particularitatilor de varsta atat ale
elevilor cat si ale parintilor ,cit si discutiile cu elevii si parintii, discutii in timpul carora ar trebui sa-i
ascultam activ, empatic .
Cred ca este indicata o gestionare a conflictului pentru binele comunitar deoarece prevenim efectul
distructiv al unui conflict desconsiderat. Pentru a face din conflict (ca proces natural, firesc) o
substanta care sa hraneasca dezvoltarea relatiei, trebuie sa invatam sa ne confruntam propriile
asteptari, scopuri, trebuinte (motive) cu cele ale partenerilor. Confruntarea inseamna o discutie
deschisa, asertiva (in care si un partener si celalalt au drepturi care se cer respectate), lipsita de
agresivitate, in care cautam solutii benefice ambelor parti. Intr-o astfel de confruntare sintem
proactivi (cautam activ solutii, nu doar reactionam la provocarile celorlalti).
Sunt si situatii in care ne putem da seama de existenta unui conflict prea tarziu, cand el produce
comportamente care dezorganizeaza, aduc in situatie de criza atit procesul invatarii cat si relatia. Si in
aceste cazuri este bine sa facem oanaliza care sa ne permita apoi o buna confruntare in urma careia sa
gasim solutii care sa convina ambelor parti.
Sa luam spre analiza un posibil conflict profesor-elev : NU MI TRECE NIC PRIN CAP.AM TRAS
CONCLUZIILE ZI Y CVA ACI. C INTR ELEV LA JUMATEA OREI CU TELU LA
URECHE ..BLA, BLA CU TUPEU ??

De aceea, cred ca rezolvarea pe cale amiabila a oricarui conflict este cea mai indicata solutie pentru
binele tuturor.
Sunt de parere ca numai un bun manager al clasei va putea sa-si desfasoare fara probleme lectiile,
mai ales la clase de elevi mai mari ca varste (preadolescenti sau adolescenti) care incep sa-si
manifeste activ personalitatea, avand pereri si atitudini proprii pe care sunt dispusi sa si le declare
deschis.La clase mai mici, munca profesorului este mult mai usoara, elevul fiind destul de usor de
condus, fiind mult mai aplecat sa-i accepte autoritatea decat sa i-o conteste.

Inceputurile sint momentele in care profesorul ar trebui sa furnizeze obiectivele clare ale invatarii, ori
sa-i ajute pe elevi sa-si clarifice obiectivele de invatare. Este nevoie - de asemenea - ca elevii sa stie
ce asteptari are profesorul, la ce le foloseste ceea ce invata, ce consecinte pot avea compotamentele
lor.
Daca profesorul are o incapere speciala in care isi desfasoara orele (si ma refer la salile specialelaboratoare etc.), el poate sa-i astepte inauntru pe elevi. Venind pe teritoriul lui, in spatiul sau
personal ei il vor percepe ca fiind ,,mai puternic", va create probabilitatea sa fie mai disciplinati.
Tranzitiile, trecerile de la o activitate la alta, nu trebuie sa intrerupa fluxul invatarii. Este nevoie ca
profesorul sa organizeze aceste treceri:
-sa anticipeze problemele inainte ca ele sa apara (,,Ce s-ar putea intimpla, ca o consecinta a
schimbarii activitatii?");
-sa formuleze instructiuni clare asupra modului in care se va face tranzitia;
-profesorul va cauta sa trezeasca interesul elevilor pentru activitatea urmatoare.
Sfarsiturile sunt ocazii de a trece in revista progresele, realizarile, de a evalua munca elevilor si a
profesorului.
Pot aparea si evenimente neasteptate, care nu au cum sa fie luate in calcul de la inceput: schimbari de
orar, stricaciuni ale echipamentului, raspunsuri neasteptate ale elevilor (care nu trebuie
desconsiderate, ci integrate in topicul lectiei), imbolnaviri ori accidente, copii ori parinti care pun la
incercare autoritatea profesorului. Pentru a gestiona astfel de situatii, profesorul trebuie sa aiba in
vedere trei lucruri:
1.reducerea la minim a dezordinii: profesorul nu-si poate neglija responsabilitatile pe care le are fata
de intreaga clasa, atunci cind se produce neasteptatul; el poate apela la un alt adult din scoala
(director, secretar, coleg, asistenta medicala, personal auxiliar etc.) pentru a rezolva problema sau sau
pentru a-i tine locul in clasa cit timp o rezolva;
2.linistirea elevilor, adica regasirea rutinelor, alegerea in continuare a unei activitati care sa contribuie
la linistirea lor;
3.sa-si ia un timp de gindire, sa nu ia decizii negandite,prea rapide, sub influenta stresului provocat
de evenimentul neasteptat (mai ales in confruntarile cu elevii sau cu parintii). Fiind si evenimente
care cer o decizie imediata e de dorit ca aceasta sa fie cat mai la rece luata.
Provocarile repetate sint probleme de comportament care reapar din timp in timp.