TEMĂ: EXECUTAREA SILITĂ A MARINARILOR PENTRU PENSIA
ALIMENTARĂ STUDENT: ZAMFIR GEORGE Pensia alimentară, numită oficial, pensie de întreținere minor, reprezintă obligația părintelui necustodian în favoarea copilului, stabilită în urma pronunțării unei sentințe de divorț sau în urma separării unor părinți necăsătoriți. Acest tip de obligație este general valabilă în lume pentru părinții divorțați. Există posibilitatea stabilirii pensiei de întreținere în bani sau în natură. În România obligația este reglementată de noul Cod Civil, obligaţie de întreţinere ce are caracter personal. Dacă în vechiul cod civil, posibilitatea plății în natură exista din punct de vedere teoretic, jurisprudența română nu a aplicat-o, dând preferință plății pensiei alimentare în bani. Noul cod civil, care instituie custodia comună a celor doi părinți asupra minorului după divorț, dă o preferință plății pensiei în natură, plata în bani fiind o alternativă în cazul în care unul dintre părinți nu se achită de această obligație sau cere expres să efectueze plata pensiei alimentare în bani. Dacă părintele necustodian refuză caracterul personal al obligaţiei de întreţinere, intervine o a treia persoană care aceasta din urmă îi va datora în viitor sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile, în temeiul unor raporturi juridice existente, cum ar fi unitatea angajatoare. Aceasta, potrivit art. 783 din Codul de procedură civilă, devine terț poprit. În cazul de față, intervine executorul judecătoresc, în urma solicitării părintelui care a câștigat custodia copilului și deține o hotărâre judecătorească cu privire la plata pensiei alimentare de către părintele necustodian. Având în vedere titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească cu privire la plata pensiei alimentare de către părintele necustodian, potrivit art. 783 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc dispune executarea silită prin înființarea unei popriri asupra venitului realizat de părintele necustodian, venit acordat de unitatea angajatoare, în calitate de terț poprit. Din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite. De la indisponibilizare și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate, dacă legea nu prevede altfel. Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta decât dacă debitorul consemnează, cu afectațiune specială, toate sumele pentru acoperirea cărora a fost înființată poprirea, la dispoziția executorului judecătoresc, în condițiile prevăzute la art. 721. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care îl va înștiința de îndată pe terțul poprit. În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: 1. să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înființate pentru realizarea altor creanțe; 2. să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia, în cazul sumelor datorate cu titlu de obligație de întreținere. La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reședința indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului. Pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere, angajatorul poate reține până la jumătate din venitul lunar net. Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel. Nu sunt supuse executării silite prin poprire următoarele: a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție; b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații naționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte; c) sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi. Atunci când asupra aceluiași cont sunt înființate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăți aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înființării primei popriri. Poprirea rămâne în ființă și atunci când debitorul își schimbă locul de muncă sau este pensionat. În aceste cazuri, terțul poprit va trimite actele prin care s-a înființat poprirea unității la care se află noul loc de muncă al debitorului sau organului de asigurări sociale competent, care, de la data primirii acestor acte, devine terț poprit. Dacă debitorul părăsește unitatea fără ca aceasta să cunoască noul loc de muncă, ea îl va înștiința pe creditor despre această împrejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului, creditorul îl va aduce la cunoștința unității de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda la continuarea popririi.