UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:
DREPTUL FAMILIEI

TITLUL REFERATULUI:
OBLIGAȚIA DE ÎNTREȚINERE DINTRE PĂRINȚI ȘI COPII

Profesor de disciplina:
ALEXANDRU BACACI

STUDENT:
BĂDILĂ GEORGE
Anul:
III

Anul universitar 2018-2019

Semestrul I

1
 Obligatia legala de intretinere dintre parinti si copii

(Art. 86
“Obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si e infiat,
bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume
prevazute de lege.
Are drept la intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din
munca, din cauza incapacitatii de a munci. Descendentul, cat timp este minor, are drept la
intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla.”)

Potrivit art. 86 Obligatia legala de intretinere este indatorirea stabilita de lege intre anumite
personae, de a-si asigura intretinerea la nevoie. Aceasta indatorire trebuie sa existe intre personae
apropiate prin raporturi de familie sau raporturi asimilate acestora. Pentru ca obligaţia legală de
întreţinere să existe, trebuie să existe deopotrivă şi anumite condiţii impuse de lege atât cu
privire la persoana debitorului cât şi cu privire la persoana creditorului. respectivei obligaţii
legale. Condiţiile existentei acestei obligaţii rezultă din prevederile art.86 alin.2 din Codul
Familie, potrivit cărora „are drept la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neavând
putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci" şi întreţinerea este datorată
potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Codul familiei prevede ca exista obligaţia de întreţinere între:

- şot si şotie (respectiv obligaţia de întreţinere dintre soţi şi obligaţia de întreţinere între
foştii soţi);
- părinţi şi copii;
- cel care adoptă şi adoptat;
- bunici şi nepoţi; străbunici şi strănepoţi;
- fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute în lege.

Observam din lege ca vocaţia de întreţinere există aşadar între mai multe persoane, fiind
necesar astfel să se stabilească împotriva cărei categorii de persoane urmează a se îndrepta cel
îndreptăţit la întreţinere la un moment dat, respectiv ordinea în care se datorează întreţinerea.
Întreţinerea se datorează în ordinea următoare:

a) soţii îşi datorează întreţinerea înaintea celorlalţi obligaţi;

b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar, dacă sunt mai mulţi
descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat;
c) cel care înfiază este obligat la întreţinere înaintea părinţilor fireşti;) fraţii şi surorile îşi
datorează întreţinere după părinţi, însa înaintea bunicilor.
Codul familiei prevede si alte categorii de persoane intre care exista obligatia legala de
intretinere:

2
 in cazul casatoriei putative (casatoria care, desi este nula sau anulata,
produce o serie de efecte juridice), daca unul dintre soti a fost de buna credinta la incheierea
casatoriei, iar casatoria a fost desfiintata, el beneficiaza de intretinere in aceleasi conditii ca si in
cazul desfacerii casatoriei prin divort (art. 24 alin. 1 din Cod);

 in cazul desfacerii casatoriei prin divort, sotul divortat are dreptul la

intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de
incheierea casatoriei, ori in timpul casatoriei, ori atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de
un an de la desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea se datoreaza unei imprejurari in
legatura cu casatoria, intretinerea mentionata putand fi stabilita pina la o treime din venitul net
din munca al sotului obligat la plata ei, potrivit insa cu nevoia celui care o cere, si cu mijloacele
celui ce urmeaza a o presta. Intretinerea mentionata, impreuna cu intretinerea datorata copiilor,
nu va putea depasi jumatate din venitul net din munca al sotului obligat la plata. In situatia in
care divortul este pronuntat de instanta judecatoreasca numai din vina unuia dintre soti, acesta nu
va putea beneficia de intretinere decat pe o perioada de un an de la desfacerea casatoriei. In toate
cazurile mentionate, dreptul la intretinere inceteaza prin recasatorirea sotului indreptatit sa o
primeasca (art. 41 din Cod).

 intre fostul adoptator si fostul adoptat, in cazul in care adoptia a fost

desfacuta, pe perioada in care copilul este minor (art. 84);

 intre sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot si acel copil
(art. 87).
mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinerea
fara a avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue
intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat
timp cel intretinut este minor. In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara,
fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite (art. 96).

2. Ordinea in care este datorata intretinerea

Vocatia la intretinere survine in momentul in care acela care se afla in nevoie, neavand
posibilitatea de a-si asigura existenta din munca, din cauza incapacitatii de a munci, se
prevaleaza de ea. Descendentul, pana la implinirea varstei de 18 ani, beneficiaza de intretinere
indiferent de pricina nevoii in care el se afla, iar dupa ce devine major el poate beneficia de
intretinere doar daca starea de nevoie este rezultatul incapacitatii sale de a munci.

Art. 89 din Codul familiei dispune ca intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:

a) sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati la aceasta;
b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar, daca sunt mai
multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai
indepartat;
3
 c) adoptatorul este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti ai celui adoptat ;
d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.

In situatia in care, in aceeasi ordine, mai multe dintre persoanele prevazute mai sus sunt
obligate sa presteze intretinere aceleasi persoane, ele vor contribui la plata intretinerii,
proportional cu mijloacele materiale de care dispun. Este consacrat astfel principiul divizibilitatii
intretinerii, aceasta fiind datorata nu doar dupa numarul persoanelor obligate, ci si in raport de
mijloacele materiale de care dipun cei obligati la prestarea intretinerii.
Daca un parinte are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa
porneasca actiunea pentru plata intretinerii doar impotriva unuia dintre ei, urmand ca cel care a
platit intretinerea sa se intoarca impotriva celorlalti obligati, pentru ca acestia sa platasca
intretinerea conform principiului divizibilitatii enuntat mai sus.
In situatia in care cel obligat la prestarea intretinerii nu are mijloace indestulatoare pentru a
acoperi nevoile celui caruia o datoreaza si care se prevaleaza de aceasta, instanta judecatoreasca
va putea obliga pe celelalte persoane indatorate la intretinere sa o completeze, in ordinea stabilita
in art. 89. Daca cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinere tuturor celor care sunt in
drept sa i-o ceara, instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecareia dintre aceste
persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea
sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele cu vocatie la intretinere. In acest caz, instanta
va hotari, totodata, modul in care se va imparti intretinerea intre persoanele care urmeaza sa o
primeasca.

3. Executarea obligatiei de intretinere

Obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei sume de bani. Instanta
judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurarile specifice
cauzei. Dupa cum s-a mentionat mai sus, intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o
cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati. Instanta judecatoreasca va putea mari sau
micsora obligatia de intretinere sau hotari incetarea ei, dupa cum se schimba mijloacele celui
care da intretinerea sau nevoia celui care o primeste. Cand intretinerea este datorata de parinte
sau de cel care infiaza, cuantumul sau se stabileste paina la o patrime din castigul sau din munca
pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii.
Obligatia de intretinere se stinge, conform art. 95 din Cod, prin moartea debitorului sau a
celui indreptatit la pensia de intretinere. De la aceasta regula, art. 96 din Codul familiei prevede o
exceptie, dipunand ca mostenitorul persoanei obligate la prestarea intretinerii unui minor, este
obligat sa presteze in continuare intretinere pe perioada cat cel intretinut este minor, raportat la
valoarea bunurilor mostenite, in situatia in care parintii minorului au decedat, sunt disparuti, sau
sunt in imposibilitate de a presta intretinerea datorata.

Indatorire prevazuta de lege in sarcina unor persoane de a presta intretinere unor alte
persoane care se afla in nevoie. Asemenea obligatii exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel

4
care infiaza si infiat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre
celelalte persoane anume prevazute de lege, de exemplu, in cazul desfacerii infierii, instanta
judecatoreasca va putea obliga pe cel care a infiat sa plateasca infiatului o pensie de intretinere,
cat timp acesta va fi minor; sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este
obligat sa continue a presta intretinere copilului cat timp acesta este minor, insa numai daca
parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie. Are dreptul la intretinere numai
acela care se afla in nevoie, din cauza incapacitatii de a munci, cu exceptia descendentului, pe tot
timpul cat este minor, care are drept la intretinere, indifferent de cauza nevoii in care se afla.
Legea stabileste ordinea in care urmeaza sa se execute obligatia legala de intretinere. Astfel: sotii
isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati; descendentul este obligat la intretinere
inaintea ascendentului, iar daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, intretinerea
se datoreaza de cel in grad mai apropiat inaintea celui in grad mai indepartat; cel care infiaza este
obligat la intretinere inaintea parintilor firesti; fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa
parinti, dar inaintea bunicilor. In situatia cand persoana obligata in primul rand la intretinere nu
are mijloace materiale suficiente pentru a acoperi nevoile persoanei care cere stabilirea obligatiei
de intretinere, instanta poate obliga la completarea intretinerii pe celelalte persoane care urmeaza
in ordinea mentionata. In cazul in care mai multe persoane din aceeasi ordine datoreaza
intretinerea fata de aceeasi persoana, acestea vor contribui la plata intretinerii proportional cu
mijloacele ce le au , copii fata de un parinte sau mai multi frati fata de un frate etc. Parintele ce
are drept la intretinere de la mai multi copii poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea
numai impotriva unuia dintre ei, urmand ca cel care a platit intretinerea sa se poata intoarce
impotriva celorlalti obligati, pentru partea fiecaruia. In cazurile in care persoana ce are obligatia
de intretinere nu o poate presta, in acelasi timp, tuturor persoanelor indreptatite sa o solicite,
instanta judecatoreasca, tinand seama de nevoile fiecaruia dintre persoanele ce au drept la
intretinere, poate hotara, fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca
intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o ceara, in acest din
urma caz, instanta se va pronunta si asupra modului in care se va imparti intretinerea intre
persoanele care urmeaza a o primi. Obligatia legala de intretinere se executa in natura sau prin
plata unei pensii in bani, dupa cum hotaraste instanta de judecata, tinand seama de imprejurari.
Cuantumul ei se stabileste de catre instanta de judecata, potrivit cu nevoia celui care o cere
si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati; atunci cand intretinerea este datorata de parinte sau de
catre cel care infiaza, ea se stabileste pana la o patrime din castigul din munca al debitorului,
pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. Instanta
judecatoreasca poate dispune marirea, micsorarea sau incetarea obligatiei de intretinere, in raport
cu schimbarile intervenite in legatura cu mijloacele debitorului prestatiei sau cu nevoia celui care
o primeste. Obligatia inceteaza prin moartea celui indreptatit la pensia de intretinere, sau prin
moartea debitorului prestatiei, afara de cazul cand potrivit legii, pentru aceasta din urma situatie,
mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care I-a dat intretinerea
fara a avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, si consimte
intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat
timp cel intretinut este minor; in cazul cand sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidata,
fiecare dintre mostenitori contribuind cu valoarea bunurilor mostenite. Retributiile si celelalte
drepturi banesti cuvenite persoanelor incadrate in munca atunci cand acestea sunt supuse unor

5
mai multe executari, pentru mai multe creante, pot fi urmarite numai pana la jumatate si intr-o
ordine a creantelor stabilita de lege, pe primul loc aflandu-se obligatia legala de intretinere.
Sunt expres si limitativ prevazute atât persoanele între care exista aceasta obligatie, cât si
ordinea în care se datoreaza întretinerea. Astfel, potrivit art. 86 C.fam., obligatia legala de
întretinere exista între urmatoarele persoane:
-între sot, sotie;
-între parinti si copii, fara a deosebi cum filiatia este fireasca sau adoptiva;
-între bunici si nepoti;
- între strabunici si stranepoti;
-între frati si surori;
-între celelalte persoane anume prevazute de lege.
Aceasta ultima referire din art. 86 alin. 1 C.fam. face trimitere la celelalte dispozitii din
cuprinsul Codului care reglementeaza aceeasi obligatie de întretinere între anumite persoane:
-între fostii soti din casatoria desfacuta (art. 41 alin. 1 C.fam.).
Sotul din a carui vina exclusiva a fost pronuntat divortul are drept la întretinerea celuilalt sot
numai timp de un an de la data desfacerii casatoriei, dar poate fi obligat oricând în viitor sa
presteze întretinerea fostului sau sot, câta vreme acesta din urma nu s-a recasatorit.
-între fostii soti din casatoria desfiintata (art. 24 alin. 1 C.fam.).
Când numai unul dintre fostii soti a fost de buna-credinta numai acesta va putea beneficia de
întretinerea fostului sot de rea-credinta.
- cel care a luat un copil pentru a-l creste fara sa fi întocmit formele necesare adoptiei este
obligat a da întretinere minorului, însa numai pe perioada minoritatii si doar daca parintii firesti
ai acestuia sunt decedati, disparuti ori sunt în nevoie (art. 88 C.fam.);
-sotul care a contribuit la întretinerea copilului firesc al celuilalt sot este obligat sa continue a
da întretinere copilului pe timpul minoritatii acestuia, însa numai daca parintii firesti sunt
decedati, disparuti ori sunt în nevoie (art. 87 alin. 1 C.fam.);
-copilul care a beneficiat timp de cel putin 10 ani de întretinerea sotului parintelui firesc
(adica a parintelui vitreg) poate fi la rândul sau obligat a da întretinere sotului parintelui firesc
(art. 87 alin. 2 C.fam.);
-mostenitorii celui obligat la întretinerea unui copil, precum si mostenitorii celui care, desi
nu avea obligatia legala, a dat întretinere unui copil, sunt datori sa presteze întretinere în favoarea
copilului, în masura valorii bunurilor mostenite, însa numai pe perioada minoritatii copilului si în
subsidiar fata de parintii copilului, deci doar daca parintii, obligati în primul rând, au murit, sunt
disparuti ori se afla în stare de nevoie (art. 96 alin. 1 C.fam.). În principiu întretinerea se acorda
de la data cererii de chemare în judecata203, desi dreptul la întretinere se naste din momentul
îndeplinirii conditiilor cerute de lege ( nevoia creditorului si posibilitatea materiala a
debitorului).
Asadar, ca regula generala întretinerea se acorda numai pentru viitor204. Prin exceptie, se poate
acorda întretinere si pentru trecut, daca neintroducerea actiunii este imputabila debitorului
întretinerii, de exemplu, acesta si-a schimbat domiciliul, iar noua sa adresa nu a putut fi aflata.
Regula se aplicasi în cazurile de majorare a întretinerii.
Reducerea sau încetarea întretinerii are loc pe data ivirii cauzei care a justificat admiterea
actiunii, daca debitorul nu a fost urmarit în temeiul hotarârii prin care s-a acordat întretinerea.

6
 Părinţii au dreptul şi sunt obligaţi să-şi educe copiii conform propriilor convingeri, indiferent
de faptul dacă locuiesc împreună sau separat. Ambii părinţi poartă răspundere în egală măsură
pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor şi au prioritate la educaţia lor faţă de
oricare alte persoane.

Legea î-i obligă pe părinţi să asigure frecventarea de către copil a şcolii până la sfârşitul anului
de învăţământ în care acesta atinge vârsta de 16 ani. Instituţia de învăţământ şi forma de instruire
sunt alese de către părinţi, cu luarea în considerare a opiniei copilului.
Cu toate că legea le conferă anumite drepturi şi obligaţii, părinţii nu trebuie să-şi exercite
drepturile părinteşti contrar intereselor copilului lor. În exercitarea drepturilor sale, părinţii nu
trebuie să admită metode de educare care pot prejudicia sănătatea fizică şi psihică a copilului.
Astfel, metodele de educaţie a copilului, alese de părinţi, trebuie să excludă:
- comportamentul abuziv,
- insultele şi maltratările de orice fel,
- discriminarea, violenţa psihică şi fizică,
- aplicarea pedepselor corporale,
- antrenarea în acţiuni criminale,
- iniţierea în consumul de băuturi alcoolice, folosirea substanţelor stupefiante şi
psihotrope,
- practicarea jocurilor de noroc,
- cerşitul şi alte acte ilicite.
Toate problemele privind educaţia şi instruirea copilului trebuie să fie soluţionate de către
părinţi de comun acord, ţinându-se cont de interesele şi de părerea copilului.
Legea prevede că părinţii poartă răspundere, pentru exercitarea drepturilor părinteşti în
detrimentul intereselor copilului
Decăderea din drepturile părinteşti poate avea loc numai pe cale judecătorească. În cazurile
enumerate mai sus, celălalt părinte, tutorele copilului, autoritatea tutelară sau procurorul, pot
înainta la instanţa de judecată o acţiune privind decăderea din drepturile părinteşti a părintelui
vinovat.
Instanţa de judecată va examina cererea respectivă cu participarea obligatorie a autorităţii
tutelare care va prezenta un aviz pe marginea cererii înaintate. Dacă faptele expuse se vor
adeveri, atunci instanţa de judecată va adopta o hotărâre prin care îl va decădea de drepturile
părinteşti pe părintele găsit vinovat.

Instanţa judecătorească este obligată să transmită, în termen de 3 zile din momentul când
hotărârea privind decăderea din drepturile părinteşti a rămas definitivă, o copie a acesteia
oficiului de stare civilă din raza teritorială a instanţei

Bibliografie

Albu I. Dreptul familiei – Bucuresti Editura didactica si pedagogica, 1975

Filipescu I. Tratat de drept al familiei- Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1989, 1996,
1998, 2000