BIOCHIMIE - CURS 6

VITAMINELE

· Generalităţi
· Clasificare
· Rolul lor în organism
GENERALITĂŢI:
Sunt substanţe chimice de origine exogenă, indispensabile funcţionării normale a
organismului animal, alături de enzime şi hormoni ele se găsesc în organism în
cantitate mică.

Influenţează creşterea, dezvoltarea şi desfăşurarea normală a proceselor

metabolice, participă la reglarea funcţiilor celulare.
Îndeplinesc rol de cofactori enzimatici şi intervin în procesele de oxido-reducere
din organism.
Principala sursă de vitamine pentru organism o constituie plantele.
Organismul îşi procură vitaminele ca atare sau sub formă de provitamine.
Lipsa sau insuficienţă a vitaminelor din organism determină tulburări metabolice şi
apariţia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze. O serie de vitamine joacă
un rol important în reacţiile biochimice catalizate de enzime, funcţionând în calitate de
cofactor (intră în structura enzimelor).
Prima vitamină a fost descoperită de C. Funk în 1911, care a reuşit să
izoleze din tărâţele de orez o substanţă ce vindeca boala beri-beri şi care a fost numită
vitamină, adică amină vitală. I s-a dat numele de vitamină deoarece substanţa
respectivă (vitamina B1) conţinea azot aminic şi era considerată indispensabilă.

CLASIFICARE – DENUMIRE:
Vitaminele se denumesc cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E,
F, etc.).
În cadrul aceleaşi clase, vitaminele se denumesc cu ajutorul indicilor: de exemplu,
vitamina D se găseşte sub mai multe forme: D2, D3, complexul de vitamine B
cuprinde vitaminele B1, B2, B3, B6, B12
1. După structura chimică se denumesc:
a) acid ascorbic (vitamina C);
b) tiamină (vitamina B1);
c) riboflavină (vitamina B2);
d) piridoxină (vitamina B6);
2. După rolul fiziologic ce-l îndeplinesc în organism, vitaminele se clasifică astfel:
- vitamina antihemoragică (vitamina K);
- vitamina antiberi - beri (vitamina B1);
- vitamina antirahitică (vitamina D);
- vitamina antisterilităţii (vitamina E);
- vitamina antiscorbutică (vitamina C);
3. După solubilitatea acestora în apă sau în solvenţi organici, vitaminele se clasifică în:
- vitamine hidrosolubile
- vitamine liposolubile

VITAMINE HIDROSOLUBILE

Vitaminele hidrosolubile sunt substanţe foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt
solubile în apă şi insolubile în solvenţi organici.

Din această grupă fac parte:

I. vitamina C
II. vitaminele B
III. biotina, acidul folic, acidul paraaminobenzoic, etc.

I. VITAMINA C ( ACIDUL ASCORBIC )

Este cea mai răspândită vitamină din natură. Se găseşte în toate plantele. Sursele
principale de vitamina C, din hrană, sunt legumele, zarzavaturile şi unele fructe. O
cantitate foarte mare de vitamina C se găseşte în măceş (mai ales in fructele de culoare
roşu închis), şi în coacăzele negre. Sunt bogate în vitamina C: căpşunile, portocalele,
lămâile, mandarinele, roşiile, varza (nu numai proaspătă, ci şi murată, dacă ea se
conservă corect), mărarul, ceapa verde, verdeaţa de pătrunjel şi alte zarzavaturi
proaspete, hreanul. În cartofi nu se găseşte prea multă vitamina C, dar cartoful ocupă
un loc important în hrana zilnică şi de aceea reprezintă una din sursele principale de
vitamina C din hrană. În majoritatea produselor care conţin vitamina C se găseşte şi
vitamina P, care intensifică acţiunea vitaminei C. Vitamina C este un compus chimic
labil (puţin stabil). Ea se distruge extrem de rapid în prezenţa oxigenului din aer, în
cazul încălzirii în mediu neutru sau alcalin. De aceea, în urma prelucrării culinare a
alimentelor, o parte din vitamina C de obicei se pierde. Prin fierbere, vitamina C se
distruge. Din punct de vedere chimic, vitamina C este o γ-lactonă unui acid hexonic.
Deşi se numeşte acid, nu are grupa carboxilică liberă, aceasta fiind blocată de legătura
lactonică formată între C1 şi C4. Are o structură furanozică ce îi imprimă o mare
reactivitate. Prin oxidare lentă se transformă în acid dehidroascorbic, iar prin oxidare
energică se transform ireversibil în acid oxalic şi acid treonic.
Vitamina C sau acidul ascorbic exercită o influenţă pozitivă asupra metabolismului
din organism, contribuie la o bună utilizare a proteinelor din hrană; ea este necesară
pentru menţinerea integrităţilor pereţilor capilarelor. Vitamina C contribuie la
menţinerea metabolismului normal al colesterolului; de aceea, hrana bogată în această
vitamină, contribuie la prevenirea aterosclerozei. S-a dovedit în experienţe făcute pe
animale că sub influenţa vitaminei C intensitatea formării anticorpilor creşte şi prin
urmare se măreşte rezistenţa organismului la infecţii.
Vitamina C previne scorbutul, boală care la început se manifestă prin astenie
(oboseală), hemoragii mici punctiforme, în piele şi tendinţa la hemoragii ale gingiilor,
iar mai târziu duce la hemoragii în muşchi şi organele interne (în scorbut hemoragiile
survin în urma permeabilităţii şi fragilităţii crescute a pereţilor capilarelor sanguine). În
cazul insuficienţei vitaminei C în organism, structura normală a ţesutului osos şi a
dinţilor este tulburată. Pentru omul adult doza zilnică este de 35-70 mg. În general se
apreciază necesară o cantitate de 1 mg acid ascorbic / Kg corp.
II. VITAMINA B1 ( TIAMINA )

A fost prima vitamină izolată din tărâţele de orez. Sursele de vitamina B1 sunt
constituite de pâinea de secară şi pâinea din făină de grâu integrală, hrişcă, crupele de
ovăz, fasolea, mazărea, soia, carnea (mai ales cea de porc), ficatul, rinichii, ouăle,
cartofii. Foarte multă vitamina B1 se găseşte în drojdia de bere. În pâinea albă, din
făina de grâu de calitate superioară, aproape nu există vitamina B1 şi de aceea trebuie
să ne hrănim, nu numai cu pâine albă, ci şi cu pâine neagră. Vitamina B1 este formată
dintr-un nucleu pirimidinic şi unul tiazolic unite printr-o grupare metilenică.
Vitamina B1 ajută la arderea glucidelor şi proteinelor, la normalizarea funcţiei
sistemului nervos, participă la procesul de creştere. Scăderea nivelului de tiamină în
organism provoacă insomnie, iritabilitate,dureri şi parestezii în membre, reducerea
capacităţii de muncă fizică şi intelectuală. Aceste modificări patologice apar mai des
dacă se consumă o cantitate mare de glucide fără sporirea corespunzătoare a aportului
de tiamină.
Avitaminoza B1 poate provoca boala beri-beri. Această boală a devenit o boală
rară în ţările industrializate, această carenţă antrenează o oboseală, o pierdere a
apetitului şi a greutăţii corporale, şi tulburări neurologice (polinevrită), psihice,
cardiace şi digestive, reversibile, prin administrarea de vitamina B1. Vitamina B1 în
doze mari (în condiţii experimentale) condiţionează dereglări ale funcţiei rinichilor,
provocând anurie, contribuie la micşorarea masei corpului, la steatoză hepatică,
insomnie.

III. VITAMINA B2 ( RIBOFLAVINA )

Este răspândită în aproape toate celulele vegetale şi animale. Sursele de vitamina

B2 sunt: brânzeturile, hrişca, carnea slabă, ouăle, laptele ne smântânit, pâinea de
secară şi din făina de grâu integrală, fasolea, mazărea. Forma oxidată a riboflavinei are
o culoare galben-verzuie. Prin hidrogenare, riboflavina devine incoloră.
Această vitamină stimulează creşterea şi funcţia de reproducere,îmbunătăţeşte starea
de sănătate a pielii, părului şi unghiilor. Măreşte acuitatea vizuală şi înlătură oboseala
ochilor. În cazul unei cantităţi insuficiente de vitamina B2 în hrană se observă la
început astenie, slăbire, dureri de cap, dureri oculare şi mai târziu inflamarea globului
ocular, care poate duce la cataractă. Ea intră în constituţia unor de hidrogenase,
contribuind la reacţiile de oxido-reducere. Vitamina B2 care intră în constituţia unei
serii de fermenţi, participă la metabolismul glucidic şi proteic, ca şi la reglarea
respiraţiei tisulare. Dozele mari de vitamina B2, în special dacă nu există suplimente de
antioxidanţi, pot genera sensibilitate la razele solare şi simptome precum: mâncărimi,
senzaţii de arsură, furnicături (doza zilnică necesară pentru un adult este de 1,2-1,7 mg
zi).

IV. VITAMINA B6 ( PIRIDOXINA )

Se găseşte sub trei forme:

· piridoxina
· piridoxal
· piridoxamina
Acestea se găsesc de obicei împreună şi se pot transforma reciproc una în alta.
Deosebirea dintre ele este gruparea funcţională de la C4. Prin fosforilarea ei, se obţin
coenzime ce iau parte la decarboxilarea şi transaminare a aminoacizilor. Vitamina B6
poate fi găsită în următoarele surse naturale: peşte, gălbenuş de ou, alune nesărate,
banane, avocado, cereale, legume şi fructe proaspete şi uscate (spanac, varză, mere,
struguri). Doza zilnică recomandată este de 50–100 mg/ (sub supraveghere). Luată în
exces, vitamina B6 dăunează sistemului nervos. Piridoxina piridoxal piridoxamina
Intervine în metabolismul intermediar şi în special la nivelul sistemului nervos. Are un
rol foarte important în buna funcţionare a sistemului nervos şi imunitar. Lipsa ei la
copii duce la convulsii, iar la adult la astenie, nervozitate, insomnii, pierderea în
greutate, tulburări neurologice, depresii, anemie, irascibilitate, polinevrită. Este
necesară pentru asimilarea magneziului şi în procesul intern de producere al acidului
clorhidric necesar digestiei. Intervine în metabolismul aminoacizilor. Cisteina prin
autocondensare formează cistina.
 Cisteina este găsită la om într-o cantitate bine definită. Nivelul constant de cisteină
se menţine prin frânarea creşterii lui peste un anumit prag, fapt realizat de vitamina
B6, de acidul folic şi de vitamina B12.

Persoanele la care nivelul de cisteină creşte prezintă un risc triplu de infarct decât
cele la care nivelul este normal. Vitamina B6 are rol în absorbţia intestinală a
vitaminelor B. De asemenea încetineşte evoluţia osteoporozei fiind necesară, alături
de calciu şi vitamina D3. Vitamina B6 este deci necesară pentru menţinerea
funcţionalităţii optime a sistemului imunitar. Vitamina B6, prin faptul că activează
unele enzime, are multiple roluri. Participă la metabolismul aminoacizilor, a acizilor
graşi esenţiali şi al fierului.

V. VITAMINA B12 ( CIANCOBALAMINA ) ( COBALAMINA )

Constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut până în prezent. Din punct
de vedere chimic, vitamina B12 este formată dintr-un nucleu porfirinic ce conţine
central un atom de cobalt şi o grupare cian.
Dintre proprietăţile ei, enumerăm următoarele:
- participă activ la metabolismul proteinelor, lipidelor şi glucidelor;
- contribuie la funcţionarea normală a celulelor, în special a celor din măduva osoasă;
- are rol benefic asupra sistemului nervos şi a traiectului gastrointestinal;
- acţionează în mod esenţial în formarea globulelor roşii la nivelul oaselor, în sinteza
proteinelor care participă la edificarea diferitelor ţesuturi, precum şi în sinteza
nucleoproteinelor etc.
Vitamina B12 este ideală pentru creştere. Insuficienţa ei în alimentaţie duce la
instalarea unor grave anemii (anemia pernicioasă, manifestată prin anemie generală şi
tulburări nervoase deosebit de grave). În plus, această vitamină are un rol important şi
în protejarea celulelor hepatice, datorită proprietăţii ei de a împiedica depunerea
grăsimilor în ficat. Se afirmă despre cobalamină că ar fi destul de eficientă şi în bolile
precanceroase, şi în cele canceroase. Vitamina B12 este stabilă la căldură (suportă
temperaturi de până la 120°C), fiind însă inactivată de lumină, ca şi de excesul de
vitamina C, de alcool si de somnifere. Eficacitatea ei sporeşte prin asociere cu
vitaminele B6, B9, C, colina, inozitol, precum şi în prezenţa potasiului.
VI. VITAMINA B9 ( ACID FOLIC )

Este foarte răspândită în regnul vegetal, mai ales în frunzele verzi (spanac),
sparanghel, castraveţi,morcov, cartofi, ca şi în drojdii, ficat de animale etc.
Vitamina B9 participă la metabolismul acizilor aminaţi (componenți ai proteinelor).
Este indicată în anemii, în anumite tulburări digestive şi în convalescente. Doza zilnică
necesară de vitamina B9 este de la 100 la 200 gamma (miimi de miligram). Drojdiile
conţin 0,1—0,3 mg la 100 g, cartoful 0,1 mg, frunzele de morcov 0,3 mg (morcovul —
0,04mg). Experimental, carenţa în acid folic atrage, la şobolan, malformaţii ale ochilor
şi ale cerului gurii. Carenţa aceasta a fost observată în mai multe rânduri la femeile
cărora li se administrase o substanţă antagonistă acidului folic. Fetusul a prezentat
anomalii caracteristice.
VITAMINE LIPOSOLUBILE
1. VITAMINA A ( RETINOLUL )
S-a izolat din uleiul de ficat de peşte. Se mai găseşte în spanac, lapte, gălbenuşul
de ou şi icrele de peşte.

În fructe şi legumele roşii (morcovi, roşii, lobodă, sfeclă roşie, varza roşie) se află
sub formă de betacaroten, pe care organismul îl transformă în vitamina A. De aceea
betacarotenul se numeşte provitamina A.
Betacaroten-ul ajunge în organism prin aport alimentar şi este transformat de ficat
în vitamina A, în funcţie de necesităţi.
Din punct de vedere chimic, aşa cum se poate observa din structură, retinolul este
derivat din izopren şi are ca grupă funcţională un hidroxil. Mulţi izomeri geometrici
diferiţi ai retinolului pot apărea ca rezultat al configuraţiei trans sau cis a celor patru
legături duble găsite în catena laterală. Vitamina A este un antioxidant puternic, ce
contribuie la formarea pigmenţilor retinei, celulelor pielii şi mucoaselor.

Menţine sănătatea pielii, stimulează imunitatea generală a organismului şi

îmbunătăţeşte acuitatea vizuală.
Lipsa vitaminei A din alimentaţie opreşte creşterea, provoacă slăbirea vederii şi
chiar orbirea (de unde şi denumirea de vitamină antixeroftalmică), micşorând totodată
rezistenţa organismului la acţiunea microbilor.
În cantităţi mari, vitamina A este toxică, provocând oboseală, nervozitate, dureri
osoase şi de cap, ameţeli.

2. VITAMINA D

Există sub mai multe forme notate de la 1-6, cu structură chimică şi acţiune
fiziologică asemănătoare.

Vitamina D2 se numeşte calciferol, iar D3 poartă denumirea de colecalciferol.

Vitaminele din grupul D se găsesc numai în organismul animal. În plante se găsesc
provitaminele corespunzătoare, sterinele, din care sub influenţa radiaţiilor ultraviolete
se formează vitaminele D.

Cea mai importantă dintre sterine este ergosterolul, care se găseşte în cantitate
mare în drojdia de bere şi în mucegaiul Claviceps purpureeea, care prin expunere la
radiaţii ultraviolete, se transformă în vitamina activă – vitamina D2.

Vitamina D2 sau calciferolul se găseşte în primul rând în peştele oceanic, ficat şi

ouă.
Este relativ stabilă la încălzire şi la acţiunea oxigenului. Este distrusă numai la 180°C.
Este mai stabilă în mediul alcalin decât în mediul acid.
Lipsa de vitamina D la copii provoacă rahitismul de aceea se numeşte vitamina
antirahitică.
 Principalul simptom al acestei avitaminoze constă în depunerea insuficientă a
fosfatului de calciu în oase.
Asimilarea Ca în organism depinde de raportul Ca/P din alimente.
Rolul vitaminei D este de a interveni în metabolismul Ca şi P, favorizând absorbția
intestinală a acestora şi depunerea lor la nivelul oaselor, sub forma unui complex
fosfocalcic insolubil.
Se presupune că vitamina D ar mări secreţia gastrică şi ar favoriza astfel absorbția Ca
şi P.
Trebuie menţionat şi faptul că eficacitatea acestei vitamine este optimizată de
prezenţa vitaminelor A, C şi a colinei. Împreuna cu vitaminele A şi C, acţionează
preventiv în cazul răcelii.
Cea mai mare parte din necesarul zilnic de vitamina D îl absorbim prin piele, odată
cu lumina solară. De aceea, este bine ca în perioadele reci şi mohorâte ale anului să
mâncăm mai mult peşte bogat în vitamina D.
3. VITAMINA E

Se găseşte în natură sub patru forme: α, β, γ şi δ-tocoferolul.

Surse de vitamina E sunt seminţele cerealelor (grâu, porumb, ovăz), legumele
proaspete (salată verde, mazărea verde), gălbenuşul de ou, lapte.
Fiind puternic antioxidant, tocoferolul are un rol important în protejarea vitaminei
A, a carotenilor şi a uleiurilor vegetale.

De asemenea, vitamina E intervine favorabil în reproducere (de unde şi denumirea

de vitamina fertilităţii sau antisterilităţii), în asigurarea funcţionării normale a glandelor
sexuale şi a celor endocrine, înlesneşte depozitarea glicogenului în ficat şi în muşchi,
inclusiv în muşchiul cardiac.
Este solubilă în metanol, alcool etilic şi acetonă. Temperaturile foarte ridicate, ca
şi cele foarte coborâte reduc cu până la două treimi cantitatea de tocoferol conţinută
în vegetale şi în uleiuri.

Tocoferolul este distrus prin pasteurizarea şi prin uscarea laptelui (lapte praf), prin
contactul alimentelor cu bicarbonate de sodiu şi prin păstrarea acestora timp mai
îndelungat. Astfel, carnea păstrată la frigider pierde, în câteva zile, toată cantitatea de
vitamina E de care dispunea iniţial.

În făina albă, conţinutul în această vitamină e cu aproximativ 80% mai scăzut decât
în făina integrală.
 Pierderi importante de vitamina E au loc în cazul rafinării diferitelor produse
alimentare. Tocmai din acest motiv, se recomandă ca uleiurile vegetale să fie obţinute
prin presare la rece, şi nu prin rafinare, operaţie care se face la temperaturi ridicate.

4. VITAMINA K

Este alcătuită, din punct de vedere chimic, din mai multe substanţe cu caracter
fiziologic analog.
Vitaminele din grupa K (K1-K7) sunt foarte răspândite în produsele de origine
vegetală (foile verzi de spanac, varză, conopidă, urzici, brocoli) şi animală (ficat, muşchi
etc.).
Trebuie menţionat şi faptul că această vitamină poate fi furnizată organismului şi
prin sintetizarea ei de către propria noastră floră microbiană intestinală (cca 50%).
Întrucât antibioticele distrug flora intestinală sintetizatoare de vitamina K, se
recomandă ca administrarea acestora să se facă o dată cu ingerarea de iaurt, lapte
bătut sau lapte acidofil.
Lipsa de vitamina K din organism determină un sindrom hemoragic grav, prin
defect de coagulare, ca urmare a scăderii importante a concentraţiei de protrombina
(factor sanguin cu rol în coagularea sângelui). De aici şi denumirea de vitamina
antihemoragică.

5. VITAMINA F
 Constă, de fapt, dintr-o grupare de acizi graşi mono- şi polinesaturaţi, intrând în
componenţa uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Aceşti
acizi nu pot fi sintetizaţi de către organism, fiind obţinuţi din unele produse alimentare
şi cunoscuţi sub denumirea de acizi esenţiali. Ei sunt liposolubili, foarte uşor oxidabili şi
activi numai în prezenţa vitaminelor B6 şi E.
Acizii componenţi ai vitaminei F se găsesc îndeosebi în uleiul de floarea-soarelui (de
preferat,obţinut prin presare la rece), în uleiul de porumb şi de soia, în arahide şi nuci,
în seminţele de dovleac (crude) şi în alune, în migdalele dulci şi în uleiul de ficat de
peşte etc.

Bogat în vitamina F este şi uleiul de măsline obţinut prin presare la rece, ca şi ructele
de cătină albă.

Grăsimile saturate, căldura şi oxigenul sunt principalii inamici ai vitaminei F.

Lipsa acestei vitamine provoacă afecţiuni ale pielii, tulburări digestive, oprirea
creşterii, migrene etc.
Este întrebuinţată în tratamentul eczemelor, al unor forme de acnee şi furunculoză.
Vitamina F intră în structura fosfolipidelor şi facilitează transportul şi eficienta utilizare
a grăsimilor în organism.

Principalele
Simptomele
Surse funcții
Vitamina carentei
alimentare îndeplinite in
vitaminice
organism

VITAMINELE HIDROSOLUBILE

Vitamina C Legume si Rol antioxidant. Deficit moderat:

(acid fructe (In Participa in gingivoragii.
ascorbic) special multiple reacții
Deficit sever:
spanac, biochimice din
scorbut.
tomate, organism.
broccoli, Esențială în
cartofi, creșterea
căpșuni, cartilajului,
portocale și oaselor și dinților.
 alte citrice) Crește rezistența
la infecții și
grăbește
vindecarea
tisulara.

Coenzima in
reacțiile
metabolismului
glucidic (cu rol in
Încetinirea creșterii,
Carne de producerea
confuzie mentala,
Vitamina B1 porc, ficat, ribozei) si a mai edeme.
(tiamina) legume, multor
cereale, nuci aminoacizi. Deficit sever: Beri-
Beri.
Contribuie la
buna funcționare
a sistemului
nervos.

În organism se
combină cu acidul
fosforic și
formează două Leziuni corneene,
coenzime care cheiloza (inflamația
Ficat, carne, și crăparea
acționează ca
lapte și comisurilor bucale).
transportori de
Vitamina B2 produse
oxigen în câteva Carenta de
(riboflavina) lactate
sisteme oxidative riboflavină se
(iaurt,
importante din asociază frecvent cu
brânză)
organism. Rol în deficitul de tiamina
funcționalitatea sau niacina
SNC, a aparatului
vizual,
tegumentelor.

Niacina (acid Ficat, carne, Coenzima în Leziuni

nicotinic, pește, alune. reacțiile de tegumentare,
nicotinamida) Se poate sinteză a gastro-intestinale,
sintetiza din lipidelor, de anorexie,
triptofan (l1 utilizare a iritabilitate, vertij.
 mg de energiei din
Deficit sever:
niacina din carbohidrați și în
pelagra.
600 mg de procesul
triptofan). respirației
tisulare.

Rol trofic pentru

tegumente, nerv,
tract glastro-
intestinal.

Coenzima în
metabolismul
aminoacizilor și
proteinelor.
Ficat,
Acid folic Important în Diaree, anemie.
legume.
creștere.
Important pentru
maturarea
eritrocitelor.

Coenzima în Iritabilitate,
Vitamina B6 Carne,
numeroase reacții dermatita în jurul
(piridoxina, peste,
din metabolismul ochilor, vărsături,
piridoxal, legume,
proteinelor și convulsii, litiaza
piridoxina) cereale.
aminoacizilor. renala.

Coenzima în
reacțiile de Deficit sever:
sinteza ale anemie pernicioasa,
acizilor nucleici. tulburări
Carne,
neurologice
peste, oua, Asigură creșterea. (demielinizarea
Vitamina B12 lapte si
produse Rol trofic pentru fibrelor nervoase
lactate. sistemul nervos. mari din măduva
spinării, în special
Importanta din cordoanele
pentru maturarea posterioare).
hematiilor.

Biotina Ficat, rinichi, Coenzima în Oboseala, depresie,

gălbenuș de reacții de sinteză greața, dermatita,
 ou, lapte, a lipidelor, în dureri musculare.
legume metabolismul
proaspete. aminoacizilor si
glucidelor.

Ficat, rinichi,
carne,
Coenzima în Deficitul este rar
gălbenuș de
metabolismul deoarece acidul
ou, legume
Acid energetic, fiind în pantotenic se
(larg
pantotenic principal găsește în
răspândita în
incorporată în majoritatea
aproape
coenzima A alimentelor.
toate
alimentele)

VITAMINELE LIPOSOLUBILE

Retinol: Rol in procesele

ficat, unt,
vizuale. Este Deficit moderat:
lapte necesară pentru hemeralopie,
integral,creșterea normală descuamare
brânză, a majorității tegumentara,
Vitamina A gălbenuș.celulelor din acnee, diaree,
(retinol, organism și în infecții
carotenoizi) Provitamina special a celor gastrointestinale,
A: morcovi,
epiteliale. încetinirea creșterii.
legume,
dovleac, Rol în procesul de Deficit sever:
cartofi, creștere a oaselor xeroftalmie.
caise. și dinților.

Vitamina D Untura de Rol în La copii: rahitism.

(D2 - pește, metabolismul
La adulți:
ergocalciferol, gălbenuș, fosfocalcic (crește
osteomalacie.
D3 - ou. absorbția
colecalciferol) intestinală a
Sintetizata la
calciului; rol
nivelul
antirahitic la
tegumentului
copil).
sub acțiunea
luminii
solare.
 Ulei vegetal,
margarina, Rol antioxidant.
legume (în Rol structural Deficitul apare
special pentru aproape exclusiv în
Vitamia E spanac, menținerea inaniție. Posibil
(tocoferol) salata), integrității anemie, la copiii cu
boabe de membranei greutate mică la
cereale, celulare. Efecte naștere.
gălbenus, antiinflamatoare.
unt, ficat.

Deficitul apare
foarte rar deoarece
vitamina K este
sintetizată continuu
de către bacteriile
Intervine în din tractul
procesul de intestinal. La nou
Vitamina K Spanac,
coagulare a născuți, care nu au
(K1 - varza, urzici,
sângelui. Sinteza încă flora bacteriană
fitokinona, K2 broccoli,
factorilor II, VII, capabilă să
- farnokinona; margarina,
IX, X la nivel sintetizeze vitamina
K3 - uleiuri
hepatic este K apare deficitul
menadiona) vegetale.
dependentă de datorită lipsei din
vitamina K. alimentație.
Deficitul poate să
apară în urma
malabsorbției
lipidelor din tractul
gastrointestinal.