BIOCHIMIE - CURS 7

HORMONII

DEFINIŢIE:

Sunt substanţe chimice elaborate de o celulă sau grup de celule specializate (numite celule
endocrine) şi care sunt transportate prin sistemul circulator la o celulă ţintă care răspunde printr-o
modificare a funcţiei sale.
Sunt o clasă de compuşi chimici prin intermediul cărora se realizează principala cale de
comunicare intercelulară.
Sistemul format din hormonii produşi de glandele endocrine şi ţesuturile (celulele) ţintă
alcătuiesc sistemul endocrin, sistem ce asigură comunicarea între diferite ţesuturi (celule)
componente ale organismului.

CLASIFICARE:
Hormoni care sunt sintetizaţi şi secretaţi de către celulele producătoare (endocrină) şi ajung
la celula țintă prin sistemul circulator se numesc hormoni endocrini.
Hormonii paracrini, nu respectă conceptul clasic de hormoni în sensul că sunt sintetizaţi şi
secretaţi de o celulă, acţionând asupra celulelor învecinate, fără a ajunge în torentul circulator (ex.
somatostatina produsă de celulele D pancreatice, acţionează asupra celulelor A sau B pancreatice
învecinate).
Hormonii autocrini, sunt secretaţi de către o celulă în spaţiul extracelular şi de aici acţionează
ca mesager asupra propriei celule producătoare (ex. interleukina se sintetizează în limfocitele T şi
determină proliferarea lor).
Hormonii paracrini şi autocrini sunt consideraţi hormoni locali.
Neurohormonii sunt o categorie specială de substanţe chimice produse de către celulele
nervoase eliberate în sânge prin terminaţiile axonale şi apoi vehiculate prin sistemul circulator până
la celulele ţintă.

I. Clasificarea hormonilor după solubilitate :

1.hormoni hidrosolubili;
- hormonii peptidici
- hormonii proteici
- hormonii derivaţi din aminoacizi

2.hormoni liposolubili (hidrofobi);

- hormonii steroizi
- hormonii tiroidieni

II: Clasificarea hormonilor după structura chimică:

a) hormonii derivaţi din aminoacizi:
Hormonul Aminoacidul precursor Locul de sinteză

Dopamina Tyrozina hipotalamus, medulosuprarenală

Epinefrina (adrenalină) Tyrozina medulosuprarenală

Histamina Histidina Celule bazosofile, celule ce se regenerează

Serotonina Trpiptofan ficat, nervi simpatici

3,5,3 Triiodotironina Tyrozina glanda tiroidă, ţesuturi periferice care realizează conversia T3 la T4

b) hormoni polipeptidici, proteici şi glicoproteici

Hormonul Nr. de resturi aminoacidice Locul de sinteză

Hormonul eliberator al 3 Hipotalamus

tireotropinei(TRH)

Met-encefalina 5 Hipotalamus

Leu-encefalina 5 Hipotalamus

Angiotensina II 8 Sânge

Vasopresina (ADH) 9 Neurohipofiză

Oxitocina 9 Neurohipofiză

Hormonul eliberator al 10 Hipotalamus

gonadotropinelor

Somatostatină 14 Hipotalamus

Gastrina 17 Mucoasa gastrică şi

duodenală

Hormonul melanocitostimulator 27 Hipofiza anterioră

Secretina 27 Duoden şi jejun

Polipeptidul intestinal vasoactiv 28 Duoden şi jejun

(VIP)

Glucagonul 29 Celulele A(a) pancreatice

B-endorfma 31 Hipofiza anterioară

Calcitonina 32 Celulele C tiroidiene

Colecistokinina 33 Duoden şi jejun

Polipeptidul pancreatic 36 Celulele F pancreatice

Hormonul adenocorticotropic 39 Hipofiza anterioară

(ACTH, corticotropină)

I Hormonul eliberator de 41 Hipotalamus

corticotropina

Peptidul inhibitor gastric 43 Duoden şi jejun

Hormonul eliberator al 44 Hipotalamus

hormonului de creştere (GRH)

Insulina 51 Celulele B ((3) pancreatice

Factorul de creştere epiderma! 53 Glandele salivare

Factorul de creştere asemănător 67 Ficat

insulinei (IGF II)
Somatomedina (IGF-I) 70 Ficat

Hormonul 84 Celulele paratiroide

paratiroidian(Parahormonul)

Interleukine Variabile Celulele albe din sânge

Prolactina 198 Hipofiza anterioară

Hormonul tiroidostimulator 209 Hipofiza anterioară

(TSH)

Hormonul luteinizant (LH) 215 Hipofiza anterioară

Gonadotropina corionică (hCG) 231 Placenta

Hormonul foliculo-stimulator 236 Hipofiza anterioară

c) hormoni steroizi: Hormonii steroizi sunt hormoni ce au ca precursor comun colesterolul

-estradiolul
-estrona
-testosterona
-1.25 dihidroxicolecalciferolul
-cortisol
-aldosteronă
d) hormoni eicosanoizi (derivaţi de la acidul arahidonic): Hormonii eicosanoizi reprezintă o serie
de hormoni derivați din acidul arahidonic
 prostaglandinele primare (clasice, PG)
 endoperoxizi prostaglandinici (PGG2 şi PGH2)
 prostaciclina (PGL)
 tromboxani (TX)
 leucotrienele (LT)

III.Clasificarea hormonilor după locul (organul) de producere: Hormonii sunt secretați la

nivelul întregului organism, putând fi secretați de organe specializate sau de celule individuale ce
prezintă activitate secretori.
1.hormoni hipotalamici:
- hormoni eliberatori ai tireotropinei(TRH)
- hormoni eliberatori ai somatostatinei(GH-RIH)
- hormoni eliberatori aigonadotropinelor(Gn-RH)
- hormoni eliberatori ai corticotropinei (CRH)
- hormoni eliberatori ai somatotropinei (GH-RH)
2.hormoni hipofizari:
- somatotropina (GH, growth hormone)
- corticotropina (ACTH, adenocorticotripic hormone)
- gonadotropina (Gn) (LH, luteinizing hormone
- tireotropina, TSH (thyroide stimulating hormone)
- prolactina (PRL)

3.hormoni gastrointestinali:
- gastrina,
- colecistokinina,
- secretina, etc.
4 .hormoni pancreatici:
- insulina,
- glucagonul

5. hormoni trombocitar:
- tromboxan
6. hormoni limfocitari:
- leucotrienele
7.hormoni suprarenalieni:
- epinefrina,
- norepinefrina,
- corsitol,
- aldosteronă
8 .hormoni din rinichi:

1. renina
9.hormoni din ţesutul miocardic atrial:
-polipeptidul natrinuretic

IV. Clasificarea după interdependentă sistem endocrin cu cel nervos

Sistemul endocrin cuprinde trei nivele ierarhice:
Nivelul I cuprinde hormoni hipotalamici şi alţi hormoni care provin (embriologic) din ţesut
nervos (ex. medulosuprarenale, celulele C din tiroidă şi multe celule ale mucoasei
gastrointestinale)
Nivelul II cuprinde hormoni ce sunt influenţaţi direct sau indirect de sistemul nervos
(adenohipofiza, insulele pancreatice şi paratiroidele)
Nivelul III cuprinde hormonii elaboraţi în cortexul adrenalelor, tiroidă şi gonade, care sunt
dependenţi de hipofiza anterioară.

V. Clasificarea după originea lor:

- Hormoni propriu-zişi
- Hormoni tisulari.
Hormonii propriu-zişi sunt sintetizaţi şi secretaţi numai de către ţesuturi specializate ale
organismului animal, numai de glande endocrine. Uneori, hormonii exercită acţiunea în organul
în care au fost sintetizaţi. De cele mai multe ori ei sunt transportaţi de către sânge spre alte organe şi
ţesuturi ale căror funcţii biochimice şi fiziologice le influenţează.
Hormonii tisulari sunt sintetizaţi şi secretaţi de către alte ţesuturi a căror funcţii sunt total
diferite de cele ale glandelor endocrine. De exemplu hormonii gastro - intestinali.

VI.Clasificarea dupa natura lor chimică hormonii se împart în 3 clase:

a)Hormoni derivaţi de la aminoacizi. Aceştia sunt utilizaţi fie sub forma legată în catene
polipeptidice, fie sub formă liberă. În urma acestor procese ei sunt transformaţi în hormoni
capabili să-şi îndeplinească funcţiile lor specifice.
b)Hormoni cu structura pilopeptidică şi proteică. Din această clasă fac parte hormonii reglatori
ai hipotalamusului, hormoni hipofizari, hormoni pancreatici şi hormoni paratiroidieni
c)Hormoni cu structura steroidică sunt hormonii corticosuprarenali şi cei gonadali.

CARACTERIZARE:
Hormonii hidrosolubili circulă liber în sânge.
Hormonii hidrofili circulă în sânge liber sau legaţi de proteine transportoare.
Hormonul liber este cel activ biologic, din această cauză legarea hormonilor de proteine
transportoare este o alternativă de inactivare o perioadă de timp. Capacitatea de legare a proteinei
transportoare determină indirect numărul de molecule de hormon libere (active biologic).
Viaţa hormonilor este relativ scurtă, de la secunde până la ore.

În principal hormonii se catabolizează în ficat sau in rinichi.

Reglarea secreţiei de hormoni se face în principal mecanisme de tip feed-back.
Multe glande endocrine sunt controlate prin intermediul hipofizei anterioare, care probe hormoni
cu rolul de reglare a glandei periferice.
Insulina

Insulina este hormonul ce domină etapa anabolică a metabolismului. Este principalul

hormon cu acţiune hipoglicemiantă, favorizând în perioadele de alimentare depozitarea excesului
caloric sub formă de lipide, glucide şi proteine. Insulina este incriminata în acţiuni mitogene
specifice factorilor de creştere, influenţează creşterea fetală, regenerarea ţesuturilor, etc.
Insulina este un hormon important ce controlează procesele fundamentale de stocare şi
mobilizare a rezervelor energetice. Nu există un anumit ţesut ţintă, specific pentru insulina. Toate
celulele au receptori pentru insulina . Distribuţia ubicuitară a receptorilor insulinei şi efectele
celulare foarte variate nu permit o explicare unitară a acestor acţiuni, de aceea s-au adoptat mai
multe modele privind mecanismul de acţiune al insulinei:
Insulina determină activarea unui sistem efector intracelular şi formarea de mesageri
secunzi. Insulina determină prin endocitoză-exocitoză redistribuirea unor proteine între membrana
plasmatică şi citoplasmă, proteine ce facilitează transportul substanţelor nutritive în celulă.
Translocarea transportorului de glucoza de către insulina (pentru ţesuturile insulino-

dependente

Insulina facilitează influxul de glucoza în adipocite precum şi transformarea glucozei în

glicerolfosfat. Se activează lipoproteinlipaza care hidrolizează triacilglicerolii transportaţi în VLDL
sau chilomicroni. Este inhibată lipaza hormon sensibilă. Insulina are acţiune anticetogenică (scade
producţia de acid acetoacetic şi acid β-hidroxibutiric)
Pe metabolismul proteic insulina facilitează transportul aminoacizilor cu radical neutru în muşchi şi
sinteza proteică. Insulina influenţează sinteza unor proteine specifice, intervenind la nivelul
transcrierii genelor. Insulina stimulează proliferarea unor tipuri celulare, acţionând ca factor de
creştere. Atât insulina cât şi receptorul său prezintă analogie structurală cu IGF (I şi II, insuline-like
growth factors). Receptorul insulinic prezintă activitate proteinkinazică, asemănător altor receptori
ai factorilor mitogeni. Absenţa insulinei cauzată fie de distrugerea celulelor p pancreatice, fie prin
secreţie defectuoasă, fie prin lipsa de răspuns a receptorilor tisulari la insulina, determină diabetul
zaharat.

Glucagonul
Hormonul este sintetizat în celulele A pancreatice. Are acţiune antagonică insulinei, fiind
hiperglicemiant. Asemănător insulinei se sintetizează dintr-un precursor pre-pro-glucagon. Timpul
de înjumătăţire al glucagonului este de 5 minute. Este degradat în ficat. Factorul reglator al secreţiei
este glicemia. Secreţia de glucagon este stimulată de aminoacizi şi agonişti P-adrenergici. Factorii
care inhibă secreţia de glucagon sunt glucoza şi somatostatina.
Glucagonul acţionează în celulele ţintă crescând concentraţia de AMPc intracelular. Acţiunile
metabolice ale glucagonului sunt opuse insulinei.

Hormonii hipotalamici
Pentru mulţi hormoni semnalul de acţiune al unui hormon îşi are originea în creier şi se sfârşeşte
în celulele ţintă. Evenimentele începând de la semnal (din exteriorul organismului sau din interior) ş
6următoarele până la celulele ţintă se produc într-o anumită succesiune ce determină amplificarea în
cascadă, astfel încât răspunsul celular să fie adecvat şi corespunzător semnalului primit.
Semnalul poate fi transmis sub forma unui puls electric sau sub forma unui semnal chimic sau
amândouă, în multe cazuri semnalele ajung la nivelul hipotalamusului apoi la hipofiză şi în sfârşit la
glandele periferice care secretă hormonul. De la hipotalamus care secretă hormonii corespunzători
 în cantităţi foarte mici (ng) aceştia vor coordona sinteza şi secreţia hormonilor hipofizari
corespunzători (într-o cantitate de ordinul mg).

Hipofiza (glanda pituitară) este situată la baza creierului (în şaua turcească) şi este
alcătuită dintr-un lob anterior şi unul posterior. Lobul intermediar la om este puţin dezvoltat. Lobul
posterior împreună cu nucleul paraventricular şi supraoptic din hipotalamus cu conexiunile nervoase
aferente formează neurohipofiza.

Somatotropina(sau Hormoni de crestere)

Sinteza acestui hormon se face în celulele somatotrope care este cel mai abundent tip de celulă
adenohipofizară (35-40%). Hormonul uman este un polipeptid cu 191 de resturi aminoacide în
structura sa. Acţiunile hormonului de creştere au ecou asupra metabolismelor mari, facilitând
procesele anabolice, biosintetice prin asigurarea de materii prime şi surse energetice.

Prolactina numită şi mamotropină. Sinteza şi secreţia acestui hormon se face de către

celulele lactotrope hipofizare (10-25% din totalul celulelor adenohipofizare). Este un polipeptid cu
199 resturi aminoacide în structura sa. Nu s-a identificat un factor de eliberare hipotalamic.
Dopamina inhibă sinteza prolactinei.

Acţiunile prolactinei sunt:

 iniţiază şi întreţine lactaţia
 acţiunea lactogenă a prolactinei se manifestă după naştere când scade nivelul estrogenilor şi
al progesteronei, care antagonizează efectul prolactinei.
Gonadotropinele (LH şi FSH)
Ambele gonadotropine controlează funcţiile glandelor sexuale. Sinteza şi secreţia lor se face de
către celulele gonadotrope (5-9% din totalul celulelor adenohipofizei)
Sinteza ambilor este promovată de către Gn-RH hipotalamic.
Acţiunile FSH(Filotropinei) sunt:
 la femei:
-promovează dezvoltarea foliculilor mamari pregăteşte foliculul pentru ovulaţie mediază eliberarea
de estrogeni indusă de LH
• la bărbaţi:
-acţionează asupra celulelor Sertoli din testicul şi induce sinteza proteinei transportoare de
testosteronă ABP (androgen binding protein)stimulează spermatogeneza.

Hormonii placentari
In urina femelelor gestante si a femeilor gravide au fost evidențiați o serie de hormoni cu o
acțiune asemănătoare cu cea a hormonilor gonadotropi care au primit numele de gonadotropine
urinare.

Vasopresina
Acţiunile vasopresinei sunt mediate de AMPc.(adenil ciclează)
Acţiunile biologice ale vasopresieni sunt:
- participă la homeostazia osmolarităţi şi a volumului fluidului extracelular. Mecanismul este
reprezentat de creşterea permeabilităţii pentru apă a membranei luminale a epiteliului tubular renal
(probabil prin creşterea numărului de canale pentru apă)
 glicogenoliza hepatică
 eliberarea de ACTH în hipofiza
Vasopresina prin retenţia de apă restabileşte volumul şi concentraţia sângelui.

Oxitocina(OC)
Actiunile biologice ale oxitocinei sunt:
-exercită acţiune contractilă asupra musculaturii netede din uter, declansand travaliu la femeia
gestantă şi facilitând expulsia fătului
- contracţia celulelor mioepiteliale şi ejecţia laptelui.

Calcitonina(CT)
- este un hormon cu acțiune hipocalcemiana sintetizat in celulele parafoliculare (sau celulele C ) ale
tiroidei.Aceste celule secreta de fapt doi hormoni –calcitonina si katacacina - precum si o serie de
neuromediatori printre care seretonina şi DOP-amina.

Hormonii sexuali masculini (androgeni)

Hormoni sexuali masculini sunt sintetizaţi în celulele interstiţiale (Leydig) din testicul.
Testosterona este principalul hormon androgen testicular alături de dihidrotestosterona care se
secretă în cantităţi mai mici. Testosterona şi dihidrotestosterona sunt steroizi C 19şi au structurile:

Biosinteză, secreţie si transport

Testosterona se sintetizează în celulele interstiţiale prin aceleaşi reacţii intermediare ca şi sinteza
corticosteroizilor. Etapa limitantă de viteză este cea de transformare colesterol —> pregnenolonă.
Testosterona este catabolizată rapid în ficat şi alte ţesuturi, la produşi inactivi sau cu activitate
slabă.

Acţiunile biologice ale androgenilor :

- controlează apariţia şi menţinerea caracterelor sexuale - primare şi secundare masculine
- controlează spermatogeneza
- stimulează sinteza proteică, fapt ce duce la pubertate la - dezvoltarea oaselor şi a ţesutului
muscular.

Hormonii sexuali feminini (estrogeni şi progestine)

Principalii hormoni estrogeni sunt: estradiolul, estronă şi estriol iar hormonul gestagen este
progesterona.
Pe lângă biosinteza de la nivelul ovarului, estrogenii se mai formează în cantităţi mici în adrenale,
testicul,ficat, piele, în timpul gestaţiei unitatea feto-placentară sintetizează cantităţi mici de
progesterona. Controlează dezvoltarea aparatului reproducător feminin apariţia şi menţinerea
caracterelor secundare de sex reglează ciclul ovarian, fecundarea, gestaţia, naşterea şi lactaţia
Progesterona intervine în menţinerea gestaţiei şi dezvoltarea glandei mamare.