TEMA: OBLIGAȚIA LEGALĂ DE ÎNTREȚINERE

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale obligaţiei legale de întreţinere.

2. Persoanele între care există obligaţia legală de întreţinere.
3. Contractul privind plata pensiei de întreținere. Modul de plată, executarea şi stingerea obligaţiei
legale de întreţinere.

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale obligaţiei legale de întreţinere

Obligaţia de întreţinere este îndatorirea legală a unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele
necesare traiului, educării şi pregătirii profesionale. Fundamentul obligaţiei de întreţinere constă în îndatorirea
de sprijin moral şi material a persoanei aflate în raporturi de rudenie, de căsătorie şi alte raporturi asimilate
celor de rudenie.
Obligaţia legală de întreţinere are ca obiect prestarea efectivă a întreţinerii în beneficiul persoanei
întreţinute, îndeplinirea acestei obligaţii trebuind să se facă în măsura, cu mijloacele şi prin modalităţile impuse
sau permise de starea concretă de nevoie a creditorului, precum şi în funcţie de posibilităţile materiale ale
debitorului.
Caractere juridice
 legal – obligaţia de întreţinere e prevăzută de lege şi există numai între persoanele şi în condiţiile
arătate de lege.
 personal – obligaţia de întreţinere există numai între anumite persoane prevăzute de lege, fiind strîns
legată atît de persoana creditorului, cît şi de cea a debitorului.
 reciprocă – depinde de starea în care se află fiecare persoană. exemplu: părinţii sunt obligaţi să-şi
întreţină copiii minori, după care, aceştia din urmă sunt obligaţi a-şi întreţine părinţii.
 succesiv – executarea sa se face de regulă, prin prestaţii periodice.
 variabil– existenţa cuantumului şi modalităţile de executare ale acesteia diferă de la caz la caz.
 divizibil – de întreţinere pot beneficia mai mulţi debitori şi poate fi prestată de mai mulţi creditori.
Legătura dintre obligaţia legală de întreţinere şi obligaţia contractuală de întreţinere. Obligaţia legală
de întreţinere e diferită de obligaţia de întreţinere contractuală. Ele pot însă coexista, întrucît nu există
compatibilitate între ele, în sensul că acelaşi creditor poate fi îndreptăţit la întreţinere din partea aceluiaşi
debitor atît în temeiul dispoziţiilor Codului Familiei cît şi prin convenţie.

2. Persoanele între care există obligaţie legală întreţinere

Obligaţia legală de întreţinere este valabilă pentru următorii subiecţi:
1. Între părinţi şi copii. Conform articolului 74 Codul Familiei, părinţii sînt obligaţi să-şi întreţină
copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material.
2. Între soţi şi foştii soţi. Obligaţia de întreţinere între soţi poate fi definită ca o îndatorire legală
reciprocă a soţilor izvorîtă din instituţia căsătoriei, de a-şi asigura la nevoie, unul altuia cele, necesare traiului.
Obligaţia are caracter prioritar, soţii datorîndu-şi întreţinere înaintea altor persoane. În cazul fostului soţ, putem
afirma că dreptul de a pretinde întreţinere de la fostul soţ pe cale judecătorească îl are:
 fosta soţie, în timpul gravidităţii;
 fostul soţ, care necesită sprijin material, ocupat cu îngrijirea copilului comun timp de 3 ani după naşterea
acestuia;
1
 fostul soţ, care necesită sprijin material, ocupat cu îngrijirea copilului comun invalid pînă la vîrsta de 18
ani sau a copilului comun invalid de gradul I din copilărie;
 fostul soţ, care necesită sprijin material, devenit inapt de muncă în timpul căsătoriei sau timp de un an
după desfacerea acesteia;
 fostul soţ care necesită sprijin material şi a atins vîrsta de pensionare, în termen de cel mult 5 ani din
momentul desfacerii căsătoriei, dacă soţii au fost căsătoriţi cel puţin 15 ani.
Instanţa judecătorească este în drept să-l elibereze pe unul dintre soţi (fostul soţ) de obligaţia de
întreţinere sau să limiteze această obligaţie la un anumit termen dacă:
 incapacitatea de muncă a soţului (fostului soţ) inapt de muncă, care necesită sprijin material, este
rezultatul abuzului de băuturi alcoolice sau substanţe stupefiante ori al unei infracţiuni premeditate;
 soţul (fostul soţ) care necesită sprijin material a avut o comportare amorală în familie;
 soţii (foştii soţi) s-au aflat în relaţii de căsătorie cel mult 5 ani;
 s-a dovedit, pe cale judecătorească, că căsătoria a fost desfăcută din culpa fostului soţ care necesită
sprijin material.
3. Între alţi membri ai familiei Între aceştia se poate încheia contract de întreţinere, iar dacă nu există
atunci cuantumul obligaţiei se stabileşte de instanţa de judecată. În cazul cînd debitorul întreţinerii şi/sau
creditorul întreţinerii sînt declaraţi incapabili, contractul este încheiat de către reprezentanţii legali ai acestora.
Persoanele cu capacitatea limitată de exerciţiu încheie contractul cu acordul curatorului. Contractul privind
plata pensiei de întreţinere se întocmeşte în scris şi se autentifică notarial. Nerespectarea acestor prevederi
atrage nulitatea contractului. Contractul privind plata pensiei de întreţinere poate fi, în orice moment, modificat
sau reziliat în baza acordului dintre părţi. Modificarea sau rezilierea contractului se perfectează în scris şi se
autentifică notarial. Modificarea unilaterală a contractului privind plata pensiei de întreţinere sau refuzul
unilateral de a-l executa sînt inadmisibile. În caz de modificare esenţială a situaţiei materiale sau familiale a
părţilor, dacă acestea nu pot ajunge la o înţelegere referitoare la modificarea sau rezilierea contractului privind
plata pensiei de întreţinere, partea interesată poate porni în instanţa judecătorească o acţiune privind
modificarea sau rezilierea acestuia. Instanţa judecătorească soluţionează litigiul ţinînd cont de starea materială
şi familială a părţilor, de alte circumstanţe importante.
Dacă contractul privind plata pensiei de întreţinere contravine intereselor copilului minor sau major
incapabil, acesta poate fi declarat nul de către instanţa judecătorească la cererea reprezentanţilor legali ai
copilului, a autorităţii tutelare sau a procurorului.
Cuantumul pensiei de întreţinere stabilite prin contract se determină de către părţi la încheierea
contractului corespunzător. Pensia de întreţinere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din alte
venituri ale părinţilor în mărime de:
 1/4 – pentru un copil,
 1/3 – pentru 2 copii,
 1/2 – pentru 3 şi mai mulţi copii, putînd fi micşorat sau majorat de instanţa judecătorească, ţinîndu-se
cont de starea materială şi familială a părinţilor, de alte circumstanţe importante.
Fraţi şi surori – fraţii şi surorile minore, care necesită sprijin material, în imposibilitatea întreţinerii lor
de către părinţi, au dreptul la întreţinere de la surorile şi fraţii majori apţi de muncă care dispun de mijloace
suficiente. Acelaşi drept îl au surorile şi fraţii majori inapţi de muncă, care necesită sprijin material, dacă s-a
stabilit imposibilitatea întreţinerii acestora de către copiii lor majori apţi de muncă, de către soţi (foştii soţi)
sau de către părinţi (art. 86 Codul Familiei).
Bunici şi nepoţi – Nepoţii minori, care necesită sprijin material, în imposibilitatea întreţinerii lor de
către părinţi, au dreptul la întreţinere de la bunici, care dispun de mijloace suficiente. Acelaşi drept îl au şi

2
nepoţii majori inapţi de muncă, care necesită sprijin material, dacă s-a stabilit imposibilitatea întreţinerii lor de
către soţi (foştii soţi), copiii majori apţi de muncă sau de către părinţi (art. 87 Codul Familiei).
Nepoţi şi bunici – Bunicii inapţi de muncă, care necesită sprijin material, în imposibilitatea întreţinerii
lor de către copiii majori apţi de muncă sau de către soţi (foştii soţi), au dreptul la întreţinere de la nepoţii
majori apţi de muncă care dispun de mijloace suficiente (art. 88 Codul Familiei).
Copii vitregi şi părinţi vitregi – Părinţii vitregi inapţi de muncă, care necesită sprijin material, în
imposibilitatea întreţinerii lor de către copiii lor fireşti majori apţi de muncă sau de către soţ (fostul soţ), au
dreptul la întreţinere de la copiii vitregi majori apţi de muncă care dispun de mijloace suficiente. Instanţa
judecătorească este în drept să scutească copiii vitregi de obligaţia de a-şi întreţine părinţii vitregi dacă aceştia
i-au întreţinut şi educat mai puţin de 5 ani sau nu şi-au onorat obligaţiile (art. 89 Codul Familiei).
Copii şi educatori – Persoanele inapte de muncă, care necesită sprijin material, şi care au întreţinut şi
educat copii minori (denumiţi în continuare educatori) au dreptul la întreţinere de la aceştia dacă ultimii au
atins vîrsta majoratului, sînt apţi de muncă şi dispun de mijloace suficiente şi dacă s-a stabilit imposibilitatea
întreţinerii educatorilor de către propriii lor copii majori apţi de muncă sau de către soţ (fostul soţ). Instanţa
judecătorească este în drept să scutească copiii de obligaţia de a-şi întreţine educatorii dacă aceştia i-au
întreţinut şi educat mai puţin de 5 ani sau nu şi-au onorat obligaţiile. Persoanele care s-au aflat sub tutelă
(curatelă) sau în casele de copii de tip familial sînt scutite de obligaţia legală de întreţinere (art. 90 Codul
Familiei).
Data de la care se acordă întreţinerea – de regulă, întreţinerea copilului minor se înfăptuieşte voluntar
de către părinţi prin convieţuirea în cadrul aceleiaşi familii. Atunci cînd executarea acestei obligaţii se face
prin intervenţia instanţei judecătoreşti, întreţinerea se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Prin excepţie, se poate stabili pensie de întreţinere pentru o perioadă anterioară cererii de chemare în
judecată dacă promovarea acţiunii a fost întîrziată din cauze imputabile debitorului.
În caz de divorţ, întreţinerea se datorează tot de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Dacă
pensia cuvenită copilului minor a fost stabilită printr-o hotărîre anterioară pronunţării divorţului, instanţa
investită cu soluţionarea divorţului este datoare să se pronunţe cu privire la obligaţia de întreţinere a
părintelui şi va dispune obligaţia părintelui-debitor cu începere de la data pronunţării hotărîrii de divorţ.
Copilul din afara căsătoriei a cărui paternitate a fost stabilită pe cale judiciară, poate solicita întreţinerea
tatălui de la data introducerii cererii în stabilirea paternităţii. Părintele care a suportat în întregime cheltuielile
de întreţinere are dreptul la despăgubiri.
Întinderea obligaţiei legale de întreţinere
 Între părinţi şi copii - întinderea obligaţiei va avea loc pînă la atingerea majoratului copilului. În cazul
în care după atingerea majoratului, copilul este inapt de muncă, părinţii vor fi obligaţi la întreţinerea lui
pînă la dispariţia acestei stări, sau întreţinere pe viaţă, dacă acesta este invalid ori suferă de o boală
psihică.
 Între copii şi părinţi - după atingerea majoratului, copiii sunt obligaţi de a-şi întreţine părinţii dacă
aceştia au nevoie de îngrijire, fie că sunt inapţi de muncă, bolnavi, etc. Obligaţia va exista pînă la
dispariţia acestor stări, iar dacă ele sunt pe viaţă, ei vor fi obligaţi să-i întreţină pînă la deces.
 Între soţi şi foşti soţi - obligaţia de întreţinere a soţului va exista atît timp cît celălalt soţ este inapt de
muncă şi nu este recăsătorit. În timpul căsătoriei, obligaţia de întreţinere va exista între soţi ori de cîte
ori unul dintre soţi necesită îngrijire. Exemplu: boală, graviditate, etc.
 Fraţi şi surori - fraţii şi surorile minore, au dreptul la întreţinere din partea fraţilor sau surorilor apte de
muncă pînă cînd acestea nu ating vîrsta majoratului, numai în condiţia în care se constată că părinţii
acestora se află în imposibilitate de a-i întreţine.
 Nepoţi şi bunici - nepoţii au dreptul la întreţinere din partea bunicilor, dacă se constată că părinţii
acestora nu au posibilitatea de a-i întreţine. Obligaţia se întinde pînă cînd nepoţii devin apţi de muncă.
3
 Bunici şi nepoţi - bunicii au dreptul la întreţinere din partea nepoţilor, dacă copiii acestora nu au
posibilitate de a-i întreţine, iar nepoţii sunt încadraţi în cîmpul muncii şi dispun de resurse pentru
întreţinere.
 Copii vitregi şi părinţi vitregi - părinţii vitregi inapţi de muncă, care necesită sprijin material, în
imposibilitatea întreţinerii lor de către copiii lor fireşti majori apţi de muncă sau de către soţ (fostul soţ),
au dreptul la întreţinere de la copiii vitregi majori apţi de muncă care dispun de mijloace suficiente. În
dependenţă de caracterul obligaţiei, aceasta poate fi viageră, în cazul în care părinţii vitregi sunt inapţi
de muncă pe viaţă, bolnavi psihic, etc.
 Copii şi educatori - persoanele inapte de muncă, care necesită sprijin material, şi care au întreţinut şi
educat copii minori (denumiţi în continuare educatori) au dreptul la întreţinere de la aceştia dacă ultimii
au atins vîrsta majoratului, sînt apţi de muncă şi dispun de mijloace suficiente şi dacă s-a stabilit
imposibilitatea întreţinerii educatorilor de către propriii lor copii majori apţi de muncă sau de către soţ
(fostul soţ).
3. Contractul privind plata pensiei de întreţinere. Modul de plată, executarea şi stingerea
obligaţiei legale de întreţinere
Contractul privind mărimea, condiţiile şi modul de plată a pensiei de întreţinere poate fi încheiat între
persoana care datorează întreţinere (debitorul întreţinerii) şi persoana care are dreptul la întreţinere (creditorul
întreţinerii).
Contractul privind plata pensiei de întreţinere se întocmeşte în scris şi se autentifică notarial.
Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea contractului.
Contractul privind plata pensiei de întreţinere se încheie, se execută, se modifică, se reziliază şi se
declară nul în conformitate cu normele Codului civil.Acsta poate fi, în orice moment, modificat sau reziliat în
baza acordului dintre părţi. Modificarea sau rezilierea contractului se perfectează în scris şi se autentifică
notarial. Modificarea unilaterală a contractului privind plata pensiei de întreţinere sau refuzul unilateral de a-l
executa sînt inadmisibile.
În caz de modificare esenţială a situaţiei materiale sau familiale a părţilor, dacă acestea nu pot ajunge
la o înţelegere referitoare la modificarea sau rezilierea contractului privind plata pensiei de întreţinere, partea
interesată poate porni în instanţa judecătorească o acţiune privind modificarea sau rezilierea acestuia. Instanţa
judecătorească soluţionează litigiul ţinînd cont de starea materială şi familială a părţilor, de alte circumstanţe
importante.
Dacă contractul privind plata pensiei de întreţinere contravine intereselor copilului minor, acesta poate
fi declarat nul de către instanţa judecătorească la cererea reprezentanţilor legali ai copilului sau a autorităţii
tutelare teritoriale.
Cuantumul pensiei de întreţinere stabilite prin contract se determină de către părţi la încheierea
contractului corespunzător. Cuantumul pensiei de întreţinere pentru copiii minori prevăzut în contract nu poate
fi mai mic decît cel stabilit la art.75 CF.
Modul de plată a pensiei de întreţinere stabilite prin contract se determină de către părţi la încheierea
contractului. Pensia de întreţinere poate fi plătită sub forma unor cote-părţi din salariul şi/sau din alte venituri
ale debitorului întreţinerii, într-o sumă bănească fixă plătită periodic, prin transmiterea unor bunuri sau într-un
alt mod stipulat în contract. Contractul privind plata pensiei de întreţinere poate stipula îmbinarea mai multor
moduri de achitare a acesteia.
Modul de plată, executarea şi stingerea obligaţiei legale de întreţinere
Întreţinerea, avînd ca obiect asigurarea a ceea ce este necesar traiului celui îndreptăţit să o primească
(alimente, locuinţă, îmbrăcăminte, medicamente etc.) va fi prestată, fie în natură, fie prin echivalent bănesc, de
asemenea, se poate stabili un sistem mixt de executare a obligaţiei, adică parte în natură, parte în numerar.
În concret, modalitatea de aducere la îndeplinire a obligaţiei de întreţinere va fi stabilită de către
instanţa de judecată în funcţie de circumstanţele cauzei, deci avîndu-se în vedere nevoia creditorului şi
posibilităţile debitorului, indicîndu-se (dacă este cazul) fie bunurile ori serviciile care urmează a se furniza
beneficiarului întreţinerii, fie cuantumul pensiei de achitat, iar în cazul modalităţii mixte de executare,
elementele care se vor asigura în natură şi mărimea prestaţiei băneşti.

4
 Felul executării se poate stabili şi prin acordul părţilor dar, pentru a fi protejate interesele ambelor
părţi, este necesar ca instanţa să încuviinţeze o astfel de învoială. Dacă intervin modificări în împrejurările
avute în vedere de instanţă la data stabiliri modalităţii de executare a obligaţiei, la cerere, pot fi operate
schimbări în ceea ce priveşte modul de înfăptuire a întreţinerii.
Stingerea obligaţiei legale de întreţinere - obligaţia de întreţinere, apărută în baza contractului privind
plata pensiei de întreţinere, încetează în urma decesului uneia dintre părţi, a expirării duratei contractului sau
conform clauzelor acestuia.
Plata pensiei de întreţinere, în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, încetează în cazurile:
 atingerii de către copil a vîrstei de 18 ani sau obţinerii de către acesta a capacităţii depline de exerciţiu
sub vîrsta de 18 ani;
 adopţiei copilului care primeşte pensia de întreţinere;
 căsătoriei descendentului inapt de muncă;
 restabilirii capacităţii de muncă a persoanei care primeşte pensia de întreţinere;
 recăsătoririi fostului soţ inapt de muncă care primeşte pensia de întreţinere;
 decesului creditorului întreţinerii sau al debitorului întreţinerii;
 anulării hotărîrii judecătoreşti privind încasarea pensiei.
Cauzele generale de stingere a obligaţiei legale de întreţinere sunt următoarele:
– dispariţia stării de nevoie a creditorului întreţinerii. Exemplu: atingerea majoratului;
– debitorul obligaţiei nu mai dispune de mijloace îndestulătoare prestării întreţinerii;
– decesul creditorului sau debitorului obligaţiei de întreţinere;
– pierderea calităţii avută în vedere de legiuitor prin impunerea obligaţiei de întreţinere. Exemplu:
fostul soţ se recăsătoreşte.
Deşi în legislaţie nu sunt menţionate, noi putem afirma cu certitudine că obligaţia legală de întreţinere
se poate stinge, în dependenţă de circumstanţe şi atunci cînd comportamentul celui întreţinut este amoral şi
contravine regulilor de moralitate faţă de întreţinător. Această regulă s-ar aplica în raporturile de întreţinere
dintre soţi, foşti soţi, precum şi alte categorii de persoane menţionate de legislaţia familiei a Republicii
Moldova. Ca excepţie a celei menţionate mai sus, această regulă nu s-ar aplica în raporturile dintre părinţi şi
copii şi viceversa, decît în cazul în care s-ar demonstra că părinţii sau copiii au comis careva fapte care ar atenta
la viaţa, sănătatea şi integritatea acestora.