Curs Dreptul Familiei Lecture Notes All

lOMoARcPSD|24220820
Curs Dreptul Familiei - Lecture notes All
Dreptul Familiei (Universitatea de Vest din Timisoara)
Studocu is not sponsored or endorsed by any college or university

Downloaded by BÂRLEA MARIA-LUISA (marialuisa.barlea@ulbsibiu.ro)
lOMoARcPSD|24220820
Dreptul Familiei
Cursuri

lOMoARcPSD|24220820
Curs 1
DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE DIN INTERIORUL FAMILIEI
Obiectul de reglementare – drepturile și obligațiile de natură personală și

patrimonială , fondate prin căsătorie , prin filiație , prin raporturi juridice asimilate
raporturilor de familie .
PRINCIPIILE DREPTULUI FAMILIEI
Sunt norme de drept cu spectru larg de acțiune . Interesează atunci când vrem să ne
asigurăm de înțelesul unei norme date .
1. PRINCIPIUL OCROTIRII FAMILIEI – normele care țin de dreptul familiei sunt

norme statale .
ART . 258 ( 2 ) Familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
( 3 ) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea
căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei.
1. PRINCIPIUL CĂSĂTORIEI LIBER CONSIMȚITE ÎNTRE SOȚI – elementul

fundamental în căsătorie este voința liberă a fiecăruia dintre soți .
ART . 258 ( 1 ) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea
acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea
copiilor lor.
ART . 259 ( 2 ) Bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o
familie.
- dreptul la căsătorie este consacrat și de CEDO în ART . 12
- unui om nu i se poate interzice căsătoria ; există , însă, unele impedimente cu titlu de

protecție atât a celui în cazuă cât și a celor din jurul său .
2. PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN DREPTURI ȘI ÎNDATORIRI A CELOR DOI SOȚI –

indiferent că vorbim despre raporturile personale sau raporturile patrimoniale nu există
deosebiri în funcție de titularul raportului respectiv .
Art. 258 ( 1 ) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea
acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea
copiilor lor.

lOMoARcPSD|24220820
3. PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN DREPTURI A COPIILOR – din momentul în care

raportul de filiație este legal stabilit, copiii, indiferent de proveniența lor, sunt egali .
ART . 260 Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie, precum şi
cu cei adoptaţi.
5. PRINCIPIUL INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI
ART. 263 ( 1 ) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată
cu respectarea interesului superior al copilului.
6. PRINCIPIUL MONOGAMIEI – este una din dogmele civilizației creștine
-monogamia este serială – nu are o expresie absolută (dacă te-ai căsătorit, poți divorța și să te
recăsătorești)
-în aceeași unitate de timp nu poți fi căsătorit cu mai multe persoane
ART . 273 Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită.
LOGODNA – ART . 266 – 270 NCC
Logodna = promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria ART . 266 ( 1 ) NCC . In

baza promisiunii ce constituie angajament de logodnă nimeni nu poate fi obligat la căsătorie .
Condițiile de fond ale logodnei :
Dipozițiile privitoare la condițiile de fond a căsătoriei sunt respectate și la logodnă, cu

precizarea că, încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalități ( nu necesită condiții
de formă ) .
Poate fi dovedită prin orice mijloc de probă .
Poate fi încheiată numai între bărbat și femeie ; căsătoria încheiată între două persoane de
același sex este lovită de nulitate absolută .
Condițiile căsătoriei – ART . 271-277 NCC – există cerințe de fond (aspect pozitiv) și
impedimente (aspect negativ); se verifică împreună .
Cerințele de fond ale căsătoriei:
1. consimțământul personal și liber (nealterat) al fiecăruia dintre viitorii soți

2. diferența biologică în materie de sex
3. vârsta matrimonială
-de drept comun, 18 ani , atât la băieți cât și la fete .

3

lOMoARcPSD|24220820
Excepție: legea îngăduie și minorului să se căsătorească, deci se poate și logodi, dar îi sunt
cerute câteva condiții cumulative : 16 ani împliniți atât la băieți cât și la fete; să aibă motive
temeinice; un aviz medical favorabil în materie de căsătorie; încuvințarea părinților/a
persoanei care exercită drepturile și îndatoririle părintești; autorizarea căsătoriei de către
instanța de tutelă ( = instanța judecătorească, completele specializate care lucrează cu litigii
ce implică conflicte de familie)
Cu excepția avizului medical și a autorizației căsătoriei de către instanța de tutelă celelalte

condiții de fond sunt valabile și logodnei .
Impedimentele căsătoriei:
1. starea de persoană căsătorită

2. rudenia firească sau adoptivă – este impediment până la gradul IV, inclusiv
Dacă există o persoană adoptată care dorește să se căsătorească, cu toate că prin adopție
rudenia s-a șters, persoanei adoptate îi este interzis să se căsătorească cu rudele de sânge .
In cazul persoanelor adoptate, interdicția privind rudenia este dublată ; pe de o parte are
interdicție la căsătoria cu rudele de sânge , dar și cu rudele prin adopție .
Grade de rudenie:
- > față de părinți – gradul I de rudenie, în linie dreaptă ascendentă
- > față de bunici – gradul II de rudenie, în linie dreaptă ascendentă
- > față de fiu - gradul I de rudenie, în linie dreaptă descendentă
- > față de nepot - gradul II de rudenie, în linie dreaptă descendentă
- > în linie colaterală nu avem rude de gradul I!
- > față de frate/frate vitreg (același lucru) – gradul II, în linie colaterală (se caută
ascendentul comun; urcăm până la primul autor comun și apoi coborâm până la cel cu care
calculăm gradul de rudenie)
- > față de verișorii primari – gradul IV, în linie colaterală (este permisă căsătoria, în mod
excepțional, cu aviz medical)
3. starea de tutelă – funcționează doar când timp starea de tutelă este activă
4. alienația/debilitatea mintală – impediment absolut; se prezumă lipsa
discernământului, deci nu putem vorbi despre un consimțământ
4

lOMoARcPSD|24220820
! Impedimentele privind logodna sunt aceleași ca impedimentele căsătoriei !
Efectele logodnei – logodna nu produce efecte: nu obligă la încheierea căsătoriei și nici nu

oferă un alt statut .
Ruperea logodnei – poate fi prin acord sau prin denunțare unilaterală (rupere abuzivă sau
determinare culpabilă a ruperii logodnei)
Poate avea consecințe de natură patrimonială :
- > în cazul ruperii logodnei (indiferent de felul ruperii logodnei) sunt supuse restituirii
darurile primite în considerarea logodnei (indiferent de donator) ; nu este o obligație , este o
posibilitate .
- > darurile obișnuite nu se restituie – pentru a stabili care daruri sunt obișnuite sau
neobișnuite, se are în vedere valoarea darului, starea materială a donatorului de la momentul
cererii de restituire .
In principiu, darurile se restituie în natură; dacă nu este posibilă restituirea în natură

din varii motive, se restituie patrimonial, în măsura îmbogățirii .
Partea care rupe logodna în mod abuziv sau partea care , în mod culpabil , determină
pe celălalt la ruperea logodnei poate fi obligat la plata unor despăgubiri .
Se pot cere următoarele despăgubiri (prejudiciu indemnizabil) : cheltuieli făcute sau

contractate în vederea căsătoriei, precum și orice alte prejudicii (daune morale, reprezentând
starea psihică, disconfortul emoțional cauzat de ruperea logodnei) .
Atât pentru prejudiciul indemnizabil , cât și pentru daunele morale , există un termen de
acțiune de 1 an ; termenul curge de la ruperea logodnei .
Ruperea logodnei poate fi probată prin orice mijloc de probă .
ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI
Condiții de valabilitate:
 condiții de fond – se împart în cerințe și impedimente

1. consimțământul personal și liber (nealterat) al fiecăruia dintre viitorii soți
2. diferența biologică în materie de sex
3. vârsta matrimonială
5

lOMoARcPSD|24220820
De drept comun, 18 ani, atât la băieți cât și la fete .
Excepție : legea îngăduie și minorului să se căsătorească, deci se poate și logodi, dar îi sunt
cerute câteva condiții cumulative : 16 ani împliniți atât la băieți cât și la fete; să aibă motive
temeinice; un aviz medical favorabil în materie de căsătorie; încuvințarea părinților/a
persoanei care exercită drepturile și îndatoririle părintești; autorizarea căsătoriei de către
instanța de tutelă (= instanța judecătorească, completele specializate care lucrează cu litigii
ce implică conflicte de familie) .
Impedimentele căsătoriei:
1. starea de persoană căsătorită

2. rudenia firească sau adoptivă – este impediment până la gradul IV, inclusiv
3. starea de tutelă – funcționează doar când timp starea de tutelă este activă
4. alienația/debilitatea mintală – impediment absolut; se prezumă lipsa
discernământului, deci nu putem vorbi despre un consimțământ
 condiții de formă – formalități preparatorii și formalități care interesează la momentul

căsătoriei
Formalități preparatorii :
1. comunicarea reciprocă a stării de sănătate a fiecăruia dintre soți (necomunicarea poate

atrage anularea căsătoriei) – e vorba despre afecțiuni de o anumită gravitate care pot avea
consecințe asupra vieții
2. depunerea declarației de căsătorie – interesează: alegerea numelui de familie (se poate

păstra numele dinaintea căsătoriei, nume comun sau unul dintre soți poate păastra numele
dinaintea căsătoriei și celălalt numele reunite; interesează numele la data căsătoriei, nu cel
din naștere; poate fi numele de divorțat/văduv!); alegerea regimului matrimonial (regimul
comunități legale, regimul comunității convenționale, regimul separației de bunuri –ultimele
două îmbracă regimul acordului notarial)
3. după depunerea declarației căsătoria nu se poate încheia în următoarele 10 zile; după

trecerea celor 10 zile, în termen de 20 de zile trebuie încheiată căsătoria
4. dacă viitorii soți se răzgândesc cu privire la anumite detalii din declarația de căsătorie, pot
depune o nouă declarație de căsătorie
5. publicitatea declarației de căsătorie – ofițerul de stare civilă este dator să publice un extras
din declarația de căsătorie
6. ofițerul de stare civilă e dator să verifice condițiile de validitate a căsătoriei

lOMoARcPSD|24220820
Formalitățile de oficiere a căsătoriei :
- elemente de solemnitate : viitorii soți se vor prezenta personal și împreună la ofițerul

de stare civilă și voi avea și doi martori asistenți, care să confirme că și-au dat
consimțământ; publicitatea încheierii căsătoriei (poate participa oricine la căsătorii)
- momentul încheierii căsătoriei este acela în care ofițerul de stare civilă, luând
consimțământul soților, îi declară căsătoriți
Formalități ulterioare căsătoriei :
- întocmirea actului de căsătorie – din oficiu , de către ofițerul de stare civilă .
- se eliberează și certificatul de căsătorie , în care se face mențiunea asupra regimului

matrimonial .
ART . 290 După încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă întocmeşte, de îndată, în
registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie, care se semnează de către soţi, de cei 2
martori şi de către ofiţerul de stare civilă.
ART . 291 Ofiţerul de stare civilă face menţiune pe actul de căsătorie despre regimul
matrimonial ales. El are obligaţia ca, din oficiu şi de îndată, să comunice la registrul prevăzut
la art. 334 alin. (1), precum şi, după caz, notarului public care a autentificat convenţia
matrimonială, o copie de pe actul de căsătorie.
- dovada căsătoriei se face prin certificatul de căsătorie și prin actul de căsătorie ; ambele
sunt înscrisul autentice ( înscrisul autentic face dovada până la proba contrară-înscrierea în
fals ) .
ART . 292. ( 1 ) Căsătoria se dovedeşte cu actul de căsătorie şi prin certificatul de căsătorie
eliberat pe baza acestuia.
( 2 ) Cu toate acestea, în situaţiile prevăzute de lege, căsătoria se poate dovedi cu
orice mijloc de probă.
- prin excepție , dovada căsătoriei se poate face prin orice mijloc de probă .
- pentru terți , căsătoria e un fapt juridic ; terții vor putea face dovada căsătoriei noastre prin
orice mijloc de probă .

lOMoARcPSD|24220820
Curs 2
Nulitatea casatoriei
( desființarea căsătoriei )
Nulitatea absolută sau relativă a căsătoriei este doar una din formele de disoluție a
căsătoriei . O căsătorie mai poate lua sfârșit prin divorț sau prin încetarea căsătoriei . Toate
modurile de disoluție a căsătoriei au în comun faptul că pun capăt căsătoriei .
Incetarea căsătoriei intervine ca urmare a morții fizice sau prezumate ca urmare a unei
hotărâri judecătorești ; intervine ope legis ( de plin drept ) .
In celelalte cazuri , avem un sfârșit al căsătoriei , însă ambii soți sunt în viață ; este
obligatoriu să avem un act emanând de la o anume autoritate , prin care se constată că
căsătoria a fost desființată / desfăcută ( certificat de divorț , hotărâre judecătorescă ) ; acel act
orientează și în legătură cu momentul din care își produce efectele desființarea / desfacerea
căsătoriei .
Desființarea și desfacerea căsătoriei sunt două lucruri total diferite:
Nulitatea căsătoriei :
1. Are întotdeauna caracter judiciar – numai instanța judecătorească este abilitată să

gestioneze acest tip de cauză ( instanța de tutelă ) ; nu există nulitate convențională ,
cum se poate întâmpla în materia altor acte juridice .
2. Cauze – anterioare / concomitente închierii căsătoriei ; niciodată cauzele de desființare
nu vor fi după momentul închierii căsătoriei ; vorbim de vicii legate de încheierea
actului de căsătoriei ; pot apărea împrejurări care să acopere motivele de nulitate
inițiale .
3. Efectele – se produc ex tunc, dar și ex nunc ; interesează momentul în care hotărârea a
rămas definitivă .
Desfacere căsătoriei:
1. Se pronunță de către instanță – nu există un acord al soților ; se evaluează situația , se

administrează probele .
2. Se constată de către instanță / notar public / ofițer de stare civilă – există un acord al
soților ; se ia act de acordul soților .

lOMoARcPSD|24220820
3. Cauzele sunt întotdeauna ulterioare închierii căsătoriei – nu se pune în discuție

valabilitatea actului de căsătorie ; se pornește de la premisa că există un act valabil
încheiat .
4. Efectele – se produc numai ex nunc ; lasă complet neatinse efectele produse în timpul
căsătoriei .
! O căsătorie desfăcută poate fi desființată deoarece temeiurile sunt diferite , efectele sunt
diferite , interesele sunt diferite . O căsătorie desființată nu mai poate fi desfăcută , deoarece
o căsătorie desființată se prezumtă că nu a existat !
Nulitatea casatoriei
Nulitatea poate fi absolută sau relativă .
Regimul juridic al nulității / anulării căsătoriei este derogatoriu de la dreptul comun .
1. Cazurile de nulitate a căsătoriei
Cazurile de nulitate absolută:
1. lipsa materială a consimțământului la căsătorie – este puțin probabil să se întâlnească

practic .
2. impurbetatea matrimonială – unul sau ambii soți nu aveau măcar 16 ani împliniți .
- mariajul este lovit de nulitate absolută
- căsătoria nu se va desființa
- se poate acoperi nulitatea dacă , până la rămânerea definitivă a hotărârii de urmează a se da

în această cauză intervine una dintre următoarele situații: soțul / soția a împlinit vârsta de 18
ani , soția a născut / a rămas însărcinată
3. bigamia
- în România , bigamia este serială – poți încheia căsătorii succesive; pe parcursul vieții te
poți căsători de mai multe ori
- faptul că se depune o cerere de divorț nu înseamnă că acea căsătorie s-a terminat; căsătoria
continuă după momentul depunerii cererii
- dacă motivul cererii de nulitate este bigamia și până la hotărârea definitivă, cealaltă
căsătorie se termină, motivul de nulitate se desființează

lOMoARcPSD|24220820
- în cazul desfacerii căsătoriei , dacă între momentul depunerii cererii de divorț și momentul
hotărârii judecătorești unul dintre soți moare, căsătoria încetează ope legis, la momentul
morții soțului
ART . 380 NCC – Dacă soțul reclamant moare , moștenitorii săi pot continua procesul de
divorț ; acțiunea se admite numai dacă se constată ca adevărate motivele invocate de soțul
decedat .
ART . 925 NCPC – Dacă acțiunea de continuare a procesului de divorț se admite, prin
hotărârea definitivă , căsătoria se scotește desfăcută la data introducerii cererii de divorț .
4. rudenia în grad prohibit la căsătorie
5. alienația și debilitatea mintală – în lipsa discernământului nu putem vorbi despre un

constimțământ
6. lipsa diferenței de sex
7. nerespectarea formalităților de solemnitate și publicitate stabilite pentru celebrarea

căsătoriei
ART . 287 NCC coroborat cu ART . 102 NCC – căsătoria va fi menținută , dacă viitorii soți
nu au cunoscut lipsa abilitării ofițerului de stare civilă
8. căsătoria fictivă – se dovedește prin orice mijloc de probă , însă foarte greu
ART . 295 NCC
- nulitatea absolută pentru fictivitate se poate acoperi – a intervenit conviețuirea soților ;

soția a născut / a rămas însărcinată ; a trecut mai mult de 2 ani de la încheierea căsătoriei
Cazurile de nulitate relativă:
1. viciile de consimțământ : eroarea , dolul , violența .
- eroarea valorează viciu de consimțământ care determină nulitate relativă , numai dacă
privește identitatea fizică a celuilalt soț ; nu se întâlnește practic niciodată
- nulitatea relativă pentru vicii de consimțământ se acoperă dacă soții au conviețuit timp de 6
luni de la decoperirea erorii , a dolului sau de la data încetării violenței
2. lipsa încuviințărilor / autorizării cerute de lege – este vorba despre cerințele legate de
căsătoria unui minor
10

lOMoARcPSD|24220820
- acoperirea nulității relative – s-au obținut încuviințării / autorizarea până cel târziu în
momentul rămânerii definitive ; s-a împlinit vârsta de 18 ani ; nașterea / starea de graviditate
a soției .
3. lipsa vremelnică a discernământului – este vorba despre momentul exprimării

consimțământului
-acoperirea – soții au conviețuit timp de 6 luni de la data descoperirii lipsei vremelnice a

facultății mintale ; nașterea / starea de graviditate a soției
4. existența tutelei
-acoperire – nașterea / starea de graviditate a soției
2. Regimul juridic al nulității căsătoriei
In materie de căsătorie , nulitatea este întotdeauna judiciară . Interesează hotărârea

definitivă dată pe fond ( hotărârea de fond spune dacă am sau nu dreptate în acea
problemă ) .
 În materie de nulitate absolută
- > dreptul la acțiune – orice persoană care justifică un interes ; inclusiv procurorul ( totuși ,
nu are dreptul să promoveze acțiune , după încetarea sau desfacerea căsătoriei ; excepție
ART . 296 NCC : acționează pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse
sub interdicție ) .
- > prescripția dreptului la acțiune – dreptul la acțiune este imprescriptibil .
- > acoperirea nulității – nu se poate acoperi ; excepție – impubertatea și fictivitatea
 În materie de nulitate relativă
- > dreptul la acțiune – aparține persoanei ocrotite prin norma de drept nesocotită ; în
principiu soțul / soția
- în cazul nulității relative pentru lipsa încuviințărilor / autorizării prevăzute de lege

anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui autorizare / încuviințare era necesară ,
adică părintele / ocrotitor sau instanța de tutelă
- dreptul la acțiunea în anulare nu se transmite asupra moștenitorilor; totuși, dacă acțiunea a

fost pornită de unul dintre soți, ea poate fi continuată de către oricare dintre moștenitorii săi (
ART . 302 )
11

lOMoARcPSD|24220820
- > prescripția dreptului la acțiune – termen de 6 luni socotit în funcție de cauza de nulitate
relativă
- la viciile de consimțământ , din momentul descoperirii erorii , dolului sau încetării violenței
- pentru lipsa încuviințării / autorizării cerute de lege , din momentul aflării încheierii
căsătoriei
- pentru lipsa vremelnică a discernământului , din momentul la care soțul întreptățit a aflat de
acest fapt
- existența tutelei – de la data incheierii casatoriei
- > acoperirea nulității – ART . 303 ( 3 ) NCC – se acoperă dacă , între timp ambii soți au
împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut / a rămas însărcinată
Există cauze generale și cauze speciale :
- cauzele generale : împlinirea vârstei de 18 ani de ambii soți , nașterea / starea de graviditate
- cauzele speciale ( operează numai pentru anumite cauze indentificate de către legiuitor ) :
obținerea până la hotărârea definitivă a încuviințării / autorizării ( pentru minor ) ,
conviețuirea timp de 6 luni ( pentru vicii de consimțământ și pentru lipsa vremelnică a
discernământului )
- termenul de prescripție
ART . 301 ( 1 ) Anularea căsătoriei poate fi cerută în termen de 6 luni.
( 2 ) În cazul prevăzut la art. 297, termenul curge de la data la care cei a căror
încuviinţare sau autorizare era necesară pentru încheierea căsătoriei au luat cunoştinţă de
aceasta.
( 3 ) În cazul nulităţii pentru vicii de consimţământ ori pentru lipsa
discernământului, termenul curge de la data încetării violenţei sau, după caz, de la data la
care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnică a discernământului.
( 4 ) În cazul prevăzut la art. 300, termenul curge de la data încheierii
căsătoriei.
-acoperirea nulității relative prin conviețuirert
Art. 303 ( 1 ) În cazurile prevăzute la art. 272 alin. (2) şi (4), nulitatea relativă a căsătoriei se
acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, s-au obţinut
încuviinţările şi autorizarea cerute de lege.
( 2 ) Căsătoria nu poate fi anulată dacă soţii au convieţuit timp de 6 luni de la data
încetării violenţei sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a
facultăţilor mintale.
12

lOMoARcPSD|24220820
( 3 ) În toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, între timp, ambii soţi
au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soţia a născut ori a rămas însărcinată.
3. Efectele nulității căsătoriei
Sunt aceleași efecte și în cazul nulității absolute și în cazul nulității relative . Efectele
există doar în măsura în care există o hotărâre definitivă pe fond .
 Desființarea retroactivă a căsătoriei
- excepții : căsătoria putativă și situația copiilor rezultați din căsătoria nulă / anulată
Căsătoria putativă – căsătoria nulă/anulată la închierea căreia, cel puțin unul dintre soți
a fost de bună-credință ( ART . 304 NCC ) .
Condițiile căsătoriei putative:
1. căsătoria a fost oficiată ( există o aparență juridică de căsătorie )

2. există o hotărâre definitivă de desființare a căsătoriei , cel puțin unul dintre soți au fost
de bună-credință la data închierii acelei căsătorii ( buna-credință constă în faptul că nu
a cunoscut , a avut convingerea că va încheia o căsătorie valabilă )
Buna-credință în materie de putativitate se poate fonda pe o eroare de fapt sau pe o eroare

de drept .
In raporturile patrimoniale , soțul de bună-credință este asimilat unui soț dintr-o căsătorie
valabil încheiată , desfăcută prin divorț - în caz de putativitate a căsătoriei, în loc să se
desființeze retroactiv acel act juridic , se păstrează efectele patrimoniale ale acelei căsătorii
desființate (e vorba despre regimul matrimonial și de regimul primar după aceleași reguli ca
și în caz de divorț ) .
Situația copiilor rezultați din căsătoria nulă / anulată – ART . 305 ( 1 ) Nulitatea căsătoriei
nu are niciun efect în privinţa copiilor, care păstrează situaţia de copii din căsătorie. ( 2 ) În
ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii se aplică, prin asemănare,
dispoziţiile privitoare la divorţ -copilul născut dintr-o căsătorie nulă/anulată are condiția
unui copil provenit dintr-o căsătorie valabil încheiată
! Nu prezintă relevanță cauza de nulitate a căsătoriei , respectiv buna sau reaua-

credință a părinților !
Efectele casatoriei
STATUTUL CONJUGAL – implică drepturi și îndatoriri personale, dar și patrimoniale

13

lOMoARcPSD|24220820
Drepturile și îndatoririle personale :
Principii :
1. Luarea deciziilor împreună de către soți ( ART . 308 NCC )

2. Independența soților ( ART . 310 NCC )
Indatoririle personale :
1. Respect, fidelitate, sprijin moral ( ART . 309 NCC )

2. Îndatorirea de a locui împreună ( coabitare ) – pentru motive temeinice, pot hotărî să
locuiască separat .
*Există posibilitatea evacuării unuia dintre soți ?
Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată (2014) –

ordinul de protecție poate fi solicitat de cel a cărei viață, integritate fizică / psihică ori
libertate este primejduită printr-un act de violență din partea unui membru al familiei ; este o
măsură ordonată de instantă ; are caracter provizoriu ; prevede una sau mai multe obligații
prevăzute în art.23 alin.(1) din Legea nr.217/2003 .
3. Purtarea numelui declarat ( ART . 311 NCC ) – schimbarea pe cale administrativă a

numelui comun , presupune și acordul celuilalt soț .
Curs 3
Drepturile și îndatoririle patrimoniale :
Fiecare căsătorie are , din momentul încheierii sale , un regim matrimonial . Acest
regim matrimonial operează până la sfârșitul căsătoriei ( care poate surveni prin nulitatea /
anularea căsătoriei , divorț sau încetarea căsătoriei ) .
Regimul matrimonial încetează prin nulitatea / anularea căsătoriei , divorț sau

încetarea căsătoriei , dar nu la data declarării sfârșitului căsătoriei .
ART . 312 NCC ( 1 ) Viitorii soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală,
separația de bunuri sau comunitatea convențională. ( 2 ) Indiferent de regimul matrimonial
ales, nu se poate deroga de la dispozițiile prezentei secțiuni, dacă prin lege nu se prevede
altfel.
ART . 329 NCC Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face
prin încheierea unei convenții matrimoniale .
Regimul matrimonial este :
14

lOMoARcPSD|24220820
1. Contractual ( convențional ) – înainte de căsătorie viitorii soți au încheiat o

convenție matrimonială și acea convenție e în stare latentă până la încheierea
căsătoriei .
Efectele convenției se vor produce de la data încheierii căsătoriei .
2. Supletiv ( legal ) – este regimul matrimonial de drept comun, aplicat în absența

unei convenții sau, cu toate că s-a realizat o convenție matrimonială, aceea este
nulă sau anulată
In cazul regimului matrimonial al comunității legale , avem o masă de bunuri asupra

căreia amândoi soții sunt codevălmași ; asupra acelor bunuri nu există cotă determinată nici
raportat la întreg , nici raportat la bunuri individual determinate care intră în compunerea
masei devălmașe ( nu știm cota ce se cuvine fiecăruia ; asupra acelei mese , drepturile celor
doi soți sunt concurente ) ; în afară de această masă devălmașă , ambii soți au bunurile lor
proprii . Nu înseamnă absorbția tuturor bunurilor ; fiecare dintre soți au bunurile lor proprii .
Este cel mai răspândit regim matrimonial din țara noastră .
Regimul matrimonial convențional (contractual):
 regimul matrimonial convențional al comunității extinse – raportarea se face la

comunitatea legală
- se poate modifica convențional regimul comunității legale , în sensul extensiei comunității

devălmașe .
- se poate extinde până aproape la dispariția maselor proprii
- extinderea nu e obligatorie să fie simetrică
 regimul matrimonial convențional al comunității restrânse – raportarea se face la

comunitatea legală
-comparativ cu ceea ce ar intra în masa devălmașă potrivit regimului de drept comun, aceasta
este restrânsă
 regimul matrimonial al separației de bunuri – poate fi cu sau fără clauza de lichidare

potrivit participării la achiziții
- fiecare dintre cei doi soți au patrimoniul propriu
- lipsește masa comună sub forma devălmășiei
- nu înseamnă că cei doi soți nu vor putea avea bunuri comune; fiecare va avea un drept
exclusiv, în proporția investiție; cei doi soți vor fi coproprietari pe cote-părți
15

lOMoARcPSD|24220820
Clauza de lichidare potrivit participării la achiziții – intersează valoarea averii la data

instaurării acelui regim , respectiv valoarea averii la data încetării regimului ; diferența dintre
patrimoniile soților se împarte ( cel care are averea mai mare , dă celuilalt , într-o proprție
aleasă de cei doi ; poate fi de ½ sau orice alt procent ) .
Regimul matrimonial ales poate fi schimbat pe parcursul căsătoriei , în principiu , prin

încheierea unei convenții matrimoniale ( ART . 319 NCC ) ; fiecare regim matrimonial
adoptat pe parcursul căsătoriei se numește ”regim matrimonial concret” ( = un regim
matrimonial care a operat pe o anumită perioadă a căsătoriei ) .
Regimul căsătoriei poate fi format din mai multe regimuri matrimoniale concrete .
Trecerea de la un regim la altul se numește ” mutabilitatea regimului matrimonial ” .
Structura regimului matrimonial
 repartizarea activului și pasivului patrimonial între soți – care sunt regulile după care
stabilim că un anumit bun dobândit în timpul căsătoriei este bun comun sau propriu
 delimitarea puterilor soților asupra bunurilor lor
 modalități privind lichidarea regimului matrimonial – interesează atunci când regimul

matrimonial se oprește
Regimul primar
ART . 312 ( 2 ) NCC Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la

dispozițiile prezentei secțiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel .
Normele au caracter imperativ și formează regimul primar . Noțiunea de regim primar este
una doctrinară .
regim primar = regim de bază , regim primar de bază
Indiferent de câte ori se schimbă regimurile matrimoniale propriu-zise , regimul primar

rămâne cvasi-neafectat ; se poate modifica foarte puțin , aproape nesemnificativ , raportat la
restul regulilor cuprinse în regimul primar , care au caracter imperativ și nu pot fi
modificate .
16

lOMoARcPSD|24220820
Raporturile patrimoniale dintre soți și cele dintre soți și terți sunt reglementate concomitent
prin două seturi de norme juridice .
! Regimul primar nu este o alternativă la regimul matrimonial și nici nu face parte din
acesta !
Regimul primar e un corp de norme juridice aplicabil raporturilor patrimoniale dintre soți ,
respectiv dintre soți și terți, oricare ar fi regimul matrimonial concret .
STRUCTURA REGIMULUI PRIMAR :
Regimul juridic al locuinței familiei – ART . 321-324 NCC
 stabilirea calității familiale a locuinței – ART . 321 NCC Locuința familiei este
locuința comună a soțiilor sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copiii .
Locuința comună nu reprezintă locuința proprietate comună ; nu interesează ca soții să aibă

drepturi concurente asupra locuinței . Locuința comună reprezintă o stare de fapt .
Există două criterii în stabilirea calității familiale a locuinței :
- există un spațiu locativ care să servească drept locuință pentru soți ( criteriu obiectiv ;
existența materială a locuinței )
- soții, împreună, să fi decis să locuiască în locul respectiv (criteriu subiectiv; destinația

familială) . Cel mai important criteriu este cel subiectiv .
In același interval de timp nu poți avea mai multe locuințe familiale . De-a lungul căsătoriei
putem avea o succesiune de locuințe familiale . Pentru opozabilitate față de terți a calității
familiale a locuinței , este necesară notarea acesteia în Cartea funciară ; faptul notării /
nenotării poate avea consecințe .
 regimul juridic al locuinței familiei – ART . 322 NCC Fără consimțământul scris al
celuilalt soț, niciunul dintre soți, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune
de drepturile asupra locuinței familiei și nici nu poate încheia acte prin care ar fi
afectată folosința acesteia .
Regula cogestiunii – cerința consimțământului ambilor soți , în formă scrisă ; este esența
regimului juridic al locuinței familiei .
- acoperă regula cogestiunii atât actele de dispoziție privind drepturile asupra locuinței
familiei sau care ar afecta folosința acesteia , cât și actele juridice de dispoziție , actele
materiale de deplasare a bunurilor ce aparțin locuinței familiei
17

lOMoARcPSD|24220820
- este o măsură de protecție intraconjugală ; este vorba despre o indisponibilitate a locuinței

familiei / a bunurilor
- nu este vorba despre o insesizabilitate a locuinței / bunurilor ; executarea silită poate privi
și locuința familiei , dar și bunurile din aceasta
Domeniul regulii cogestiunii :
actele de dispoziție ( cu titlu oneros , cu titlu gratuit ) , care privesc atât drepturi
asupra locuinței familiei , cât și bunuri ce țin de locuința familiei . Spre exemplu : vânzarea ,
schimbul , donația , constituirea unei ipoteci convenționale , aportarea la o societate /
asociație / fundație etc. ( locuință proprietate exclusivă a unuia dintre soți ) . Subînchirierea ,
rezilierea contractului etc. ( locuință deținută în temeiul unui contract de închiriere )
actele juridice sustrase regulii cogestiunii – actele de înstrăinare forțată ; actele juridice
mortis causa ; actele juridice de dipoziție între soți
Sancțiunea nesocotirii regulii cogestiunii – ART . 322 NCC ( 4 ) Soţul care nu şi-a
dat consimţământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data
la care a luat cunoştinţă despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării
regimului matrimonial. ( 5 ) În lipsa notării locuinţei familiei în cartea funciară, soţul care nu
şi-a dat consimţământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt
soţ, cu excepţia cazului în care terţul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuinţă
a familiei .
- se poate cere nulitatea relativă a actului încheiat fără acord sau despăgubiri , în funcție de
notarea calității familiale în Cartea funciară
- dacă s-a făcut notarea , calitatea familială a locuinței este opozabilă terților ; actul este lovit
de nulitate relativă ; dreptul la acțiune aparține soțului al cărui acord nu a fost obținut la
încheierea actului ; termenul de prescripție este de 1 an , care curge de la data la care titularul
dreptului a aflat de încheierea actului ( dacă încetează regimul matrimonial, de la acest
moment curge termenul )
- dacă nu s-a făcut notarea , sancțiunea este posibilitatea cererii de daune-interese de la soț;
dreptul la acțiune este recunoscut soțului al cărui consimțământ lipsește ; termenul de
prescripție este cel general , de 3 ani, care curge de la data la care titularul a cunoscut /
trebuia să cunoască nașterea dreptului
! Intre soți , termenul de prescripție NU curge , decât dacă ei sunt separați în fapt –
ART . 2532 pct.1 NCC !
-dacă terțul dobânditor a cunoscut , pe altă cale , statutul familial al locuinței , acesta nu mai
e protejat , și se vor aplica regulile privind nulitatea relativă a actului de dispozție
18

lOMoARcPSD|24220820
- refuzul abuziv al unuia dintre soți de a-și da consimțământul – ART . 322 ( 3 ) În cazul în
care consimţământul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt soţ poate să sesizeze instanţa
de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului.
- imposibilitatea exprimării consimțământului – ART . 315 ( 1 ) În cazul în care unul dintre

soți se află în imposibilitate de a-și manifesta voința, celălalt soț poate cere instanței de tutelă
încuviințarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului
matrimonial. Prin hotărârea pronunțată se stabilesc condițiile, limitele și perioada de
valabilitate a acestui mandat. *funcționează doar în cazul unei coproprietăți sau a unei
proprietăți în devălmășie, nu și în cazul regimului separației de bunuri .
- chiar dacă avem o locuință familială , este posibilă evacuarea oricăruia dintre soți , cu
condiția existenței unui ordin de protecție .
Contribuția fiecăruia dintre soți la cheltuielile căsătoriei
ART . 325-328
ART . 325 NCC ( 1 ) Soţii sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc. ( 2 ) Ei sunt
obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin
convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel. ( 3 ) Orice convenţie care prevede că
suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soţi este considerată nescrisă .
Cheltuielile căsătoriei includ obligația de sprijin material reciproc între soți și obligația
de a acoperi cheltuielile propriu-zise ale căsătoriei ( plata utilităților , repararea pagubelor
cauzate de copiii minori etc. ) .
Prin convenție matrimonială se pot stabili criterii prin care fiecare dintre soți să își
aducă contribuția la cheltuielile căsătoriei . Stabilirea contribuției se poate realiza prin
acordul soților cuprins în convenția matrimonială sau prin aplicarea regulii supletive a
proporționalității mijloacelor .
ART . 326 Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o
contribuție la cheltuielile căsătoriei .
Sancțiunea neexecutării obligației de a contribui la cheltuielile căsătoriei –

executarea obligației poate fi asigurată pe cale judiciară .
19

lOMoARcPSD|24220820
Coordonatele independenței economice și sociale ART . 317-318 NCC
1. autonomia profesională – fiecare dintre soți este liber să exercite o profesie
- poate dispune liber de veniturile încasate din exercitarea profesiei ART . 327 NCC Fiecare
soţ este liber să exercite o profesie şi să dispună, în condiţiile legii, de veniturile încasate, cu
respectarea obligaţiilor ce îi revin privind cheltuielile căsătoriei .
- veniturile nu sunt neapărat bunuri proprii
2. autonomia patrimonială – fiecare dintre soți poate încheia orice acte juridice, fie cu
celălalt soț, fie cu terțe persoane, dacă legea nu stabilește altfel ART . 317 ( 1 )
3. autonomia bancară – fiecare dintre soți poate face singur , fără să ceară acordul celuilalt,
depozite bancare și orice alte operațiuni în legătură cu acestea, inclusiv după desfacerea sau
încetarea căsătoriei, dacă prin hotărârea executorie nu s-a decis altfel ART . 317 ( 2 ) ( 3 )
NCC
- independența bancară operează atât în raporturile dintre soț și instituția de credit, cât și în
raporturile dintre soți, dar numai cu privire la deschidera unui cont și libera dipoziție în
legătură cu depozitele bancare deschise
- prezumția bancară – în raporturile cu instituțiile de credit , se prezumă irefragabil libera

dispoziție asupra fondurilor a soțului deponent
- ART . 318 (1) NCC Fiecare soț poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la
bunurile, veniturile și datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanței
de tutelă
Mecanisme de ”dozare a puterilor” soților ART . 314-316 NCC
Extinderea puterilor unuia dintre soți dincolo de limitele pe care le oferă regimul
matrimonial concret – poate fi convențională sau judiciară . Dacă este judiciară , poate
îmbraca forma mandatului judicar sau autorizarea judiciară .
Extinderea convențională sub forma mandatului – ART . 314 NCC
- obiectul unui atare contract : încheierea de acte juridice privind bunuri comune,
dar și bunuri proprii ale soțului mandant
- caracterul contractului de mandat poate fi atât gratuit, cât și oneros
20

lOMoARcPSD|24220820
- forma – scrisă sau verbală, în funcție de actul care urmează a fi încheiat după
încheierea mandatului (regula simetriei)
- revocarea mandatului între soți – oricând , expres sau tacit ; dacă nu s-a revocat în
termen de 3 ani de la încheierea contractului , se consideră retras implicit
Extinderea judiciară sub forma mandatului judiciar – ART . 315 ( 1 ) NCC
- e un echivalent al mandatului convențional, cu deosebirea că, în cazul mandatului

judiciar, soțul nu avea cum să transmită personal puterile; celălalt soț va obține de la instanță
”puterea”
- mandatul judiciar este egal în ceea ce privește forța juridică cu cel convențional
- condiția – imposibilitatea manifestării de voință
- obiectul – în funcție de circumstanțe: general (pentru acte de

conservare/administrare), special (pentru operațiuni indicate prin hotărâre)
Extinderea judiciară sub forma autorizării judiciare – legea nu prevede cu titlu general
posibilitatea autorizării judiciare ori de câte ori consimțământul unui acord necesar al
celuilalt soț este refuzat în mod nejustificat sau abuziv .
*ori de câte ori în temeiul legii sau al hotărârii judecătorești, încheierea unui act juridic
presupune, sub sancțiunea nulității relative, consimțământul expres al ambilor soți, refuzul
unuia dintre aceștia trebuie considerat cenzurabil de către instanța de tutelă
Limitarea puterilor unuia dintre soți – întotdeauna este judiciară .
ART . 316 ( 1 ) În mod excepţional, dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune
în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca, pentru o
durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu
consimţământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăşi în
total 2 ani. Hotărârea de încuviinţare a măsurii se comunică în vederea efectuării
formalităţilor de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz.
- are un caracter excepțional – temeiul de fapt al limitării judiciare a puterilor unuia

dintre soți este nesăbuința lui ( unul dintre soți încheie acte juridice prin care pune în pericol
interesele familiei )
- nu se reproșează că celălalt soț ar încheia acte juridice nepermise regimului

matrimonial concret; se reproșează maniera nechibzuită în care le exercită
- are un caracter vremelnic – durata măsurii nu poate depăși, în total, 2 ani

21

lOMoARcPSD|24220820
- sancțiunea nesocotirii limitării puterilor unuia dintre soți – ART . 316 ( 2 ) Actele
încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătorești sunt anulabile. Dreptul la acțiune se
prescrie în termen de 1 an, care începe să curgă de la data când soțul vătămat a luat la
cunoștință de existența actului .
- actele sunt lovite de nulitate relativă – termen 1 an, de la data când soțul vătămat a
luat la cunoștință de încheierea acelui actului
- terțul dobânditor, dacă este de bună-credință este apărat de efectele nulității relative;
într-o asemenea situație , intră în discuție dreptul la daune-interese a soțului care trebuia
consultat
Curs 4
Conventia matrimoniala
In trecut , era cunoscută sub denumirea de contract de căsătorie .
ART . 329 NCC Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face
prin încheierea unei convenții matrimoniale .
ART . 369 NCC După cel puțin un an de la încheiere căsătoriei, soții pot, ori de câte ori
doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl
modifice, cu respectarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea convențiilor
matrimoniale .
Sunt două momente raportate la evoluția căsătoriei , în care se poate ivi încheierea
unei convenții matrimoniale : înainte de căsătorie sau după căsătorie ( prima
modificare poate interveni după cel puțin 1 an de la încheierea căsătoriei ) .
Mutabilitatea regimului matrimonial reprezintă posibilitatea modificării/înlocuirii

regimului matrimonial concret
22

lOMoARcPSD|24220820
ART . 370 NCC Dacă regimul matrimonial al soților este cel al comunității legale sau
convenționale, instanța, la cererea unuia dintre soți, poate pronunța separația de bunuri,
atunci când celălalt soț încheie acte care pun în pericol interesele familiei .
- deci , de la regimul convențional , se poate trece la un regim al separației de bunuri fără

clauză de lichidare , prin efectul unei hotărâri de definitive
- modificarea judiciară a regimului matrimonial poate interveni , în esență , pentru aceleași

motive pentru care intervine limitarea judiciară a puterilor unuia dintre soți ; limitarea
judiciară nu se va dispune decât în mod vremelnic și nu poate depăși durata de 2 ani
Convenția matrimonială reprezintă un act juridic prin care viitorii soți / soții își aleg ,
modifică sau înlocuiesc regimul matrimonial aplicabil lor .
PRINCIPIILE CONVENȚIEI MATRIMONIALE
 Principiul libertății convențiilor matrimoniale – aplicație a principiului general al

libertății contractuale ( ART . 1169 NCC )
Libertatea convenției matrimoniale nu este absolută . Nu putem alege să nu ni se aplice
niciun regim matrimonial .
Dacă se încheie o convenției prin care soții decid să nu li se aplice niciun regim matrimonial,
aceasta va fi lovită de nulitate absolută .
Dacă doresc aplicarea unui regim există o serie de limitări: privind obiectul convenției
matrimoniale și conținutul convenției matrimoniale .
Limitări privind obiectul convenției matrimoniale: viitorii soți pot alege ca regim
matrimonial comunitatea legală, separația de bunuri sau convenția matrimonială ART .
312 NCC
- soții nu pot crea un regim personal, neexistent în legislația română
Limitări privind conținutul convenției matrimoniale : pot fi limitări extrinseci sau intrinseci
→ limitările extrinseci – convenția matrimonială nu poate aduce atingere egalității dintre

soți, autorității părintești sau devoluțiunii succesorale legale ART . 332 ( 2 ) ; *nu se poate
deroga nici de la efectele nepatrimoniale ale căsătoriei
→ limitările intrinseci – se referă la normele regimului primar ART . 312 ( 2 ) și dispozițiile

imperative ale regimului matrimonial ales ART . 332 ( 1 )
23

lOMoARcPSD|24220820
 Principiul accesorialității – raportată la căsătoria în serviciul căreia se află, convenția

matrimonială are caracter accesoriu
Convenția matrimonială încheiată înainte de căsătorie – produce efecte numai de la data
încheirii căsătoriei ART . 330 ( 2 ) NCC ; neîncheierea căsătoriei atrage caducitatea
convenției matrimoniale; nulitatea convenției matrimoniale nu afectează valabilitatea
căsătoriei; nulitatea căsătoriei atrage caducitatea convenției matrimoniale ( excepție : în
cazul căsătoriei putative, convenția matrimonială își produce efectele )
CARACTERELE JURIDICE ALE CONVENȚIEI MATRIMONIALE
 Caracter bilateral
 Cu executare succesivă
 Caracter personal – în principiu, trebuie încheiat în prezența personală a fiecăruia
dintre viitori/actualii soți
-poate fi încheiată și prin mandatar cu procură specială și autentică, având un conținut
predeterminat ART . 330 ( 1 ) NCC
 Act cauzal special – este animat de o cauză juridică specifică

 Caracter complex – fiind o veritabilă cartă patrimonială a relațiilor între soți, precum
și a relațiilor dintre aceștia și terți
 Caracter solemn – sub sancțiunea nulității absolute, trebuie încheiată prin înscris
autentic notarial ART . 330 ( 1 ) NCC
 Caracter public – pentru opozabilitate față de terți, convenția matrimonială este
supusă înscrierii în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale ART . 334 (
1)
CONDIȚIILE DE VALABILITATE ALE CONVENȚIEI MATRIMONIALE
Există condiții de fond și condiții de formă – acestea sunt cumulative ; sunt comune ,
în sensul că sunt aceleași indiferent că verificăm valabilitatea unei convenții matrimoniale
anterioare căsătoriei sau intervenite în timpul căsătoriei ( excepție : minoritatea viitorului soț
– se referă la convenția matrimonială încheiată înainte de căsătorie de către viitorul soț ,
minor ; dacă în timpul căsătoriei are sub 18 ani și dorește să încheie o convenția
matrimonială , este considerată o persoană cu capacitate deplină de exercițiu ) .
Condițiile de fond:
24

lOMoARcPSD|24220820
1. Capacitatea – vârsta matrimonială de drept comun - 18 ani împliniți ( excepție

minorul care a împlinit 16 ani )
- minorul poate încheia / modifica o convenție matrimonială numai cu încuviințarea

ocrotitorului legal și cu autorizarea instanței de tutelă ART . 337 ( 1 ) – este vorba despre
minorul care dorește încheierea unei convenție matrimonială înainte de căsătorie; după
căsătorie, acesta dobândește capacitate de exercițiu și nu va mai avea nevoie de încuviințarea
ocrotitorului legal și a instanței de tutelă
- minorul emancipat poate încheia singur o convenție matrimonială
- nu se precizează momentul exprimării și nici forma încuviințării ocrotitorului
ART . 337 ( 2 ) NCC În lipsa încuviinţării sau a autorizării prevăzute la alin. (1), convenţia
încheiată de minor poate fi anulată în condiţiile art. 46, care se aplică în mod corespunzător.
– convenția matrimonială este lovită de nulitate relativă
ART . 46 NCC – dreptul la acțiune în anularea convenției matrimoniale aparține minorului

sau ocrotitorului legal ( dacă lipsește încuviințarea acestuia ) sau procurorului ( dacă lipsește
încuviințarea instanței de tutelă )
- termenul de prescripția sau decãdere este de 1 an de la data încheierii căsătoriei
- convenția matrimonială anulabilă poate fi confirmată de către cei a căror abilitate a fost
omisă
Consimțământul fiecăruia dintre soți – ART . 330 ( 1 ) NCC Sub sancţiunea

nulităţii absolute, convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul
public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură
autentică, specială şi având conţinut predeterminat .
-se respectă cerințele generale de valabilitate ale consimțământului – serios, liber și exprimat
în deplină cunoștiință
2. Obiectul – determinarea regimului matrimonial (alegerea și amenajarea regimului

matrimonial)
3. Cauza – stabilirea cadrului relațiilor patrimoniale între soți, a ”regulamentului de
ordine pecuniară”
Condițiile de formă:
ART . 330 ( 1 ) – forma autentică cerută ad validitatem ( înscris autentic notarial )
25

lOMoARcPSD|24220820
NULITATEA CONVENȚIEI MATRIMONIALE
Intervine în caz de nerespectare a condițiilor de fond sau formă .
Nulitatea absolută
ART . 330 ( 1 ) NCC Sub sancțiunea nulității absolute, convenția matrimonială se încheie
prin înscris autentificat de notarul public, cu consimțământul tuturor părților, exprimat
personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat.
ART . 1250 NCC Contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de
lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul
general.
1. Lipsa formei autentice notariale

2. Lipsa consimțământului oricăruia dintre viitorii/actualii soți
3. Nerespectarea cerinței privind exprimarea personală a consimțământului/prin
mandatar cu procură specială și autentică
4. Nerespectarea limitelor de ordine publică ale convenției matrimoniale
Regimul juridic al nulității absolute : poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale
de acțiune sau pe cale de excepție ART . 1247 ( 2 ) NCC ; într-un proces pendinte instanța
este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută ART . 1247 ( 3 ) NCC ;
dreptul a acțiune este imprescriptiblil ART . 1249 ( 1 ) ; nu este susceptibilă de confirmare
ART . 1247 ( 4 ) NCC
Nulitatea relativă
ART . 1251 Contractul este anulabil când au fost nesocotite dispozițiile legale privitoare la
capacitatea de exercițiu, când consimțământul uneia dintre părți a fost viciat, precum și în
alte cazuri anume prevăzute de lege.
ART . 1205 ( 1 ) Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii
acestuia, se afla, fie și numai vremelnic într-o stare care o punea în neputință de a-și da
seama de urmările faptei sale. ( 2 ) Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub
interdicție poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub
interdicție existau și erau îndeobște cunoscute,
26

lOMoARcPSD|24220820
1. Lipsa încuviințărilor și a autorizării prevăzute pentru convenția matrimonială încheiată

de către minorul care a împlinit 16 ani, neemancipat
2. Vicierea consimțămânului
3. Lipsa discernământului la data încheierii convenției matrimoniale
Regimul juridic: poate fi invocată de persoană ale către interese au fost nesocotite ( cel al
cărei consimțământ a fost viciat, de cel lipsit de discernământ )
Regim juridic – convenția matrimonială încheiată de către un minor : în cazul lipsei

încuviințării ocrotitorului legal , nulitatea poate fi invocată de minor sau de ocrotitorul
”omis” ART . 337 ( 2 ) și ART . 46 NCC ; în cazul lipsei autorizării instanței , nulitatea
poate fi invcată de procuror, sesizat de instanța de tutelă ART. 46 ( 3 )
- termenul de invocare a nulității relative a convenției matrimoniale încheiate de un minor

este de 1 an de la data încheierii căsătoriei ART . 337 ( 3 ) NCC
- în cazul violenței/dolului, prescripția începe să curgă de la data încetării violenței/a

descoperirii dolului ART . 2529 ( 1 ) lit . a) b) NCC ; în cazul erorii/orice altă cauză de
nulitate relativă, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit să o valorifice a
cunoscut cauza de anulare, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii
actului ART . 2529 ( 1 ) lit . c ) NCC
- instanța nu poate invoca din oficiu nulitatea relativă a convenției matrimoniale ART . 1248
( 3 ) NCC
- dreptul la acțiune este prescriptibil în termen de 3 ani ART . 2517
- nulitatea relativă este susceptibilă de confirmare ART . 1248 ( 4 ) NCC
PUBLICITATEA CONVENȚIEI MATRIMONIALE
ART . 334 NCC
- se înscriu în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale
- ținând seama de natura bunurilor, acestea vor fi notate în CF și în alte registre de evidență
27

lOMoARcPSD|24220820
Avem două tipuri de formalități de publicitate: generale și speciale ART . 334 ( 4 )

teza I NCC
- formalitățile generale : înscrierea în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale;

din oficiu, ofițerul de stare civilă face mențiune despre regimul matrimonial în actul de
căsătorie ART . 291 NCC
ART . 313 NCC – efectele regimului matrimonial
- față de terți , regimul matrimonial este opozabil numai de la data îndeplinirii formalităților
de publicitate, afară de cazul în care aceștia l-au cunoscut pe altă cale
- neîndeplinirea formalităților de publicitate face ca soții să fie considerați față de terții de

bună-credință, ca fiind căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale
- formaliățile speciale: notarea în CF; înscrierea în registrul comerțului; înscrierea în alte

registre de publicitate
ART . 334 ( 4 ) teza II NCC – neîndeplinirea formalităților speciale nu se consideră

acoperite prin faptul că se îndeplinesc formalitățile generale de publicitate
SIMULAȚIA CONVENȚIEI MATRIMONIALE
Este operațiunea juridică în cadrul căreia printr-un act juridic public , dar aparent
( simulat ) , se creează o situație juridică diferită, în tot sau în parte, de cea stabilită printr-un
act juridic ascuns , secret .
ART . 331 NCC Actul secret, prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifică
regimul matrimonial pentru care sunt îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de
lege, produce efecte numai între soți și nu poate fi opus terților de bună-credință.
Intre soți produce efecte actul secret, iar față de terții de bună-credință produce efecte
regimul matrimonial față de care au fost îndeplinite condițiile de publicitate
ART . 1289 ( 2 ) NCC ...contractul secret nu produce efecte nici între părți dacă nu
îndeplinește condițiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă ; per a contrario ,
convenția matrimonială secretă nu presupune nicio condiție de formă .
CADUCITATEA CONVENȚIEI MATRIMONIALE
Reprezintă ineficacitatea convenției matrimoniale valabil încheiate .

28

lOMoARcPSD|24220820
Cazuri de caducitate a convenției matrimoniale : neîncheierea căsătoriei și nulitatea

căsătoriei
In cazul căsătoriei putative , în raporturile patrimoniale dintre foștii soți sunt aplicabile, prin
asemănare, dispozițiile din materia divorțului ART . 304 ( 2 ) NCC
CLAUZA DE PRECIPUT
ART . 333 ( 1 ) NCC Prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor să
preia, fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune,
deținute în devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul
fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei.
Preciputul este facultatea recunoscută soților de a constitui în favoarea soțului

supraviețuitor dreptul de preleva fără contrapartidă , înainte de partajul moștenirii , unul sau
mai multe dintre bunurile comune .
Aceste bunuri comune pot fi bunuri mobile sau imobile .
Această clauză este prevăzută pentru momentul în care unul dintre soți moare; este
stipulată în ideea de a-l proteja de celălalt .
Soțul supraviețuitor moștenește întotdeauna, indiferent de cine vine la moștenire; cota

soțului crește, pe măsură ce clasele se îndepărtează .
Soții aflați într-un regim comunitar – intră în masa succesorală bunurile proprii ale
soțului defunct și jumătate din bunurile devălmașe ( poate fi și altă proporție ) – ART . 355
NCC .
Clauza de preciput oprește intrarea bunului preciputat în masa succesorală . Rațiunea

clauzei de precipiut este protecția soțului supraviețuitor . Clauza de preciput se poate institui
numai prin convenție matrimonială ; nu are importanță regimul matrimonial ales . Poate fi
stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soți sau în beneficiul unuia dintre soți (nu are în mod
necesar caracter reciproc ) . Pot face obiectul clauzei de preciput numai bunurile comune ,
mobile / imobile , fie devălmașe , fie pe cote-părți .
Activarea clauzei de preciput are loc numai atunci când soțul decedează ; presupune doar
încetarea căsătoriei și , implicit , a regimului matrimonial , prin moartea unuia dintre soți .
Efectele clauzei de preciput : procură un avantaj gratuit beneficiarului său ; asigură

preluarea în natură a bunului / bunurilor preciputate ( ca regulă ) ; este supusă reducțiunii ,
nu și raportului donațiilor .
29

lOMoARcPSD|24220820
Caducitatea clauzei de preciput : în ipoteza încetării comunității prin partaj,

modificarea, înlocuirea regimului matrimonial, divort/nulitatea căsătoriei; predecesul soțului
beneficiar/beneficiari comorienți; vânzarea la cererea creditorilor comuni; nulitatea
convenției matrimoniale ce încorporează clauza; caducitatea convenției matrimoniale din
pricina neîncheierii căsătoriei
- este supusă reducțiunii în baza ART . 1096 NCC
- este de formație bilaterală , fără plată ( cu titlu gratuit ) , intuitu personae și are efecte care
se produc numai mortis causa
- se încheie la fel ca donația și produce efecte la fel ca testamentul – NU ESTE NICI

DONAȚIE , DAR NICI TESTAMENT
* profa: poate fi considerată o clauză relativă la lichidarea regimului matrimonial??
Chirica: Instituirea contractuala de moștenitor cu titlu particular??
Curs 5
Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor ART.312-373 NCC
Trecerea la regimul comunității legale în timpul căsătoriei , se face prin convenție

matrimonială . Trecerea de la un regim la altul , în mod excepțional , se poate face și de
către instanță ART . 370 NCC
ART . 320 NCC – în caz de încetare sau de schimbare , regimul matrimonial se lichidează
potrivit legii , prin bună învoială sau , în caz de neînțelegere , pe cale judiciară .
Incetarea regimului matrimonial desemnează sfârșitul acestui regim ; oprește acțiunea

regulilor care au guvernat raporturile patrimoniale dintre soți .
Incetarea regimului matrimonial nu înseamnă același lucru cu lichidarea regimului

matrimonial .
Lichidarea regimului este ulterioară încetării regimului matrimonial .
Lichidarea desemnează operațiunile de determinare, calificare, evaluare a bunurilor și

a creanțelor reciproce dintre soți . Finalizarea lichidării marchează încheierea între soți a
”socotelilor” rezultând din funcționarea regimului lor matrimonial .
ART . 385 NCC ( 1 ) În caz de divorț, regimul matrimonial încetează între soți la data
introducerii cererii de divorț. – până nu avem hotărârea definitivă de divorț/certificatul de
30

lOMoARcPSD|24220820
divorț, regimul matrimonial merge în continuare; după ce se obține hotărârea definitivă de

divorț / certificatul de divorț , se consideră cu efect retroactiv că regimul matrimonial a luat
sfârșit la data introducerii cererii de divorț
( 2 ) Cu toate acestea, oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul

divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul lor matrimonial
a încetat de la data separației în fapt.– regimul matrimonial existent se înlătură la momentul
obținerii hotărârii definitive de divorț/certificatul de căsătorie, se consideră cu efect
retroactiv că regimul matrimonial a luat sfârșit la data separării în fapt
Regimul primar încetează la momentul divorțului / nulității căsătoriei , în toate

ipotezele disoluției căsătoriei .
ART . 387 NCC ( 1 ) Hotărârea judecătorească prin care s-a pronunțat divorțul și, după caz,
certificatul de divorț prevăzut la art.375 sunt opozabile față de terți în condițiile legii.
Față de terți , regimul matrimonial încetează de la data îndeplinirii formalităților

privind încetarea regimului matrimonial; aceste formalități se întocmesc în baza hotărârii
definitive de divorț/certificatului de divorț; se produc întotdeauna ulterior momentului
disoluției căsătoriei .
Incetarea regimului matrimonial este retroactivă (atunci când retroactivitatea se face

până la momentul introducerii cererii de divorț) sau super-retroactivă (atunci când
retroactivitatea se face până la momentul separației în fapt) numai în raporturile dintre soți
Structura regimului matrimonial
Orice regim matrimonial trebuie să cuprindă reguli pentru repartizarea activului și pasivului
patrimonial între soți . După repartizarea activului și pasivului, trebuie delimitate puterile
soților asupra bunurilor comune . După finalizarea regimului matrimonial, există anumite
reguli după care se face lichidarea regimului matrimonial .
Regimul comunitatii legale
ART.339-359 NCC
Masele patrimoniale proprii pot fi de la început disproporționate sau pot deveni

disproporționate ulterior căsătoriei .
31

lOMoARcPSD|24220820
REPARTIZAREA ACTIVULUI ȘI PASIVULUI PATRIMONIAL ÎNRE SOȚI
- avem o masă de bunuri comune + masele patrimoniale proprii ale soților
- atât masa patrimonială comună, cât și masele patrimoniale proprii au niște reguli de
constituire proprii
- regulile de constituire a maselor proprii sunt identice, indiferent că ne referim la soț sau a
soție
 Masa devălmașă
Bunurile comune ale soților – ART . 339 NCC Bunurile dobândite în timpul regimului
comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în
devălmășie ale soților .
- bunuri = orice lucru corporal și necorporal
- a dobândi = a deveni titular al unui drept real / de creanță, în baza oricărui mod de
dobândire legal
- dobândirea nu este condiționată de conviețuire faptică a soților
- dobândirea trebuie să aibă loc în timpul comunității
ART . 341 NCC Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul
asigurărilor sociale și alte asemenea, precum și veniturile cuvenite în temeiul unui drept de
proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în
cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunității.
In ceea ce privește compunerea activă a masei comunitare, calitatea de bun comun este
prezumată relativ în privința oricărui bun dobândit de către oricare dintre soți în timpul
acestui regim .
Asupra bunurilor comune, soții sunt devălmași .
Datorii comune – ART . 351 NCC Soții răspund cu bunurile comune pentru:
a) obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea ori dobândirea bunurilor

comune
b) obligațiile contractate de către soți împreună
32

lOMoARcPSD|24220820
c) obligațiile asumate de către oricare dintre soți, pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale
căsătoriei
d) repararea prejudiciului cauzat prin însușirea de către unul dintre soți, a bunurilor
aparținând unui terț, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soților”
- datoriile comune se plătesc cu bunurile comune ; secătuiesc comunitatea comună, adică

activul soților
ART .351 lit . d) NCC – condiții cumulative pentru a fi incidentă această ipoteză :
1. un prejudiciu cauzat de însușirea bunului/bunurilor aparținând unui terț

2. la data faptei autorul infracțiunii, să fi avut calitatea de soț
3. ca o consecință a însușirii bunului, masa bunurilor comune să fi înregistrat un spor
-datoriile comune sunt expres și limitativ prevăzute de lege
 Masa patrimonială proprie

Bunurile proprii – sunt enumerate expres și limitativ bunurile care, dobândite fiind în
timpul comunității legale, vor fi considerate bunuri proprii și nu bunuri devălmașe
ART . 340 NCC Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț :
a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazurilor în care
dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune (excepția se referă doar la cazul
legatului și donației; bunurile moștenite prin moștenire legală, întotdeauna vor fi bunuri
proprii)
b) bunurile de uz personal
c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui
fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor

distinctive pe care le-a înregistrat (face referire la monopolul exploatării operei; în ceea ce
privește beneficiile pecuniare ale exploatării sau cesiunii operei, bunul va fi propriu sau
comun, în funcție de data scadentei – dacă intervine înainte/după căsătorie de căsătorie, va fi
bun propriu; dacă scadența intervine în timpul căsătorie, bunul va fi comun)
e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare,
schițele și proiectele artistice, proiectele de investiții și alte asemenea bunuri
33

lOMoARcPSD|24220820
f) indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus
unuia dintre soți
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul
dobândit în schimbul acestora
h) fructele bunurilor proprii
ART . 343 NCC – dovada calității de bun propriu se poate face, între soți, prin orice mijloc
de probă; în cazul prevăzut la ART . 340 lit . a) dovada se face în condițiile legii
In raporturile cu terții , dovada se face potrivit dreptului comun :
→pentru faptele juridice stricto sensu, dovada se face prin orice mijloc de probă
→pentru actele juridice solemne, dovada se face prin înscris ad validitatem
→pentru actele juridice a căror obiect are o valoare mai mare de 250 de lei, dovada se face
prin înscris ad probationem
Datoriile comune – în ceea ce privește masa patrimonială proprie a fiecărui soț, nu există
datorii comune
- datoriile sunt prezumate proprii ale soțului care le-a contractat
Regimul juridic al datoriilor soților :
- datoriile sunt prezumate proprii ale soțului care le-a contractat
- datoriile comune sunt expres și limitativ prevăzute de lege
ART . 353 NCC ( 1 ) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia
dintre soț ( 2 ) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor,
creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai
ART . 352 NCC ( 1 ) În măsura în care obligațiile comune nu au fost acoperite prin
urmărirea bunurilor comune, soții răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care
a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste
cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă lichidarea s-ar face a data plății datoriei.
( 2 ) Soțul care a plătit datoria comună în condițiile alin.(1) are un drept de

retenție asupra bunurilor celuilalt soț până la acoperirea integrală a creanțelor pe care acesta i
le datorează.
Aceste texte de lege nu fac decât să reafirme principiul specializării gajului general al
creditorilor chirografari ART . 2324 ( 3 ) NCC – creditorii ai căror creanțe s-au născut în
34

lOMoARcPSD|24220820
legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească

mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale; dacă acestea nu sunt suficiente
pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului
Unele bunuri mobile ale debitorului, căsătorit sau nu, sunt sustrase urmăririi silite
ART . 727 NCPC :
a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului și familiei sale și

obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de același fel;
b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap și cele destinate îngrijirii bolnavilor;
c) alimentele necesare debitorului și familiei sale pe timp de 3 luni, iar dacă debitorul se
ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate
obținerii mijloacelor de subzistență și furajele necesare pentru aceste animale până la noua
recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului și familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) scrisorile, fotografiile și tablourile personale sau de familie și altele asemenea;
f) bunurile declarate neurmăribile în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
ART . 354 NCC Veniturile din muncă ale unui soț, precum și cele asimilate acestora nu pot
fii urmărite pentru datoriile comune asumate de către celălalt soț, cu excepția celor prevăzute
la art.351 lit.c) ( obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor
obișnuite ale căsătoriei )
-salariul / veniturile asimilate ale unuia dintre soți pot fi urmărite pentru orice datorie
comună contractată de către acest soț, singur sau împreună cu celălalt
- salariul / veniturile asimilate ale unuia dintre soți nu pot fi urmărite pentru datorii comune
contractate singur de către celălalt soț; excepție: datoriile comune asumate singur de către
celălalt soț în vederea acoperirii cheltuielilor obișnuite ale menajului
- datoriile comune vor fi acoperite din comunitate; soții răspunzând solidar, dacă datoriile nu
sunt acoperite din comunitate, creditorul comun se va îndrepta împotriva bunurilor proprii
ale oricărui soț
- datoriile proprii vor fi acoperite din bunurile proprii; după epuizarea bunurilor proprii,
creditorul poate cere partajul bunurilor comune; prin efectul partajului fiecare dintre soți
35

lOMoARcPSD|24220820
primește în așa măsură încât creditorul poate continua urmărirea tot asupra bunurilor proprii
care s-au primit în urma partajului
- partajul bunurilor comune în timpul regimului comunității egale este oricând posibil
ART . 358 NCC ( 3 ) Bunurile atribuite fiecărui soț prin partaj devin bunuri proprii, iar
bunurile neîmpărțite rămân bunuri comune. ( 4 ) Regimul comunității nu încetează decât în
condițiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărțite potrivit acestui articol.
- partajul pune capăt stării de proprietate comună asupra unor bunuri
- fiecare coproprietar dobândește drepturi exclusive asupra unor bunuri stăpânite în comun,
în materialitatea lor
- regimul matrimonial al comunității nu încetează, nici nu este considerat modificat, chiar

dacă s-ar împărți toate bunurile din comunitate
DELIMITAREA PUTERILOR SOȚILOR ASUPRA BUNURILOR
 Masa patrimonială devălmașă

- > gestiunea bunurilor comune este organizată într-un sistem mixt, care presupune 3 metode
care se aplică în funcție de natura actului juridic
- > aceste mecanisme fac trimitere la cerința existenței consimțământului ambilor soți sau la
posibilitatea ca unul dintre soți să poată încheia acte juridice de unul singur, chiar daca actul
respectiv are ca obiect un bun comun
Gestiunea paralelă (concurentă) – fiecare soț poate încheia de unul singur acte juridice cu
privire la bunurile comune, fără să ceară acordul celuilalt soț
Gestiunea comună (conjunctă) – cele două voințe trebuie să se întâlnească, să se ralieze în

vederea realizării unui anume act juridic
Gestiunea exclusivă – chiar dacă este vorba de bunuri comune, este interzis acordul celuilalt
soț, chiar dacă actele juridice respective privesc bunuri comune
In cazul gestiunii bunurilor proprii , gestiunea este independentă .
Actele de gestiune paralelă (concurentă) = puterile aparțin ambilor soț, însă se exercită
autonom
ART . 345 NCC ( 1 ) Fiecare soț are dreptul de a folosi bunul comun fără consimțământul
expres al celuilalt soț. Cu toate acestea, schimbarea destinației bunului comun nu se poate
36

lOMoARcPSD|24220820
face decât prin acordul soților. ( 2 ) De asemenea, fiecare soț poate încheia singur acte de
conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum și acte
de dobândire a bunurilor comune.
ART . 346 NCC ( 2 ) Cu toate acestea, oricare dintre soți poate dispune singur, cu titlu
oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor
formalități de publicitate. Dispozițiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile. ( 3 ) Sunt, de
asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obișnuite.
Soțul / soția poate încheia singur(ă) unele acte juridice fără ca valabilitatea
acestora să fie condiționată de consimțământul, fie și prezumat al celuilalt :
→acte de folosință, de conservare, de administrare
→acte de dobândire a bunurilor comune
→acte de dispoziție cu titlu oneros privind bunuri mobile comune a căror înstrăinare nu este
supusă unor formalități de publicitate
→darurile obișnuite
In privința locuinței familiei avem reguli derogatorii – regula cogestiunii ( cerința

consimțământului ambilor soți ) .
Normele regimului primar sunt o excepție de la normele impuse de regimul matrimonial al

comunității legale .
Incompatibilitatea sau contradictorialitatea între acte încheiate de soți cu privire la același

bun comun se soluționează potrivit principiului anteriorității .
ART . 345 ( 4 ) – prejudiciul trebuie să fie consecința unui act juridic; dauna cauzată prin
acte materiale nu dă drept la desdăunări; răspunderea soțului contractant este de natură
delictuală
Actele de gestiune comună (conjunctă) = cerința acordului ambilor soți pentru anumite
acte juridice
ART . 346 NCC ( 1 ) Actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect
bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soți.
- actele de dispoziție – cu titlu gratuit inter vivos privind bunurile comune ( excepție oricare
dintre soți poate face daruri manuale ) ; cu titlu oneros având ca obiect unele categorii de
bunuri comune ( actele de înstrăinare sau de gravare cu drepturi reale ; constituirea aportului
37

lOMoARcPSD|24220820
la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale / acțiuni; schimbarea destinației bunului
comun ) .
- darul manual poate avea ca obiect bunuri mobile corporale cu o valoare de până la 25.000
lei , cu excepția cazurilor prevăzute de lege
- bunurile comune pot face obiectul unui aport la societăți, asociații, fundații, dar este interzis
unuia dintre soți să încheie asemenea acte fără acordul scris al celuilalt ART . 348 ART .
349 NCC ; sancțiunea : societate ale cărei acțiuni nu sunt tranzacționate pe o piață
reglementată → nulitatea relativă ; societate ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe o piață
reglementată → drept la daune-interese în favoarea soțului a cărui acord scris a fost omis
- apartenența la comunitate a bunului aportat, mobil sau imobil, face indispensabil

consimțământul scris al soți
- când amândoi soții și-au exprimat voința de a deveni asociați și au aportat bunuri comune,
fiecare dintre ei are calitatea de asociat pentru părțile sociale/acțiunile atribuite în schimbul a
jumătate din valoarea bunului/bunurilor, dacă prin convenție, soții nu au stipulat alte cote-
părți
- părțile sociale sau acțiunile ce revin fiecăruia dintre soți sunt bunuri proprii ART . 349 ( 3 )
NCC
ART . 347 NCC ( 1 ) Actul încheiat fără consimțământul expres al celuilalt soț, atunci când
el este necesar potrivit legii, este anulabil.( 2 ) Terțul dobânditor care a depus diligența
necesară pentru a se informa cu privire la natura bunului este apărat de efectele nulității.
Dispozițiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile.
ART . 345 NCC ( 4 ) În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au
fost prejudiciate printr-un act juridic, soțul care nu a participat la încheierea actului nu poate
pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții
de bună-credință.
Sancțiunea actului încheiat fără consimțământul expres al celuilalt soț este în funcție de
buna sau reaua-credință a terțului contractant :
1. drept la daune-interese din partea soțului, în măsura în care terțul a fost de bună-
credință
2. nulitatea relativă, în măsura în care terțul a fost de rea-credință
38

lOMoARcPSD|24220820
Aceste sancțiuni nu se aplică actelor de dispoziție privind bunurile comune în

constituirea aportului la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale sau acțiuni .
Actele de gestiune exclusivă ( independentă ) = unele acte juridice privind bunurile

comune nu pot fi încheiate decât de către un singur soț:
1. legatul
2. gestiunea sumelor de bani (a titlurilor) aflate în conturile/depozitele
deschise/constituite la bănci sau la alte instituții de credit pe numele unuia dintre soți
3. dreptul soțului autor de a decide asupra utilizării operei
4. soțul asociat exercită singur drepturile care decurg din calitatea de asociat
ART . 317 NCC Independența patrimonială a soților
( 1 ) Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soț poate să încheie orice acte juridice cu
celălalt soț sau cu terțe persoane.
( 2 ) Fiecare soț poate să facă singur, fără consimțământul celuilalt, depozite bancare, precum
și orice alte operațiuni în legătură cu acestea.
( 3 ) În raport cu instituția de credit, soțul titular al contului are, chiar și după desfacerea sau
încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre
judecătorească executorie nu s-a decis altfel.
Curs 6
Modalitati privind lichidarea regimului matrimonial
ART . 319 NCC – regimul matrimonial încetează prin constatarea nulității , anularea,
desfacerea sau încetarea căsătoriei; în timpul căsătoriei, un regim matrimonial poate fi
modificat, în condițiile legii
Un regim matrimonial poate lua sfârșit atunci când se termină și căsătoria sau în
timpul căsătoriei .
ART . 320 NCC – în caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează,
potrivit legii, prin buna învoială sau, în caz de neînțelegere, pe cale
judecătorească; hotărârea definitivă sau, după caz, înscrisul întocmit în formă autentică
notarială constituie act de lichidare
Lichidarea presupune în toate cazurile ca regimul matrimonial să se fi oprit .
In timpul regimului matrimonial nu putem trece la o lichidare .

39

lOMoARcPSD|24220820
Incetarea căsătoriei nu precede întotdeauna lichidarea .
ART . 355 ( 2 ) NCC – până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința
bunurilor, cât și în privința obligațiilor
ART . 356 NCC – foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune
până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia
În cazul încetării regimului matrimonial concret
ART . 369 NCC ( 1 ) După cel puțin un an de la încheierea căsătoriei, soții pot, ori de câte
ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl
modifice, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea convențiilor
matrimoniale.
( 2 ) Dispozițiile art. 291, 334, 335 și 361 sunt aplicabile în mod corespunzător.
( 3 ) Creditorii prejudiciați prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial

pot formula acțiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite
formalitățile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoștință mai înainte de aceste
împrejurări pe altă cale.
( 4 ) Creditorii prevăzuți la alin. (3) pot invoca oricând, pe cale de excepție,

inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial făcute în frauda intereselor
lor.
ART . 370 NCC – Separația judiciară de bunuri
( 1 ) Dacă regimul matrimonial al soților este cel al comunității legale sau convenționale,
instanța, la cererea unuia dintre soți, poate pronunța separația de bunuri, atunci când celălalt
soț încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei.
( 2 ) Totodată, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 357.
( 3 ) Dispozițiile art. 291, 334, 335 și 361 se aplică în mod corespunzător.
Schimbarea regimului matrimonial se poate realiza prin modificare convențională sau

modificare judiciară .
40

lOMoARcPSD|24220820
In caz de modificare convențională – ART . 330 NCC : convenția încheiată în timpul

căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părți sau, în lipsă, de la data încheierii ei
In caz de modificare judiciară – ART . 371 NCC : între soți, efectele separației se produc
de la data formulării cererii, cu excepția cazului în care instanța, la cererea oricăruia dintre
ei, dispune ca aceste efecte să li se aplice de la data despărțirii în fapt
Orice modificare a regimului matrimonial ar trebui să atragă și lichidarea regimului anterior;

legea nu obligă
Cum se realizează în fapt lichidarea regimului comunității legale ?
ART . 357 NCC - Lichidarea comunității. Partajul
( 1 ) În cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care
se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.
( 2 ) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza
contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor
comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
( 3 ) Dispozițiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Dispozițiile art.357 NCC se completează cu art.669-686 NCC
Etapele partajului:
1. Compunerea masei de împărțit

2. Evaluarea bunurilor supuse împărțelii – valoarea de circulație
3. Determinarea cotei-părți ce revine fiecărui soț – criteriul de stabilire este
contribuția reală a fiecărui soț, atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la
îndeplinirea obligațiilor comune ART . 358 ( 2 ) corob. ART . 357 ( 2 )
Din proprie inițiativă , instanța nu poate stabili cote-părți diferențiate ; până la o probă
contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală .
- munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă contribuție
la cheltuielile căsătoriei ART . 326 NCC
- cota-parte cuvenită fiecărui soț se stabilește raportat la comunitate în întregul său, iar nu la
bunuri individual determinate
4. Împărțeala propriu-zisă
41

lOMoARcPSD|24220820
Regulă , împărțeala se realizează în natură . In subsidiar , împărțeala se poate realiza în una

dintre următoarele modalități: atribuirea către unul dintre copartajanți; scoaterea la vânzare și
distribuirea prețului .
Căile de realizare a lichidării ( ART . 320 NCC )
1. Prin bună învoială

2. Pe cale judecătorească
Indiferent cât putem acoperi prin înțelegere, aceasta va fi respectată, iar pentru restul ne
putem adresa instanței .
Se poate întâmpla ca soții să nu se înțeleagă doar cu privire la un anumit punct .
E posibilă o combinație între învoială și calea judecătorească .
Condițiile de formă:
ART . 355 (1) NCC – La încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre
judecătorească sau act autentic notarial .
 Înscrisul autentic notarial

 Hotărârea judecătorească definitivă – este un înscris autentic
Efectele lichidării regimului comunității legale:
Partajul are efect translativ de proprietate
Fiecare coproprietar devine proprietar exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor
de bani ce i-au fost atribuite ART . 680 ( 1 ) NCC , în cazul partajului voluntar, de la data
stabilită prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, iar în cazul
partajului judiciar, de la data hotărârii definitive .
In privința imobilelor, efectele partajului se produc numai dacă actul de

partaj/hotărârea instanței a fost înscrisă în CF ART . 680 ( 2 ) NCC .
42

lOMoARcPSD|24220820
Regimurile conventionale
REGIMUL COMUNITĂȚII CONVENȚIONALE
ART . 366 NCC – Regimul comunității convenționale se aplică atunci când, în condițiile și
limitele prevăzute în prezenta secțiune, se derogă, prin convenție matrimonială, de la
dispozițiile privind regimul comunității legale
ART . 368 NCC – În măsura în care prin convenție matrimonială nu se prevede altfel,
regimul juridic al comunității convenționale se completează cu dispozițiile legale privind
regimul comunității legale
Regimul comunității convenționale presupune întotdeauna un contract, o convenție,

încheiată fie înainte de căsătorie, fie în timpul căsătoriei ( prin încheierea unei convenții în
timpul căsătoriei, regimul anterior încetează ) . Neexistând nicio excludere legală, se poate
conveni inclusiv confuziunea totală a pasivului ( în privința tuturor datoriilor proprii asumate
înainte sau în timpul funcționării acestui regim ) .
In lipsa clauzelor referitoare la pasivul comunitar, vor fi comune aceleași categorii de

datorii pe care ART . 351 NCC le califică a fi comune regimului comunității legale de
bunuri .
Regimul matrimonial al comunității convenționale este o ”variațiune pe tema”

regimului comunității legale .
ART . 367 NCC – Obiectul convenției matrimoniale
În cazul în care se adoptă comunitatea convențională, convenția matrimonială se poate

referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor

proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepția bunurilor prevăzute
la art. 340 lit. b) și c) – bunurile de uz personal și bunurile destinate exercitării profesiei
unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din
comunitatea de bunuri
b) restrângerea comunității la bunurile sau datoriile anume determinate în convenția

matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în
timpul căsătoriei, cu excepția obligațiilor prevăzute la art. 351 lit. c) – obligațiile
asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite căsătoriei
43

lOMoARcPSD|24220820
c) obligativitatea acordului ambilor soți pentru încheierea anumitor acte de

administrare; în acest caz, dacă unul dintre soți se află în imposibilitate de a-și exprima
voința sau se opune în mod abuziv, celălalt soț poate să încheie singur actul, însă numai
cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă – actul încheiat fără consimțământul
expres al celuilalt soț/în lipsa autorizării de către instanță este în funcție de buna sau de
reaua-credință a terțului contractant (art.347 NCC): dacă terțul a fost de bună-credință, soțul
a cărui consimțământ lipsește are drept la daune-interese din partea soțului; dacă terțul a fost
de rea-credință, actul este lovit de nulitate relativă
d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau,

dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al
comunității
ART . 333 ( 1 ) NCC – Prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor
să preia, fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune,
deținute în devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul
fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei
Preciputul este facultatea recunoscută soților de a constitui, prin convenție

matrimonială, în favoarea soțului supraviețuitor, dreptul de a preleva, fără contrapartidă,
înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe bunuri comune
e) modalități privind lichidarea comunității convenționale:
1. Determinarea cotei-părți ce revine fiecăruia dintre soți – cote aritmetic egale,

oricare ar fi contribuția concretă, efectivă a fiecăruia dintre soți sau cote inegale
între soți
2. Împărțeala propriu-zisă:
- criterii de atribuire în natură a unor bunuri comune
- atribuirea preferențială (în natură) către unul dintre soți a unor bunuri, cu sau fără plată
- realizarea partajului unor bunuri sau a tuturor bunurilor comune prin atribuirea nudei
proprietăți către unul dintre soți, iar a dreptului de uzufruct celuilalt
Efectele lichidării regimului comunității convenționale:
Partajul are efect translativ de proprietate .
Fiecare coproprietar devine proprietar exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor
de bani ce i-au fost atribuite ART . 680 ( 1 ) NCC , în cazul partajului voluntar, de la data
44

lOMoARcPSD|24220820
stabilită prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, iar în cazul
partajului judiciar, de la data hotărârii definitive .
In privința imobilelor , efectele partajului se produc numai dacă actul de

partaj/hotărârea instanței a fost înscrisă în CF ART . 680 ( 2 ) NCC
Contribuția la cheltuielile căsătoriei:
ART . 325 – Contribuția soților
( 1 ) Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc.
( 2 ) Ei sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei,

dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel.
( 3 ) Orice convenție care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia
dintre soți este considerată nescrisă.
Stabilirea contribuției fiecăruia dintre soți la cheltuielile căsătoriei se stabilește fie prin
acordul soților, cuprins în convenția matrimonială, fie prin aplicarea regulii supletive a
proporționalității mijloacelor .
Regimul primar este activ și în cazul regimului matrimonial al comunității

convenționale .
45

lOMoARcPSD|24220820
Curs 7
REGIMUL MATRIMONIAL AL SEPARAȚIEI DE BUNURI
ART.360 – ART.365 NCC
Implică mase patrimoniale proprii, lipsind masa patrimonială comună devălmașă .

Convenția matrimonială poate fi cu sau fără clauza de lichidare potrivit participării la
achiziții .
Sursa regimului matrimonial al separației de bunuri:
Este singurul regim matrimonial cu sursă duală : poate fi stabilit atât pe cale
convențională, cât și pe cale judiciară ( ART . 370 NCC ) .
In mod excepțional este un regim impus de instanță , dar regula rămâne convenția .
Dacă regimul separației este ordonat prin hotărârea instanței judecătorești, aceasta
poate interveni în timpul regimului matrimonial al comunității oricând, inclusiv la o perioadă
extrem de scurtă după debutul căsătoriei .
Nu poate fi ordonată pe cale judecătorească separația înainte de căsătorie, deoarece

presupune că un anume regim concret comunitar este în curs; nemulțumirile unuia dintre soți
sunt pe fondul unui regim care își produce efectele .
Poate fi pronunțată o hotărâre oricând în timpul căsătoriei .
Regimul matrimonial concret este unul comunitar .
46

lOMoARcPSD|24220820
Cererea de înlocuire a regimului este la îndemâna unuia dintre soți; nu pot solicita
ambii soți instanței ( putem avea însă 2 cereri ale soților, fiecare îndreptată împotriva
celuilalt ) .
Creditorii nu pot solicita separația bunurilor; pot interveni în proces, dacă au interes .
ACTIVUL ȘI PASIVUL SOȚILOR
ART . 360 NCC – ( 1 ) Fiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor
dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume
propriu după această dată . ( 2 ) Prin convenție matrimonială, părțile pot stipula clauze
privind lichidarea acestui regim în funcție de masa de bunuri achiziționate de fiecare dintre
soți în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanța de participare. Dacă părțile nu
au convenit altfel, creanța de participare reprezintă jumătate din diferența valorică dintre cele
două mase de achiziții nete și va fi datorată de către soțul a cărui masă de achiziții nete este
mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură .
* ”înainte de încheierea căsătoriei” – > legiuitorul se referă la bunurile dobândite înainte de

încheierea acestui regim matrimonial .
* avem 2 patrimonii exclusive, mase de bunuri proprii .
* lipsește o masă de bunuri comune devălmașe .
ART.362 NCC – (1) Bunurile dobândite împreună de soți aparțin acestora în

proprietate comună pe cote-părți, în condițiile legii.
(2) Dovada coproprietății se face în condițiile ART . 361, care se aplică

în mod corespunzător.
* nu înseamnă că soții nu vor avea bunuri comune; bunurile comune vor fi deținute pe cote-
părți; contribuția exclusivă a fiecărui soț este considerat a fi bun propriu .
* acest sistem în funcție de contribuția efectivă a fiecărui soț , se aplică individual, cu privire
la fiecare bun astfel dobândit .
ART.364 NCC – (1) Niciunul dintre soți nu poate fi ținut de obligațiile născute din acte
săvârșite de celălalt soț.
47

lOMoARcPSD|24220820
(2) Cu toate acestea, soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de

oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate
de creșterea și educarea copiilor.
* separația pasivului = datoriile fiecărui soț, de natură contractuală ori delictuală, existente la
data instaurării regimului separației, precum și cele asumate în timpul funcționării acestuia,
sunt datorii personale
* debitorul va urmării bunul propriu; nu va putea urmări masa comună, deoarece aceasta nu
există
* de la regula potrivit căreia datoriile asumate de fiecare sunt proprii și nu îl angajează în

niciun fel pe celălalt, avem o excepție legală : obligația comună, solidară, pentru datorii
asumate de oricare soț pentru acoperirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei și pentru creșterea
și educarea copiilor .
* soții, prin convenția lor, pot institui și alte categorii de datorii pentru care să fie solidari .
Dovada bunurilor soților :
ART . 361 NCC ( 1 ) La adoptarea acestui regim, notarul public întocmește un inventar
al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire.
( 2 ) Se poate întocmi un inventar și pentru bunurile mobile dobândite

în timpul separației de bunuri.
( 3 ) În toate cazurile, pentru opozabilitate față de terți, inventarul se

anexează la convenția matrimonială, supunându-se acelorași formalități de publicitate
ca și convenția matrimonială.
( 4 ) În lipsa inventarului se prezumă, până la proba contrară, că

dreptul de proprietate exclusivă aparține soțului posesor.
( 5 ) Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic supus, potrivit

legii, unei condiții de formă pentru validitate ori unor cerințe de publicitate, dreptul de
proprietate exclusivă nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplinește formele
cerute de lege.
* inventarul are în vedere exclusiv bunuri mobile, indiferent că vorbim de inventarul

întocmit înainte de instaurarea acestui regim sau de unul realizat în timpul regimului
48

lOMoARcPSD|24220820
* în cazul bunurilor imobile, dovada se face după dreptul comun, după cum acestea au fost
sau nu înscrise în CF
* dovada bunurilor mobile se face prin inventarul bunurilor proprii, care are prioritate, iar în
lipsă, se pot aplica și regulile de drept comun (de ex., posesia de bună-credință)
* întocmirea inventarului este facultativă
* lipsa inventarului nu însemnă numai absența lui cu desăvârșire, ci și omisiunea cuprinderii

în inventar a unor bunuri; dacă se omite trecerea în inventar a unor bunuri, în privința
acestora probațiunea se va face asemeni dreptului comun
* între soți posesia , de regulă, este echivocă
* dacă niciun soț nu poate dovedi posesia sa exclusivă asupra unui bun, se prezumă că
aceștia sunt coproprietari în cote-părți egale
DELIMITAREA PUTERILOR SOȚILOR
Gestiunea bunurilor se face independent: fiecare soț folosește, administrează și

dispune nestingherit de bunurile proprietatea sa exclusivă .
Separația în gestiune nu este atât de categorică pe cât ne-am aștepta; există un transfer
de bunuri în cazul soților . Independența suferă nuanțe .
Nuanțările se datorează regulilor regimului primar și dispozițiilor speciale ale

regimului separației de bunuri .
ART.328 NCC – Soțul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soț
poate obține o compensație, în măsura îmbogățirii acestuia din urmă, dacă participarea
sa a depășit limitele obligației de sprijin material și ale obligației de a contribui la
cheltuielile căsătoriei.
* important este ca ajutorul dat celuilalt soț să nu fie remunerat; dacă ajutorul este
remunerat, nu se mai poate pretinde că se contribuie la îmbogățire
* limitarea judiciară a puterilor este posibilă și în regimul separației de bunuri
* limitarea judiciară a puterilor intervine când unul dintre soți încheie acte juridice prin care
pune în pericol grav interesele familiei
49

lOMoARcPSD|24220820
ART.316 NCC – (1) În mod excepțional, dacă unul dintre soți încheie acte juridice prin
care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soț poate cere instanței de tutelă ca,
pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi
exercitat numai cu consimțământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi
prelungită, fără însă a se depăși în total 2 ani. Hotărârea de încuviințare a măsurii se
comunică în vederea efectuării formalităților de publicitate imobiliară sau mobiliară,
după caz.
(2) Actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătorești sunt

anulabile. Dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an, care începe să curgă de la
data când soțul vătămat a luat cunoștință de existenta actului.
(3) Dispozițiile art. 346 și 347 sunt aplicabile în mod corespunzător.
*sancțiunea actului juridic încheiat cu nerespectarea hotărârii este nulitatea relativă
*termenul de prescripție este de 1 an de la data când soțul vătămat a luat la cunoștință

despre existența actului
*terțul dobânditor de bună-credință este apărat e efectele nulității ( ART.316 alin.(3) corob.
cu ART.347 alin.(2) NCC )
Dispozițiile speciale ale regimului separației de bunuri:
Folosința bunurilor celuilalt :
ART.363 NCC ( 1 ) Soțul care se folosește de bunurile celuilalt soț fără împotrivirea
acestuia din urmă are obligațiile unui uzufructuar, cu excepția celor prevăzute la art. 723, 726
și 727. El este dator să restituie numai fructele existente la data solicitării lor de către celălalt
soț sau, după caz, la data încetării ori schimbării regimului matrimonial.
( 2 ) Dacă unul dintre soți încheie singur un act prin care dobândește un bun,
folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri aparținând celuilalt soț, acesta din urmă poate
alege, în proporția bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine
proprietatea bunului achiziționat și a pretinde daune-interese de la soțul dobânditor.
Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca soțul dobânditor să dispună de bunul
dobândit, cu excepția cazului în care terțul dobânditor a cunoscut că bunul a fost achiziționat
de către soțul vânzător prin valorificarea bunurilor celuilalt soț.
50

lOMoARcPSD|24220820
ART.703 NCC – Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege
fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva
substanța.
*Obligațiile soțului uzufructuar :
1 . de a respecta destinația bunului (art.724 NCC)
2 . de a despăgubi pe celălalt soț pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea

necorespunzătoare a bunului (art.726 NCC)
3 . de a restitui fructele existente la data solicitării de către soțul proprietar sau, după caz,
fructele existente la data încetării ori schimbării regimului matrimonial (art.363 alin.(1)
NCC)
*Soțului uzufructuar nu i se aplică dispozițiile de drept comun în materie de uzufruct

privind :
1 . inventarierea bunurilor (art.723 NCC)
2 . constituirea unei garanții pentru îndeplinirea obligațiilor uzufructuarului (art.726 NCC)
3 . numirea unui administrator
Dobândirea de bunuri prin întrebuințarea bunurilor celuilalt soț :
ART.363 alin.(2) NCC
*dreptul de opțiune al soțului: fie solicită cota-parte de proprietate potrivit proporției

bunurilor proprii întrebuințate de către celălalt soț, ipoteză în care va deveni coproprietar pe
acel bun; sau se pot cere daune-interese (nu neapărat echivalentul sumei investite; se pot cere
despăgubiri, adică mai mult decât valoarea investită)
MODALITĂȚILE DE LICHIDARE A REGIMULUI SEPARAȚIEI DE BUNURI:
Lichidarea se poate întâmpla la final de căsătorie sau poate avea loc în timpul
căsătoriei, atunci când soții decid să înlocuiască regimul separației de bunuri cu un alt regim
matrimonial .
51

lOMoARcPSD|24220820
Indiferent în ce ipoteză ne aflăm, regulile de lichidare a regimului separației de bunuri

sunt aceleași .
In lipsa clauzelor convenționale, lichidarea urmează regulile generale în materie de

partaj (dacă există bunuri comune pe cote-părți), îmbogățire fără justă cauză, compensație etc
.
ART.365 NCC – La încetarea regimului separației de bunuri, fiecare dintre soți are un
drept de retenție asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor pe
care le au unu față de celălalt.
*dacă există clauze: pot exista clauze de preciput sau clauza convențională specifică .
*clauze de lichidare potrivit mecanismul participării la achizitii .
ART.360 alin.(2) NCC: dacă părțile nu au convenit altfel, creanța de participare

reprezintă jumătate din diferența valorică dintre cele două mase de achiziții nete și va fi
datorată de către soțul a cărui masă de achiziții nete este mai mare, putând fi plătită în
bani sau în natură
1. determinarea masei de achiziții

2. determinarea diferenței valorice dintre masele de achiziții nete
3. determinarea creanței de participare, fie potrivit convenției soților, fie potrivit regulii
supletive
ART.320 NCC – În caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează

potrivit legii, prin bună învoială sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară.
Hotărârea judecătorească definitivă sau, după caz, înscrisul întocmit în formă
autentică notarială constituie act de lichidare.
*căi de realizare a lichidării: prin învoială sau pe cale judecătorească
*condiții de formă a realizării lichidării: înscris autentic notarial sau hotărâre judecătorească
definitivă
DESFACEREA CĂSĂTORIEI
52

lOMoARcPSD|24220820
ART.373 – ART.404 NCC + ART.914 – ART.934 NCPC
In cazul divorțului , cauzele sunt ulterioare încheierii căsătoriei .
ART.373 NCC – Divorțul poate avea loc:
a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de
celălalt soț; - divorțul acceptat
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav
vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; -b și
c – motiv temeinic numit
d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea
căsătoriei. – doar soțul bolnav poate cere acest tip de divorț
* în cazul divorțului acceptat, acordul soților intervine în cursul judecății, ulterior depunerii
cererii de divorț; divorțul acceptat este pornit cumva din motive temeinice
* în cazul divorțului consimțit, acordul soților există din momentul depunerii cererii de
divorț
* în cazul divorțurilor prevăzute la lit.a) și d) nu există culpă
Divorțul poate fi constatat/pronunțat de către:
 ofițerul de stare civilă

 notarul public
 instanța de tutelă
Divorțul prin acordul soților poate fi constat de toți cei enumerați .
Divorțul acceptat poate fi pronunțat doar de către instanța de tutelă .
Divorțul din motive temeinice poate fi pronunțat doar de către instanța de tutelă .
Divorțul remediu :
I . Divorțul prin acordul soților:
53

lOMoARcPSD|24220820
Condiții de admisibilitate – condiții comune și condiții specifice
Condițiile comune trebuie să fie prezente oricui mă adresez:
 Capacitatea deplină de exercițiu – deoarece implică un consimțământ

-soțul lipsit de discernământ poate divorța, însă nu prin consimțământ
 Consimțământul fiecăruia dintre soți

-condițiile specifice sunt de admisibilitate și de procedură
1 . Divorțul adresat ofițerului de stare civilă
ART.375 alin.(1) NCC – Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori,
născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă
ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate
constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț,
potrivit legii.
ART.376 alin.(5) NCC – Dispozițiile art. 383 alin. (1) și (3) se aplică în mod
corespunzător. Dacă soții nu se înțeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte
după divorț ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a
drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o
dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de
judecată, potrivit prevederilor art. 374.
* este admisibil dacă nu sunt copii minori comuni din căsătorie/din afara căsătoriei/adoptați
* termenul de ”minor” se referă la capacitatea de exercițiu, și nu neapărat la împlinirea

vârstei de 18 ani
* soții au convenit asupra numelui pe care îl vor purta după divorț
Condiții specifice de procedură:
1 . competența aparține ofițerul de stare civilă, la alegere: fie de la locul încheierii căsătoriei,
fie de la locul ultimei locuințe comune a soților, ca stare de fapt
2 . cererea de divorț se face în scris, se depune și se semnează personal de către ambii soți
în fața ofițerului de stare civilă delegat
3 . se acordă un termen de reflecție de 30 de zile, socotit de la data depunerii cererii
54

lOMoARcPSD|24220820
4 . la expirarea termenului, ofițerul de stare civilă verifică: stăruința soților, caracterul liber și
neviciat al consimțământului
5 . după verificarea celor două condiții, în 5 zile, ofițerul eliberează certificatul de divorț
6 . căsătoria se va desface la data eliberării certificatului de divorț
Curs 8
Numai divorțul din culpă poate fi acceptat de către celălalt soț .
Dacă există copii minori comuni , cei doi soți pot divorța prin acord comun, însă nu pe
cale administrativă (la ofițerul de stare civilă) .
2.Divortul prin procedura notariala
Condițiile specifice de admisibilitate :
ART . 375 ( 1 ) și ( 2 ) NCC
Nu trebuie să aibă copii minori comuni, cu excepția prevăzută la ART . 375 ( 2 ) NCC, care
prevede că și dacă soții au copii minori comuni, se pot adresa notarului public, dacă se
înțeleg cu privire la următoarele aspecte:
1. Numele de familie pe care să îl poarte după divorț

2. Exercitarea autorității părintești de către ambii soți
3. Stabilirea locuinței copiilor după divorț
4. Modalitatea de păstrare a legăturii personale dintre părintele separat și fiecare dintre
copii
5. Stabilirea contribuției părinților la cheltuielile necesare copiilor
Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților privind exercitarea în
comun a autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul
copiilor, se va emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț; aceste două aspecte sunt
55

lOMoARcPSD|24220820
verificate de către autoritatea tutelară, la cererea notarului public la care soții se adresează în
vederea divorțului .
Competența notarului public: fie de la locul încheierii căsătoriei, fie de la locul ultimei
locuințe comune a soților .
Cererea de divorț se face în scris și se semnează personal de către soți .
Cererea de divorț poate fi depusă și de un mandatar, cu procură autentică.
Primind cererea de divorț, notarul publică acordă un termen de răgaz (de răzgandire, de
reflexție) de 30 de zile calendaristice socotit de la data depunerii cererii
La expirarea termenului, soții sunt datori să vină împreună în fața notarului public, care va
verifica stăruința și caracterul liber al consimțământului fiecăruia dintre soți
Notarul public întocmește o încheiere de admitere a cererii de divorț
Notarul public este împuternicit să respingă cererea de divorț în situații precum :
1. Soții nu se înteleg asupra numelui pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei
2. Sunt copii și soții nu au căzut de acord asupra exercitării în comun a autorității
părintești
3. Din raportul de anchetă socială reiese că înțelegerea soților privitoare la exercițiul
comun al autorității părintești/stabilirea locuinței minorilor nu este conformă cu
interesele copiilor
4. Ori de câte ori nu sunt îndeplinite condițiile divorțului consensual: unul dintre soți este
pus sub interdicție; unul dintre soți nu își poate exprima consimțământul; soții se
împacă
Data desfacerii căsătoriei e la fel ca și în cazul divorțului administrativ – data eliberării
certificatului de divorț ART . 382 ( 3 ) NCC
Elemente comune ale divorțului pe cale administrativă și divorțul prin procedură notarială
ART . 378 ( 2 ) ( 3 ) NCC
soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului asupra cărora soții nu se înțeleg este
de competența instanței judecătorești
refuzul ofițerului de stare civilă/notarului public de a constata divorțul și de a elibera

certficatul de divorț – un asemenea refuz nu e susceptibil de control judiciar
56

lOMoARcPSD|24220820
- vorbim de refuzul de a constata divorțul, nu de a elibera certificatul de divorț
- dacă ar fi prevăzut controlul judiciar al refuzului , s-ar fi pierdut prea mult timp
- refuzul abuziv dă dreptul oricăruia dintre soți să se adreseze cu o cerere în despăgubiri

instanței judecătorești
3.Divortul prin acord la instanta
Condiții de admisibilitate – divorțul în fața instanței trebuie să fie foarte accesibil, indiferent
în ce situație se găsesc soții
- calea judiciară poate fi o alternativă la calea administrativă / notarială
Calea judiciară poate fi și obligatorie:
 În cazul în care există un dezacord asupra numelui

 În cazul în care sunt copii minori, dezacord asupra unor aspecte legate de
copii/acordul contravine intereselor copiilor
Condiții speifice de procedură:
1. competența materială aparține judecătoriei
2. competența teritorială:
 judecătoria din circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților
ART . 914 ( 1 ) NCC
 judecătoria de la locuința pârâtului, dacă soții nu au avut o locuință comună sau
niciunul nu mai locuiește în raza acelei instanțe
 judecătoria de la locuința reclamantului dacă pârâtul nu mai locuiește în țară
In materie de divorț, aceste reguli de competență nu sunt la alegere părților .
Regulile de competență sunt de strictă interpretare (inclusiv cele teritoriale) ; nesocotirea lor
poate atrage casarea hotărârii .
Cererea de divorț trebuie semnată de ambii soți sau de un mandatar comun cu procură
specială și autentică; în cazul mandatarului avocat, el se poate ocupa și de certificarea
semnăturilor părților .
57

lOMoARcPSD|24220820
Prin aceeași cerere, solicitând instanței desfacerea căsătoriei pe temeiul acordului lor, soții
trebuie să facă indicarea modalității prin care au convenit să facă soluționarea cererilor
accesorii divorțului .
Cererea accesorie divorțului poate avea ca obiect ART . 918 ( 1 ) NCPC :
1. exercitarea autorității părintești

2. contribuția părinților la cheltuielile de creștere/educare
3. locuința copiilor
4. dreptul părintelui de a avea legături personale cu copiii
5. numele soților după divorț
6. locuința familiei
7. despăgubirea pentru prejudiciile materiale/morale suferite ca urmare a desfacerii
căsătoriei
8. obligația de întreținere între foștii soți
9. prestația compensatorie
10.încetarea regimului matrimonial/lichidarea acestuia
Primele 4 se ocupa de rezolvarea situației copiilor, dacă există copii minori .
Primind cererea de divorț, instanța verifică existența consimțământului liber și neviciat al

fiecărui soț; fixează un termen pentru soluționarea cererii în Camera de consiliu .
La termenul de judecată fixat, instanța verifică stăruința soților în desfacerea căsătoriei și

pronunța divorțul printr-o hotărâre definitivă ( nu există cale ordinară de atac ) .
Soluția în cererile accesorii ART . 930 ( 2 )-( 4 ) NCPC : dacă există învoiala soților, prin
aceeași hotărâre, instanța ia act de învoiala soților; dacă există dezacord al soților în privința
cererilor accesorii, la cererea soților, după pronunțarea divorțului prin hotărâre definitivă, va
continua procesul pentru soluționarea cererilor accesorii
Data desfacerii căsătoriei este data pronunțării hotărârii de desfacere a căsătoriei .
ART.918 NCPC – ( 2 ) Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul
căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti,
precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor,
chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.
( 3 ) De asemenea, instanţa se va pronunţa din oficiu şi asupra numelui

pe care îl vor purta soţii după divorţ, potrivit prevederilor Codului civil.
58

lOMoARcPSD|24220820
4.Divortul pentru motive de sanatate
ART.373 lit.d) NCC – ”Divorțul poate avea loc: ... d) la cererea aceluia dintre soți a
cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.”
Condiții de admisibilitate:
1. precaritatea stării de sănătate a unuia dintre soți

2. imposibilitatea continuării căsătoriei din cauza stării de sănătate
Cererea este la îndemâna exlusivă a soțului bolnav ; soțul sănătos nu poate invoca boala
celuilalt ca și fundament al divorțului .
Poate cere desfacerea căsătoriei inclusiv soțul pus sub interdicție dacă face dovada că are
capacitate de discernământ neafectată .
Hotărârea instanței pronunțată pe fondul unei cereri întemeiate pe propria boală a

reclamantului poate fi de respingere ( boala există, dar nu e imposibilă continuarea
căsătoriei/boala nu poate fi probată ) , sau de admitere a cererii de divorț ( hotărârea nu va
conține niciun fel de mențiune privind culpa soților ) .
Prin aceeași hotărâre, dacă i se cere instanței, ea va hotărî și asupra cererilor accesorii
divorțului .
La cererea ambilor soți , hotărârea nu se va motiva în ceea ce privește soluția de desfacere a

căsătorie .
Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare .
Dacă unul dintre soți s-a recăsătorit, hotărârea definitivă de divorț nu este supusă, în ceea ce
privește soluția de desfacere a căsătoriei, căilor extraordinare de atac a contestației în anulare
și a revizuirii .
Cât privește cererile accesorii – ori se va lua act de învoiala soților; se vor administra probe
în vederea soluționării lor ( pentru unele cereri se poate lua act de învoaială, iar pentru altele
se poate administra probe ) .
Hotărârea pronunțată într-un divorț cerut pentru boala unuia dintre soți trebuie obligatoriu să
aibă mențiuni privind numele soților după divorț, dacă sunt copii – în privința exercitării
autorității părintești și a cheltuielilor de creștere și educare a copiilor .
Data desfacerii căsătoriei este data rămânerii definitive a hotărârii ( hotărârea e definitivă
după ce a expirat termenul de apel / s-a pronunțat instanța de apel ) .
59

lOMoARcPSD|24220820
ART.382 NCC ( 1 ) Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a
pronunţat divorţul a rămas definitivă.
( 2 ) Prin excepţie, dacă acţiunea de divorţ este continuată de

moştenitorii soţului reclamant, potrivit art. 380, căsătoria se socoteşte desfăcută la data
decesului.
( 3 ) În cazul prevăzut de art. 375, căsătoria este desfăcută pe data

eliberării certificatului de divorţ.
II . Divortul din culpa
Motivele de divorț: ART . 373 NCC Divorțul poate avea loc: ... b) atunci când, din cauza
unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea
căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt
care a durat cel puțin 2 ani
Ipoteza divorțului din culpă : pentru motive temeinice, nenumite ; pentru separarea faptică
care a durat cel putin 2 ani
Trasături comune ale celor două ipoteze:
1. divorțul trebuie început de unul dintre soți
2. competența este exlusivă a instanței judecătorești
3. hotărârea de divorț va cuprinde o statuare privind culpa soților
4. dreptul la acțiune în materie de divorț este exemplul tipic pentru acțiunile cu caracter strict
personal
5. din punct de vedere al competenței instanței nu avem particularități față de competența

instanței care constată divorțul prin acord
ART.384 NCC ( 1 ) Divorţul este considerat pronunţat împotriva soţului din a cărui
culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria.
( 2 ) Soţul împotriva căruia a fost pronunţat divorţul pierde drepturile pe

care legea sau convenţiile încheiate anterior cu terţii le atribuie acestuia.
( 3 ) Aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al

divorţului prin acordul soţilor.
Vom putea avea culpă comună sau culpă exclusivă

60

lOMoARcPSD|24220820
Culpa exclusivă este periculoasă și costisitoare : soțul inocent are niște avantaje ce decurg
din vinovăția exclusivă a celuilalt ( dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin
desfacerea căsătoriei; dreptul la prestație compensatorie; dreptul la întreținere pentru o
perioadă nepredeterminată ; soarta locuinței familiei: întâietate la atribuirea beneficiului
contractului de închiriere / beneficiului folosinței locuinței proprietate comună ) .
Soțul exclusiv vinovat are dreptul la întreținere din partea soțului inocent pe o perioadă de
maxim 1 an .
Divortul din culpă pentru motive nenumite de lege :
ART.373 lit.b) NCC Divorțul poate avea loc: ... b) atunci când, din cauza unor motive
temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai
este posibilă.
Condițiile generale ale divorțului din culpă: motive temeinice de divorț care alterează grav
raporturile dintre soți, drept urmare, continuarea căsătoriei nu mai este posibilă
Aceste elemente de fapt trebuie dovedite în instanță .
In cazul acestei ipoteze de divorț, reclamantul poate cere divorțul din culpa exlusivă a
pârâtului sau din culpă comună .
Nu este suficient să fi pornit procedura; soluția instanței este o sinteză, în funcție de ceea ce
cere reclamantul și în funcție de ce anume reusește reclamantul să dovedească
Dacă reclamantul solicită divorț din culpă exclusivă, iar din probe rezultă că culpa e comună,
instanța va acorda divorț din culpă comună
Dacă reclamantul solicită divorț din culpă comună, iar din probe rezultă culpa exclusivă,
instanța va acorda divorț din culpă comună
Instanța nu poate acorda mai mult decât se cere; poate mai puțin
Cererea de divorț se poate modifica pe parcursul procesului (dacă am introdus cererea din
culpă comună și pot proba culpa exclusivă, pot modifica)
ART . 933 ( 3 ) NCPC Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din
dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea
căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepția cazului în care
sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.934 NCPC privind pronunțarea divorțului
din culpă exclusivă a reclamantului.
61

lOMoARcPSD|24220820
Avem o cerere formulată din culpă exclusivă sau din culpă comună, însă din probe rezultă că
reclamantul este singurul vinovat, cererea se va respinge ca neîntemeiată .
In ipoteza de divorț pentru motive temeinice, reclamantul nu poate inovca propria culpă;
poate invoca doar culpa pârâtului sau culpa comună .
Curs 9
ART . 933 ( 3 ) NCPC Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din
dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea
căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepția cazului în care
sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.934 NCPC privind pronunțarea divorțului
din culpa exclusivă a reclamantului.
Dacă cererea reclamantului inițial se respinge, în cazul în care am avea doar această cerere,
soluția în privința căsătoriei va fi de menținere a căsătoriei; în schimb, dacă există și cerere
reconvențională, aceasta poate primi o soluție de admitere; în acest caz, divorțul se va
pronunța fie din culpa exclusivă a reclamantului inițial, fie din culpă comună .
Cererea de divorț poate cuprinde mai multe cereri accesorii; la fel și cererea reconvențională
(care poate fi formulată doar de către pârât) .
Particularitățile procedurale ale divorțului din culpă pentru motive nenumite:
Iși fac simțită prezența în ceea ce privește:
1. Obligativitatea prezenței personale a soților
In fața instanțelor de fond (prima instanță și instanța de apel) – ART . 920 NCPC
Pârâtul nu poate fi sancționat dacă nu se prezintă .
Dacă reclamantul lipsește nejustificat, la oricare din termenele de judecată în prima instanță,
cererea de divorț se respinge ca nesusținută ( ART . 921 NCPC )
Dacă se prezintă doar avocatul, nu este suficient; avocatul nu reprezintă părțile în procesul de
divorț, ci doar le asistă .
Dreptul la acțiune în divorț are caracter strict personal .

62

lOMoARcPSD|24220820
Dacă apelul s-a făcut împotriva hotărârii de menținere a căsătoriei, în absența nemotivată a
reclamantului și a participării doar a pârâtului, soluția va fi de respingere a cererii ca
nesusținută ( ART . 927 NCPC ) .
Sancțiunea este , deci , respingere cererii ca nesusținută (adică menținerea căsătoriei).
Aceeași sancțiune se aplică și în cazul pârâtului-reclamant reconvențional, dacă cererea lui

reconvențională e în privința desfacerii căsătoriei, și nu privește exclusiv cereri accesorii
divorțului .
In unele ipoteze e posibilă reprezentarea părților prin avocat , mandatar sau , după
caz , prin tutore sau curator ; absența reclamantului / pârâtului reconvențional în
anumite situații nu este sancționată :
1. se află în executarea unei pedepse privative de libertate

2. este împiedicat de o boală gravăeste pus sub interdicție judecătorească
3. are reședința în străinătate sau este pus într-o altă asemenea situație, care îl
împiedică să se prezinte personal (de ex., este plecat în străinătate pentru un curs de
perfecționare)
2. Regimul probelor – sarcina probei revine reclamantului
Dacă avem și pârât-reclamant reconvențional, și acestuia îi revine sarcina probei .
Obiectul probațiunii - împrejurări de fapt .
Mijloacele de probă – oricare dintre cele reglementate de lege ( de obicei, audierea

martorilor ) .
Proba cu martori are un regim derogatoriu – ART . 316 NCPC În procesele privitoare la
filiație, divorț și alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele și afinii prevăzuți
la art.315, în afara de descendenți .
Indiferent de vârsta descendenților, aceștia nu pot fi audiați în calitate de martori .
Obligatoriu, copilul comun care a împlinit 10 ani este ascultat în legătură cu exercitarea
autorității părintești ( nu în legătură cu divorțul ) .
3. Împăcarea soților – soții se pot împăca în tot cursul judecății .
63

lOMoARcPSD|24220820
Instanța ia act de împăcare și dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului .
Dacă reclamantul își retrage cererea, asta nu implică împăcarea, doar răzgândirea
reclamantului sau, după caz, a pârâtului-reclamant reconvențional .
4. Hotărârea instanței – dacă se admite cererea de divorț/cererea reconvențională de

divorț, instanța este obligată ca, în aceeași hotărâre să spună cine este vinovat de divorț
( exclusiv soțul pârât sau culpă comună ) .
La cererea ambilor soți, hotărârea prin care se pronunță divorțul nu se va motiva în ceea ce
privește desfacerea căsătoriei
Nemotivarea nu se refera la neindicarea culpei pentru care s-a pronunțat divorțul
Dacă se admite cererea principală (cererea de divorț), instanța se va pronunța și asupra

cererilor accesorii obligatorii și/sau facultative
Calea ordinară de atac asupra hotărârii instanței este apelul; termenul de apel este de 30 de
zile de la comunicarea hotărârii
Dacă unul dintre soți s-a recăsătorit, hotărârea definitivă de divorț nu poate fi supusă în ceea
ce privește soluția de divorț, nici contestație în anulare și nici revizuirii ART . 927 ( 3 )
NCPC
Data desființării căsătoriei este data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat
divorțul - fie data la care se împlinesc 30 de zile, în cazul în care nu se face apel, fie data
pronunțării hotărârii de către instanța de apel .
TRANSMISIBILITATEA ACȚIUNII DE DIVORȚ
Dreptul la acțiunea în materie de divorț are un caracter strict personal
Regula : dacă, în timpul divorțului, unul dintre soți decedează, căsătoria încetează - instanța
ia act de încetarea căsătoriei și dispune închiderea dosarului de divorț; soțul supraviețuitor va
avea calitatea de moștenitor
Excepție : dacă reclamantul cere desființarea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, iar
reclamantul moare în timpul soluționării cererii de divorț, moștenitorii săi pot continua
64

lOMoARcPSD|24220820
acțiunea de divorț; acțiunea astfel continuată va fi admisă doar dacă instanța constată culpa
exclusivă a soțului pârât (art.380 NCC; art.925 NCPC)
Condițiile cumulative ale transmisibilității acțiunii de divorț:
1. desfacerea căsătoriei să se fi cerut din culpa exclusivă a pârâtului
2. decesul soțului reclamant să fi intervenit în cursul judecății (anterior rămânerii

definitive a hotărârii)
3. defunctul a lăsat moștenitori
Condițiile de admitere a acțiunii (desfacerii căsătoriei):
1. moștenitorii continuă acțiunea de divorț
2. instanța constată ca adevărat ceea ce a pretins reclamantul, adică culpa exclusivă a

soțului pârât (în viață)
ART.925 ( 4 ) NCPC În cazul în care acțiunea este continuată de moștenitorii soțului

reclamant, potrivit alin.(2), căsătoria este socotită desfăcută la data introducerii cererii
de divorț.
Divorțul din culpă pentru separația faptică îndelungată
Presupune separația în fapt care a durat cel puțin 2 ani
Este una din versiunile divorțului din culpă
Trăsături comune ale divorțului din culpă :
1. presupune inițiativa unuia dintre soți

2. competența aparține instanței de tutelă
3. hotărârea de divorț trebuie să cuprindă o statuare privind culpa soților
ART . 373 lit. C ) NCC – la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel
puțin 2 ani
ART . 934 ( 1 ) NCPC - Când soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre
ei va putea cere divorțul, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. În
65

lOMoARcPSD|24220820
acest caz, instanța va verifica existența și durata despărțirii în fapt și va pronunța

divorțul din culpa exclusivă a reclamantului.”
Dreptul la acțiune aparține oricăruia dintre soți; și de această dată, cererea de divorț poate
avea și pretenții accesorii ( ART .918 ( 1 ) NCPC )
Cel care a cerut desfacerea căsătoriei pentru acest motiv, trebuie să fie prezent la fiecare
termen de judecată ; dacă lipsește nejustificat și se prezintă doar pârâtul, cererea
reclamantului se va respinge ca nesusținută; prin excepție este posibilă reprezentarea într-o
serie de situații :
1. se află în executarea unei pedepse privative de libertate

2. este împiedicat de o boală gravă
3. este pus sub interdicție judecătorească
4. are reședința în străinătate sau este pus într-o altă asemenea situație, care îl împiedică
să se prezinte personal (de ex., este plecat în străinătate pentru un curs de
perfecționare)
Obiectul probațiunii – faptul separației și durata separației; durata separației poate fi de 2

ani cumulat (nu e necesar să fie 2 ani neîntrerupți)
La momentul introducerii cererii de divorț și pe durata soluționării, părțile trebuie să fie

separate în fapt
-dacă instanța constată cele două elemente de fapt, divorțul este din culpa exclusivă a
reclamantului (acesta este imposibil de obținut în cazul divorțului pentru motive nenumite)
Culpa exclusivă a unuia dintre soți conferă soțului inocent:
1. dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral/material suferit prin desfacerea

căsătoriei
2. dreptul la prestație compensatorie
3. dreptul la întreținere pentru o perioadă nepredeterminată
Soarta locuinței familiei – întâietate la atribuirea beneficiului contractului de

închiriere/beneficiului folosinței locuinței proprietate comună
Data desfacerii căsătoriei este data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat
divorțul
Divortul ”ACCEPTAT”
66

lOMoARcPSD|24220820
Presupune acordul soților .
ART . 373 NCC Divorțul poate avea loc: a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți
sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț
ART . 379 ( 2 ) NCC În ipoteza prevăzută de art.373 lit.c), divorțul se pronunță din
culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de
acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
Domeniul de aplicare al divorțului acceptat se rezumă la domeniul de aplicare a divorțului

pentru separarea în fapt îndelungată
ART . 931 ( 1 ) NCPC – ”Când cererea de divorț este întemeiată pe culpa soțului pârât,
iar acesta recunoaște faptele care au dus la destrămarea vieții conjugale, instanța, dacă
reclamantul este de acord, va pronunța divorțul fără a cerceta temeinicia motivelor de
divorț și fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.”
Pornind de la ART . 931 ( 1 ) NCPC , ipotezele divorț acceptat sunt ART . 373 lit.b) și c)
NCC - atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav
afectate .
Regimul procesual:
Acceptarea divorțului poate interveni până la finalizarea cercetării procesului .
Instanța va luat act de acceptarea divorțului numai dacă reclamantul este de acord cu divorțul
acceptat - important pentru divorțul pentru motive nenumite .
Dacă instanța se va pronunța în baza acordului soților, nu se va statua cu privire la culpa

soților .
Hotărârea instanței are regimul și caracteristicile divorțului consensual: cererea principală

este definitivă; în privința cererilor accesorii ori va lua act de învoiala soților sau, dacă soții
nu s-au înțeles, instanța va pronunța divorțul și va continua judecata pentru cererile
accesorii .
Data desfacerii căsătoriei este data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat
divorțul .
67

lOMoARcPSD|24220820
Culpa exclusivă a unuia dintre soți:
Dreptul la despăgubiri și dreptul la prestație compensatorie - pot fi doar în cazul divorțului

din culpă exclusivă și pot fi cerute doar odată cu divorțul (pe cale accesorie), nu și după
pronunțarea acestuia .
Dreptul la despăgubiri – ART . 388 NCC
ART . 388 NCC Distinct de dreptul la prestație compensatorie prevăzut la ART . 390
NCC, soțul nevinovat, care suferă un prejudiciul prin desfacerea căsătoriei, poate cere
soțului vinovat să îl despăgubească.
Condiții cumulative:
1. divorț din culpa exclusivă a celuilalt
2. cel nevinovat a suferit un prejudiciul moral/material prin divorț
3. prejudiciul pretins de reclamant este consecința directă, nemijlocită a divorțului
Orice alt prejudiciu cauzat prin divorț, dar care nu este consecința directă a desfacerii
căsătoriei, nu asigură admisibilitatea cererii în despăgubiri; pentru aceste prejudicii se poate
întemeia o acțiune în despăgubiri în condițiile răspunderii civile delictuale de drept comun,
chiar ulterioară divorțului
Dreptul la prestație compensatorie
ART.390 - 395 NCC
Prestația compensatorie este menită să ajusteze diferențe mari între situația din timpul
căsătoriei și cea de după .
ART . 390 NCC ( 1 ) În cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului
pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este
posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de
viaţă ale celui care o solicită.
( 2 ) Prestaţia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care

căsătoria a durat cel puţin 20 de ani.
( 3 ) Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul

său soţ şi pensie de întreţinere, în condiţiile art. 389.
68

lOMoARcPSD|24220820
Dreptul la prestație compensatorie conferă soțului nevinovat de desfacerea căsătoriei, care a

durat cel puțin 20 de ani, posibilitatea de obținere din partea celuilalt soț, în culpă, o
compensație care să atenueze dezechilibrul semnificativ al condițiilor sale de viață,
dezechilibru cauzat de divorț .
Condiții cumulative:
1. divorț pronunțat din culpa exclusivă a celuilalt soț
2. căsătoria a durat cel puțin 20 de ani
3. din cauza divorțului soțul nevinovat suferă un dezechilibru semnificativ al

condițiilor de viață
Aceste condiții trebuie probate în fața instanței de judecată .
Cererea trebuie formulată în timpul soluționării cererii de divorț .
ART . 391 ( 2 ) NCC La stabilirea prestației compensatorii se ține seama atât de

resursele soțului care o solicită, cât și de mijloacele celuilalt soț din momentul
divorțului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial,
precum și de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta
și starea de sănătate a soților, contribuția la creșterea copiilor minori pe care a avut-o și
urmează să o aibă fiecare soț, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o
activitate producătoare de venituri și altele asemenea.
Scopul prestației compensatorii nu este acela de a acoperi integral ”pierderea” suferită, ci de

a tempera, de a o ”compensa atât cat este posibil”
Forma prestației compensatorii – ART . 392 NCC ( 1 ) Prestaţia compensatorie poate fi

stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură,
sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin
debitorului.
( 2 ) Renta poate fi stabilită într-o cotă procentuală din venitul debitorului sau într-o
sumă de bani determinată.
( 3 ) Renta şi uzufructul se pot constitui pe toată durata vieţii celui care solicită
prestaţia compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabileşte prin
hotărârea de divorţ.
Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani sau în natură.
Dacă e în bani, poate îmbrăca forma unei sume globale sau prin renta viageră (poate fi
stabilită într-o cotă procentuală din veniturile fostului soț sau într-o suma fixa; poate fi
acordată pe toată durata vieții sau pe o perioadă determinată) .
69

lOMoARcPSD|24220820
Dacă e în natură, îmbracă forma dreptului de uzufruct asupra unor bunuri mobile/imobile ale
fostului soț (poate fi acordat pe toată durata vieții sau pe o perioadă determinată) .
E posibila modificarea prestației compensatorii – ART . 394 NCC ( 1 ) Instanţa poate mări
sau micşora prestaţia compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele
debitorului şi resursele creditorului.
( 2 ) În cazul în care prestaţia compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se

indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.
Se poate modifica doar prestația sub forma rentei viagere și cea în natură
Incetarea prestației compensatorii :
* cauze generale: 1. în caz de deces a unuia dintre soți
2. recăsătorirea soțului creditor
3. creditorul obține resurse de natură să îi asigure condiții de viață

asemănătoare celor din timpul căsătoriei
*cauză specială: 1. împlinirea termenului stabilit de instanță (în cazul dreptului la

uzufruct/renta stabilită pentru o perioadă determinată)
Curs 10
Dreptul la întreținere pe o perioadă nepredeterminată – ART . 389 NCC
ART . 389 ( 2 ) NCC – ”Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din
pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El
are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an la desfacerea
căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu
căsătoria.”
*Obligația legală de întreținere este fixată de lege, inclusiv sub aspect personal pentru care
avem obligația legală de întreținere
*Este stabilită și ordinea în care se va plăti întreținerea, în cazul în care există mai multe
persoane care au obligația legală de întreținere
Condițiile dreptului la întreținere între foștii soți:
1. starea de nevoie generată de incapacitatea de muncă
70

lOMoARcPSD|24220820
2. incapacitatea de muncă este preexistentă divorțului/incapacitatea de muncă survenită

în decurs de 1 an de la divorț, dar are legătură cu căsătoria (de ex., o naștere produsă
după divorț)
3. incapacitatea de muncă nu trebuie să fie una absolută
ART . 524 NCC Are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se
întreține din munca sau din bunurile sale.
Starea de nevoie este una din condițiile dreptului la întreținere a oricărei persoane; neputința
acelei persoane de a-și asigura singură cele necesare traiului din munca sa sau din bunurile
sale
ART . 389 ( 4 ) NCC Când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți,
acesta nu beneficiază de prevederile alin.(2) și (3) decât timp de 1 an de la desfacerea
căsătoriei.
Intreținerea nu trebuie să se solicite deodată cu divorțul; se poate cere și ulterior
In cazul întreținerii soțului exclusiv vinovat, întreținerea se va acorda până la 1 an de la data

desfacerii căsătoriei ( dacă soțul cere întreținerea după 5 luni de la divorț, va beneficia de
întreținere doar 7 luni ) .
Dacă s-a împlinit 1 an de la divorț la momentul introducerii cererii, aceasta va fi respinsă ca

inadmisibilă
Drepturile în legătură cu locuința familiei – ART . 324 NCC
ART . 321 NCC Locuința familiei este locuința comună a soților sau, în lipsă, locuința
soțului la care se află copiii.
ART . 324 NCC ( 1 ) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinţei
de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi
atribuit unuia dintre soţi, ţinând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor
minori, de culpa în desfacerea căsătoriei şi de posibilităţile locative proprii ale foştilor
soţi.”
( 2 ) Soţul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator să

plătească celuilalt soţ o indemnizaţie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o
altă locuinţă, cu excepţia cazului în care divorţul a fost pronunţat din culpa exclusivă a
71

lOMoARcPSD|24220820
acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indemnizaţia se poate imputa, la partaj,
asupra cotei cuvenite soţului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere.
( 3 ) Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului şi

produce efecte faţă de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas
definitivă.
( 4 ) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod similar şi în cazul în care bunul este
proprietatea comună a celor 2 soţi, atribuirea beneficiului locuinţei conjugale
producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.
Condiții:
1. la data divorțului exista o locuință a familiei
2. locuința este deținută în temeiul unui contract de închiriere/este proprietate comună

( devălmașă / pe cote-părți )
3. cel puțin unul dintre soți înțelege să-și valorifice drepturile în legătură cu locuința
familială
In cazul culpei exclusive a unuia dintre soți: – nu i se poate atribui locuința familiei; nu
poate primi indemnizație de instalare
Locuința poate fi atribuită unuia dintre soți, dacă: sotii nu s-au învoit, nu este posibilă
folosirea locuinței de către ambii soții
Criteriile de atribuire a locuinței familiei:
1. interesul superior al copiilor minori

2. culpa în desfacerea căsătoriei
3. posibilitățile locative proprii
In cazul în care locuința este proprietate comună, măsura este una vremelnică, până la data
rămânerii definitive a hotărârii de partaj ART . 324 ( 4 ) NCC
Pentru soțul aflat în culpă exclusivă: acesta este dezavantajat la atribuirea beneficiului
contractului de închiriere/a folosinței locuinței comune; nu va primi indemnizație de instalare
(el, în schimb, ar trebui să o plătească celuilalt)
! Dreptul la prestație compensatorie și dreptul la întreținere pentru o perioada

nepreeterminată se exclud !
Dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral/material suferit prin desfacerea căsătoriei și

dreptul la prestație compensatorie se pot cumula!
72

lOMoARcPSD|24220820
EFECTELE GENERALE ALE DIVORȚULUI
Se produc de la data eliberării certificatului de divorț/de la data rămânerii definitive a

hotărârii de desfacere a căsătoriei
Se produc:
1. între foștii soți, atât în sfera relațiilor personale, cât și în sfera relațiilor
patrimoniale
 între foștii soți, în sfera relațiilor personale: rămâne purtarea numelui declarat
Soarta numelui comun la data desfacerii căsătoriei – ART . 383 NCC ( 1 ) La desfacerea
căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei.
Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ.
( 2 ) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul
superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în
timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.
( 3 ) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare

dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.
Este abandonat, revenindu-se la numele avut anterior căsătoriei; este păstrat, fie prin învoiala
soților, fie prin încuvințarea instanței, justificată de interesul soțului/copilului
73

lOMoARcPSD|24220820
 între foștii soți, în sfera relațiilor patrimoniale: încetează regimul matrimonial ART
. 385 NCC , dar și regimul primar
Regimul matrimonial încetează prin divorț, însă data nu coincide cu data desfacerii
căsătoriei, ci retroactiv ( de la data depunerii cererii de divorț/de la data separării în fapt );
față de terți, aceste efecte ale încetării regimului matrimoniale se produc de la data divorțului
.
Regulile care compun regimul primar se sting la data desfacerii căsătoriei .
2. între părinți și copii
 între părinți și copii: ori de câte ori există copii minori comuni, indiferemt de calea
procedurală aleasă pentru divorț, notarul public/instanța, printre alte cereri obligatorii
accesorii, trebuie să se pronunțe asupra exercitării autorității părintești
ART . 483 NCC ( 1 ) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri

care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor
părinţi.
( 2 ) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu

respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl
privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
( 3 ) Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.
ART . 503 NCC ( 1 ) Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.
( 2 ) Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un

act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este
prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.
ART . 397 NCC După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți,
afară de cazul în care instanța decide altfel.
Exercitarea autorității părintești ulterior divorțului: ținem seama fie de învoiala părinților, iar
dacă nu există învoială, ținem cont de hotărârea instanței
In cazul învoielii părinților:
Se ține cont indiferent de calea procesuală a divorțului și indiferent de motivul divorțului
74

lOMoARcPSD|24220820
In cazul divorțului non-judiciar, se pot învoi numai în sensul exercitării comune a autorității
părintești
In cazul hotărârii instanței:
Instanța se pronunță în cazul neînțelegerii între părinți sau în cazul în care învoiala părinților
nu este în acord cu interesele copilului .
Legiuitorul a instituit norme privind:
Stabilirea locuinței copilului – la părintele cu care locuiește în mod statornic; în mod

excepțional, la bunici/alte rude sau la o instituție de ocrotire
Contribuția fiecărui părinte la întreținerea copilului – pensia de întreținere în favoarea

copilului
-părintele care locuiește în mod efectiv cu copilul contribuie în natură la creșterea acestuia –
părintele care nu locuiește cu copilul, va contribui la creșterea acestuia prin contraechivalent
(bani)
Drepturile părintelui separat de copil – nu i se poate interzice, decât în mod cu totul

excepțional , contactul nemijlocit dintre părintele separat și copil
Este, în primul rând, un drept al copilului .
Contactul nemijlocit dintre părintele separat și copil se realizeaza prin vizite la domiciliul
copilului ( de regulă, o data la 2 săptămâni ) .
ART . 398 NCC ( 1 ) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior
al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de
către unul dintre părinţi.
( 2 ) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi

educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
ART . 399 NCC ( 1 ) În mod excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul
copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau
într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin
părinţilor cu privire la persoana copilului.
( 2 ) Instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de

către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.
75

lOMoARcPSD|24220820
Oricare dintre aceste măsuri presupune existența unor motive întemeiate; acestea ar putea fi
raportate la fiecare dintre părinți.
Motivele temeinice rămân la aprecierea instanței ( de exemplu : alcoolismul, boala psihică,

dependența de droguri, violența față de copil/față de celălalt părinte, condamnări, orice alt
motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de către acel parinte a
autorității părintești ) .
Dacă în legătură cu ambii părinți există aceste motive temeinice, autoritatea părintească va fi
delegată unor terți .
Numai instanța se poate pronunța cu privire la o excepție de la regula exercitării în comun a

autorității părintești .
Excepțiile care conduc la scindarea ocrotirii: excepții sub forma exercitării unilaterale a
autorității părintești; excepții sub forma execitării de către alte persoane a autorității
părintești .
Părintele / părinții separat / separați de copil au dreptul de a avea legături personale cu acesta
.
REGULI PROCEDURALE COMUNE
Orice măsură privitoare la copil se ia cu ascultarea obligatorie a acestuia, daca a împlinit 10

ani .
Măsurile cu privire la copil pot fi modificate de către instanță, la cererea oricăruia dintre
părinți, a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice
specializate pentru protecția copilului, a procurorului, dacă au survenit schimbări față de
împrejurările inițiale .
FILIAȚIA
ART.408-482 NCC
Iți asigură o poziție în arborele genealogic
Tipuri de filiație:
1. filiația firească
2. filiația prin reproducere medicală asitată
76

lOMoARcPSD|24220820
3. filiația adoptivă
Felurile de filiație au relevanță din perspectiva modulului de stabilire a rudeniei; regulile în

privinița relației dintre părinți și copil/dintre rudele părinților și copil sunt aceleași .
FILIATIA FIREASCA
Mai este denumită și filiația de sânge .
Modurile de stabilire a filiației firești :
Liniile de filiație :
 filiație maternă
 filiație paterna – din căsătorie sau din afara căsătoriei
ART.408 NCC – (1) ”Filiaţia faţă de mamă rezultă din faptul naşterii; ea se poate
stabili şi prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească.”
(2) ”Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de
paternitate.”
(3) ”Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin
hotărâre judecătorească, după caz.”
Filiația față de mamă – rezultă din faptul nașterii
Se stabilește ope legis , rezultând din faptul nașterii (în temeiul certificatului medical
constatator al nașterii) .
Se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească – sunt modalități
subsidiare, excepționale de stabilire a filiației materne .
Se poate stabili maternitatea prin recunoaștere în cazul în care :
1. nașterea nu a fost înregistrată în registrul stării civile

2. copilul a fost înregistrat ca născut din părinți necunoscuți (art.415 alin.(1) NCC)
Se poate stabili maternitatea prin hotărâre judecătorească, in cazul în care:
1. nasterea nu a fost înregistrată în registrul stării civile și nu există nici recunoaștere

2. copilul a fost înregistrat ca născut din părinți necunoscuți și nu există nici recunoaștere
3. se contestă maternitatea rezultând din actul de naștere (art.422 NCC)
77

lOMoARcPSD|24220820
ART.411 NCC – (1) ”Nicio persoană nu poate reclama o altă filiaţie faţă de mamă decât
aceea ce rezultă din actul său de naştere şi posesia de stat conformă cu acesta.”
(2) ”Nimeni nu poate contesta filiaţia faţă de mamă a persoanei care are o posesie de
stat conformă cu actul său de naştere.”
(3) ”Cu toate acestea, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o
substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât
aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice mijloc de probă.”
Filiația față de tată – se determină diferențiat, în funcție de starea civilă a mamei de la data
nașterii sau de la data concepțiunii copilului
-dacă mama era căsătorită la data nașterii/concepțiunii, copilul este din căsătorie, fiind
copilul soțului mamei (filiația se stabilește ope legis)
-dacă mama nu e căsătorită, copilul din afara căsătoriei își va putea stabili filiația fie prin
recunoaștere, fie prin hotărâre judecătorească
1. Filiația față de tatăl din căsătorie:
ART.414 NCC – (1) ”Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe
soţul mamei.”
(2) ”Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl
copilului.”
Dacă avem căsătorii succesive ale mamei, va fi considerat tată al copilului, soțul din
căsătoria subsecventă (actuală), adică soțul din căsătoria de la momentul nașterii
Dacă mama este bigamă, va fi considerat tată al copilului soțul din căsătoria nulă pentru
bigamie ART . 305 NCC
ART.414 alin.(2) NCC – neputința poate fi de ordin biologic (obiectivă) sau de ordin moral
(subiectivă)
Acțiunea în tăgada paternității:
 Titularii dreptului la acțiune :
ART.429 NCC – (1) ”Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de
mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz,
continuată şi de moştenitorii acestora, în condiţiile legii.”
78

lOMoARcPSD|24220820
(2) ”Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; când acesta este
decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale şi, dacă este cazul, a altor
moştenitori ai săi.”
(3) ”Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă,
de un curator numit de instanţa judecătorească.”
(4) ”Mama sau copilul poate introduce acţiunea împotriva soţului. Dacă acesta este
decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.”
(5) ”Tatăl biologic poate introduce acţiunea împotriva soţului mamei şi a copilului.
Dacă aceştia sunt decedaţi, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor.”
Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de către:
1. soțul mamei/fostul soț

2. mama copilului
3. pretinsul tată biologic
4. copilul beneficiar al prezumției de paternitate
5. moștenitorii fiecăruia dintre cei menționați anterior
Impotriva cui se pornește acțiunea și prescripția dreptului la acțiune (ART . 429 ( 4 ) ;

ART . 331 NCC)
1. Soțul/fostul soț pornește acțiunea împotriva copilului; dacă copilul este decedat la
acest moment, soțul/fostul soț poate acționa direct împotriva mamei sau a altor
moștenitori ai copilului
Termenul de prescripție este de 3 ani, socotit de la data la care: a cunoscut că este prezumat a
fi tatăl copilului sau a aflat ca prezumția nu corespunde adevărului
Mostenitorii soțului/fostului soț pot porni acțiunea în tăgada paternității, dacă decesul
soțului/fostului soț a intervenit în termenul de prescripție, în termen de 1 an de la data
decesului
2. Mama pornește acțiunea împotriva soțului/fostului soț; dacă soțul/fostul soț este
decedat la acest moment, mama poate introduce acțiunea în tăgada paternității împotriva
moștenitorilor
Termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii copilului
Moștenitorii mamei vor putea porni acțiunea în tăgada paternității dacă decesul mamei a
intervenit în termenul de prescripție, în termen de 1 an de la data decesului
79

lOMoARcPSD|24220820
3. Copilul pornește acțiunea împotriva celui prezumat a-i fi tată: soțul/fostul soț al
mamei; dacă tatăl prezumat este decedat, se introduce acțiunea în tăgada paternității
împotriva moștenitorilor
Dreptul la acțiune este imprescriptibil în timpul vieții copilului
Moștenitorii copilului vor putea porni acțiunea în tăgada paternității în termen de 1 an de la

data decesului copilului
4. Pretinsul tată biologic va acționa împotriva tatălui prezumat și împotriva copilului

(pentru ca hotărârea să fie opozabilă copilului); dacă aceștia sunt decedați (oricare dintre ei
sau amândoi), se poate îndrepta împotriva moștenitorilor
Dreptul la acțiune este imprescriptibil în timpul vieții pretinsului tată biologic
Moștenitorii vor putea porni acțiunea în termen de 1 an de la data decesului pretinsului tată
ART . 432 NCC – ( 1 ) ”Acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de către cel care se
pretinde tată biologic poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternităţii sale
faţă de copil.”
(2) ”Dreptul la acţiune nu se prescrie în timpul vieţii tatălui biologic. Dacă acesta a
decedat, acţiunea poate fi formulată de moştenitorii săi în termen de cel mult un an de
la data decesului.”
(3) ”Dispoziţiile art. 429 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”
Admisibiliatea acțiunii este condiționată de dovada paternității față de pretinsul tată
Indiferent că vorbim despre maternitate sau paternitate, indiferent dacă vorbim de filiația din
căsătorie sau din afara căsătoriei, este important să determinăm timpul probabil al
concepțiunii copilului
Prezumția timpului legal al concepțiunii :
ART.412 NCC – (1) ”Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi
dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.”
(2) ”Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o
anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui
interval.”
Determinarea timpului legal al concepțiunii prezintă importanță deoarece probațiunea trebuie

să poarte asupra faptelor petrecute în acest interval, dar nu în totalitatea lui, ci este suficient
un subinterval; proba se face științific (expertize medico-legale) .
Curs 11
80

lOMoARcPSD|24220820
In cazul moștenitorilor, dreptul la acțiune este prescriptibil în termen de 1 an de la data

decesului autorului .
Aplicarea în timp a dispozițiilor privind filiația
ART.47 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a NCC – ”Stabilirea filiației,
tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusa dispozițiilor
Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după
intrarea lui în vigoare.”
Regimul juridic al acțiunii în tăgada paternității:
Titularii dreptului la acțiune (art.54 Codul familiei):
1. Soțul/fostul soț
2. Mama copilului
3. Copilul
Acțiunea poate fi continuată de moștenitori; aceștia nu pot declanșa ațiunea; dacă decesul
oricăruia dintre titulari intervine în cursul judecății, moștenitorii pot continua acțiunea; în
actuala reglementare, moștenitorii sunt titulari ai dreptului la acțiunea în tăgada paternității
Impotriva cui se pornește acțiunea și prescripția dreptului la acțiune :
1. Soțul mamei/fostul soț, acționeaza împotriva copilului; dacă copilul este decedat,
acțiunea soțului/fostului soț se îndreaptă împotriva mamei; termenul de prescripție este
de 3 ani, socotit de la data aflării nașterii (de la data la care soțul/fostul soț a aflat că
prezumția nu corespunde realității)
2. Mama acționează împotriva soțului/fostului sot; dacă acesta este decedat, acțiunea se
îndreaptă împotriva moștenitorilor soțului/fostului soț; termenul de prescripție este de
3 ani, socotit de la data nașterii copilului
3. Copilul acționează împotriva soțului/fostului soț al mamei; dacă a intervenit decesul
soțului/fostului soț, acțiunea se îndreaptă împotriva moștenitorilor; termenul de
prescripție este de 3 ani socotit de la data nașterii copilului; dacă acțiunea nu a fost
exercitată în timpul minorității copilului de către mamă sau un alt reprezentant legal,
avem un nou termen de prescripție de 3 ani care curge de la data majoratului copilului
Aspecte procesuale:
Competența aparține instanței de tutelă .
81

lOMoARcPSD|24220820
Părinții și copilul vor fi citați în toate cauzele referitoare la filiație, chiar și atunci când nu au
calitatea de reclamant sau de pârât ( ART . 436 NCC – ”Părinții și copilul vor fi citați în toate
cauzele referitoare la filiație, chiar și atunci când nu au calitatea de reclamant sau de
pârât.”) .
Este inadmisibilă renunțarea la drept; este posibilă renunțarea la judecată
Obiectul probațiunii: este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului ( ART .414 alin.
(2) NCC – ”Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl
copilului.”); în cazul acțiunii introduse de pretinsul terț tată biologic, acesta trebuie să facă
dovada paternității sale față de copil ( ART .432 alin.(1) NCC – ”Acțiunea în tăgada
paternității introdusă de către cel care se pretinde tată biologic poate fi admisă numai dacă
acesta face dovada paternității sale față de copil.”)
Hotărârea instanței de admitere a acțiunii are efect declarativ, modificarea stării civile
operând retroactiv, până la data nașterii celui în cauză sau, în ceea ce privește drepturile,
până la data concepțiunii acestuia ( ART . 36 NCC – ”Drepturile copilului sunt recunoscute
de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu. Dispozițiile art.412 referitoare la timpul
legal al concepțiunii sunt aplicabile.”)
FILIAȚIA COPILULUI DIN AFARA CĂSĂTORIEI
*copil din afara căsătoriei = copilul născut de o femeie necăsătorită nici la data nașterii
copilului, nici la data concepției acestuia, dar și copilul născut sau conceput în timpul
căsătoriei mamei, dar a cărui paternitate prezumată a fost tăgăduită ”definitiv”
Modurile de stabilire a filiației paterne din afara căsătoriei:
ART.408 alin.(3) NCC – (3) ”Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin
recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.”
 stabilirea filiației paterne din afara căsătoriei prin recunoaștere

Condițiile de valabilitate ale recunoașterii : ART . 415-420 NCC
In ceea ce privește copilul : la data la care se exprimă recunoașterea , el trebuie să aibă

calitatea de copil din afara căsătoriei ( adică la data recunoașterii, nu are o filiație paternă
stabilită potrivit legii ) ; după moartea copilului, recunoașterea este eficace numai daca
defunctul copil a lăsat descendenți firești .
82

lOMoARcPSD|24220820
In ceea ce privește autorul recunoașterii : dreptul de a recunoaște filiația are caracter

personal , nu se transmite moștenitorilor ( se poate și prin mandatar, cu procură specială și
autentică ) ; minorul necăsătorit poate recunoaște singur pe copilul său, dacă are
discernământ ( minorul care a împlinit 14 ani ) ; recunoașterea poate fi exprimată, la alegerea
autorului în una dintre următoarele forme: declarație la serviciul de stare civilă, înscris
autentic sau testament, indiferent de forma acestuia .
ART . 416 ( 3 ) NCC Recunoașterea, chiar dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă.
Inlăturarea recunoașterii : este posibilă prin contestarea recunoașterii și prin nulitatea

recunoașterii; amândouă au caracter judiciar
- Contestarea recunoașterii – ART . 420 alin.( 1 ) NCC ”Recunoaşterea care nu

corespunde adevărului poate fi contestată oricând şi de orice persoană interesată.”
(2) ”Dacă recunoaşterea este

contestată de celălalt părinte, de copilul recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada
filiaţiei este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi.”
- titularii dreptului la acțiune – orice persoană interesată
- acțiunea se îndreptă împotriva autorului recunoașterii (sau a moștenitorilor) sau împotriva

copilului (sau a moștenitorilor)
- dreptul la acțiune este imprescriptibil extinctiv
- nulitatea recunoașterii – poate fi absolută ART.418 NCC sau relativă ART . 419
alin. ( 1 ) NCC ; ambele au caracter judiciar .
- nulitatea absolută apare în următoarele situații:
1. copilul are, la data recunoașterii, legătura de filiație stabilită (acoperire: dacă ulterior
recunoașterii, filiația mai întâi stabilită este înlăturată prin hotărâre judecătorească,
mărturisirea inițial lipsită de efecte juridice devine valabilă)
2. recunoașterea privește un copil decedat fără descendenți firești
3. nerespectarea condițiilor de formă
4. recunoașterea făcută de o altă persoană decât autorul mărturisirii de paternitate sau
repreezentantul acestuia având procură specială și autentică
-nulitatea relativă apare în următoarele situații:
1. eroarea ; dolul ; violența

2. lipsa discernământului autorului recunoașterii la momentul recunoașterii
83

lOMoARcPSD|24220820
Nulitatea relativă trebuie invocată în fața instanței în termenul de prescripțe de 3 ani, care
curge de la data în care s-a aflat de eroarea, dolul sau lipsa discernământului sau de la data
încetării violenței
 stabilirea filiației partene din afara căsătoriei prin hotărâre judecătorească

ART . 424 NCC – ”Dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaște pe copil, paternitatea
acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.”
Titularii dreptului la acțiune :
ART . 425 NCC – (1) ”Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine
copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către
reprezentantul lui legal.”
(2) ”Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată şi de moştenitorii copilului,
în condiţiile legii.”
(3) ”Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi pornită şi împotriva

moştenitorilor pretinsului tată.”
Acțiunea în stabilirea paternității aparține : copilului (minor sau major) sau

moștenitorii acestuia, în cazul în care este decedat
Acțiunea se îndreptă împotriva pretinsului tată sau împotriva moștenitorilor săi, dacă
acesta este decedat
Dreptul la acțiune este imprescriptibil în timpul vieții copilului ART . 423 ( 5 ) NCC ;
dreptul la acțiune recunoscut moștenitorilor, se prescrie în termen de 1 an de la decesul
titularului acțiunii
Aspecte procesuale:
1. competența aparține instanței de tutelă
2. părinții și copilul vor fi citați în toate cauzele referitoare la filiație, chiar și atunci când nu
au calitatea de reclamant sau de pârât ART . 436 NCC
3. este inadmisibilă renunțarea la drept
4. obiectul probațiunii: paternitatea pretinsului tată ART . 426 NCC – mijloc de probă ;
această prezumție operează condiționat de faptul că părinții să fi conviețuit în perioada
timpului legal al concepției
84

lOMoARcPSD|24220820
5. hotărârea instanței de admitere a acțiunii, are efect declarativ, modificarea stării civile
operând retroactiv, până la data nașterii celui în cauză sau, în ceea ce privește drepturile,
până la data concepțiunii acestuia ART . 36 NCC
Dreptului la despăgubiri al mamei
ART . 428 NCC ( 1 ) Mama copilului poate cere pretinsului tată să îi plătească jumătate
din :
a) cheltuielile naşterii şi ale lehuziei;
b) cheltuielile făcute cu întreţinerea ei în timpul sarcinii şi în perioada de lehuzie.”
( 2 ) Mama poate solicita aceste despăgubiri chiar şi atunci când copilul s-a
născut mort sau a murit înainte de pronunţarea hotărârii privind stabilirea paternităţii.
( 3 ) Dreptul la acţiune al mamei se prescrie în termen de 3 ani de la naşterea

copilului.
( 4 ) Mama nu poate cere aceste despăgubiri dacă nu a formulat şi acţiune

pentru stabilirea paternităţii.
( 5 ) În afara cheltuielilor prevăzute la alin. (1), mama şi moştenitorii ei au

dreptul la despăgubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.”
- obligația corelativă este în sarcina bărbatului față de care , prin hotărârea instanței , a fost
stabilită paternitatea copilului .
- mama , în numele copilului , poate porni acțiunea în stabilirea paternității împotriva

moștenitorilor pretinsului tată , dar, într-o astfel de formulă litigioasă, ea nu va putea obține
despăgubiri .
Condițiile dreptului la despăgubiri al mamei :
1. mama a promovat acțiunea în stabilirea paternității ( despăgubirile pot fi cerute și într-

un alt proces, nu neapărat în procesul de tăgadă a paternității )
2. dreptul la acțiunea este prescriptibil în termen de 3 ani de la data nașterii copilului
( dreptul la acțiune în stabilirea paternității este imprescriptibil în timpul vieții
copilului; dacă acțiunea se promovează după trecerea celor 3 ani, mama nu mai poate
profita de dreptul ei la despăgubiri )
85

lOMoARcPSD|24220820
Acțiunea în stabilirea paternității în reglementarea Codului familiei
ART . 59 Codul familiei : Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine
copilului si se porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de
reprezentantul lui legal.
Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece asupra mostenitorilor copilului;

ei pot continua actiunea pornita de acesta.
Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.
Titularul dreptului la acțiune – numai copilul
Acțiunea se îndrepta împotriva pretinsului tata , iar daca acesta a decedat, acțiunea se
îndrepată împotriva moștenitorilor pretinsului tată .
Dreptul mamei de a porni acțiunea se ”prescrie” în termen de 1 an socotit, ca regulă,

de la data nașterii copilului .
FILIAȚIA PRIN REPRODUCERE MEDICAL ASISTATĂ CU TERȚ DONATOR
Reproducerea umană asistată medical reprezintă practici clinice și biologice care

permit concepțiunea in vitro, transferul de embrioni, inseminarea artificială, precum și orice
alte tehnici care fac posibilă procreația în afara procesului natural.
Principii
86

lOMoARcPSD|24220820
1. Prezervarea principiului mater in jure seper certa est – maternitatea se stabilește, ca și

în cazul copilului născut prin concepțiune naturală, în temeiul faptului nașterii de către
o femeie a unui copil anume, de plin drept, prin efectul legii
- maternitatea se dovește prin actul de naștere întocmit în registrul de stare civilă, precum și
prin certificatul de naștere eliberat pe baza acestuia
- ART . 411 ( 3 ) NCC Dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o
subtituire e copil ori că a fost inregistrata ca mamă a unui copil o altă femeie decat cea care l-
a născut, se poate face dovada adevăratei filiații cu orice mijloc de probă
2. Confidentialitatea oricăror informații în legătura cu reproducerea umană asistată –

ART . 445 ( 1 ) NCC Orice informații privind reproducerea umană asistată medical
sunt confidențiale.
excepție – poate fi autorizat de catre instanță accesul la informații
ART . 445 NCC ( 2 ) Cu toate acestea, în cazul în care, în lipsa unor astfel de informaţii,
există riscul unui prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane astfel concepute sau a
descendenţilor acesteia, instanţa poate autoriza transmiterea lor, în mod confidenţial,
medicului sau autorităţilor competente.”
( 3 ) De asemenea, oricare dintre descendenţii persoanei astfel concepute poate

să se prevaleze de acest drept, dacă faptul de a fi privat de informaţiile pe care le cere poate
să prejudicieze grav sănătatea sa ori pe cea a unei persoane care îi este apropiată.
Temeiul de fapt este existența unui risc a unui prejudiciul grav de sănătate ; cererea se face
de către persoana astfel concepută sau de către descendenții acesteia
Informația nu va ajunge însă la persoanele care fac cererea , ci la medici și cei care se
îngrijesc de prevenirea riscului de sănătate .
3. Excludera oricărei legături de filiație între copil și donator

ART . 441 ( 1 ) NCC Reproducerea umană asistată medical cu terț donator nu determină
nicio legătură de filiație între copil și donator.
4. Asimilarea situației juridice a copilului astfel conceput cu situația copilului născut prin
concepțiune naturală
ART . 446 NCC Tatăl are aceleași drepturi și obligații față de copilul născut prin
reproducere asistată medical cu terț donator ca și față de un copil născut prin concepțiune
naturală.
5. Caracterul imutabil al filiației
87

lOMoARcPSD|24220820
ART . 443 ( 1 ) NCC Nimeni nu poate contesta filiația copilului pentru motive ce țin de
reproducerea asistată medical și nici copilul astfel născut nu poate contesta filiația sa.
Față de tată , copilul născut în acest fel nu are nicio legătura biologică .
Filiația pe care legea o afisează e o ficțiune ( de obicei față de tată ; poate fi și față de mamă ,
atunci când se face transfer de embrioni ) .
Nu interesează filiația reală , ci cea atribuită persoanei .
Nimeni nu poate contesta filiația copilului din motive care țin tocmai de caracterul medical
asistat al concepțiunii ( nici chiar copilul astfel conceput ) .
Condiții privitoare la părinții beneficiari:
1. cine poate fi părinte

ART . 441 ( 3 ) NCC Părinții, în sensul dat de prezenta secțiune, nu pot fi decât un bărbat și
o femeie sau o femeie singură.
 membrii unui cuplu căsătorii sau nu

 femeia singură
ART . 442 ( 1 ) NCC Părinţii care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea
asistată medical cu terţ donator trebuie să îşi dea consimţământul în prealabil, în condiţii care
să asigure deplina confidenţialitate, în faţa unui notar public care să le explice, în mod
expres, consecinţele actului lor cu privire la filiaţie.
-consimțământul fiecăruia dinte viitorii părinți: prealabil, să fie informat, să fie exprimat în
fața unui notar public
ART . 442 ( 2 ) NCC Consimţământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării
unei cereri de divorţ sau al separaţiei în fapt, survenite anterior momentului concepţiunii
realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricând, în scris,
inclusiv în faţa medicului chemat să asigure asistenţa pentru reproducerea cu terţ donator.
Revocarea consimțământului : oricând , până la realizarea intervenției, în formă scrisă
Ineficacitatea consimțământului – deces , inițierea divortului , separarea în fapt .
2. moduri de stabilire a filiației
In cazul filiației materne – rezultă din faptul nașterii
88

lOMoARcPSD|24220820
In cazul filiației paterne – se stabilește în funcție de starea civilă a mamei: daca mama a fost
căsătorita la momentul concepției / nașterii, copilul este prezumtat a fi din căsătorie sau din
afara căsătoriei, dacă mama nu e căsătorită
In cazul copilului din afara căsătoriei , filiația față de tată se stabilește prin recunoaștere sau
prin hotărâre judecătorească
Tăgada paternității în cazul copilului din căsătorie – ART . 443 ( 2 ) ( 3 )
ART . 443 NCC ( 1 ) Nimeni nu poate contesta filiaţia copilului pentru motive ce ţin de
reproducerea asistată medical şi nici copilul astfel născut nu poate contesta filiaţia sa.
( 2 ) Cu toate acestea, soţul mamei poate tăgădui paternitatea copilului, în

condiţiile legii, dacă nu a consimţit la reproducerea asistată medical realizată cu ajutorul unui
terţ donator.
( 3 ) În cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod, dispoziţiile

privind tăgăduirea paternităţii rămân aplicabile.
Temeiul de fapt al acțiunii în tăgăduirea paternității este : lipsa consimțământului

soțului/fostului soț al mamei ( dreptul la acțiune aparține exclusiv soțului / fostului soț ) ; se
contestă caracterul medical asistat al conceptiunii (regimul de drept comun al acțiunii în
tăgada paternității ) .
Lipsa consimțământului : nu a fost exprimat / a fost refuzat ; a fost revocat anterior realizării
intervenției medicale ; a rămas fără efect ; lipsa consimțământului trebuie raportat la data
intervenției medicale .
Dacă mama s-a căsătorit ulterior intervenției medicale , soțul mamei este prezumat tatăl
copilului .
Acțiunea în tăgăduirea paternității este admisibilă : a consimțit doar mama ( femeia

singură ) ; a consimțit și partenerul mamei , un alt bărbat decat soțul .
Acțiunea în tăgăduirea paternității este inadmisibilă dacă soțul mamei este fostul partener al
acesteia .
Filiația paternității din afara căsătoriei :
ART . 444 NCC Cel care, după ce a consimţit la reproducerea asistată medical cu terţ
donator, nu recunoaşte copilul astfel născut în afara căsătoriei răspunde faţă de mamă şi faţă
de copil. În acest caz, paternitatea copilului este stabilită pe cale judecătorească în condiţiile
art. 411 şi 423.
Premise : există un consimțământ a bărbatului ( partenerul mamei ) ; copilul născut este din
afara căsătoriei
89

lOMoARcPSD|24220820
Se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească .
Dacă se ajunge la calea judecătorească, titularul dreptului la acțiune este copilul minor ( sau
moștenitorii acestuia ) ; acțiunea se îndreaptă împotriva pretinsului tată ( sau al
moștenitorilor acestuia ) ; dreptul la acțiune este imprescriptibil în timpul vieții copilului .
Dreptul la despăgubiri al memei se acordă în aceleași condiții ca și în dreptul comun .
Curs 12
PRINCIPIILE ADOPȚIEI
ART . 425 NCC ; ART . 1 din Legea nr.273/2004
1. Interesul superior al copilului

-adopția este o măsură alternativă de ocrotire a copilului
-adopția se va dispuse de către instanță doar dacă această măsură este în interesul superior al
copilului
2. Creșterea și educarea copilului într-un mediu familial

-dintre adoptatori au preferință cuplurile căsătorite
3. Continuitatea creșterii și educării copilului, ținându-se seama de originea sa

etnică, culturală și lingvistică
4. Celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției
5. Informarea copilului și luarea în considerare a opiniei acestuia în raport cu

vârsta și gradul său de maturitate
-copilul care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatoriu ascultat
-dacă instanța dorește să asculte și un copil care nu a împlinit 10 ani, o poate face
6. Garantarea confidențialității în ceea ce privește datele de identificare ale

adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum și în ceea ce
privește identitatea părinților firești
-identitatea părinților firești poate fi aflată de orice persoană adoptată, după împlinirea
vârstei de 18 ani
90

lOMoARcPSD|24220820
-este de evitat întâlnirea părinților firesști cu adoptatorii potențiali
-părinții adoptatori au obligația de a informa copilul despre faptul că este adoptat
CONDIȚIILE DE VALABILITATE ALE ADOPȚIEI – ART . 455-468 NCC , Legea

nr.273/2004
Condiții de formă – procedura adopției parcurge 3 etape:
a) Încuviințarea deschiderii procedurii adopției

b) Încredințarea copilului în vederea adopției – copilul este încredințat pentru o perioadă
de cel puțin 90 de zile adoptatorului potențial
c) Încuviințarea adopției
Fiecare etapă este finalizată printr-o hotărâre judecătorească definitivă ; din momentul în
care devine definitivă hotărârea, se poate trece la etapa următoare .
Adopția , ca fapt definitiv , se raportează la momentul rămânerii definitive a încuviințării

adopției .
ART . 43 ( 1 ) teza I din Legea nr.273/2004 Există situații de excepție , în care instanța este
sesizată direct cu cererea de încuviințare a adopției , dacă adopția privește :
1. o persoană având capacitate deplină de exercițiu
2. adoptatul este copilul firesc al celuilalt soț
3. adopția se referă la copilul adoptat al celuilalt soț sau al partenerului

consensual
ART . 42 din Legea nr.273/2004 Există situații de excepție , în care este omisă faza de
încredințare a copilului în vederea adopției , dacă:
1. copilul este în plasament de cel puțin 2 ani la familia care dorește să îl adopte
2. adopția copilului de către tutore, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data instituirii
tutelei
91

lOMoARcPSD|24220820
Condițiile de fond – includ cerințe de fond și impedimente
→ cerințele de fond privitoare la cel care urmeaza a fi adoptat:
-vârsta adoptatului
ART . 455 NCC ( 1 ) Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacităţii depline de
exerciţiu.
( 2 ) Cu toate acestea, poate fi adoptată, în condiţiile legii, şi persoana care a

dobândit capacitate deplină de exerciţiu, dacă a fost crescută în timpul minorităţii de către cel
care doreşte să o adopte.
Regula : adoptatul este copil .
Excepții : adoptatul având capacitate deplină de exercițiu, crescut în timpul minorității

de către adoptator .
- nu poate fi adoptat copilul al cărui părinții firești nu au împlinit vârsta de 14 ani ( ART . 10
din Legea nr.273/2004 )
ART . 7 alin.(4) din Legea nr.273/2004 – ”Copilul din afara căsătoriei, recunoscut de tată
pe cale administrativă, precum și copilul a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre
judecătorească prin care s-a luat act de recunoașterea de către tată sau care consfințește
învoiala părților, fără a se fi cercetat temeinicia cererii, pot fi adoptați de către soția tatălui
numai dacă filiația este confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda serologica
ADN.”
-copilul adoptat este lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților firești
sau, pentru a proteja intersele sale, nu poate fi lăsat în grija acestora
-consimțământul adoptatului, dacă a împlinit vârsta de 10 ani
- consimțământul la adopție al copilului se exprimă în fața instanței, în faza finală a

procedurii adopției ( faza încuviințării adopției ) – ART . 14 alin.(2) din Legea nr.273/2004
- ascultarea este obligatorie în primele două faze ale procedurii
- consimțământul copilului se ia în etapa finala, iar peste refuzul acestuia nu se poate trece
-consimțământul părinților firești și/sau ai tutorelui, dacăă adopția privește un

copil, afară de adopția succesivă a aceluiași copil
ART . 464 NCC ( 1 ) ”Dacă unul dintre părinţii fireşti este necunoscut, mort, declarat mort,
precum şi dacă se află, din orice motiv, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa,
consimţământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambii părinţi se află în una dintre
aceste situaţii, adopţia se poate încheia fără consimţământul lor.
92

lOMoARcPSD|24220820
( 2 ) Părintele sau părinţii decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti ori

cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi
la adopţia copilului. În aceste cazuri, consimţământul celui care exercită autoritatea
părintească este şi el obligatoriu.
( 3 ) Persoana căsătorită care a adoptat un copil trebuie să consimtă la adopţia

aceluiaşi copil de către soţul său. Consimţământul părinţilor fireşti nu mai este necesar în
acest caz.
Consimțământul părinților firești nu se cere dacă părintele este necunoscut , mort,

declarat mort ori aflat , din orice împrejurare , în neputință de a-și manifesta voința .
Dacă ambii părinți firești se află în vreuna din aceste situații, adopția se poate încheia
fără consimțământul lor .
Consimțământul tutorelui se cere atunci când ambii părinți sunt decedați, necunoscuți,
declarați morți sau dispăruți .
Se cere și consimțământul părinților și cel al tutorelui în următoarele situații:

părintele / părinții sunt decăzuți din exercițiu drepturilor părintești sau li s-a aplicat pedeapsa
interzicerii drepturilor părintești .
Consimțământul părinților / tutorelui se cere în fața instanței, în etapa de încuviințare a

deschiderii adopției ( art.13 alin.(1) din Legea nr. 273/2004 )
Instanța poate solicita din nou consimțământul părinților firești dacă există indicii că
au intervenit elemente noi, de natură să determine revenirea asupra acestuia ( art.50 alin.(1)
din Legea nr.273/2004 )
Dacă până la pronunțarea hotărârii de încuviințare a adopției dispare cauza care a făcut
imposibilă exprimarea consimțământului de către unul dintre părinții firești, oricare dintre
părinți poate solicita , iar Direcția Generală este obligată ă solicite revizuirea hotărârii .
Calitățile consimțământului – ART . 465 NCC Părinţii fireşti ai copilului sau, după
caz, tutorele trebuie să consimtă la adopţie în mod liber, necondiţionat şi numai după ce au
fost informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra încetării
legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine. – informat , liber , necondiționat
Data consimțământului – consimțământul poate fi dat numai după trecerea unui

termen de 60 de zile de la data nașterii copilului ART . 466 ( 1 ) NCC
Revocarea consimțământuui – consimțământul poate fi revocat în termen de 30 de zile

de la data exprimării lui ART . 466 ( 2 ) NCC
93

lOMoARcPSD|24220820
Refuzul părinților firești/tutorelui de a consimți la adopție – ART . 467 NCC ; adopția

poate fi încuviințată de către instanța de tutelă , dacă se constată caracterul abuziv al
refuzului de a consimți si se apreciază că adopția este în interesul superior al copilului ( art.8
alin.(2) din Legea nr.273/2004 )
→cerințele de fond privitoare la persoana care adoptă
-vârsta adoptatorului – cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul
-adopția trebuie să afișeze o relație asemănătoare filiației firești
-pentru motive temeinice, se poate încuviința adopția, dacă diferența de vârstă este de cel
puțin 16 ani ART . 460 ( 2 ) NCC
-capacitatea deplină de exercițiu
-să aibă aptitudinea de a adopta – să posede garanții morale și condiții materiale

necesare creșterii, educării și dezvoltării armonioase a copilului și garanții parentale
-aptitudinea de a adopta este omisă în cazul în care adoptatul: are capacitate deplină de
exercițiu; este copilul firesc / adoptat al celuilalt soț; este copilul adoptiv al partenerului
consensual ART . 484 NCC ; ART . 24 din Legea nr.273/2004
-consimțământul adoptatorului /al soților adoptatori
-în cazul adoptatorului căsătorit, care adoptă singur copilul – se va cere un consimțământ de
adoptator, dar avem nevoie și de acordul soțului, cu titlu de neîmpotrivire la adopția
solicitată
-în cazul adoptatorilor căsătoriți – se va cere consimțământul de adoptator al fiecărui soț
-consimțământul adoptatorului/adoptatorilor/ai soțului părintelui adoptator se va exprima în

fața instanței, în ultima fază, aceea a încuviințării adopției
→impedimente la adopție
-pluralitatea de adoptați – este interzisă, în principiu, adopția fraților de către

persoane sau familii diferite, indiferent de sexul fraților ( ART . 456 NCC)
-se urmărește ca frații să fie ținuți împreună
Prin excepție , se acceptă ca frații să fie adoptați de familii diferite, dacă: adopția de către
persoane/familii diferite este în interesul lor superior ( spre exemplu : copiii din căsătorii
diferite adoptați de soțul părintelui, când sunt mulți frați )
94

lOMoARcPSD|24220820
-este interzisă adopțția între frați, indiferent de sex ( ART . 457 NCC)
-adopția a doi soți/foști soți de către același adoptator/familie adoptatoare,

precum și adopția între soți/foști soți ( ART . 458 NCC)
-adopția de către persoane cu boli psihice sau handicap mintal ART .459 NCC
-adopția nu va fi încuviințată dacă soțul persoanei care dorește să adopte (singură) este
bolnav psihic sau are handicap mintal ART . 7 alin.(3) din Legea nr.273/2004
-adopția simultană sau succesivă de către mai mulți adoptatori ART . 462 ( 1 )
NCC
Excepții ART . 462 ( 1 ) și ( 2 ) NCC :
 adopția simultană sau succesivă de către adoptatorii soț și soție

 adopția succesivă în cazul decesului adoptatorului/soților adoptatori (la data
încuviințării noii adopții, adopția anterioară încetează)
 adopția succesivă în cazul încetării din orice motiv al adopției anterioare
-adopția poate înceta fie prin desfacere, fie prin nulitate/anulare
 adopția succesivă a copilului de către partenerul consensual al părintelui adoptiv,

singur și necăsătorit ART . 6 alin . ( 2 ) lit.c) din Legea nr.273/2004 cu modificările
din 2014
Condiții :
Privitoare la adoptat :
-trebuie să fie copil ;
- părintele său, adoptiv, este singur și necăsătorit
Privitoare la adoptator :
- necăsătorit
- să aibă o relație stabilă cu părintele adoptiv
- de sex opus părintelui adoptiv
- nu este rudă cu părintele adoptiv
- să probeze că a participat direct și nemijlocit la creșterea și îngrijirea copilului pentru
o perioadă neîntreruptă de cel puțin 5 ani – proba se face prin declarație asumată de
adoptator în fața unui notar public
95

lOMoARcPSD|24220820
ART . 469 NCC Adopția produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătorești prin care a fost încuviințată.
ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ
ART . 2 din Legea nr.273/2004 În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au
următoarele semnificații :
d) adopție internațională = adopția în care adoptatorul sau familia adoptatoare și copilul ce

urmează să fie adoptat au reședința obișnuită în state diferite, iar, în urma încuviințării
adopției, copilul urmează să aibă aceeași reședință obișnuita cu cea a adoptatorului”
-nu interesează cetățenia , ci strict reședința
ART . 74 ( 2 ) din Legea nr.273/2004 – ”Instanțele judecătorești române sunt exclusiv

competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă copilul care urmează a fi
adoptat are reședința obișnuită în România și este cetățean român sau apatrid.”
Curs 13
Efectele adopției:
 stabilirea filiației și a rudeniei adoptive, concomitent cu stingerea filiației și a rudeniei
firești
Efectele asupra ART . 470. ( 1 ) Prin adopţie se stabilesc filiaţia între adoptat şi
rudeniei cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi
rudele adoptatorului.
(2) Raporturile de rudenie încetează între adoptat şi
descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii fireşti şi rudele
acestora, pe de altă parte.
(3) Când adoptator este soţul părintelui firesc sau adoptiv,
legăturile de rudenie a adoptatului încetează numai în raport cu
părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit
cu adoptatorul.
Se menține impedimentul la căsătorie fondat pe rudenia firească ART . 274 ( 4 ) NCC

 transferul drepturilor și îndatoririlor părintești dinspre părinții firești înspre părinții
adoptatori
-vorbim despre acest transfer numai în cazul copiilor adoptați; în cazul persoanelor cu
capacitate deplină de exercițiu adoptate, nu se mai pune problema ocrotirii părintești
 modificarea numelui și a prenumelui persoanei adoptate
96

lOMoARcPSD|24220820
-adoptatul căsătorit, având un nume comun cu soțul, poate primi pe timpul căsătoriei numele
adoptatorului numai dacă există consimțământul celuilalt soț, acordat în fața instanței care
încuviințează adopția ART . 473 ( 4 ) NCC
-instanța, încuviințând adopția, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat, la
cererea părintelui sau a părinților adoptivi, pentru motive temeinice și cu consimțământul
copilului care a împlinit 10 ani ART . 473 ( 3 ) NCC
Încetarea adopției :
ART . 475-482 NCC , ART . 71-73 din Legea nr.273/2004
ART . 475 NCC Încetarea adopției poate interveni prin desfacere sau ca urmare a anulării
ori a constatării nulității sale.
Desfacerea adopției poate fi de drept , facultativă sau cu titlu de sancțiune .
Nulitatea adopției poate fi relativă sau absolută
 Desfacerea de drept a adopției
ART . 462 ( 2 ) Cu toate acestea, o nouă adopţie poate fi încuviinţată atunci când:
a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se
consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a
noii adopţii;
-condiții cumulative: decesul părintelui/părinților adoptatori; încuviințarea definitivă a unei

noi adopții
 Desfacerea facultativă a adopției
ART . 476 ( 2 ) NCC
Condiții cumulative : este necesară luarea unei măsuri de protecție privitoare la adoptat ;
desfacerea adopției este în interesul superior al copilului .
Măsurile de protecție specială ART . 59 din Legea nr.272/2004 : plasamanetul , plasamentul
în regim de urgență , supravegherea specializată
Situațiile în care este necesară luarea unei măsuri de protecție a copilului :
-părinți decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești/pedeapsa
interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorești morți sau
dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela
-nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile lor
-abuzat sau neglijat
-găsit sau părăsit în unități sanitare
97

lOMoARcPSD|24220820
-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nu răspunde penal

art.60 din Legea nr.272/2004
-copilul al cărui unic ocrotitor legal sau ambii părinți au fost reținuți, internați sau, din
orice motiv, nu-și pot exercita drepturile și obligațiile privitoare la copil
art.68 alin.(2) din Legea nr.272/2004
 Desfacerea cu titlu de sancțiune
Desfacerea adopţiei ART . 477 ( 1 ) Adopţia poate fi desfăcută la cererea
la adoptatorului sau a familiei adoptatoare, dacă adoptatul a
cererea atentat la viaţa lor sau a ascendenţilor ori descendenţilor lor,
adoptatorului precum şi atunci când adoptatul s-a făcut vinovat faţă de
adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de
libertate de cel puţin 2 ani.
( 2 ) Dacă adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor
adoptatului, adopţia poate fi desfăcută la cererea celor care ar fi
venit la moştenire împreună cu adoptatul sau în lipsa acestuia.
Desfacerea ART . 478 Adopţia poate fi desfăcută la cererea adoptatului

adopţiei la dacă adoptatorul s-a făcut vinovat faţă de adoptat de faptele
cererea adoptatului prevăzute de art. 477.
La cererea adoptatorului :
Temeiul de fapt – o faptă penală îndreptată împotriva persoanei : atentat la viață; fapta
penală pedepsită cu închisoarea e cel puțin 2 ani .
Atentatul la viață se cere a fi îndreptat împotriva părinților / părintelui adoptator sau
împotriva ascendențior / descendenților părintelui adoptiv ( soțul părintelui adoptiv nu este
inclus în enumerarea legiuitorului ) .
Dacă vorbim despre alte fapte penale, subiectul pasiv trebuie să fie doar părintele adoptator .
Indiferent de temeiul de fapt, cererea poate avea ca obiect numai adopția persoanei care, la
data cererii în desfacere , are capacitate deplină de exercițiu , chiar dacă a atentat la viaţa lor
sau a ascendenţilor ori descendenţilor lor, precum şi atunci când adoptatul s-a făcut vinovat
faţă de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin
2 ani
La cererea adoptatului :
Temeiul de fapt – o faptă penală îndreptată împotriva persoanei : atentat la viață; fapta
penală pedepsită cu închisoarea e cel puțin 2 ani .
98

lOMoARcPSD|24220820
Atentatul la viață se cere a fi îndreptat împotriva părinților / părintelui adoptator sau

împotriva ascendențior / descendenților părintelui adoptiv ( soțul părintelui adoptiv nu este
inclus în enumerarea legiuitorului ) .
Dacă vorbim despre alte fapte penale, subiectul pasiv trebuie să fie doar adoptatul .
-poză
 Nulitatea relativă a adopției
Anularea adopţiei ART . 479 ( 1 ) Adopţia poate fi anulată la cererea oricărei
persoane chemate să consimtă la încheierea ei şi al cărei
consimţământ a fost viciat prin eroare asupra identităţii
adoptatului, dol sau violenţă.
( 2 ) Acţiunea poate fi formulată în termen de 6 luni de la
descoperirea erorii sau a dolului ori de la data încetării
violenţei, dar nu mai târziu de 2 ani de la încheierea adopţiei.
Motivele de anulare a adopției – viciile de consimțământ ( eroarea constituie viciu de

consimțământ numai dacă poartă asupra identității adoptatului ) .
Dreptul la acțiune apaține oricăreia dintre persoanele chemate să consimtă la adopție –
adoptatul ( dacă a împlinit 10 ani ) ; adoptatorul / adoptatorii .
Alături de adoptat , dacă este copil , va consimți și părinții / părintele firesc sau , dacă aceștia
nu pot, tutorele ( sau dacă copilul ese sub tutelă, vor consimți atât părinții firești, cât și
tutorele ) .
Alături de adoptator , va consimți și soțul adoptatorului .
Prescripția dreptului la acțiune este de 6 luni, socotit în funcție de viciul de consimțământ .
Nulitatea relativă se acoperă dacă au trecut 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de
încuviințare a adopției .
 Nulitatea absolută a adopției
Nulitatea absolută ART. 480 ( 1 ) Este nulă adopţia fictivă, precum şi cea
a adopţiei încheiată cu încălcarea condiţiilor de formă sau de fond, dacă,
în acest din urmă caz, legea nu o sancţionează cu nulitatea
relativă.
(2) Adopţia este fictivă dacă a fost încheiată în alt scop decât
cel al ocrotirii interesului superior al copilului.
(3) Acţiunea în constatarea nulităţii adopţiei poate fi
formulată de orice persoană interesată.
99

lOMoARcPSD|24220820
Motive – fictivitatea adopției ; nesocotirea oricărei cerințe de formă / fond afară de viciile de
consimțământ .
Condițiile de formă se referă la etapele procedurii adopției ( încuviințarea deschiderii
procedurii adopției; încredințarea copilului în vederea adopției ; încuviințarea adopției ) .
Condițiile de fond se referă la persoana adoptată, a adoptator, precum și la impedimentele la
adopție .
Dreptul la acțiune aparține oricărei persoane interesate .
Dreptul la acțiune este imprescriptibil extinctiv .
Menţinerea ART . 481 Instanţa poate respinge cererea privind nulitatea
adopţiei dacă menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat. Acesta
este întotdeauna ascultat, dispoziţiile art. 264 aplicându-se în
mod corespunzător.
Incetarea adopției are întotdeauna caracter judiciar .

Efectele încetării adopției se produc de la data rămânerii definitive a hotărârii de desfacere /
desființare a adopțiie : adoptatul este repus în situația anterioară adopției ( filiația și rudenia
stabilită prin adopție se stinge și se regenerează legăturile de filiație și de rudenie firească ) .
Excepție : încetarea de drept a adopției – adoptatul nu revine în familia de origini
Dacă adoptatul este repus în situația anterioară adopției , ori de câte ori copilul adoptat este
în continuare minor, instanța este obligată să statueze cu privire la ocrotirea copilului ART .
482 ( 1 ) NCC - părinții redobândesc exercițiul autorității părintești sau se instituie tutela
sau o altă măsură de protecție
Adoptatul redobândește numele și, dacă este cazul, prenumele avut anterior adopției ART .
482 ( 2 ) NCC ; pentru motive temeinice, instanța poate încuviința păstrarea numelui
dobândit prin adopție .
Autoritatea părintească ART . 483 – ART . 512 NCC

Principiile generale ale autorității părintești :
1 . Principiul asimilării depline a condiției juridice a copilului din afara căsătoriei cu filiația
legală stabilită față de ambii părinți cu aceea a copilului in căsătorie, a condiției juridice a
copilului adoptat cu aceea a copilului firesc .
2 . Principiul coparentalității in sensul ca autoritatea parinteasca apartine in mod egal
ambilor parinti , se exercita impreuna si in mod egal , raspunderea pentru cresterea copilului
revine ambilor parinti .
3 . Principiul codeciziei .
100

lOMoARcPSD|24220820
4 . Principiul exercitării autorității părintești numai în interesul superior al copilului .

5. Principiul independenței patrimoniale dintre părinți și copii .
Categoriie de drepturi și îndatoriri părintești :

Autoritatea părintească ART . 483 ( 1 ) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi
şi îndatoriri, care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal
ambilor părinţi. ( 2 ) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al
copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care
îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate. ( 3 ) Ambii părinţi răspund
pentru creşterea copiilor lor minori.
Drepturi și îndatoriri privitoare la persoana copilului – Conţinutul autorităţii părinteşti
ART. 487 – Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi
dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea
profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei
sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a
drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.
Dreptul și îndatorirea de a ține copilul – de a locui împreună cu copilul; pentru motive
întemeiate, părinții se pot învoi la care dintre ei să locuiască copilul ( sau instanța poate
decide acest lucru ) .
Dreptul și îndatorirea părinților de a da întreținere copilului .
Dreptul și îndatorirea de a îndruma copilul – de a exercita acele influențe care modelează
copilul ( influențarea religioasă , conduitele sociale etc. ) .
Dreptul și îndatorirea de a supraveghea copilul – lipsa de supraveghere poate atrage
răspunderea părintească .
Drepturile și îndatoririle privind bunurile copilului :

Administrarea Art. 501. ( 1 ) Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra
bunurilor copilului bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în
actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz.
( 2 ) După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită
drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, în condiţiile legii,
însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei
de tutelă.
Dreptul și îndatorirea de a administra bunurile copilului
101

lOMoARcPSD|24220820
Exercitarea autorității părintești :

Exercitarea ART . 398. ( 1 ) Dacă există motive întemeiate, având în vedere
autorităţii interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea
părinteşti de părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.
către un singur ( 2 ) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea
părinte asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi
dreptul de a consimţi la adopţia sau la căsătoria acestuia.
Exercitarea ART . 399 ( 1 ) În mod excepţional, instanţa de tutelă poate

autorităţii hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori
părinteşti de persoană, cu consimţământul acestora sau într-o instituţie de
către ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin
alte persoane părinţilor cu privire la persoana copilului.
( 2 ) Instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile
copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul
dintre ei.
-motivele întemeiate – ART . 36 alin.(7) din Legea nr.272/2004: ... sunt exemplificative
Învoiala părinţilor ART . 506 Cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege
cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie
a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este
obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.
ART . 104-108 din Legea nr.272/2004 – părinții plecați la muncă în străinătate

Drepturile parintelui care nu are exercițiul plenar al autorității părintești – de a veghea
încontinuarea la creșterea și educarea copiluui ; de a menține legăturile personale și contctul
cu copilul .
Toate măsurile privitoare la copil au caracter vremelnic – ori de câte ori se schimbă
împrejurările care au justificat luarea unei măsuri, acea măsură este reversibilă .
Decăderea din exercițiul drepturilor părintești – e o sancțiune .

Condiţiile ART . 508 ( 1 ) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor
administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei
copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor
părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau
102

lOMoARcPSD|24220820
dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia,

prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă,
prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori
prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
( 2 ) Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi
pe baza raportului de anchetă psiho-socială. Participarea
procurorului este obligatorie.
Măsura este de competența instanței de tutelă .

Poate fi dispusă numai față de părintele firesc / adoptiv , nu și față de tutore .
Motivele decăderii : abuzuri / neglijențe grave în îndeplinirea obligațiilor părintești .
Lege penală incriminează faptele cu grad ridicat de pericol social săvâșite de către părinți ,
precum :
Efectele decăderii din exercițiul drepturilor părintești :

Întinderea ART. 509 ( 1 ) Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti
decăderii este totală şi se întinde asupra tuturor copiilor născuţi la data
pronunţării hotărârii.
( 2 ) Cu toate acestea, instanţa poate dispune decăderea
numai cu privire la anumite drepturi părinteşti ori la anumiţi
copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite
creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a
copiilor.
Decaderea poate fi totală ( in reactia cu toti copiii – regula) sau partială ( unele drepturi / in
relatia cu unii copii – excepția )
Infăptuirea ocrotirii copilului – ocrotirea de va înfăptui de către celălat părinte sau de tutore .
Exercitarea autorităţii ART . 507 Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin
hotărâre părinteşti de către un judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul
drepturilor părinteşti singur părinte sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi
exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
Instituirea tutelei ART . 511 În cazul în care, după decăderea din exerciţiul
drepturilor părinteşti, copilul se află în situaţia de a fi lipsit de
103

lOMoARcPSD|24220820
îngrijirea ambilor părinţi, se instituie tutela.
-drepturile/îndatoririle părintești ale părintelui decăzut – indiferent de întinderea decăderii

(totală/parțială); obligația de a da întreținere copilului; ...
Obligaţia de ART . 510 Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti nu
întreţinere scuteşte părintele de obligaţia sa de a da întreţinere copilului.
Situaţii speciale ART . 464

privind (2) Părintele sau părinţii decăzuţi din exerciţiul drepturilor
consimţământul părinteşti ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
părinţilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului. În
aceste cazuri, consimţământul celui care exercită autoritatea
părintească este şi el obligatoriu.
Nu se cere încuviințarea părintelui decăzut la căsătoria minorului ART . 272 ( 4 ) NCC De

asemenea, în condiţiile art.398, este suficientă încuviinţarea părintelui care exercită
autoritatea părintească .
Redarea exercițiului drepturilor părintești :

Redarea ART . 512 ( 1 ) Instanţa redă părintelui exerciţiul drepturilor
exerciţiului părinteşti, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea
drepturilor din exerciţiul acestora şi dacă părintele nu mai pune în pericol
părinteşti viaţa, sănătatea şi dezvoltarea copilului.
( 2 ) Până la soluţionarea cererii, instanţa poate îngădui
părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta
este în interesul superior al copilului.
Este de competența instanței .

Condiția : au încetat împrejurările care au motivat luarea decăderii din drepturile părintești .
104

lOMoARcPSD|24220820
Curs 14
OBLIGATIA DE INTRETINERE
ART.513-534 NCC
Reprezinta indatorirea impusa de lege unei pers de a asigura altei persoane mijloacele
necesare traiului, precum si , in cazul obligatiei de intretinere a parintilor fata de copiii lor,
mijloacele necesare educariii si pregatirii profesionale .
Caracterele juridice :
1. caracter legal : este stabilita prin lege si exista numai in conditiile si persoanele prevazute
de aceasta . Este posibila coexistenta unei obligatii legale si contractuale de intretinere .
2. caracter de ordine publică : vocatia intretinerii este indisponibila ( nimeni nu poate

renunta pentru viitor la dreptul sau la intretinere – ART . 515 NCC ) ; daca e vorba de un
drept deja activ , in curs , faptul ca nu se cere executarea silita a unor prestatii de intretinere
care mi se datoreaza, inseamna ca am renuntat la incasarea acelor prestatii , ceea ce este legal
.
3. caracter personal : ART . 514 ( 1 ) obligatia de intretinere exista pentru ca se prezuma ca

solidaritatea este prezenta intre membri familiei ; exista numai intre persoanele anume
prevazute de lege , in ordinea indicata de acesta ART . 516 ( 1 ) si este inseparabil legata atat
de persoana celui indreptatit sa primeasca intretinerea , cat si de persoana celui obligat sa o
presteze . In consecinta :
Produce niste consecinte suportate de catre cel obligat la intretinere :
- obligatia de intretinere se stinge prin moartea creditorului/debitorului intretinerii (

ART . 514 ( 2 ) NCC ) ; in principiu, obligatia nu se transmite asupra mostenitorilor . Prin
exceptie : obligatia de intretinere fata de un minor trece asupra mostenitorilor persoanei care
a fost obligata la intretinere / careia i-a dat intretinere fara a avea obligatia legala ( ART .
518 ( 1 ) NCC ) – are caracter subsidiar – mostenitorii vor fi obligatia la plata intretinerii
numai daca parintii minorului nu vor putea sa il intretina
105

lOMoARcPSD|24220820
- daca , din orice motiv , se dovedeste ca intretinerea prestata , de bunavoie sau in

temeiul unei hotarari judecatoresti , nu era datorata , cel care a executat obligatia poate sa
ceara restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea , in realitate , obligatia sa o
presteze . Restituirea se poate cere fie de a cel care a primit intretinerea, in temeiul platii
lucrului nedatorat, fie de la cel care avea, in realitatea, obligatia sa presteze intretinerea, pe
temeiul imbogatirii fara justa cauza ART . 534 NCC
- nu poate pretinde intretinerea acela care s-a facut vinovat fata de cel obligat la
intretinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri ( ART . 526 ( 1 ) NCC ) –
daca intretinerea e in curs de executare, ea poate fi sistata ) .
- cel care se afla in stare de nevoie din culpa sa, poate cere numai intretinerea sa de
stricta necesitate .
3 . caracter , in principiu , reciproc – oricare pot fi creditori ori debitori ai obligatiei de

intretinere , depinde de situatia concreta in care se gasesc
Exista anumite exceptii , in care obligatia este unilaterala :
- fostul sot de rea-credinta din casatoria nula/anulata datoreaza intretinere

fostului sot de buna credinta ART. 304 (2) corob. ART. 389 ( 2 ) ( 3 )
- fostul sot divortat din a carui culpa exclusiva s-a pronuntat divortul are odata
cu implinirea termenului de un an de la data desfacerii casatoriei , obligatia unilaterala de
intretinere fata de fostul sot de buna credinta ART . 389 ( 4 ) ; reamintim ca timp de un an de
la data ramanerii definitive a hotararii de divort din culpa exclusiva a unuia dintre soti ,
obligatia de intretinere dintre fostii soti are caracter reciproc ART . 389 ( 4 ) NCC
- fostul sot din casatoria desfacuta, recasatorit datoreaza intretinere fostului sau
sot daca , bineinteles , sunt indeplinite conditiile obligatiei legale de intretinere dintre fostii
soti , fara ca debitorul sa poata aspira la reciprocitate deoarece , in caz de nevoie ,
intretinerea va fi asigurata de sotul din casatoria actuala ; poate fi nevinovat , divortul sa se
fi pronuntat din culpa comuna; din momentul in care te-ai recasatorit, nu mai poti cere
intretinere de la fostul sot; sotul recasatorit poate plati intretinere in favoarea fostului sot, in
conditiile stabilite de lege
- sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa

continue a da intretinere copilului pe timpul minoritatii numai daca parintii sunt in stare de
nevoie , morti sau disparuti ART . 517 ( 1 ) NCC – obligatia de intretinere devine reciproca
daca minorul a beneficiat de intretinere timp de cel putin 10 ani ART . 517 ( 2 ) NCC
- mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinerea unui copil sau care a
dat intretinere copilului fara sa fi avut obligatia legala sunt tinuti sa continue intretinerea pe
106

lOMoARcPSD|24220820
timpul minoritatii creditorului , in limita bunurilor mostenite si doar daca parinti firesti ai
copilului sunt decedati , disparuti ori se afla in stare de nevoie ART . 518 ( 1 ) NCC
Ultimele 2 obligatii au caracater subsidiar ; intra in discutie numai daca parintii firesti /
adoptivi au murit , sunt disparuti sau se afla in stare de nevoie ; obligatia exista strict in
perioada minoritatii .
-cel care ia un copil pentru a-l ingriji sau proteja temporar, pana la stabilirea
unei masuri de protectie , are obligatia de a-l intretine ART . 16 ( 2 ) din Legea nr.272/2004
4 . caracter divizibil – daca sunt obligata in acelasi timp la intretinere fata de mai multi , se
plateste cat se poate, fiecaruia sau se poate dispune sa platesc unui singur creditor , iar
ceilalti sa se indrepte impotriva altor debitor . Atat sub aspect activ , adica al beneficiarilor
intretinerii , cat si sub aspect pasiv , al celor obligati sa o presteze . Divizibilitatea obligatiei
intre mai multi creditori ai aceluiasi debitor inseamna ca fiecare dintre creditori poate sa
ceara debitorului comun numai executarea partii de creanta ce i se cuvine , iar divizibilitatea
intre mai multi debitori care sunt obligati fata de creditor pentru aceeasi prestatie semnifica
faptul ca fiecare debitor nu poate fi constrans la executarea obligatiei decat separat si in
limita partii sale de datorie ART . 1.422
Exceptii :
- parintii sunt obligati in solidar la intretinerea copilului ART . 499 ( 1 ) ( 3 ) –

copilul ar putea obtine intrega intretinere de la un singur parinte ; parintele care a platit
intreaga intretinere se poate indrepta impotriva celuilalt .
- mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinerea unui copil sau care a dat
intretinere fara a avea obligatia legala sunt tinuti in solidar sa continue intretinerea minorului
proportional cu valoarea bunurilor mostenite de fiecare ART . 518 ( 2 ) , numai in
subsidiar , daca parintii copilului au murit , sunt disparuti sau sunt in stare de nevoie .
- parintele indreptatit la intretinere de la mai multi copii , in caz de urgenta , se poate

indreptata impotriva unuia dintre copiii sai , cu posibilitatea recunoscuta descendentului care
a platit de a se intoarce impotriva celorlalti pentru partea fiecaruia ART . 521 ( 2 ) NCC .
Conditia urgentei trebuie verificata de instanta de tutela , iar pe de alta parte , solidaritatea
este facultativa pentru parintele creditor , care poate urmari pe unul dintre copii sai si numai
pentru partea ce revine acestuia .
5 . caracter succesiv : ART . 530 ( 1 ) ( 2 ) ART . 533 ( 1 ) ( 3 )
6 . caracter prin excelenta variabil
Persoanele intre care exista obligatia legala de intretinere :

107

lOMoARcPSD|24220820
ART . 516 NCC Subiectele obligatiei de intretinere :
- sot si sotie
- fostul sot si fosta sotie – din casatoria desfacuta , nula sau anulata – in conditiile anume
prevazute de lege
- rudele in linie dreapta – indiferent ca rudenia este fireasca / adoptiva . Totusi , dupa
incetarea adoptiei – prin desfacerea sau prin nulitate sau anularea operatiunii juridice – fostul
adoptat poate cere intretinere numai de la rudele sale firesti , sau , dupa caz , de la fostul sot
ART . 520
- intre frati si surori – rudenie fireasca / adoptiva
- alte persoane anume prevazute de lege : sotul care a contribuit la intretinerea copilului
firesc / adoptiv al celuilalt sot pe timpul minoritatii numai daca parintii sunt in stare de
nevoie , morti sau disparuti ; copilul care a beneficiat timp de cel putin 10 ani de intretinerea
sotului parintelui firesc ( a parintelui vitreg ) ; mostenitorii celui obligat la intretinerea unui
minor sau care , desi nu avea obligatia legala , a dat intretinere unui minor numai daca
parintii firesti ai copilului sunt morti , disparuti sau in stare de nevoie ; cel care ia un copil
( gasit sau parasit de parinti) pentru a-l ingriji / proteja temporar , pana la stabilirea unei
masuri de protectie .
Raporturile 1 si 3 – obligatia este subsidiara ; doar daca se constata ca parintii firesti ai

acelui copil sunt decedati , disparuti sau sunt in nevoie ; se datoreaza doar pana la
implinirea varstei de 18 ani .
Ordinea in care se datorează intretinerea :
ART . 519 NCC :
a ) sotii si fostii soti isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati
b ) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului , iar daca sunt mai
multi descendenti sau mai multi ascendenti , cel in grad mai apropiat inaintea celui mai
indepartat
c ) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti , insa inaintea bunicilor
Trecerea de la un grad la altul este posibilia in conditiile in care nu este posibila indestularea
creditorului .
Conditiile obligatiei de intretinere :
Conditiile privind creditorul intretinerii :

108

lOMoARcPSD|24220820
- Daca se afla in stare de nevoie – ART . 524 NCC „ are drept la intretinere numai
cel care se afla in nevoie , neputandu-se intretine din munca sau din bunurile sale
’’ ; ART . 526 ( 1 ) Nu poate pretinde intretinere acela care s-a facut vinovat fata de
cel obligat la intretinere de fapte grave , contrare legii sau bunelor moravuri ( 2 )
Acela care se afla in stare de nevoie din culpa sa poate cere numai intretinere de
stricta necesitate . ART 528
Conditiile privind debitorul intretinerii:
- Existenta mijloacelor / posibilitatea de a le dobandi – ART . 527 ( 1 ) poate fi obligat

la intretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobandi
aceste mijloace ( 2 ) La stabilirea mijloacelor celui care datoareaza intetinerea se tine seama
de veniturile si bunurile acestuia , precum si de posibilitatile de realizare a acestora ; de
asemenea , vor fi avute in vedere celelalte obligatii ale sale .
Aceste conditii sunt elemente de fapt ; dovada lor se poate face prin orice mijloc de proba
ART . 528 .
Stabilirea intretinerii :
Se poate stabili prin : acordul partilor sau prin hotararea instantei de tutela .
Cuantumul intretinerii – ART . 529
( 1 ) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care
urmează a o plăti.
( 2 ) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul
său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi
copii.
( 3 ) Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor

persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Obligatia de intretinere are , prin excelenta , caracter variabil ; daca nevoile crditorului s-
au diminuat sau au crescut / mijloacele debitorului au crescut sau s-au diminuat ,
intretinerea va fi ajustata .
Executarea intretinerii :
ART. 530.
109

lOMoARcPSD|24220820
( 1 ) Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi,
după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.
( 2 ) Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bună-voie, în natură, instanţa de tutelă

dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.
( 3 ) Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă
procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere. Dispoziţiile art. 529 alin.
(2) şi (3) rămân aplicabile.
In natura sau in bani – suma fixa sau cota procentuala din venitul net lunar ( de regula
, atunci cand venitul net lunar este variabil ) ART .530 ( 3 )
ART . 532. Data de la care se datoreaza pensia de intretinere
Regula : ( 1 ) Pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Exceptie : ( 2 ) Cu toate acestea, pensia poate fi acordată şi pentru o perioadă anterioară,

dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
Obligatia de intretinere a parintilor fata de copilul minor :
- Starea de nevoie :
ART . 525
( 1 ) Minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine
din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
( 2 ) Cu toate acestea, în cazul în care părinţii n-ar putea presta întreţinerea fără a-şi
primejdui propria lor existenţă, instanţa de tutelă poate încuviinţa ca întreţinerea să se
asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepţia celor de strictă
necesitate .
ART . 499 (2) Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au
obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa
profesională.
Starea de nevoie a minorului se prezuma ; prezumtia opereaza numai in relatia cu parintii

debitori ; prezumtia are caracter relativ .
- Cuantumul intretinerii –ART . 529. – ( 2 ) Când întreţinerea este datorată de

părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil,
o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. ( 3 ) Cuantumul
110

lOMoARcPSD|24220820
întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane,

potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Se tine seama de toti copiii fata de care intervine obligatia de intretinere, nu doar de cel
care introduce actiunea !
Intretinerea poate fi stabilita tinand seama si de alte bunuri pe care le are debitorul, nu doar
de veniturile sale .
- are caracter solidar – ART. 499 . ( 1 ) Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea
întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi
educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
Obligatia de intretinere a parintilor fata de descendentul major aflat in continurea

studiilor :
ART. 499 ( 3 ) Părinţii sunt obligaţi să-l întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în
continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
Premisa : descendentul se află in continuarea studiilor .
Starea de nevoie nu se prezuma in acest caz ; descendentul va trebui sa faca dovada – proba
faptului ca nu se poate intretine din munca sau din bunurile sale .
Cuantumul intretinerii – potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care
urmeaza sa o plateasca ART . 529. ( 1 ) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui
care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Modificarea si incetarea pensiei de intretinere ART . 531 ( 1 ) Dacă se iveşte o

schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care
o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de
întreţinere sau poate 95 hotărî încetarea plăţii ei. ( 2 ) Pensia de întreţinere stabilită într-o
sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.
Plata pensiei de întreţinere ART . 533 ( 1 ) Pensia de întreţinere se plăteşte în rate

periodice, la termenele convenite de părţi sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin
hotărâre judecătorească. ( 2 ) Chiar dacă creditorul întreţinerii a decedat în perioada
corespunzătoare unei rate, întreţinerea este datorată în întregime pentru acea perioadă. ( 3 )
De asemenea, părţile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanţa de tutelă poate
hotărî ca întreţinerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere
nevoile de întreţinere ale celui îndreptăţit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga
perioadă în care se datorează întreţinerea în măsura în care debitorul întreţinerii are
mijloacele necesare acoperirii acestei obligaţii
111

lOMoARcPSD|24220820
Restituirea întreţinerii nedatorate ART . 534 Dacă, din orice motiv, se dovedeşte că
întreţinerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, nu era datorată,
cel care a executat obligaţia poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel
care avea, în realitate, obligaţia să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogăţirii
fără justă cauză.
112

Curs Dreptul Familiei Lecture Notes All

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Dreptul Familiei Lecture Notes All

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

lOMoARcPSD|24220820

Curs Dreptul Familiei - Lecture notes All

Dreptul Familiei (Universitatea de Vest din Timisoara)

Studocu is not sponsored or endorsed by any college or university

Downloaded by BÂRLEA MARIA-LUISA (marialuisa.barlea@ulbsibiu.ro)

DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE DIN INTERIORUL FAMILIEI

Obiectul de reglementare – drepturile și obligațiile de natură personală și

PRINCIPIILE DREPTULUI FAMILIEI

1. PRINCIPIUL OCROTIRII FAMILIEI – normele care țin de dreptul familiei sunt

1. PRINCIPIUL CĂSĂTORIEI LIBER CONSIMȚITE ÎNTRE SOȚI – elementul

- dreptul la căsătorie este consacrat și de CEDO în ART . 12

- unui om nu i se poate interzice căsătoria ; există , însă, unele impedimente cu titlu de

2. PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN DREPTURI ȘI ÎNDATORIRI A CELOR DOI SOȚI –

Downloaded by BÂRLEA MARIA-LUISA (marialuisa.barlea@ulbsibiu.ro)

3. PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN DREPTURI A COPIILOR – din momentul în care

5. PRINCIPIUL INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI

6. PRINCIPIUL MONOGAMIEI – este una din dogmele civilizației creștine

-în aceeași unitate de timp nu poți fi căsătorit cu mai multe persoane

LOGODNA – ART . 266 – 270 NCC

Logodna = promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria ART . 266 ( 1 ) NCC . In

Condițiile de fond ale logodnei :

Dipozițiile privitoare la condițiile de fond a căsătoriei sunt respectate și la logodnă, cu

Poate fi dovedită prin orice mijloc de probă .

Cerințele de fond ale căsătoriei:

1. consimțământul personal și liber (nealterat) al fiecăruia dintre viitorii soți

-de drept comun, 18 ani , atât la băieți cât și la fete .

Downloaded by BÂRLEA MARIA-LUISA (marialuisa.barlea@ulbsibiu.ro)

Cu excepția avizului medical și a autorizației căsătoriei de către instanța de tutelă celelalte

1. starea de persoană căsătorită

- > față de părinți – gradul I de rudenie, în linie dreaptă ascendentă

- > față de bunici – gradul II de rudenie, în linie dreaptă ascendentă

- > față de fiu - gradul I de rudenie, în linie dreaptă descendentă

- > față de nepot - gradul II de rudenie, în linie dreaptă descendentă

- > în linie colaterală nu avem rude de gradul I!

Downloaded by BÂRLEA MARIA-LUISA (marialuisa.barlea@ulbsibiu.ro)

! Impedimentele privind logodna sunt aceleași ca impedimentele căsătoriei !

Efectele logodnei – logodna nu produce efecte: nu obligă la încheierea căsătoriei și nici nu

Poate avea consecințe de natură patrimonială :

In principiu, darurile se restituie în natură; dacă nu este posibilă restituirea în natură

Se pot cere următoarele despăgubiri (prejudiciu indemnizabil) : cheltuieli făcute sau

Ruperea logodnei poate fi probată prin orice mijloc de probă .

 condiții de fond – se împart în cerințe și impedimente

Downloaded by BÂRLEA MARIA-LUISA (marialuisa.barlea@ulbsibiu.ro)

De drept comun, 18 ani, atât la băieți cât și la fete .

1. starea de persoană căsătorită

 condiții de formă – formalități preparatorii și formalități care interesează la momentul

1. comunicarea reciprocă a stării de sănătate a fiecăruia dintre soți (necomunicarea poate

2. depunerea declarației de căsătorie – interesează: alegerea numelui de familie (se poate

3. după depunerea declarației căsătoria nu se poate încheia în următoarele 10 zile; după

6. ofițerul de stare civilă e dator să verifice condițiile de validitate a căsătoriei

Downloaded by BÂRLEA MARIA-LUISA (marialuisa.barlea@ulbsibiu.ro)

Formalitățile de oficiere a căsătoriei :

- elemente de solemnitate : viitorii soți se vor prezenta personal și împreună la ofițerul

Formalități ulterioare căsătoriei :

- întocmirea actului de căsătorie – din oficiu , de către ofițerul de stare civilă .

- se eliberează și certificatul de căsătorie , în care se face mențiunea asupra regimului

Downloaded by BÂRLEA MARIA-LUISA (marialuisa.barlea@ulbsibiu.ro)

Desființarea și desfacerea căsătoriei sunt două lucruri total diferite:

1. Are întotdeauna caracter judiciar – numai instanța judecătorească este abilitată să

1. Se pronunță de către instanță – nu există un acord al soților ; se evaluează situația , se

Downloaded by BÂRLEA MARIA-LUISA (marialuisa.barlea@ulbsibiu.ro)

3. Cauzele sunt întotdeauna ulterioare închierii căsătoriei – nu se pune în discuție

Nulitatea poate fi absolută sau relativă .