UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA- SIBIU”

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUȚIU”

SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRU TUTORIAL: SIBIU

TITLUL PROIECTULUI:
SFÂRȘITUL CAPACITĂȚII DE FOLOSINȚĂ A PERSOANEI
FIZICE

PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
CALINA JUGASTRU

STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL
ANUL2

ANUL UNIVERSITAR 2022-2023

SEMESTRUL 2
 ACTIUNEA OBLICA

I. Definitie. Justificare. Natura juridica

Definitie
Literatura de specialitate a aratat ca “actiunea oblica este actiunea debitorului pe care
creditorul sau are drept s-o execute in numele lui” sau “actiunea oblica este acea actiune in
justitie pe care creditorul o exercita pentru valorificarea unui drept care apartine debitorului
sau” ori actiunea oblica este “actiunea civila prin care creditorul chirografar exercita in
numele debitorului sau, substituindu-se, drepturile si actiunile patrimoniale neexercitate de
acesta”. De aici rezulta ca actiunea oblica este “acel mijloc juridic prin care creditorul
exercita drepturile si actiunile debitorului sau, atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa si le
exercite”.
Actiunea oblica este reglementata de lege ca un mijloc de protectie a drepturilor
creditorilor in situatia in care debitorul este pe cale de a deveni insolvabil sau de a-si agrava
insolvabilitatea, datorita faptului ca refuza sau neglijeaza sa-si exercite drepturile si actiunile
pe care le are impotriva tertilor. Asa, de exemplu, debitorul care a imprumutat pe un tert cu o
suma de bani ce nu i-a fost restituita la scadenta, nu-l actioneaza in judecata pe debitorul sau,
adica pe imprumutat; procedeaza astfel stiind ca in momentul in care va obtine realizarea
dreptului, suma restituita va fi urmarita de creditorii sai, el neavand niciun avantaj pecuniar
direct si personal. La fel, din acelasi motiv, debitorul poate neglija sa introduca o actiune in
justitie pentru a obtine restituirea unui bun aflat in proprietatea sa de la persoana care ii
poseda sau il detine fara drept. In concluzie, actiunea oblica este intotdeauna utilizata
impotriva tertilor, de regula, impotriva debitorilor debitorului, cu scopul de a readuce o
valoare in patrimoniul debitorului pe care acesta se abtine s-o recupereze, pentru a nu fi
urmarita de creditorii sai.
Trebuie mentionat faptul ca actiunea oblica este reglementata in art.974 C. civ., adica
imediat dupa art.973 C. civ., in al carui text este consacrat principiul relativitatii efectelor
contractului. Acestea fiind spuse, s-ar putea sustine ca, in intentia legiuitorului ar fi fost ca
actiunea oblica sa reprezinte o exceptie de la acest principiu. Este suficient sa se arate ca
actiunea oblica permite creditorului sa exercite, in numele si locul debitorului, drepturile si
actiunile sale contractuale si, deopotriva, cele extracontractuale.
Or, principiul relativitatii efectelor contractului este prevazut de lege numai in sfera
drepturilor si actiunilor de natura contractuala. Asadar, este evident ca in cazul actiunii oblice
nu se poate vorbi cu argumente stiintifice ca am fi in prezenta unei astfel de derogari de la
efectul relative al contractelor.

Originea si natura juridica

Originea actiunii oblice este obscura. La Roma exista o procedura colectiva de faliment
civil, numita venditio bonorum; un reprezentant al creditorilor actiona in numele tuturor si
exercita actiunile falitului. Patrimoniul falitului era vandut in bloc la acelasi dobanditor.
Dobanditorul patrimoniului era considerat succesor in drepturi al falitului si dispunea de toate
drepturile si actiunile sale.
 In legatura cu natura sa juridica, la inceput, actiunea oblica era considerata doar o
masura sau un mijloc juridic de conservare a unei valori active in patrimoniul debitorului.
Aceasta calificare explica faptul ca ea poate fi exercitata de catre creditori, fara sa faca
dovada ca au un titlu executoriu al drepturilor de creanta. Este motivul pentru care nu poate fi
considerata un mijloc de executare.

II. Domeniul de aplicare

Creditorii pot exercita, in principiu, toate drepturile si actiunile debitorului

Acest principiu este consacrat legislativ cu fermitate in art.974 C. civ., unde se prevede
ca “toate drepturile si actiunile debitorului” pot fi exercitate de catre creditorii sai, cu exceptia
celor strict personale, insa trebuie constatata existenta unei limite generale, in sensul ca, pe
aceasta cale, creditorii pot exercita numai drepturile si actiunile patrimoniale ale debitorului.
Drepturile si actiunile extrapatrimoniale ale debitorului nu pot fi exercitate prin actiune oblica
cum sunt: dreptul la nume, dreptul la pseudonim, dreptul la onoare etc.
Doctrina a subliniat faptul ca pot fi exercitate de catre creditori, pe cale oblica, numai
drepturile deja nascute sau intrate in patrimoniul debitorului; ei nu se pot substitui acestuia
pentru a face sa se nasca noi drepturi sau pentru a se modifica drepturile existente in
patrimoniul sau.
In concluzie, numai drepturile existente efectiv in patrimoniul debitorului sunt
susceptibile de exercitare prin actiune oblica de catre creditorii sai. Asadar, debitorul este
exclusiv in masura sa incheie acte de dispozitie si acte de administrare cu privire la bunurile
si drepturile sale.
Se poate spune ca domeniul de aplicare a actiunii oblice se circumscrie la sfera
drepturilor patrimoniale care fac parte din categoria drepturilor reale sau a drepturilor de
creanta. Drepturile patrimoniale potestative (constau in puterea pe care o are titularul lor de a
interveni, prin vointa sa unilaterala, in situatii juridice in care sunt prezente si interesele altor
persoane, care au obligatia sa se supuna) nu pot fi exercitate pe cale oblica de catre creditorii
titularilor acestor drepturi. Si aceasta cu atat mai mult ca drepturile potestative au, cel mai
adesea, caracter personal, exercitarea lor fiind in puterea exclusiva a debitorului.

Exceptii. Drepturi si actiuni patrimoniale exclusiv personale

Domeniul de aplicare a actiunii oblice se inscrie numai in sfera drepturilor si actiunilor
patrimoniale ale debitorului; drepturile si actiunile extrapatrimoniale sunt straine gajului
general al creditorilor si deci nu sunt susceptibile de a fi exercitate pe cale oblica.
Dupa cum stim, nu este permis creditorului sa se substituie debitorului in
administrarea patrimoniului acestuia. Drept urmare, debitorul este singurul in masura sa
incheie acte de administrare si acte de dispozitie cu privire la bunurile si drepturile sale. La
aceste limite se mai adauga inca doua:
 1) Drepturile si actiunile patrimoniale care sunt strict legate de persoana
debitorului nu pot fi exercitate pe cale oblica de creditorii sai. Aceasta limitare
a dreptului de aplicare a actiunii oblice este prevazuta expres de textul art.974,
parte finala, C. civ., unde se dispune ca pot fi exercitate drepturile si actiunile
debitorului “afara de acelea care ii sunt exclusiv personale”. Este vorba de
acele drepturi si actiuni care sunt strans legate de persoana debitorului si a
caror exercitare este lasata de lege la libera sa apreciere din “considerente
personale de ordin moral si familial”.
2) Drepturile patrimoniale insesizabile. Creditorii nu pot exercita sau realize, pe
cale oblica, drepturile patrimoniale ale debitorului care sunt insesizabile, cum
sunt: dreptul la abitatie, dreptul de uz, dreptul de a primi o bursa, dreptul de
proprietate asupra bunurilor de uz personal si casnic necesare debitorului si
familiei sale, precum si obiectele de cult religios daca nu sunt mai multe de
acelasi fel etc.

III. Conditiile de admisibilitate a actiunii oblice

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca dreptul de creanta al creditorului

care exercita actiunea oblica
Creanta trebuie sa indeplineasca anumite calitati. Creanta trebuie sa fie certa, lichida si
exigibila. Creanta este certa daca are o existenta sigura si necontestata; creanta este lichida
atunci cand valoarea sau intinderea ei este determinate sau determinabila; creanta este
exigibila in cazul in care creditorul poata sa ceara plata ei de la debitor.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca debitorul

Actiunea oblica este admisibila numai in cazul in care debitorul nu-si exercita
drepturile si actiunile sale patrimoniale, care cel mai adesea consta in faptul ca nu actioneaza
el insusi impotriva propriilor debitori. Dimpotriva, daca debitorul isi exercita aceste drepturi
si actiuni, actiunea oblica isi pierde ratiunea de a fi si, prin urmare, trebuie sa fie respinsa.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca creditorul

Actiunea oblica poate fi exercitata de catre oricare creditor. Cel mai adesea se exercita
de creditorii chirografari; poate fi insa exercitata si de creditorii cu garantii reale, cum sunt
creditorii cu privilegii speciale, creditorii ipotecari si chiar creditorii gajisti. Legea permite
creditorului sa intervina pe cale oblica in afacerile debitorului sau in scopul protejarii
intereselor sale. Deci, pentru exercitarea actiunii oblice care, cel mai adesea se obiectiveaza
intr-o actiune in justitie, creditorul trebuie sa faca dovada unui interes. In caz contrar, tertul
actionat de creditor poate sa invoce lipsa sa de interes si sa ceara respingerea actiunii.

Momentul indeplinirii conditiilor actiunii oblice

 In opinia unor autori, conditiile de mai sus trebuie indeplinite pentru a se putea intenta
actiunea oblica, chiar in momentul introducerii actiunii. Pentru a formula un raspuns corect se
impune sa se faca distinctie intre doua categorii de situatii: situatiile cand drepturile
debitorului se exercita de catre creditor prin promovarea de actiuni la instantele de judecata si
situatiile in care drepturile debitorului sunt exercitate extrajudiciar.
In prima categorie de situatii momentul in care trebuie indeplinite conditiile actiunii
oblice este cel al pronuntarii hotararii judecatoresti prin admiterea cererii creditorului, chiar
daca unele nu era prezente la data introducerii actiunii.
In ceea ce priveste cea de-a doua categorie de situatii, momentul in care trebuie
indeplinite conditiile actiunii oblice este data inregistrarii cererii.
Prescriptia actiunii oblice
Pentru inceput doua precizari: una cu privire la dreptul creditorului impotriva
debitorului sau si alta la dreptul debitorului care este exercitat, pe cale oblica, de catre
creditor. Dreptul creditorului fata de debitorul sau este, fara indoiala, un drept de creanta,
intotdeauna prescriptibil. In schimb, dreptul debitorului pe care creditorul s-a hotarat sa-l
exercite pe cale oblica poate fi un drept real sau un drept de creanta; daca este un drept real,
de regula, este imprescriptibil; dimpotriva, daca este un drept de creanta el va fi supus
prescriptiei extinctive. De aici rezulta doua ipoteze de analiza pentru rezolvarea problemei
prescriptiei actiunii oblice.
In prima ipoteza, pentru ca actiunea oblica sa fie admisa se cera ca dreptul de creanta al
creditorului fata de debitorul sau sa nu fie prescris extinctiv. In cea de-a doua ipoteza, pentru
admiterea actiunii oblice este necesar ca ambele drepturi de creanta, al creditorului fata de
debitor si al debitorului fata de un tert, sa nu fie prescrise.

IV. Efectele actiunii oblice

Efectele fata de creditorul care exercita actiunea oblica

Creditorul exercita pe cale oblica drepturile debitorului sau; el nu exercita un drept
propriu. De aceea, efectele actiunii oblice se produc in patrimoniul debitorului si in gajul
general al creditorilor. Aceasta inseamna ca de rezultatul obtinut profita toti creditorii
debitorului neglijent sin u numai cel care a exercitat actiunea.

Efectele actiunii oblice fata de tertul parat

Tertul poate invoca, de exemplu, compensatia datoriei sale cu o creanta pe care o are
impotriva debitorului reclamantului, chiar daca acea creanta s-a nascut dupa introducerea
actiunii oblice. De asemenea, tertul poate opune tranzactia cu debitorul dupa aceasta data.
Paratul nu poate opune creditorului decat exceptiile opozabile debitorului; el nu are dreptul sa
se prevaleze, in aparare, de exceptiile nascute din raporturile sale cu creditorul; astfel de
exceptii pot fi opuse creditorului numai atunci cand actioneaza in nume propriu pentru a-si
realiza un drept al sau personal impotriva paratului.
 Efectele actiunii oblice fata de debitorul pasiv
Problema care se pune in legatura cu efectele actiunii oblice fata de debitorul pasiv este
aceea de a sti daca hotararea judecatoreasca prin care se rezolva cauza este sau nu opozabila
debitorului; altfel spus, aceasta hotarare are sau nu autoritate de lucru judecat fata de debitor.
Raspunsul depinde de imprejurarea daca debitorul a fost sau nu chemat in proces. In cazul in
care a fost introdus in cauza, hotararea judecatoreasca definitive si irevocabila are, fara
indoiala, autoritate asupra lui, fiindu-i opozabila. In cea de-a doua situatie, cand debitorul nu
a fost introdus in cauza sau in proces, parerile sunt impartite. Unii sustin ca hotararea
pronuntata are, in mod egal, autoritate si asupra debitorului. Dupa alti autori, debitorul care
nu a fost introdus in cauza trebuie sa fie considerat tert fata de hotararea pronuntata de
instanta, care nu-i va fi opozabila.

Efectele fata de ceilalti creditori si debitorului pasiv

Problema care trebuie rezolvata este aceea daca hotararea judecatoreasca pronuntata in
solutionarea unei actiuni oblice promovata de catre un creditor este sau nu opozabila
celorlalti creditori ai aceluiasi debitor.
Pentru formularea unui raspuns temeinic, trebuie sa deosebim intre situatia in care
actiunea a fost admisa si aceea in care a fost respinsa.
In cazul in care hotararea instantei este de admitere a actiunii oblice, ea profita tuturor
creditorilor debitorului, chiar daca nu au intervenit in proces. In situatia in care hotararea
pronuntata este de respingere, adica nefavorabila creditorilor, pararile sunt diferite. Intr-o
opinie, se apreciaza ca este opozabila celorlalti creditori de catre debitorul lor care, de regula,
participa la proces. In cea de-a doua opinie, se afirma ca solutia depinde exclusiv de
imprejurarea daca debitorul a fost inclus in cauza. In ipoteza in care a fost introdus in cauza si
hotararea instantei este de respingere, ea va avea putere de lucru judecat atat fata de debitor,
cat si in raport cu toti creditorii sai; dimpotriva, daca debitorul nu a fost introdus in cauza,
hotararea de respingere a actiunii oblice, in virtutea principiului relativitatii lucrului judecat,
nu va fi opozabila nici debitorului si nici celorlalti creditori ai sai, cu exceptia creditorului
reclamant.