FACULTATEA DE DREPT

ANUL II SEMESTRUL II

Disciplina: Drept processual civil II

Acțiunea oblică

COORDONATOR: Conf. univ. dr. Sebastian SPINEI

Student HENTEA RAUL ALEXANDRU

Anul II, Drept, Învățământ la distanță

Sibiu
2021
Cuprins

Actiunea oblica...................................................................................................................................3

Definitie. Justificare. Natura juridica..............................................................................................3

Originea si natura juridica..............................................................................................................4

Domeniul de aplicare......................................................................................................................4

Exceptii. Drepturi si actiuni patrimoniale exclusiv personale........................................................5

Conditiile de admisibilitate a actiunii oblice..................................................................................6

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca dreptul de creanta al creditorului care exercita

actiunea oblica............................................................................................................................6

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca debitorul.............................................................6

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca creditorul............................................................7

Momentul indeplinirii conditiilor actiunii oblice...........................................................................7

Prescriptia actiunii oblice...............................................................................................................7

Efectele actiunii oblice...................................................................................................................8

Efectele fata de creditorul care exercita actiunea oblica.............................................................8

Efectele actiunii oblice fata de tertul parat.................................................................................8

Efectele actiunii oblice fata de debitorul pasiv...........................................................................9

Efectele fata de ceilalti creditori si debitorului pasiv.................................................................9

 Actiunea oblica

Definitie. Justificare. Natura juridica

Literatura de specialitate a aratat ca “actiunea oblica este actiunea debitorului
pe care creditorul sau are drept s-o execute in numele lui” sau “actiunea oblica este
acea actiune in justitie pe care creditorul o exercita pentru valorificarea unui drept
care apartine debitorului sau” ori actiunea oblica este “actiunea civila prin care
creditorul chirografar exercita in numele debitorului sau, substituindu-se, drepturile
si actiunile patrimoniale neexercitate de acesta”. De aici rezulta ca actiunea oblica
este “acel mijloc juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile
debitorului sau, atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa si le exercite”.
Actiunea oblica este reglementata de lege ca un mijloc de protectie a
drepturilor creditorilor in situatia in care debitorul este pe cale de a deveni insolvabil
sau de a-si agrava insolvabilitatea, datorita faptului ca refuza sau neglijeaza sa-si
exercite drepturile si actiunile pe care le are impotriva tertilor. Asa, de exemplu,
debitorul care a imprumutat pe un tert cu o suma de bani ce nu i-a fost restituita la
scadenta, nu-l actioneaza in judecata pe debitorul sau, adica pe imprumutat;
procedeaza astfel stiind ca in momentul in care va obtine realizarea dreptului, suma
restituita va fi urmarita de creditorii sai, el neavand niciun avantaj pecuniar direct si
personal. La fel, din acelasi motiv, debitorul poate neglija sa introduca o actiune in
justitie pentru a obtine restituirea unui bun aflat in proprietatea sa de la persoana care
ii poseda sau il detine fara drept. In concluzie, actiunea oblica este intotdeauna
utilizata impotriva tertilor, de regula, impotriva debitorilor debitorului, cu scopul de
a readuce o valoare in patrimoniul debitorului pe care acesta se abtine s-o
recupereze, pentru a nu fi urmarita de creditorii sai.
Trebuie mentionat faptul ca actiunea oblica este reglementata in art.974 C.
civ., adica imediat dupa art.973 C. civ., in al carui text este consacrat principiul
relativitatii efectelor contractului. Acestea fiind spuse, s-ar putea sustine ca, in
intentia legiuitorului ar fi fost ca actiunea oblica sa reprezinte o exceptie de la acest
principiu.
Este suficient sa se arate ca actiunea oblica permite creditorului sa exercite, in
numele si locul debitorului, drepturile si actiunile sale contractuale si, deopotriva,
cele extracontractuale.
Principiul relativitatii efectelor contractului este prevazut de lege numai in
sfera drepturilor si actiunilor de natura contractuala. Asadar, este evident ca in cazul
actiunii oblice nu se poate vorbi cu argumente stiintifice ca am fi in prezenta unei
astfel de derogari de la efectul relative al contractelor.

Originea si natura juridica

Originea actiunii oblice este obscura. La Roma exista o procedura colectiva de
faliment civil, numita venditio bonorum; un reprezentant al creditorilor actiona in
numele tuturor si exercita actiunile falitului. Patrimoniul falitului era vandut in bloc
la acelasi dobanditor. Dobanditorul patrimoniului era considerat succesor in drepturi
al falitului si dispunea de toate drepturile si actiunile sale.
In legatura cu natura sa juridica, la inceput, actiunea oblica era considerata
doar o masura sau un mijloc juridic de conservare a unei valori active in patrimoniul
debitorului. Aceasta calificare explica faptul ca ea poate fi exercitata de catre
creditori, fara sa faca dovada ca au un titlu executoriu al drepturilor de creanta. Este
motivul pentru care nu poate fi considerata un mijloc de executare.

Domeniul de aplicare
Creditorii pot exercita, in principiu, toate drepturile si actiunile debitorului
Acest principiu este consacrat legislativ cu fermitate in art.974 C. civ., unde se
prevede ca “toate drepturile si actiunile debitorului” pot fi exercitate de catre
creditorii sai, cu exceptia celor strict personale, insa trebuie constatata existenta unei
limite generale, in sensul ca, pe aceasta cale, creditorii pot exercita numai drepturile
si actiunile patrimoniale ale debitorului. Drepturile si actiunile extrapatrimoniale ale
debitorului nu pot fi exercitate prin actiune oblica cum sunt: dreptul la nume, dreptul
la pseudonim, dreptul la onoare etc.
Doctrina a subliniat faptul ca pot fi exercitate de catre creditori, pe cale oblica,
numai drepturile deja nascute sau intrate in patrimoniul debitorului; ei nu se pot
substitui acestuia pentru a face sa se nasca noi drepturi sau pentru a se modifica
drepturile existente in patrimoniul sau.
In concluzie, numai drepturile existente efectiv in patrimoniul debitorului sunt
susceptibile de exercitare prin actiune oblica de catre creditorii sai. Asadar, debitorul
este exclusiv in masura sa incheie acte de dispozitie si acte de administrare cu privire
la bunurile si drepturile sale.
Se poate spune ca domeniul de aplicare a actiunii oblice se circumscrie la
sfera drepturilor patrimoniale care fac parte din categoria drepturilor reale sau a
drepturilor de creanta.
Drepturile patrimoniale potestative (constau in puterea pe care o are titularul
lor de a interveni, prin vointa sa unilaterala, in situatii juridice in care sunt prezente
si interesele altor persoane, care au obligatia sa se supuna) nu pot fi exercitate pe
cale oblica de catre creditorii titularilor acestor drepturi. Si aceasta cu atat mai mult
ca drepturile potestative au, cel mai adesea, caracter personal, exercitarea lor fiind in
puterea exclusiva a debitorului.

Exceptii. Drepturi si actiuni patrimoniale exclusiv personale

Domeniul de aplicare a actiunii oblice se inscrie numai in sfera drepturilor si

actiunilor patrimoniale ale debitorului; drepturile si actiunile extrapatrimoniale sunt
straine gajului general al creditorilor si deci nu sunt susceptibile de a fi exercitate pe
cale oblica.
Dupa cum stim, nu este permis creditorului sa se substituie debitorului in
administrarea patrimoniului acestuia. Drept urmare, debitorul este singurul in
masura sa incheie acte de administrare si acte de dispozitie cu privire la bunurile si
drepturile sale.
 La aceste limite se mai adauga inca doua:
1. Drepturile si actiunile patrimoniale care sunt strict legate de persoana
debitorului nu pot fi exercitate pe cale oblica de creditorii sai. Aceasta limitare a
dreptului de aplicare a actiunii oblice este prevazuta expres de textul art.974, parte
finala, C. civ., unde se dispune ca pot fi exercitate drepturile si actiunile debitorului
“afara de acelea care ii sunt exclusiv personale”. Este vorba de acele drepturi si
actiuni care sunt strans legate de persoana debitorului si a caror exercitare este lasata
de lege la libera sa apreciere din “considerente personale de ordin moral si familial”.
2. Drepturile patrimoniale insesizabile. Creditorii nu pot exercita sau realize, pe
cale oblica, drepturile patrimoniale ale debitorului care sunt insesizabile, cum sunt:
dreptul la abitatie, dreptul de uz, dreptul de a primi o bursa, dreptul de proprietate
asupra bunurilor de uz personal si casnic necesare debitorului si familiei sale,
precum si obiectele de cult religios daca nu sunt mai multe de acelasi fel etc.

Conditiile de admisibilitate a actiunii oblice

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca dreptul de creanta al

creditorului care exercita actiunea oblica

Creanta trebuie sa indeplineasca anumite calitati. Creanta trebuie sa fie certa,

lichida si exigibila. Creanta este certa daca are o existenta sigura si necontestata;
creanta este lichida atunci cand valoarea sau intinderea ei este determinate sau
determinabila; creanta este exigibila in cazul in care creditorul poata sa ceara plata ei
de la debitor.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca debitorul

Actiunea oblica este admisibila numai in cazul in care debitorul nu-si exercita
drepturile si actiunile sale patrimoniale, care cel mai adesea consta in faptul ca nu
actioneaza el insusi impotriva propriilor debitori. Dimpotriva, daca debitorul isi
exercita aceste drepturi si actiuni, actiunea oblica isi pierde ratiunea de a fi si, prin
urmare, trebuie sa fie respinsa.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca creditorul

Actiunea oblica poate fi exercitata de catre oricare creditor. Cel mai adesea se
exercita de creditorii chirografari; poate fi insa exercitata si de creditorii cu garantii
reale, cum sunt creditorii cu privilegii speciale, creditorii ipotecari si chiar creditorii
gajisti. Legea permite creditorului sa intervina pe cale oblica in afacerile debitorului
sau in scopul protejarii intereselor sale. Deci, pentru exercitarea actiunii oblice care,
cel mai adesea se obiectiveaza intr-o actiune in justitie, creditorul trebuie sa faca
dovada unui interes. In caz contrar, tertul actionat de creditor poate sa invoce lipsa sa
de interes si sa ceara respingerea actiunii.

Momentul indeplinirii conditiilor actiunii oblice

In opinia unor autori, conditiile de mai sus trebuie indeplinite pentru a se putea
intenta actiunea oblica, chiar in momentul introducerii actiunii. Pentru a formula un
raspuns corect se impune sa se faca distinctie intre doua categorii de situatii:
situatiile cand drepturile debitorului se exercita de catre creditor prin promovarea de
actiuni la instantele de judecata si situatiile in care drepturile debitorului sunt
exercitate extrajudiciar.
In prima categorie de situatii momentul in care trebuie indeplinite conditiile
actiunii oblice este cel al pronuntarii hotararii judecatoresti prin admiterea cererii
creditorului, chiar daca unele nu era prezente la data introducerii actiunii.
In ceea ce priveste cea de-a doua categorie de situatii, momentul in care trebuie
indeplinite conditiile actiunii oblice este data inregistrarii cererii.
Prescriptia actiunii oblice
Pentru inceput doua precizari: una cu privire la dreptul creditorului impotriva
debitorului sau si alta la dreptul debitorului care este exercitat, pe cale oblica, de
catre creditor. Dreptul creditorului fata de debitorul sau este, fara indoiala, un drept
de creanta, intotdeauna prescriptibil.
 In schimb, dreptul debitorului pe care creditorul s-a hotarat sa-l exercite pe
cale oblica poate fi un drept real sau un drept de creanta; daca este un drept real, de
regula, este imprescriptibil; dimpotriva, daca este un drept de creanta el va fi supus
prescriptiei extinctive.
De aici rezulta doua ipoteze de analiza pentru rezolvarea problemei
prescriptiei actiunii oblice.
In prima ipoteza, pentru ca actiunea oblica sa fie admisa se cera ca dreptul de
creanta al creditorului fata de debitorul sau sa nu fie prescris extinctiv.
In cea de-a doua ipoteza, pentru admiterea actiunii oblice este necesar ca
ambele drepturi de creanta, al creditorului fata de debitor si al debitorului fata de un
tert, sa nu fie prescrise.

Efectele actiunii oblice

Efectele fata de creditorul care exercita actiunea oblica

Creditorul exercita pe cale oblica drepturile debitorului sau; el nu exercita un

drept propriu. De aceea, efectele actiunii oblice se produc in patrimoniul debitorului
si in gajul general al creditorilor.
Aceasta inseamna ca de rezultatul obtinut profita toti creditorii debitorului
neglijent sin u numai cel care a exercitat actiunea.

Efectele actiunii oblice fata de tertul parat

Tertul poate invoca, de exemplu, compensatia datoriei sale cu o creanta pe

care o are impotriva debitorului reclamantului, chiar daca acea creanta s-a nascut
dupa introducerea actiunii oblice.
De asemenea, tertul poate opune tranzactia cu debitorul dupa aceasta data.
Paratul nu poate opune creditorului decat exceptiile opozabile debitorului; el nu are
dreptul sa se prevaleze, in aparare, de exceptiile nascute din raporturile sale cu
creditorul; astfel de exceptii pot fi opuse creditorului numai atunci cand actioneaza
in nume propriu pentru a-si realiza un drept al sau personal impotriva paratului.
Efectele actiunii oblice fata de debitorul pasiv

Problema care se pune in legatura cu efectele actiunii oblice fata de debitorul

pasiv este aceea de a sti daca hotararea judecatoreasca prin care se rezolva cauza este
sau nu opozabila debitorului; altfel spus, aceasta hotarare are sau nu autoritate de
lucru judecat fata de debitor.
Raspunsul depinde de imprejurarea daca debitorul a fost sau nu chemat in
proces. In cazul in care a fost introdus in cauza, hotararea judecatoreasca definitive
si irevocabila are, fara indoiala, autoritate asupra lui, fiindu-i opozabila. In cea de-a
doua situatie, cand debitorul nu a fost introdus in cauza sau in proces, parerile sunt
impartite. Unii sustin ca hotararea pronuntata are, in mod egal, autoritate si asupra
debitorului. Dupa alti autori, debitorul care nu a fost introdus in cauza trebuie sa fie
considerat tert fata de hotararea pronuntata de instanta, care nu-i va fi opozabila.

Efectele fata de ceilalti creditori si debitorului pasiv

Problema care trebuie rezolvata este aceea daca hotararea judecatoreasca

pronuntata in solutionarea unei actiuni oblice promovata de catre un creditor este sau
nu opozabila celorlalti creditori ai aceluiasi debitor.
Pentru formularea unui raspuns temeinic, trebuie sa deosebim intre situatia in
care actiunea a fost admisa si aceea in care a fost respinsa.
In cazul in care hotararea instantei este de admitere a actiunii oblice, ea profita
tuturor creditorilor debitorului, chiar daca nu au intervenit in proces. In situatia in
care hotararea pronuntata este de respingere, adica nefavorabila creditorilor, pararile
sunt diferite. Intr-o opinie, se apreciaza ca este opozabila celorlalti creditori de catre
debitorul lor care, de regula, participa la proces.