Sunteți pe pagina 1din 41

1

Drept Civil. Obligatii.


-Suport de Curs-

Dupa Tratatul elementar de drept civil.
Obligatiile 2012 Editura Universul Juridic de
Liviu Pop





2

Clasificarea obligatiilor

1. Obligaii de a da, obligaii de a face i obligaii de a nu face. n dreptul civil, prin
obligaia de a da se nelege ndatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. Aadar, a
da nu nseamn a preda. Spre exemplu, obligaia vnztorului de a transmite dreptul de
proprietate asupra lucrului vndut n patrimoniul cumprtorului este o obligaie de a da, care nu
trebuie confundat cu obligaia de a preda n materialitatea sa lucrul vndut, aceasta din urm
fiind, aa cum vom vedea imediat, o obligaie de a face. De asemenea, tot o obligaie de a da este
i ndatorirea pe care i-o asum cel care a mprumutat o sum de bani de a constitui un drept de
ipotec n favoarea celui care l-a mprumutat, pentru a garanta dreptul de crean al acestuia din
urm.
Prin obligaie de a face se nelege ndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un
serviciu sau de a preda un lucru, deci, n general, orice prestaie pozitiv n afara celor care se
ncadreaz n noiunea de a da. De exemplu, obligaia locatorului de a pune la dispoziia
locatarului lucrul nchiriat, obligaia de a preda lucrul donat, obligaia de a presta ntreinerea n
temeiul contractului de ntreinere etc. sunt obligaii de a face.
Obligaia de a nu face const n ndatorirea subiectului pasiv de a se abine de la o aciune
sau de la anumite aciuni.
Aceast obligaie are un coninut diferit, dup cum este corelativ unui drept absolut sau unui
drept relativ. Obligaia de a nu face corelativ unui drept absolut nseamn ndatorirea general
de a nu face nimic de natur a aduce atingere acestui drept, iar obligaia de a nu face corelativ
unui drept relativ este ndatorirea subiectului pasiv de a nu face ceva ce ar fi putut s fac dac
nu s-ar fi obligat la abinere.
Ca exemple de obligaii de a nu face corelative unui drept absolut, citm: obligaia ce
revine oricrei persoane de a nu stnjeni exerciiul dreptului de proprietate al titularului unui
asemenea drept; obligaia proprietarului fondului aservit de a nu face nimic de natur a diminua
sau ngreuna exerciiul servituii; obligaia asumat printr-o convenie de constituire a unei
servitui, de ctre proprietarul unui teren fa de vecinul su de a nu construi la o distan mai
mic de un numr oarecare de metri de linia despritoare etc.
Ca obligaie de a nu face corelativ unui drept relativ (de crean), menionm: obligaia
pe care i-o asum cel mprumutat de a nu nstrina un anumit bun pn cnd nu va efectua piaa
ctre mprumuttor, obligaia depozitarului de a nu se folosi de lucrul depozitat, obligaia
asumat de un comerciant fat de un alt comerciant de a nu exercita un comer concurent etc.

2. Obligaii civile pozitive i obligaii civile negative. Aceast clasificare reprezint o
variant a clasificrii anterioare.
Obligaiile pozitive sunt acelea care implic o aciune, deci vom include n aceast categorie
obligaia de a da i obligaia de a face.
Obligaiile negative sunt acelea care presupun o absteniune, deci includem n aceast
categorie obligaia de a nu face.
Interesul acestei mpriri a obligaiilor civile se manifest, spre exemplu, n ceea ce privete una
dintre condiiile ce trebuie ndeplinite pentru a se putea acorda daune-interese creditorului ca
urmare a neexecutrii obligaiei ori a executrii cu ntrziere sau necorespunztoare, anume
punerea n ntrziere a debitorului. n regul general, n cazul nclcrii unei obligaii de a nu
face, debitorul este de drept n ntrziere [art. 1523 alin. (2) lit. b) teza final C.civ.], pe cnd, n
3

cazul nclcrii unei obligaii pozitive, n principiu, este necesar punerea n ntrziere a
debitorului [art. 1528 alin. (2) C. civ.].

3. Obligaii de rezultat i obligaii de mijloace. Obligaiile de rezultat (numite i
obligaii determinate) sunt acele obligaii care constau n ndatorirea debitorului de a obine un
rezultat determinat, deci caracteristic acestora este faptul c obligaia este strict precizat sub
aspectul obiectului i scopului urmrit, debitorul asumndu-i ndatorirea ca, desfurnd o
anumit activitate, s ating un rezultat bine stabilit. Aa cum spune art. 1481 alin. (1) C.civ., n
cazul obligaiei de rezultat, debitorul este inut s procure creditorului rezultatul promis.
Obligaiile de mijloace (numite i obligaii de diligen sau obligaii de pruden i
diligen) sunt acele obligaii care constau n ndatorirea debitorului de a depune toat struina
pentru atingerea unui anumit rezultat, fr a se obliga la nsui rezultatul preconizat. Art. 1481
alin. (2) C.civ. precizeaz c n cazul obligaiilor de mijloace, debitorul este inut s foloseasc
toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.



4. Obligaii civile obinuite, obligaii scriptae in rem i obligaii propter rem.
Obligaia civil obinuit este aceea care incumb debitorului fa de care s-a nscut; n alte
cuvinte, urmeaz a fi executat (sau, dup cum se mai spune, este opozabil) ntre pri, ca i
dreptul de crean. Majoritatea obligaiilor civile este format din asemenea obligaii.
Obligaia scriptae in rem (numit i obligaie opozabil i terilor) se caracterizeaz prin
aceea c este strns legat de un lucru, astfel nct creditorul i poate realiza dreptul su numai
dac titularul actual al dreptului real asupra lucrului respectiv va fi obligat s i respecte acest
drept, dei nu a participat direct i personal la formarea raportului obligaional. Aadar, obligaia
scriptae in rem este acea obligaie care se nate n legtur cu un lucru i care i produce efectele
i asupra unei tere persoane care dobndete ulterior un drept real asupra lucrului respectiv,
chiar dac aceast persoan nu a participat n vreun fel la naterea raportului juridic ce are n
coninut acea obligaie.
Obligaia propter rem (numit i obligaie rea/) (Atragem ns atenia c denumirea de
obligaie real nu trebuie s duc la concluzia c ar fi vorba de obligaia corelativ unui drept
real (printre altele, i datorit mprejurrii c ndatorirea nu incumb oricrei persoane, ci numai
deintorilor lucrurilor respective).) este ndatorirea ce incumb, n temeiul legii sau chiar al
conveniei prilor, deintorului unui lucru, pentru raiuni precum: protecia unor lucruri de
importan naional, exploatarea judicioas ori conservarea unor caliti ale unor lucruri
importante, existena unor raporturi de bun vecintate etc. Ca exemple de obligaii propter rem,
menionm: ndatorirea deintorului unui teren agricol de a-l cultiva i de a asigura protecia
solului (art. 74 din Legea nr. 18/1991, republicat, cu modificrile i completrile ulterioare);
obligaia de grni-uire (art. 560 C.civ.); obligaia proprietarului de conservare a cldirii constnd
n asigurarea ntreinerii spaiului care constituie bunul principal, astfel nct cldirea s se
pstreze n stare bun (art. 655 C.civ.) etc.


5. Obligaii civile perfecte i obligaii civile imperfecte. Obligaia civil perfect este
acea obligaie care se bucur integral de sanciunea juridic, n sensul c, n caz de nevoie,
4

creditorul poate obine concursul forei coercitive a statului pentru executarea ei. Cele mai multe
obligaii intr n aceast categorie.
Obligaia civil imperfect (numit i obligaie natural) este acea obligaie (tot juridic,
iar nu moral) a crei executare nu se poate obine pe cale silit, dar, n msura n care ar fi
executat de bunvoie de ctre debitor, acesta din urm nu are dreptul s pretind restituirea
prestaiei. n acest sens, art. 1342 alin. (1) C.civ. prevede c restituirea nu poate fi dispus atunci
cnd, n urma plii, cel care a primit-o cu bun-credin a lsat s se mplineasc termenul de
prescripie ori s-a lipsit, n orice mod, de titlul su de crean sau a renunat la garaniile
creanei.
Un exemplu de obligaie civil imperfect l gsim nscris n art. 2506 alin. (3) C.civ.,
potrivit cruia cel care a executat de bunvoie obligaia dup ce termenul de prescripie s-a
mplinit nu are dreptul s cear restituirea prestaiei, chiar dac la data executrii nu tia c
termenul prescripiei era mplinit.

Izvoarele obligaiilor, actele i faptele juridice care potrivit legii, dau natere unor raporturi
juridice de obligaie. Dup rolul jucat de voina prilor n naterea obligaiei, izvoarele
obligaiilor se clasific n voluntare i nevoluntare. 1. Sunt izvoare voluntare, manifestrile
unilaterale, bilaterale sau multilaterale de voin, exprimate n scopul realizrii unor efecte
juridice i anume: a) contractele sau conveniile de orice fel; b) actele juridice unilaterale, crora
legea le recunoate, excepional, eficacitatea juridic; c) unele acte normative din care izvorsc
direct obligaiile civile. 2. Sunt izvoare involuntare, toate celelalte fapte, evenimente sau
ntmplri care dau natere unor raporturi juridice de obligaie n virtutea legii, independent de
voina prilor i chiar mpotriva voinei lor i anume: a) evenimentele, care intervin independent
de voina i activitatea oamenilor, cum sunt: naterea, moartea, scurgerea timpului, calamitile
naturale etc.; b) aciunile omeneti care constituie fapte juridice licite (gestiunea de afaceri,
mbogirea far just cauz etc.); c) aciunile omeneti care constituie fapte ilicite svrite cu
intenie (delicte) sau din culp (cvasi-delicte) i care, atunci cnd provoac altuia un prejudiciu,
dau natere obligaiei de despgubire.

Clasificarea contractelor.

Dup coninutul lor, Codul civil mparte contractele n: sinalagmatice i unilaterale.
a) Contractele sinalagmatice. Art. 1171 C. civ. prevede: Contractul este sinalagmatic
atunci cnd obligaiile nscute din acesta sunt reciproce i interdependente. n caz
contrar, contractul este unilateral chiar dac executarea lui presupune obligaii n sarcina
ambelor pri. Rezult c specificul contractului sinalagmatic const n caracterul
reciproc i interdependent al obligaiilor prtilor, nseamn c fiecare parte are
concomitent, att calitatea de creditor, ct i calitatea de debitor, fa de cealalt parte.
Sau, se mai poate spune: obligaia ce revine uneia dintre pri i are cauza juridic n
obligaia reciproc a celeilalte pri, astfel nct ele nu pot exista una fr cealalt, fiind
interdependente. Ideea de cauz, care explic interdependena obligaiilor n contractele
sinalagmatice, trebuie neleas n sens bivalent, ca o manifestare a ideii de scop n
momentul ncheierii contractului, ct i pe durata existenei i executrii contractului.
Prototipul contractelor sinalagmatice este contractul de vnzare. Vnztorul se oblig s
transfere dreptul de proprietate i s predea bunul vndut, iar cumprtorul se oblig
reciproc s plteasc preul. De asemenea, n cazul contractului de nchiriere, locatorul se
5

oblig s procure locatarului folosina temporar i panic a unui bun, iar locatarul se
oblig s-l foloseasc la fel ca un bun printe de familie i s achite chiria stabilit. Toate
contractele oneroase fac parte din categoria celor sinalagmatice.
b) Contractele unilaterale. Din acelai text legal - art. 1171 C. civ., se deduce i definiia
contractelor unilaterale. Acestea sunt toate acele contracte care nu sunt sinalagmatice -
adic acele contracte n care o parte sau mai multe pri se oblig fa de cealalt (sau
celelalte pri) - adic unilateral, far ca acesta sau acestea din urm s se oblige fa de
primele la vreo contraprestaie. Cu alte cuvinte, sunt acele contracte care dau natere la
obligaii numai n sarcina uneia dintre pri i sunt caracterizate de lipsa interdependenei
i reciprocitii. O parte este numai creditor, iar cealalt numai debitor. Fac parte din
aceast categorie: donaia, comodatul, mandatul, depozitul, fideiusiunea etc. De pild, n
contractul de donaie, donatorul este numai debitor i donatarul este numai creditor.

Clasificarea contractelor dup scop, avnd n vedere criteriul scopului urmrit de pri la
ncheierea lor, contractele se clasific n: contracte cu titlu oneros i contracte cu titlu gratuit (sau
de binefacere).
a) Contractele cu titlu oneros. Art. 1172 alin. (1) noul cod civil prevede: Contractul prin
care fiecare parte urmrete s i procure un avantaj, n schimbul obligaiilor asumate
este cu titlu oneros. Fac parte din aceast categorie: vnzarea, locaiunea, schimbul,
antrepriza, contractul de asigurare, contractul de rent viager etc. Contractele cu titlu
oneros sunt de dou feluri: comutative i aleatorii:
a. Contractul comutativ. Art. 1173 alin. (1) noul Cod Civil prevede c Este
comutativ contractul n care, la momentul ncheierii sale, existena drepturilor i
obligaiilor prilor este cert, iar ntinderea acestora este determinat sau
determinabil. Aadar, contractul comutativ se caracterizeaz prin faptul c
prestaiile reciproce la care se oblig prile contractante sunt relativ echivalente.
b. Contractul aleatoriu. Art. 1173 alin. (2) noul Cod Civil prevede: Este aleatoriu
contractul care, prin natura lui sau prin voina prilor, ofer cel puin uneia dintre
pri ansa unui ctig i o expune totodat la riscul unei pierderi, ce depind de un
eveniment viitor i incert. Cu alte cuvinte, contractul este aleatoriu n cazul n
care existena sau ntinderea prestaiilor prilor sau numai a uneia dintre ele
depinde de un eveniment incert3. Avantajele pe care le vor obine nu sunt
cunoscute deoarece prile s-au obligat, una fa de cealalt, n funcie de un
eveniment viitor i nesigur n ce privete realizarea sa sau cel puin momentul
realizrii sale.
b) Contractele de binefacere sau cu titlu gratuit. Art. 1172 alin. (2) noul Cod Civil prevede:
Contractul prin care una dintre pri urmrete s procure celeilalte pri un beneficiu,
far a obine n schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit. Aadar, una dintre pri se
oblig s procure celeilalte un folos patrimonial far a primi ceva n schimb. Fac parte din
aceast categorie: donaia, depozitul, mandatul, comodatul, fideiusiunea etc. Aceste
contracte se divid n: liberaliti i contracte de servicii gratuite sau contracte
dezinteresate.
a. liberalitile sunt acele contracte cu titlu gratuit prin care una dintre pri
transmite un drept din patrimoniul su n patrimoniul celeilalte pri far a primi
un echivalent. Una din pri se nsrcete, iar cealalt se mbogete. Obiectul
6

unui astfel de contract este prestaia de a da. Prin liberaliti nelegem, n
principal, contractele de donaie.
b. contractele de servicii gratuite sau contractele dezinteresate sunt acele contracte
prin care o parte se oblig s fac un serviciu far a se nsrci pe sine i nici n
scopul mbogirii celeilalte pri: comodatul, mandatul gratuit, depozitul gratuit,
mprumutul gratuit.

Interpretarea contractului

Efectul imediat al oricarui contract este acela de a da nastere unor drepturi si obligatii. In
acest sens se vorbeste de puterea obligatorie a contractului.

Reguli comune de interpretare a contractului. Interpretarea contractului.
Interpretarea contractului este operatia prin care se determina intelesul exact a calauzelor
contractului, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu vointa lor
interna.
Interpretarea contractului apare, adeseori, in stransa legatura cu operatia de calficare
juridica a contractului. Desi, teoretic, operatia de interpretare a contractului poate fi sperata de
operatia de calificare juridica a acestuia, in practica, data fiind stransa legatura dintre ele, cele
doua operatii ajung adesea sa se confunde. Calificarea juridica a contractului apare ca un prim
rezultat al interpretarii.

a) Constatarea existentei contractului. Daca vointa partilor este clar exprimata, problema
interpretarii nu se pune. Interpretarea este absolut necesara atunci cand exista discrepanta
intre vointa reala si vointa declarata a partilor, cand clauzele sunt echivoce, confuze sau
contradictorii ori cand contractul este incomplet. Cu toate acestea, inainte ca judecatorul
sa treaca la interpretarea contractului, este necesar sa se constate existenta acelui
contract. Dovada existentei revine partilor contractante. In lipsa contractului,
operatiunea interpretarii este lipsita de obiect.
b) Calificarea contractului. Urmatoarea chestiune o reprezinta calificarea contractului.
Aceasta are o importanta deosebita deoarece, incadrarea contractului intr-o anumita
categorie, determina un anumit regim juridic, prin care se deosebeste de alt contract din
alta categorie.
c) Reguli comune de interpretare. De multe ori calificarea contractului este insuficienta.
Neclaritatea si echivocul clauzelor persista. Art 1266-1260 Cod Civil, instituie reguli
comune de interpretare.
a. Reguli de stabilire a vointei reale a partilor contractante. Art 1266 alin. (1)
Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta partilor, iar nu dupa sensul
literal al termenilor. Interpretarea contractului presupune stabilirea vointei reale
a partilor, chiar daca cuvintele in care a fost exprimata sunt nepotrivite.
b. Reguli de interpretare a clauzelor indoielnicie. Referitor la aceste reguli, avem
aici : cand o clauza este primitoare de doua intelesuri aceasta se va interpreta in
sensul in care se potrivieste cel mai bine cu natura si obiectul contractului. Apoi,
clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in
care nu ar produce niciunul. Prezumtia de la care se porneste aici este ca, daca o
clauza a fost inserata in contract, este de presupus ca partile au dorit ca aceasta sa
7

produca un efect juridic. Urmatoarea regula este ca oricat de generali ar fi
termenii contractului, acesta nu cuprinde totusi decat lucrul asupra caruia
partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii folositi.
c. Reguli subsidiare de interpretare. Daca dupa aplicarea regulilor de interpretare,
contractul ramane neclar, atunci el va fi interpretat in favoarea celui care se
obliga in dubio pro reo. A doua regula este ca interpretarea stipulatiilor inscrise
in contractele de adeziune sa se interpreteze impotriva celui care le-a propus.

Principiul fortei obligatorii a contractului

Principiul fortei obligatorii a contractului este consacrat intr-o formulare expresiva de art
1270 alin (1) Cod Civil care prevede Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile
contractante. Cu alte cuvinte, contractul este legea partiolor, fiind tinute sa-l respecte intocmai,
potrivit adagiului latin pacta sunt servanda.

In ce consta principiul fortei obligatorii al contractului pentru partile contractante?
Principiul fortei obligatorii a contractului are rolul primar de a explica si ordina raportul juridic
nascut intre parti ca urmare a incheierii contractului, pentru ca apoi sa se poata impune ca
realitate obiectiva tertilor, prin intermediul opozabilitatii efectelor contractului. De aceea,
urmand ordinea reglementarii in aceasta materie, trebuie sa retinem ca si consecinte imediate ale
fortei obligatorii intre parti :

a) Partile contractante sunt tinute sa execute intocmai, una fata de cealalta obligatiile la care
s-au indatorat, deoarece contractul valabil incheiat intre parti, are putere de lege intre
partile contractante;
b) A doua consecinta a fortei obligatorii este regula conform careia contractul se modifica
sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege art 1270 alin
(2) Cod Civil, de unde regula simetriei in contracte, care implica intre altele,
irevocabilitatea unilaterla a contractelor, precum si revocabilitatea acestora prin
consimtamant mutual
c) Obligatiile contractuale trebuie sa fie executate intotdeauna cu buna-credinta. Desi noua
reglementare nu mai retine regula executarii cu buna-credinta, includerea executarii cu
buna-credinta in continutul obligational al contractului isi are temeiul in art 15. Cod Civil
care instituie buna-credinta ca fiind o obligatie implicita.

Principala semnificatie a principiului fortei obligatorii a contractului este aceea ca partile
sunt obligate sa execute intocmai prestatiile la care s-au obligat prin contract. Executarea trebuie
sa aiba loc la termenele si in conditiile stablite. Creditorul are dreptul sa utilizeze toate mijloacele
juridice oferite de lege pentru a obtine executarea in natura a prestatiilor ce I se datoreaza de
catre debitor. Cand executarea in natura este nerealizabila, obligatia debitorului se transforma in
duane-interese, angajandu-se raspunderea lui contractuala.
Pentru a vorbi de de o incalcare a principiului fortei obligatorii a contractului este necesar
sa avem de a face cu o neexecutare ilicita sau, fara justificare. Este vorba de toate formele de
neexecutare care atrag raspunderea contractuala si celelalte remedii pentru neexecutare. O astfel
de neexecutare, trebuie distinsa de neexecutarea licita care presupune o neexecutare a
obligatiilor contractuale asumate, pe un temei. Este vorba de situatia cand debitorul nu mai este
8

obligat la executarea obligatiilor cand intervine exceptia de neexecutare a contractului sau cand I
se acorda un termen de gratie, sau cand apare imposibilitatea fortuita de executare a contractului.

Referitor la irevocabilitatea contractului prin vointa uneia din partile contractante,
art 1270 alin (2) prevede Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori
din cauze autorizate de lege. Prin acest text legal se consacra regula simetriei in contracte, ceea
ce inseamna ca orice contract, fiind rezultatul acordului de vointe al partilor, mutuus consensus,
el poate fi desfacut sau revocat, tot prin acordul partilor, mutuus dissensus. Regula este valabila
si in privinta modificarii contractului, nicio parte nu poate modifica unilateral continutul
contractului.

Cu toate acestea, exista situatii cand contractul poate fi revocat pe cale unilaterala
denuntarea uniltarala. Art 1276, denuntarea unilaterala, instituie cateva reguli:

a) In cazul in care partile au inserat in contract o clauza cu privire la posibilitatea revocarii
unilterale a contractului
b) In ceea ce priveste contractele cu executare dintr-o data daca dreptul de a denunta
contractul este recunoscut uneia dintre parti, aceasta poate fi exercitat atat timp cat
executarea nu a inceput. De indata ce executarea a inceput, revocarea nu mai este
posibila chiar si atunci cand s-a stipulat in contract.
c) In contractele cu executare succesiva daca denuntarea este prevazuta in contract, aceasta
poate opera cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz chiar si dupa inceperea
executarii, insa denuntarea nu are efecte cu privire la prestatiile deja executate sau care se
afla in curs de executare.
d) In contracte se mai poate insera si o contraprestatie in cazul denuntarii unilaterale. Astfel,
intai se va executa contraprestatia si apoi denuntarea unilaterala.

Rezilierea fortata a contractelor. Exista situatii cand rezilierea contractelor este fortata,
chiar impotriva vointei partilor. Este cazul contractelor intuitu personae care se incheie avand ca
motiv determinant identitatea sau calitatile speciale ale celeilalte parti. Daca partea decedeaza
sau devine incapabila contractul in cauza inceteaza fortat, neputand fi continuat de mostenitatori.

Principiul relativitatii efectelor contractului si exceptiile de la acest principiu

Putem spune ca principiul relativitatii efectelor actului juridic civil este acea regula
potrivit cu care acest act produce efecte numai fata de autorii ori autorul actului, fara a putea sa
profite sau sa dauneze altor persoane. Intr-o alta exprimare, principiul relativitatii inseamna ca
drepturile subiective civile si obligatiile corelative, nascute dintr-un act juridic civil, apartin
partilor, respectiv : autorilor actului daca acesta este bilaterala si autorului actului daca acesta
este unilateral. Ideea infatisata pare simpla : forta obligatorie a raporturilor obligationale generate
de un contract nu poate exista decat intre contractanti. Prin urmare, persoanele straine de
contract nu pot fi obligat la plata creantelor generate de un contract ce le este indiferent, dupa
cum aceste creante nu pot fi executate in profitul celor straini de contract.


9

Principiul relativitii efectelor actului juridic civil este regula de drept potrivit creia
actul juridic civil produce efecte numai fa de autorul sau autorii si, fr s poat profita ori
duna altor persoane. Acest principiu este consacrat i de art. 1280 Cod civil, potrivit cruia
conveniile au efect doar ntre prile contractante, dar i are originea n dreptul roman:"res inter
alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest" (un act ncheiat ntre anumite persoane nu
avantajeaz, dar nici nu dezavantajeaz pe altcineva.) Altfel spus, principiul relativitii
nseamn c actul juridic civil bilateral d natere la drepturi i obligaii doar pentru prile lui,
iar actul unilateral l oblig numai pe autorul su.

Justificarea principiului se regsete n dou idei de baz:
1. natura voliional a actului juridic ce impune ca nimeni nu poate deveni debitor sau
creditor fr voia sa;
2. soluia contrar acestui principiu ar aduce atingere libertii persoanei.

Opozabilitatea fa de teri a actului juridic. Un act juridic nu poate genera, n
principiu, drepturi subiective i obligaii pentru un ter, n schimb drepturile i obligaiile prilor
din acel act juridic trebuie respectate i de ctre teri.
Opozabilitatea actului juridic fa de teri nseamn dreptul prii de a invoca acel act
juridic mpotriva terului care ar ridica pretenii n legtur cu un drept subiectiv, dobndit de
parte prin actul juridic respectiv.

Noiunea de parte. Parte este persoana care ncheie actul juridic, personal sau prin
reprezentare, i fa de care se produc efectele actului respectiv. Altfel spus, prile reprezint
acea categorie de persoane fa de care actul juridic civil i produce efectele n temeiul
principiului relativitii. Termenul "parte" desemneaz att pe una dintre prile actului juridic
civil bilateral sau multilateral, ct i pe autorul actului juridic civil unilateral. Iar, n raport de
natura actului juridic ncheiat, prile poart denumiri diferite (autor al ofertei sau al acceptrii
ofertei, vnztor, cumprtor, coprta, testator etc.). Ex.: n contractul de vnzare-cumparare
ncheiat de X cu Y, fiecare este parte a contractului-vnztor/cumprtor, dar i autor al
ofertei/acceptant al acesteia.
Dpdv. juridic, parte este att persoana care ncheie direct i personal un anumit act juridic
civil, ct i cea care ncheie actul prin intermediul unui reprezentant legal sau convenional.
Partea actului juridic civil poate semnifica mai multe persoane fizice sau juridice care
promoveaz ori au un interes sau o poziie comun.
In concluzie, prile reprezint acea categorie de persoane fa de care actul juridic civil
i produce efectele n virtutea principiului relativitii.
Noiunea de ter. Terii (penitus extranei) sunt persoanele strine de un act juridic civil,
deci care n-au participat nici direct i nici prin reprezentare la ncheierea acestuia.

Avnzii-cauz: definiie i clasificare. Avnd-cauz sau succesor in drepturi este
persoana care, din cauza legturii ei juridice cu prile actului juridic, suport sau profit de
efectele acestuia, dei nu a participat la ncheierea lui. Exist trei categorii de avnzi-cauz:
succesorii universali i cu titlu universal (1), succesorii cu titlu particular (2) i creditorii
chirografari (3).
10

Succesor universal este acea persoan care dobndete un patrimoniu (o universalitate);
ex: unicul motenitor legal, legatarul universal, persoana juridic ce dobndete un patrimoniu
prin efectul comasrii (fuziune sau absorbie) sau al transformrii.
Succesorul cu titlu universal este persoana care dobndete o fraciune dintr-un
patrimoniu. Ex: motenitorii legali, legatarul sau legatarii care au dobndit o cot-parte din
motenire, persoana juridic care dobndete o parte din patrimoniul persoanei juridice total sau
parial divizate.
Succesor cu titlu particular este persoana care dobndete un drept subiectiv, privit
individual (ut singuli). Ex.: cumprtorul unui bun, donatarul, cesionarul, legatarul cu titlu
particular etc.
Succesorii universali i cei cu titlu universal formeaz o singur categorie de avnzi-
cauz pentru c ntre ei exist doar o deosebire cantitativ, nu i calitativ. Ei sunt continuatori ai
personalitii autorului lor pentru c dobndesc un ntreg sau o fraciune din patrimoniu.
Calitatea succesorilor universali i cu titlu universal de a fi avnzi-cauz const n aceea
c actul juridic ncheiat de autorul lor produce efectele i fa de ei. Astfel, aceti succesori
preiau parial sau total drepturile subiective i obligaiile autorului lor (cel de la care au dobndit
patrimoniul sau o fraciune din acesta), cu excepia drepturilor i obligaiilor strns legate de
persoana autorului, precum i cele declarate de pri ca netransmisibile.
Legea prevede i cazuri n care poate nceta calitatea de avnzi-cauz a succesorilor
universali sau cu titlu universal fa de anumite acte juridice ncheiate de autorul lor. Ex: cazul
motenitorilor legali rezervatari n privina actelor juridice ale autorului lor care ncalc rezerva
succesoral.
Calitatea de avnd-cauz a succesorului cu titlu particular se apreciaz doar n raport cu
actele juridice anterioare ale autorului, referitoare la acelai drept sau bun, ncheiate cu alte
persoane (fa de aceste acte juridice, succesorul cu titlu particular poate s fie avnd-cauz sau
ter). Deci, calitatea de avnd-cauz a succesorului cu titlu particular nu se apreciaz n raport de
actul juridic prin care el a dobndit un drept subiectiv (caz n care are calitate de parte) i nici n
raport de alte acte juridice ncheiate de autorul su cu alte persoane, acte care n-au legtur cu
dreptul subiectiv respectiv (f de care are poziia poziia de ter).
Dobnditorul unui drept are calitatea de avnd-cauz, putnd exercita drepturile i fiind
inut s execute obligaiile autorului su care decurg din actul juridic respectiv, doar cu
ndeplinirea cumulativ a urmtoarelor cerine:

a) drepturile i obligaiile s aib o strns legtur cu dreptul subiectiv dobndit;
b) actul juridic s fie ncheiat anterior de autorul lui cu alte persoane i s se refere la acelai
drept sau bun;
c) s fi fost respectate formalitile de publicitate cerute de lege pentru acel act juridic sau
nscrisul ce constat actul juridic respectiv s aib dat cert (adic, actul juridic fa de
care urmeaz a se stabili calitatea de avnd-cauz sau de ter a succesorului cu titlu
particular s ndeplineasc cerinele formei pentru opozabilitate fa de teri).

Totui, dobnditorul ulterior nu poate invoca lipsa nscrierii dreptului real imobiliar n cartea
funciar, dac avea cunotin de aceasta. n acest caz, dobnditorul prin act juridic cu titlu
oneros este de rea-credin. De asemenea, acest aspect nu poate fi invocat nici de dobnditorul
prin act juridic cu titlu gratuit, indiferent dac este de bun sau rea-credin (potrivit art. 28 din
Legea nr. 7/1996, dobnditorul anterior poate cere instanei judectoreti s acorde nscrierii sale
11

rang preferenial fa de cea efectuat la cererea unui ter ce a dobndit ulterior imobilul cu titlu
gratuit sau care a fost de rea-credin la data ncheierii actului).
Cnd una dintre cele trei cerine este nendeplinit, dobnditorul cu titlu particular va
avea calitate de ter. Ex:. cnd dup ncheierea contractului de nchiriere, proprietarul (locatorul)
vinde imobilul n cauz unui ter. Contractul de locaiune, dac are dat cert anterioar celui de
vnzare-cumprare, i va produce efectele i fa de cumprtor, exceptnd situaia n care
contractul de nchiriere cuprinde o clauz expres de reziliere n cazul vnzrii. ns,
cumprtorul nu mai este obligat s respecte locaiunea consimit de vnztor dac la data cnd
contractul de vnzare-cumprare a dobndit dat cert sau, mai exact, au fost ndeplinite
formalitile de publicitate imobiliar (devenind astfel opozabil terilor, deci i locatarului),
contractul de locaiune ncheiat anterior nu avea dat cert. n aceleai condiii, contractul de
locaiune i va produce efectele i fa de ali dobnditori cu titlu particular ai bunului ce i
formeaz obiectul (ex: n cazul nstrinrii bunului printr-un contract de donaie, de ntreinere,
schimb etc.), precum i fa de cel cruia locatorul i constituie un dezmembrmnt al dreptului
de proprietate asupra bunului respectiv (ex.: convenia de constituire a unui drept de uzufruct sau
a unui drept de superficie).
Pentru un exemplu mai concret, putem presupune c proprietarul X i nchiriaz
chiriaului Y o cas, ncheind un contract de nchiriere n form autentic sau sub forma unui
nscris sub semntur privat cu dat cert, fr a introduce o clauz privitoare la soarta
contractului de nchiriere n cazul n care X ar vinde casa. Dup ncheirea acestui act,
proprietarul X vinde ns casa respectiv terului Z (succesor cu titlu particular). n acest caz, Z
va fi obligat s respecte obligaiile asumate de X prin contractul de nchiriere ncheiat cu Y, cu
toate c Z nu a participat la ncheierea contractului de nchiriere. Prin urmare, Z are calitatea de
avnd-cauz fa de contractul de nchiriere ncheiat ntre- X i Y, pentru c efectele acestui
contract se produc i fa de el, dei nu a participat la ncheierea lui. Suntem.n prezena aa-
numitelor obligaii scriptae in rem. Tot calitate de avnd-cauz are succesorul cu titlu particular
i n privina obligaiilor propter rem.
Producerea efectelor unui act juridic i fa de succesorii universali sau cu titlu universal
ai prilor, precum i, n condiiile artate, fa de succesorul cu titlu particular este justificat i
de principiul potrivit cruia un drept se transmite aa cum apare el n patrimoniul
transmitorului, acesta din urm neputnd ceda mai multe drepturi dect are.
Creditorii chirografari sunt aceia care au doar un drept de gaj general asupra bunurilor
prezente i viitoare ale debitorului lor. Astfel, ei nu dein o garanie real care s le asigure
realizarea creanei pe care o au contra debitorului lor (gaj, ipotec, privilegiu).

Exceptiile de la principiul relativitatii

Notiunea de exceptie de la relativitatea efectelor contractului sunt acele situatii juridice in
care efectele contractului se produc fata de alte persoane care nu au calitatea de parti contractante
sau de succesori in drepturi ai partilor. Cu alte cuvinte, si mai precis formulat, suntem in prezenta
unor exceptii de acest fel numai atunci cand un contract da nastere la drepturi sau la obligatii in
favoarea si respectiv in sarcina altor persoane decat partile contractante si succesorii in drepturi
ai acestora. In literatura de specialitate se sustine ca exceptiile de la principiul relativitatii
efectelor contractului sunt de doua feluri : aparente si reale. Exemplul clasic de exceptie aparenta
de la principiul relativitatii efectelor contractului este promisiunea pentru altul. Alaturi de
12

aceasta, se vorbeste uneori si de reprezentare. Din categoria exceptiilor reale se considera a face
parte : contractul colectiv de munca, actiunile directe si stipulatia pentru altul.

Reprezentarea. Prin reprezentare se intelege tehnica juridica prin care o persoana numita
reprezentant, incheie un act juridic, in numele si pe seama unei alte persoane numita reprezentat.
Efectele eventualului contract incheiat intre reprezentant si tert, se vor produce direct intre
reprezentat si tert (art.1296 Cod Civil). Cu alte cuvinte, efectele fortei obligatorii ale contractului
se vor produce intre tert si reprezentat, iar reprezentantul va avea simpla calitate de participant la
incheierea contractului. Referitor la efectele reprezentarii, se creeaza un raport juridic direct intre
reprezentat si tert, efecte care sunt legate de cunoasterea efectiva de catre tert a puterilor
conferite reprezentantului si a calitatii sale. Reprezentantul trebuie sa arate tertului pentru cine
intelege sa incheie contractul. In cazul in care nu o face, iar tertul nu cunoaste pe o alta cale
calitatea de reprezentant a celui cu care contracteaza, reprezentantul ramane obligat in mod direct
fata de tert. Tertul are dreptul de a cere reprezentantului dovada reprezentarii printr-un inscris.
In cazul in care reprezentantul actioneaza in lipsa puterii de reprezentare sau cu depasirea
acesteia, contractul incheiat cu tertul nu produce niciun efect pentru reprezentat, iar
reprezentantul se va obliga in nume propriu fata de tert. Reprezentarea inceteaza prin renuntarea
de catre reprezentant la imputernicire sau prin revocarea puterii de reprezentare.

Acordurile colective. Este vorba de anumite conventii a caror caracterisitca principala
este aceea ca cel putin una dintre partile implicate in contract angajeaza prin consimtamantul
exprimat la incheierea contractului o colectivitate. Asemenea contracte colective sunt regasibile
in diverse materii ale dreptului dar mai cu seama in cadrul procedurii falimentului si al
raporturilor de munca.

Actiunile directe. Prin actiuni directe intelegem dreptul unor persoane de a actiona, in
anumite cazuri expres si limitativ prevazute de lege, impotriva uneia dintre partile unui contract,
cu care nu au nicio legatura, invocand acel contract in favoarea lor, contracat fata de care au
calitatea de terti. Este vorba de un mecanism juridic in care sunt implicate trei persoane :
creditorul (care este beneficiarul actiunii directe), debitorul sau imediat (fata de care este legat
printr-un raport contractual), si debitorul debitorului imediat (care se afla intr-un raport
contractual cu debitorul imediat, dar care nu se afla intr-un asemenea raport cu creditorul).

Promisiunea faptei altuia. Promisiunea faptei altuia reprezinta o exceptie aparenta de la
relativitatea efectelor contractului prin care o persoana se obliga fata de creditor sa determine un
tert sa incheie sau sa ratifice un contract, respectiv si eventual sa il execute. Aceasta exceptie
aparenta beneficiaza de o reglementare distincta (art 1283).

Stipulatia pentru altul. Este o exceptie reala de la relativitatea efectelor contractului si
reprezinta contractul in folosul unei terte persoane adica figura contractuala prin care o persoana
se obliga fata de alta sa execute o prestatie in favoarea unui tert. Dreptul tertului, asa cum vom
vedea, se naste direct si nemijlocit din contractul incheiat intre cele doua parti.




13

Opozabilitatea contractului fata de terti


Distinctie intre relativitatea efectelor contractului si opozabilitatea lui fata de terti.
Principiul relativitatii efectelor contractului inseamna ca un contract poate da nastere la drepturi
si obligatii numai in favoarea si, respectiv, sarcina partilor contractante, precum si a persoanelor
devenit parti ulterior incheierii contractului sau asimiliate partilor, ca efect al legii sau al unei alte
circumstante. Contractul si situatiile juridice la care da nastere sunt realitati sociale care intr-o
ordine de drept, impun tuturor o atitudine de respect. Cu alte cuvinte, toti sunt obligati sa le
respecte. In acest sens, afirma ca un contract este opozabil tuturor, inclusiv tertilor. Tertii au
obligatia generala de a respecta situatia juridica nascuta din contract, chiar daca pentru ei, aceasta
realitate se prezinta ca un fapt juridic. Este vorba de caracterul de utilitate sociala pe care il
prezinta opozabilitatea. Opozabilitatea reprezinta expresia complementara a relativitatii
efectelor contractului. Dupa cum, la fel de bine, se poate sustine ca opozabilitatea efectelor
contractului nu este decat expresia fata de terti a principiului fortei obligatorii a acestuia.
Reglementarea principiului opozabilitatii. Art. 1281 Cod Civil Contractul este
opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute din contract. Tertii
se pot prevala de efectele contractului, insa fara a avea dreptul de a cere executarea lui, cu
exceptia cazurilor prevazute de lege. Suportul fundamental al principiului opozabilitatii il
constituie o anumita forma de cunoastere care atrage anumite consecinte juridice. Astfel, avem
de-a face cu o opozabilitate imediata, neorganizata de lege, si opozabilitate mediata realizata
prin intermediul unui sistem de publicitate organizat de lege. Intalnim aici regulile in materie de
carte funciara sau arhiva electronica. In esenta, este de retinut ca, de regula, maniera absoluta in
care opozabilitatea se realizeaza este probarea cunoasterii de catre tert a situatiei juridice
rezultate din contract, indiferent ca avem de a face cu un sistem de publicitate organizat legal sau
nu.


Simulatia

Simulatia (art 1289 Cod Civil) este o operatiune complexa care, din punct de vedere
tehnic reprezinta o exceptie de la principiul opozabilitatii efectelor obligatorii ale contractului.
Dintr-o alta perspectiva (cea a partilor), efectele acestei operatiuni sunt guvernate de principiul
fortei obligatorii a contracului. In sfarsit, din perspectiva tertilor, simulatia produce efecte care
urmeaza relativitatii efectelor contractului, dar nu si pe cele ale opozabilitatii acestora. Practic,
prin simulatie, partile ascund fata de terti continutul adevaratei relatii juridice care exista intre
ele. De aceea, unii autori au calificat-o plastic, ca o dedublare de contracte. Retinem astfel ca
simulatia reprezinta o operatiune juridica realizata prin disimularea vointei reale a partilor,
constand in incheierea si existenta simultana, a doua intelegeri sau conventii: una aparenta sau
publica, prin care se creeaza o situatie juridica aparenta, contrarar realitatii si alta secreta,
care da nastere situatiei juridice reale dintre parti, anihiland sau modificand efectele produse in
aparenta in temeiul contractului public. Contractul secret exprima vointa reala a partilor si
stabilieste adevarata situatie juridica nascuta intre ele; el se mai numeste si contra-inscris. Actul
aparent poate si el sa produca anumite efecte in subsidiar, numai in masura in care partile au
prevazut aceasta in contractul secret.

14

Domeniul simulatiei. Cu precadere in sfera dreptului privat. Sfera sa predilecta de
actiune este insa cea a actelor de instrainare- vanzarile fictive sau donatiile deghizate sunt
modelele cele mai frecvente utilizate in practica, alaturi de disimularea partiala a unui element
contractual (simularea pretului contractual).
Conditiile simulatiei. Presupune indeplinirea unor conditii : existenta actului secret;
existenta actului public si existenta acordului simulatoriu.

Existenta actului secret. Conditia prespune ca actul real sau contra-inscrisul sa fie
incheiat astfel incat existenta si cuprinsul sau sa fie necunoscute tertilor. Aprecierea caracterului
secret al contra-inscrisului este o chestiune de fapt. Contra-inscrisul este lipsit de caracter secret
in cazul cand a fost supus publicitatii sau a fost adus la cunostinta tertilor prin : transcrierea
actului, intabulare, inscrierea in arhiva electronica. Cu privire la conditiile de validitate ale
actului secret, amintim aici conditiile de fond si anume consimtamant, capacitatatea, obiectul si
cauza. Referitor la forma nu este necesar ca actul secret sa fie incheiat in forma ceruta de lege
pentru validitatea operatiunii juridice pe care o intruchipeaza. Dedus din interpretarea per a
contrario a art 1289 alin (2) contractul secret nu produce efecte nici intre parti daca nu
indeplineste conditiile fond cerute de lege pentru incheierea sa valabila. Actul public trebuie
insa sa indeplineasca atat conditiile fond cat si de forma.

Existenta actului public. Actul public este actul care se incheie astfel incat sa produca o
aparenta juridica. Este actul aduc la cunostinta tertilor in intentia de a ascunde acestora adevarata
realitate juridica din actul secret. De aceea, se spune in doctrina ca actul public trebuie sa fie
ostensibil adica sa permita teritlor sa afle cuprinsul acestuia.

Existenta acordului simulatoriu. Ideea de acord simulatoriu sugereaza o reprezentare
comuna a partilor, anterior incheierii actului public si a actului secret, reprezentare comuna in
care partile sa orchestreze intreaga operatiune a simulatiei, adica sa imagineze toate
manoperele prin care se va disimula adevarata relatie dintre ele fata de terti.

Formele simulatiei. In functie de scopul concret al actului aparent si de relatia in care
acesta se gaseste cu actul secret, simulatia se poate realiza prin trei procedee si anume : prin
fictivitate, prin deghizare (totala sau partiala) si prin interpunere de persoane. Principala
clasificare utilizata de doctrina este cea care distinge intre simulatia absoluta si cea relativa. Cea
absoluta apare in cazul in care partile stabilesc ca intre ele sa nu existe in realitate niciun act (este
vorba de fictivitate, singurul caz de simulatie absoluta). Este relativa atunci cand sunt simulate
doar unul sau mai multe elemente ale contractului public : obiectul, cauza, pratile reale. Se
considera ca cea relativa se subclasifica in simulatie obiectiva (sunt disimulate elemente
obiective precum natura contractului sau cauza - deghizarea) si simulatie subiectiva (sunt
disimulate elemente subiective, adica partile interpunere de persoane).

Interpunerea de persoane. Este un caz de simulatie relativa si subiectiva care a generat
discutii complexe in literatura de specialitate. In cazul simulatiei prin interpunere de persoane,
persoanele care inchei actul aparent prevad, intr-o intelegere secreta, faptul ca una dintre ele nu
are calitatea de parte contractanta si stabilesc cine este adevaratul contractant. Asadar, partile
actului aparent urmaresc, in mod constient ca efectele sa se produca fata de o alta persoana ceria
I se asigura anonimantul. Asa este, de exemplu, contractul de donatie in care donatar apare o
15

persoana interpusa pentru faptul ca, datorita unei incapacitati legale, adevaratul donatar nu poate
primi, pe fata, donatia direct de la donator.

Efectele specifice contractelor sinalgmatice exceptia de neexecutare,
rezolutiunea si rezilierea contractelor, riscul contractului.


In principiu, prestatiile promise reciproc de partile contractante trebuie sa fie executate
simultan: cumparatorul este obligat sa plateasca pretul in momentul cand I se preda bunul. In caz
contrar, adica in cazul in care o parte nu isi indeplineste obligatia asumata in contract, o parte are
dreptul sa refuze executarea obligatiilor sale pana in momentul in care cealalta parte isi executa
propriile obligatii. Aceasta posibilitate se numeste exceptie de neexecutare a contractului. Isi are
origininea partial si este strans legata de principiul pacta sunt servanda.

Conditiile exceptiei de neexecutare a contractului. Pentru a se putea invoca aceasta
exceptie, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii :

a) Referitor la natura obligatiilor neexecutate: obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa
isi aiba temeiul in acelasi contract sinalagmatic. Nu este suficient ca doua persoane sa
fie in acelasi timp creditor si debitor, una fata de cealalta. Aceasta situatie trebuie sa
rezulte din aceeasi relatie juridica. Astfel, cumparatorul nu poate refuza sa plateasca
pretul pe motiv ca vanzatorul ii datoreaza o suma de bani pe care i-a imprumutat-o. In
schimb vanzatorul poate refuza sa predea bunul pana la plata integrala a pretului.
b) Conditile neexecutarii. Pentru invocarea acestie exceptii trebuie sa existe o neexecutare a
obligatiilor, chiar partiala dar suficient de important, din partea celuilalt contractant.
Cauza neexecutarii nu intereseaza. Daca insa neexecutarea este din cauza fortei majore,
atunci vom fi in prezenta incetarii contractului pentru imposibilitatea fortuita de
executare. Neexecutarea trebuie sa fie suficient de importanta altfel nu se poate invoca
exceptia neexecutarii pentru neexecutari de mica insemnatate.
c) Obligatiile reciproce trebuie sa fie ambele exigibile.
d) Neexecutarea sa nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de neexecutare.
e) Raportul contractual prin natura sa trebuie sa presupuna regula executarii simultane a
obligatiilor celor doua parti.

Efectele exceptiei de neexecutare. Exceptia de neexecutare suspenda executarea
prestatiei celui care o invoca, asemantor cu situatia cand el ar fi beneficiat de un termen. Deci,
contractul ramane temporar, adica provizoriu neexecutat, dar continua sa existe, iar partile nu pot
fi considerate liberate de obligatiile lor. Cu alte cuvinte efectul exceptiei de neexecutare consta in
suspendarea fortei obligatorii a contractului. Partea care invoca exceptia nu poate fi urmarita silit
in justitie pentru executarea obligatiilor sale.

Rezolutiunea. Rezolutiunea reprezinta, desi nu este definita ca atare, o cauza de
desfiintare a contractului si o cauza de incetare a contractului. Intrucat nu poate fi asociata decat
cu executarea, rezolutiunea reprezinta o cauza de incetare a contractului asociata chestiunii
executarii, tocmai de aceea fiind reglementata in cadrul capitolului dedicat executarii silite. Pe de
16

alta parte, rezolutiunea este un remediu oferit creditorului in caz de neexecutare este cel mai
incisiv dintre cele existente deoarece duce la incetarea contractului cu efecte retroactive.
Domeniul de aplicare al rezolutiunii. Domeniul predilect al rezolutiunii este dat de
contractele sinalagmatice.
Tipuri de rezolutiune. Rezolutiunea judiciara poate fi pronuntata de instanta doar daca
se face dovada unei neexecutari de o anumita gravitate a obligatiei deja exigibile, fiind respinsa
cererea in cazul care se prbeaza doar o inexecutare de mica insemnatate. Practic, rezolutiunea
se invoca pentru lipsa executarii obligatiilor esentiale sau caracteristice unui contract, dar nimic
nu exclude desfiintarea contractului si pentru neindeplinirea altor obligatii. Este indiferent daca
neindeplinirea obligatiei pentru care se cere rezolutiunea este culpabila sau fortuita. Diferenta
este ca in cazul cazului fortuit, debitorul nu va mai putea cere si despagubiri din partea
debitorului, intrucat vina debitorului nu exista. Punerea in intarziere nu constituie in sine o
conditie distincta si ncesara pentru admiterea rezolutiunii judiciare, ci poate avea efectul unei
abrevieri a duratei in care se obtine desfiintarea contractului. Cererea de chemare in judecata
valoreaza oricum punerea in intarziere , ceea ce inseamna ca atunci cand debitorul e actionat in
judecata e si pus automat in intarziere. Actiunea judiciara in rezolutiune este una personala,
prescriptibila in 3 ani. S-a considerat ca instanta judecatoreasca este obligata sa dispuna
repunerea partilor in situatia anterioara in masura in care aplica sanctiunea rezolutiunii,
indiferent de existenta unui capat de cerere in actiunea reclamantului.

Rezolutiunea conventionala. Libertatea contractuala permit contractantilor sa isi
autoreglementeze regimul rezolutiunii contractului pe care il incheie. Utilitatea practica a unor
asemenea clauze rezolutorii denumite si pacte comisorii este sa deroge de la dispozitiile legale
si sa evite imixtiunea instantei in desfiintarea nui contract pentru cazul neindeplinirii lui. Pactul
comisoriu are utilitate cand atrage desfiintarea automata a contractului, fara punerea in intarziere
a debitorului, ca efect direct al neexecutarii lui la scadenta. Cu toate acestea, pentru a functiona
automat, pactul comisoriu trebuie sa prevada expres care sunt obligatiile ce neexecutate duc la
rezolutiune.

Rezolutiunea unilaterala. Acesta este un act juridic unliateral si irevocabil prin care se
proclama rezolutiunea contractului ce opereaza de drept. Din acest unghi, rezolutiunea
unilaterala isi produce efectele intocmai ca un pact comisoriu fara notificare : de drept, fara
interventia instantei. Declaratia de rezolutiune se materializeaza printr-o notificare a debitorului
iar pentru opozabilitatea erga omnes este necesar inscrierea in registrele de publicitate. Trei
cazuri de rezolutiune unilaterala : Prima opereaza atunci Cand partile au convenit astfel.
Celelalte doua pot fi privite ca una singur si e explicat de punerea in intarziere a debitorului.
Astfel, daca acesta este de drept infaptuita, creditorul poate direct sa emita o declaratie de
rezolutiune, care isi va produce automat efectele de desfiintare a contractului. In a doua ipoteza,
debitorul a fost pus in intarziere, dar nu a indeplinit obligatia in termenul acordat, situatie in care
creditorul poate sa emita direct declaratia de rezolutiune, cu efectul desfiintarii automate a
contractului.

Rezilierea. Reprezinta o forma de rezolutiune a acestuia ale carei efecte nu au caracter
retroactiv, ci numai pentru viitor (ex nunc). Ceea ce inseamna ca diferenta esentiala intre
reziliere si rezolutiune se observa in dreptul nostru, la nivelul efectelor acestora. Adesea se mai
subliniaza insa si o a doua diferenta fata de rezolutiune si anume ca rezilierea este specifica
17

acelor contracte in care executarea este succesiva, spre deosebire de rezolutiune care se aplica in
general contractelor cu executare uno ictu. Spre deosebire de rezolutiune, unde avem conditia
neexecutarii sa nu fie de mica insemnatate, in cazul rezilierii, creditorul, in cazul unui contract cu
prestatii succesive, poate cere rezilierea contractului chiar si in cazul neexecutarii de mica
insemnatate, insa aceasta s-a produs in mod repetat.

Efectele rezolutiunii si rezilierii. In centrul acestor efecte, se regaseste ideea restituirii
prestatiilor. Pronuntarea rezolutiunii de catre instanta sau declararea unilaterala a acesteia, are ca
efect desfiintarea temeiului juridic care legea partile a contractului. O asemenea desfiintare, va
avea ca efect, nasterea obligatiilor reciproce de restituire a prestatiilor executate, iar daca nu au
fost executate, ele nu mai trebuie executate.

Riscul contractului. Precizri prealabile. Noiune. Reglementare.
ntreaga problematic a riscurilor contractuale este generat de situaiile n care, din
cauze neimputabile prilor, contractul nu poate fi executat. Poate fi vorba de o imposibilitate de
executare care s priveasc ambele pri sau doar pe una din ele. ntrebarea care se pune ntr-o
asemenea situaie este cine suport riscul imposibilitii fortuite de executare a contractului? De-
a lungul timpului, rspunsul la aceast ntrebare a cunoscut rspunsuri destul de diferite i
cunoate i astzi rspunsuri diferite n dreptul comparat, mai ales n situaia n care riscul
imposibilitii de executare se conjug cu cel al pieirii fortuite a bunului n contractele translative
de proprietate.
Riscul n general. Imposibilitatea fortuit de executare. Rezolvarea problemei riscurilor
prin remedii. Aceast problem se afl n strns legtur cu una din cauzele de stingere a
obligaiilor: imposibilitatea fortuit de executare. Astfel, atunci cnd o obligaie contractual nu
mai poate fi executat datorit unui eveniment de for major i n cazuri speciale de caz fortuit,
n principiu, se stinge. Debitorul se afl liberat de obligaie pentru imposibilitate de executare.
Fora major i cazul fortuit sunt reglementate expres de art. 1351 C. civ.
Astzi, Codul civil cuprinde dou reglementri distincte pentru imposibilitatea fortuit de
executare n art. 1557 i n art. 1634 noul cod civil n principiu, ambele texte par s disting ntre
ipoteza unei neexecutri fortuite totale i definitive (imposibilitatea absolut) i aceea a uneia
temporare, lsnd aparent deoparte ipoteza unei neexecutri fortuite pariale, dar definitive
(imposibilitatea relativ). Conform art. 1557 alin. (1) C. civ., n ipoteza unei imposibiliti totale
i definitive de executare, dac ea privete o obligaie contractual important, contractul
este desfiinat de plin drept i far vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului
fortuit [alin. (1)]. Atunci cnd imposibilitatea fortuit de executare este doar temporar (...)
creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaii ori poate obine desfiinarea
contractului. n acest din urm caz, regulile din materia rezoluiunii sunt aplicabile n mod
corespunztor [alin. (2)]. nainte de a sintetiza rspunsul la chestiunea riscurilor, se impune s
subliniem care sunt n concepia Codului efectele evenimentului fortuit. Acestea ridic, n primul
rnd, o chestiune de rspundere. Imposibilitatea fortuit de executare (pe care Codul o distinge
de imposibilitatea iniial a obiectului obligaiei'), nltur rspunderea contractual a
debitorului, ceea ce presupune c acesta nu va fi inut potrivit art. 1350 alin. (2) noul Cod Civil,
s repare prejudiciul cauzat celeilalte pri prin neexecutare. n principiu, nlturarea acestei
rspunderi, nseamn c debitorul obligaiei imposibil de executate nu va putea fi obligat la
daune-interese. De asemenea, dat fiind natura evenimentului, creditorul nu va putea opta nici
pentru executarea silit n natur - n aceast privin, textul art. 1527 alin. (1) noul Cod Civil
18

este limpede: Creditorul poate cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute
obligaia n natur, cu excepia cazului n care o asemenea executare este imposibil. Cu toate
acestea, n cazul imposibilitii de executare, creditorul va putea invoca excepia de neexecutare
a contractului [art. 1557 alin. (2) noul Cod Civil].
Cu totul altfel se prezint situaia la nivel legislativ dac avem n vedere imposibilitatea
temporar de executare a obligaiilor. In acest caz, legiuitorul, prin textul de la art. 1557 alin. (2),
revine la mecanismul rezoluiunii i nu numai. Creditorul poate suspenda executarea propriilor
obligaii pe toat durata evenimentului fortuit (excepie de neexecutare asimilabil celei
prevzute de art. 1556 noul Cod Civil) sau poate invoca rezoluiunea contractului n condiiile
art. 1549 i unn. noul Cod Civil n cazul rezoluiunii unilaterale, aceasta presupune notificarea
prealabil i declaraia formal de rezoluiune din partea creditorului. Reglementarea atest
identitatea raional dintre rezoluiune i desfiinarea contractului pentru imposibilitate de
executare.
Concluzii cu privire la soluionarea teoriei riscurilor pe terenul dreptului remediilor
pentru neexecutare,:
a) n cazul imposibilitii absolute de executare a contractului, acesta se desfiineaz
automat, adic de plin drept, far a fi necesar vreo fonnalitate. Imposibilitatea fortuit trebuie s
priveasc o parte determinant din contract [,,o obligaie contractual important confonn art.
1557 alin. (1) noul Cod Civil, adic o obligaie n lipsa creia cealalt parte nu ar fi ncheiat
contractul]. Soluia desfiinrii automate a contractului este similar celei a caducitii acestuia
pentru dispariia unei condiii eseniale la ncheierea contractului. n sfrit, n cazul
imposibilitii fortuite de executare absolute, debitorul obligaiei neexecutate nu va rspunde
pentru eventualele prejudicii cauzate creditorului prin neexecutare;
b) n cazul imposibilitii relative de executare (incluznd imposibilitatea parial i pe
cea temporar), creditorul va putea invoca orice remediu este pus la dispoziia sa pentru
neexecutare cu excepia executrii silite n natur i a daunelor-interese pentru partea imposibil
de executat sau pentru partea temporar imposibil de executat. Astfel, creditorul poate s
suspende executarea (excepia de neexecutare) sau poate s invoce rezoluiunea contractului (cu
efecte retroactive, dac partea rmas imposibil de executat sau amnarea executrii l lipsesc pe
creditor de interesul de a continua relaia contractual i totodat ntrunesc i condiiile unei
neexecutri rezolutorii), rezilierea (dac primirea n viitor a prestaiilor nu mai prezint interes
pentru creditor) sau reducerea prestaiilor (adic rezoluiunea parial, cu deducerea prii
imposibil de executat). Toate aceste reguli sunt deduse din reglementarea cuprins n art. 1557
alin. (2) noul Cod Civil;
c) n sfrit, o util prevedere este legat de probaiune. Confonn alin. (4) al art. 1634:
Dovada imposibilitii de executare revine debitorului. Ceea ce presupune n realitate, c
acestuia i revine sarcina probei att a evenimentului fortuit, respectiv a celui asimilat acestuia,
ct i a efectelor pe care acesta le are asupra abilitii sale de a executa.

Riscul n contractele translative de proprietate. n noua reglementare, transferul
riscurilor este separat de cel a transferului proprietii i este legat de un moment care poate fi
evaluat strict, cel al predrii. Optica adoptat corespunde n totalitate celei omniprezente n
reglementrile moderne n materie de riscuri contractuale i nu este dect o completare a soluiei
rezolvrii problematicii riscurilor pe terenul remediilor pentru neexecutare.
Pentru o mai bun nelegere, este necesar operarea unor observaii succinte pe marginea
art. 1274 noul Cod Civil:
19

a) n primul rnd, dac bunul nu a fost predat, riscul rmne n sarcina debitorului
obligaiei de predare (de exemplu, dac vnztorul nu a predat bunul i acesta a pierit fortuit
nainte de predare, el va suporta riscurile i va trebui s restituie cumprtorului preul
contractual sau dac nu l-a primit, nu va mai putea s-l solicite). Efectuarea transferului de
proprietate nu are nicio relevan n aceast privin, astfel cum prevede expres art. 1274 alin. (1)
noul Cod Civil In acest sens, nu trebuie s aib nicio relevan eventuala prob pe care debitorul
ar face-o n sensul c bunul ar fi pierit i dac s-ar fi aflat n minile creditorului;
b) n al doilea rnd, dac creditorul a fost pus n ntrziere de ctre debitor, riscul se
transfer n sarcina creditorului de la data punerii sale n ntrziere [art. 1274 alin. (2) noul Cod
Civil]. Instituia punerii n ntrziere a creditorului este reglementat de art. 1510 i unn. noul
Cod Civil Ea presupune, n esen, o somare a creditorului s preia bunul sau s primeasc plata.
Efectul central al acestei instituii este transferul riscurilor n sarcina creditorului, astfel cum
prevede n mod expres i art. 1511 alin. (1) noul Cod Civil n plus (probabil pentru a
prentmpina interpretrile tributare vechii reglementri), art. 1274 alin. (2) noul Cod Civil
prevede c nu are nicio relevan pentru funcionarea regulii proba fcut de creditor n sensul c
bunul ar fi pierit i dac obligaia de predare (i implicit cea de preluare, spunem noi) ar fi fost
executat la timp.
Prin regulile de mai sus, legiuitorul a schimbat radical principiile de baz ale riscurilor n
contractele translative de proprietate n sensul simplificrii lor i nlturrii unui cumul de reguli
complicate i inechitabile.

Gestiunea de afaceri

Notiune. Gestiunea de afaceri consta in situatia in care o persoana (gerantul) indeplineste acte
sau fapte in interesul unei alte persoane (geratul) fara a fi fost insarcinata in acest sens. Exemplul
tipic este cel in care o persoana se ocupa de imobilul invecinat proprietatii sale care se afla in
pragul ruinei, facand reparatii urgente, in timp ce proprietarul acestui imobil este plecat. Dintr-o
asemenea situatie rezulta o serie de consecinte juridice in plang obligational, care imprima
ipotezei continut juridic.

Conditiile gestiunii de afaceri.
a) sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia. Altfel spus, gerantul trebuie sa incheie
acte juridice sau sa savarseasca fapte materiale utile in interesul altuia. Referitor la actele
pe care gerantul le poate face :
i. actele juridice de gestiune care pot fi diverse: plata unei datorii, actul
incheiat cu un tert pentru efectuarea unor reparatii. In principiu, actele de
gerare a intereselor altuia nu pot depasi sfera actelor de conservare si
administrare. Cu toate acestea poate face si unele acte de dispozitii care
sunt asimilate actelor de conservare, cum ar fi vanzarea unor bunuri
perisabile care sunt supuse stricaciunii.
ii. Faptele materiale de gestiune care pot fi : descarcarea unor marfuri,
singerea unui incendiu, reparatia unei conducte.
b) Actele de gestiune sa fie savarsite, fara imputernicire si fara stirea geratului sau, cu
stirea geratului, dara fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau fara a se putea
ocupa de afacerile sale. Daca geratul ar cunoaste interventia gerantului, fara sa se opuna,
se poate interpreta ca a fost de acord cu incheierea unui contract de mandat. Interventia
20

gerantului fara acordul geratului si care stie de aceasta imixtiune nu mai constituie
gestiune de afaceri si va atrage raspunderea delictuala.
c) Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera interesele
altuia. De exemplu daca o persoana face acte de conservare si repara un bun, pe care din
eroare il considera al sau, acesta este indreptatit la restituirea valorii acelor cheltuieli, pe
temeiul imbogatirii fara justa cauza.
d) Gerantul sa aiba, in principiu, capacitatea de a contracta. Nu este expres prevazuta, insa
este dedusa din textele care reglementeaza efectele gestiunii. Astfel, de exemplu, art 1336
alin (1) spune ca gerantul care actioneaza in nume propriu este obligat fata de tertii cu
care a contract, deci este necesara o capacitate de a contracta.

Efectele gestiunii de afaceri.

A. Raporturile dintre gerant i gerat. Dei este un fapt juridic unilateral, gestiunea de afaceri
d natere la obligaii reciproce ntre gerant i gerat. Obligaiile prilor au caracter reciproc.
Gerantul are urmtoarele obligaii:
a) obligaia de ntiinare. Conform art. 1331 alin. (1) noul Cod Civil: Gerantul trebuie s l
ntiineze pe gerat despre gestiunea nceput. Gestiunea de afaceri are un caracter excepional.
Tocmai de aceea, gerantul se ocup de afacerile negestionate temporar. Este natural ca acest fapt
s fie ct mai repede adus la cunotina geratului pentru ca acesta s le preia;
b) obligaia de continuare a gestiunii ncepute (art. 1331 noul Cod Civil). Odat nceput
gestiunea, un eventual abandon intempestiv al acesteia este de nepermis ntruct ar putea cauza
prejudicii geratului. Aadar, dac gerantul nu s-ar fi implicat n niciun fel n afacerile celuilalt,
nicio obligaie nu s-ar fi nscut n sarcina sa.
c) obligaia de a se ngriji de afacerile altuia cu diligena unui bun proprietar [art. 1334 alin.
(1) noul Cod Civil]. Gestiunea presupune ca gerantul s se ocupe i de afacerile conexe celei
principale astfel nct s nu-i fie cauzat vreun prejudiciu geratului, ceea ce i confer nc o dat,
o situaie juridic mai grea dect cea a mandatarului. Cu alte cuvinte, gerantul trebuie s dea
dovad de toate calitile unui om prudent i competent.
d) obligaia de a da socoteal geratului cu privire la tot ceea ce a fcut n cursul imixtiunii
n afacerile sale (art. 1335 noul Cod Civil), la fel ca n cazul mandatului. Art. 2019 C. civ.
prevede obligaia mandatarului de a da socoteal pentru gestiunea sa i de a remite
mandantului tot ceea ce a primit n temeiul mputernicirii sale, chiar dac ceea ce a primit nu ar
fi fost datorat mandantului. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiai articol, mandatam! are
i obligaia de a le conserva pn la predarea lor ctre mandatar.
e) obligaia de a remite geratului tot ceea ce a primit acionnd n interesul su (art. 1335
noul Cod Civil). Dac n cursul gestiunii gerantul primete sume de bani sau alte bunuri, n
temeiul afacerii gestionate, acestea se cuvin geratului.

Geratul are la rndul su urmtoarele obligaii" izvorte din gestiunea de afaceri:
a) obligaia de a plti gerantului toate cheltuielile necesare i utile pe care le-a fcut n cursul
gestiunii [art. 1337 alin. (1) noul Cod Civil]. Cheltuielile necesare reprezint acele cheltuieli care
au servit la conservarea intereselor geratului. Fr intervenia gerantului, afacerea geratului s-ar
fi putut compromite (de exemplu, este o intervenie necesar repararea de urgen a conductei de
ap sparte de la casa geratului care poate cauza o inundaie). Aceste cheltuieli trebuie rambursate
integral de ctre gerat, indiferent de urmrile concrete ale gestiunii necesare.
21

b) obligaia de a-l despgubi pe gerant de prejudiciile pe care, fr culpa sa, geratul le-a
suferit din cauza gestiunii [art. 1337 alin. (1) noul Cod Civil]. Dac, de exemplu, gerantul,
reparnd conducta spart a vecinului su a cauzat neintenionat un prejudiciu propriilor bunuri,
acest prejudiciu se cuvine a fi reparat de chiar gerant. Legiuitorul nu prevede pentru garantarea
acestor despgubiri existena vreunei ipoteci legale. Nu se poate considera nici prin analogie c o
asemenea ipotec ar exista;
c) obligaia geratului de a executa actele necesare i utile care au fost ncheiate de gerant
[art. 1337 alin. (2) noul Cod Civil]. Att gestiunea necesar, ct i gestiunea util trebuie
considerate ratificate automat de ndat ce se constat c au acest caracter (necesar sau util).
B. Raporturile dintre gerat i teri. Dac gestiunea de afaceri a fost ratificat sau este necesar sau
util, geratul este ndatorat s execute toate obligaiile contractate de gerant, n numele geratului
sau n nume propriu, n interesul gestiunii, n msura n care nu au fost nc executate, cum ar fi:
plata preului unor materiale comandate sau achiziionate de la teri, plata muncii prestate de
ctre un ter cu care a contractat gerantul n vederea executrii unei lucrri, reparaii etc. O
asemenea obligaie, astfel cum am artat, rezult explicit din textul art. 1337 alin. (2) noul Cod
Civil, dar i din prevederile art. 1336 care se refer la raporturile dintre gerant i ter. n ipoteza
n care gerantul acioneaz n nume propriu, dei obligaiile fa de teri se nasc n sarcina sa,
totui, terii au o adevrat aciune direct n regres fa de gerat pentru aceste obligaii [art. 1336
alin. (1) noul Cod Civil]. n ce privete actele ncheiate de ctre gerant direct n numele geratului,
dac gestiunea este necesar sau util sau a fost ratificat, geratul este n mod direct obligat fa
de teri [art. 1336 alin. (2) noul Cod Civil].

Plata nedatorata sau actiunea in repetitiune


Definitie. Plata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea
oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei. Orice plata presupune existenta
unei datorii. Daca aceasta datorie nu exista, plata trebuie restituita celui care a facut-o, fiind
nedatorata. Cel ce plateste fara a datora are dreptul la restituire.

Conditiile platii nedatorate. Pentru nasterea obligatiei de restituire, plata nedatorata
trebuiue sa indeplineasca anumite conditii: sa existe o plata, plata sa fie nedatorata, sa existe o
eroare.

Existenta unei plati in sens obiectiv. Plata facuta trebuie sa constea in remiterea unei sume
de bani, a unui bun individual determinat ori determinat prin caractere generice. Referitor la
prestatii :

Prestatiile de a da este evidenta aplicabilitatea notiunii de plata nedatorata in cazul
acestor tip de prestatii
Prestatiile de a face de exemplu repararea unui bun, in doctrina anterioara se sustine ca
izvorul obligatiei de restituire este imbogatirea fara justa cauza dar astazi aceasta optica
nu mai este aplicabila. Pentru ca 1341 vorbeste de o plata care nu este datorata si trimite
mai departe la 1469. De exemplu, nu se poate admite restituirea unui bun ce a fost predat
far un temei juridic in virtutea platii nedatorate. Restituirea uneori est dificiala si deseori
22

este preferabila analiza prestatiilor de a face nedatorate in contextul imbogatirii fara justa
cauza
Prestatiile de a nu face singura situatie in care nu se poate pune problema resituirii ci
doar a repunerii partilor in situatia anterioara.

Totodata efectuarea platii trebuie, in principiu, sa fie dublata si de elementul sau intentionala.
Solvens, trebuie sa faca plata cu convingerea ferma de a stinge o datorie. In caz contrar, plata
poate fi considerata ca un imprumut sau liberalitate si nu va fi supus restituirii.

Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe. Inseamna ca intre solvens
si accipiens sa nu existe raportul juridic de obligatii a carui stingere se urmareste prin plata
efectuata. Din acest punct de vedere, plata nedatorata are doua caractere: caracterul absolut si
caracterul relativ. Caracterul absolut (inexistenta absoluta) consta in absenta oricarei obligatii.
De exemplu, datoria este imaginara sau o datorie anterior stinsa dar solvens nu mai gaseste
chitanta. Caracterul relativ atunci cand ceea ce s-a platit nu forma obiectul obligatiei dintre
solvens si accipiens. De exemplu executorul testamentar achita unui legatar o alta datorie decat
cea reala a succesiunii fata de acesta. Actiunea in repetitiune este admisibila indiferent de
caracterul platii nedatorate. Executarea unei obligatii naturale nu intra in aceasta categorie.

Plata sa fie facuta din eroare. Identificarea acestei conditii se instituie in art 1341 (2)
prezumtia relativa ca o plata facuta se prezuma ca este facuta cu intentia de a stinge o datorie
proprie. Importanta prezumtei rezulta din faptul ca nu poate fi prezumata intentia libera, ci doar
intentia de sitngere a unei datorii. Astfel orice plata nedatorata ar putea fi considerata o
liberalitate ceea ce nu este admisibil. Eroarea, trebuie indeplineasca anumite conditii si anume ca
numai solvens trebuie sa fie in eroare. Eroarea lui accipiens este irelevanta. De asemenea, eroare
sa fi avut un caracter determinant.

Efectele platii nedatorate. Plata nedatorata are ca efect nasterea unui raport de obligatii
intre accipiens si solvens. In temeiul acestui raport juridic, accipiens este obligat sa restituie ceea
ce a primit fara a-I fi datorat.

Situatii juridice cand accipiens a primit o plata nedatorata insa nu e obligat la
restituire. In situatia in care accipiens a primit o plata cu buna-credinta si a lasat sa se
implineasca termenul de prescriptie. De asemenea cand accipiens a primit plata cu buna credinta
si ca urmarea a acestei plati a distrus titlul creantei sale.

Imbogatirea fara justa cauza

Imbogatirea fara justa cauza este definita ca fiind :faptul juridic licit prin care are loc
marirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelativa a patrimoniului altei persoane,
fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei juridic. Creditorul se numeste
insaracit iar debitorul imbogatit.




23

Conditiile imbogatirii fara justa cauza.

a) Sa existe o imbogatire a paratului imbogatirea poate consta in marirea patrimoniului
prin dobandirea unui bun sau a unei creante.
b) Sa existe o insaracire a reclamantului insaracirea poate rezulta dintr-o pierdere
economica, cum ar fi : iesirea unei valori din patrimoniu, efectuarea unor cheltuieli in
favoarea imbogatitului.
c) Intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fie o legatura sau corelatie
directa.



Raspunderea delictuala.

Noul Cod civil reglementeaz trei ipoteze de rspundere civil delictual: rspunderea
pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicit proprie, rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin
fapta altuia i rspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri i de ruina
edificiului.

a) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie (art. 1357-1371). Art. 1357
noul Cod Civil, coroborat cu art. 1349 alin. (1) i (2) consacr regula de principiu potrivit creia
obligaia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o fapt ilicit, svrit cu vinovie, se
nate direct i nemijlocit n sarcina autorului acelei fapte. De regul, fiecare om rspunde numai
pentru faptele sale proprii. Nicio rspundere pentru altul sau pentru altceva nu-i poate reveni
dect dac legea o prevede anume. Este un principiu cunoscut, logic i tradiional n dreptul
nostru civil.
b) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Principiul rspunderii pentru
prejudiciul cauzat prin fapt proprie se poate dovedi, uneori, insuficient, n msura n care
autorul su este o persoan care nu rspunde delictual sau are o solvabilitate discutabil. In
asemenea ipoteze, victima risc s nu obin reparaia la care de altfel ar avea dreptul. De aceea,
n scopul protejrii victimei, Codul civil a instituit, alturi de rspunderea pentru fapta proprie, n
unele cazuri, i o rspundere autonom n sarcina unei alte persoane, dect autorul faptei
prejudiciabile.
Consacrarea rspunderii delictuale pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia se explic
prin existena unor relaii speciale ntre autorul faptei prejudiciabile i persoana chemat de lege
s rspund pentru repararea acelui prejudiciu; aceste relaii speciale exist atunci cnd autorul
faptei prejudiciabile se afl n sfera de autoritate a persoanei rspunztoare.
Rspunderea pentru fapta altuia apare ca fiind o modalitate suplimentar de ocrotire a
intereselor victimei; uneori ea se adaug sau se poate aduga la rspunderea pentru fapta proprie
i se angajeaz numai n raporturile dintre persoana rspunztoare i victima prejudiciului. Aa
se explic existena n anumite condiii a dreptului de regres al persoanei rspunztoare
mpotriva autorului faptei ilicite i prejudiciabile.
Codul civil romn reglementeaz dou cazuri de rspundere pentru prejudiciul cauzat
prin fapta altuia:
24

- rspunderea persoanelor care au obligaia de supraveghere a unui minor sau a unui
interzis judectoresc pentru prejudiciul cauzat unui ter prin fapta ilicit svrit de cel aflat sub
acea supraveghere (art. 1372 noul Cod Civil);
- rspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat prin faptele ilicite delictuale ale
prepusului su (art. 1373 noul Cod Civil).
c) Rspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de lucruri sau prin ruina edificiului.
Viaa social a dovedit c o persoan poate s sufere un prejudiciu ce i-a fost cauzat, fr fapta
omului, de un lucru, animal sau de ruina unui edificiu. Dac am aplica normele obinuite ale
rspunderii civile, n asemenea cazuri, neputndu-se dovedi c la originea prejudiciului este fapta
unei persoane, victima s-ar gsi n situaia inechitabil de a suporta ea povara acelui prejudiciu.
Aa se explic faptul c, n scopul aprrii intereselor celor prejudiciai, legea civil a instituit
rspunderea pentru animale, lucruri i ruina edificiului. Este vorba de o rspundere direct a celui
care are paza juridic a animalului, lucrului sau este, dup caz, proprietarul edificiului care a
cauzat prejudiciul.
Codul civil romn actual reglementeaz aceast rspunderea dup cum urmeaz:
- rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele care se afl n paza juridic a
omului (art. 1375 coroborat cu art. 1377);
- rspunderea pzitorului juridic pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza lui (art.
1376 coroborat cu art. 1377);
- rspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat de ruina acelui
edificiu (art. 1378).


Executarea directa (in natura) a obligatiilor

Executarea obligaiilor se poate realiza prin dou moduri principale: executarea voluntar
sau plata (care este o executare direct sau n natur voluntar) i executarea silit (sau plata
silit care poate fi o executare direct n natur sau indirect, adic prin echivalent).
Executarea direct sau n natur a obligaiilor are loc, de cele mai multe ori, de bunvoie,
adic prin plat. Totui, n cazul n care debitorul a refuzat executarea de bunvoie, creditorul
poate s cear i s obin executarea n natur prin intermediul forei de constrngere publice.
Aadar, executarea direct sau n natur a obligaiilor poate avea loc prin plat, fcut de
bunvoie de ctre debitor, sau prin executarea silit a prestaiei, mpotriva voinei debitorului,
prin constrngere.
Executarea indirect a obligaiilor intervine atunci cnd, din anumite motive, executarea
direct sau n natur nu mai este posibil sau nu mai prezint interes pentru creditor. Menionm
c nu este vorba de o imposibilitate fortuit de executare (caz n care obligaia se stinge ca
urmare a producerii evenimentului fortuit). De aceea, n acest caz, creditorul poate pretinde de la
debitor plata de despgubiri sau daune-interese, n scopul reparrii prejudiciului pe care l-a
suferit, ca urmare a neexecutrii culpabile sau executrii necorespunztoare a obligaiei.

Principiul executrii n natur a obligaiilor. Prin realizarea drepturilor de crean, precum i a
celorlalte drepturi subiective, subiecii raportului juridic urmresc satisfacerea unor interese.
Atingerea acestui scop poate avea loc, n mod firesc, numai atunci cnd debitorul execut
prestaia pe care o datoreaz n natura ei specific. Mai mult, sunt cazuri n care executarea unei
alte prestaii de ctre debitor, prin nlocuirea celei iniiale, nu prezint interes pentru creditor. De
25

asemenea, chiar o despgubire bneasc, acordat pentru a nlocui executarea n natur a unei
obligaii, prin ea nsi, nu poate asigura n mod direct i nemijlocit satisfacerea diverselor
interese din cele mai variate ale participanilor la circuitul civil.
Toate aceste motive, precum i altele, au fcut ca executarea n natur a obligaiilor s
constituie un principiu fundamental al dreptului civil continental". Executarea n natur a
obligaiilor nseamn executarea ntocmai a prestaiei nsi, la care este ndatorat debitorul,
prestaie ce nu poate fi nlocuit cu o alt prestaie sau cu despgubiri bneti, far acordul
creditorului. Acest principiu este n manier direct consacrat de art. 1516 alin. (1) C. civ.,
conform cruia Creditorul are dreptul la ndeplinirea integral, exact i la timp a obligaiei.
Principul cunoate trei coordonate pozitive. Executarea obligaiilor debitorului pentru a
corespunde exigenelor principiului citat, trebuie s satisfac trei criterii i reguli, n acelai timp:
a) obligaiile trebuie s fie executate n ntregime, astfel cum rezult acestea din actul sau faptul
juridic care le-a dat natere (expresia cantitativ a principiului); b) obligaiile trebuie executate
exact cum acestea rezult din actul sau faptul juridic ce constituie izvorul lor (expresia calitativ
a principiului) i c) obligaiile trebuie executate n termenul care rezult din actul sau faptul
juridic ce a dat natere obligaiei (expresia temporal a principiului). Acest principiu i extinde
expresia i asupra altor instituii. Prioritatea executrii n natur este vizibil i n situaia unui
potenial concurs ntre executarea silit n natur i executarea prin echivalent care este
soluionat de Codul civil n sensul prioritii executrii silite n natur, cu condiia ca aceasta s
prezinte interes pentru creditor. Astfel, din prevederile art. 1516 alin. (2) C. civ., rezult c
creditorul are dreptul s treac la executarea silit a obligaiei sau s utilizeze alte remedii pentru
neexecutare. Orict de oneroas ar fi executarea n natur pentru debitor, creditorul are dreptul la
aceasta. Pe de alt parte, art. 1527 C. civ., prevede expres: Creditorul poate cere ntotdeauna ca
debitorul s fie constrns s execute obligaia n natur, cu excepia cazului n care o asemenea
executare este imposibil.
In concluzie, principiul executrii n natur a obligaiilor stabilete o ierarhie n cadrul
modalitilor de stingere a obligaiilor. Are prioritate executarea exact i voluntar n natur
(adic plata) iar, mai departe, creditorul (i numai creditorul, nu i debitorul) are un drept de
opiune ntre a cere executarea silit n natur (plata silit) sau executarea silit prin echivalent (o
alt form de plat silit) sau a utiliza o alt modalitate legal pus la dispoziie ca mijloc de
satisfacere a creanei sale (poate utiliza n materie contractual, de exemplu, de dreptul de a
solicita rezoluiunea, rezilierea sau reducerea prestaiilor).

Executarea silita a obligatiilor. De cele mai multe ori, executarea n natur a prestaiilor
pe care i le datoreaz prile contractante este voluntar, prin plat. Sunt,ns, situaii cnd
debitorul refuz s execute prestaia datorat celeilalte pri. n astfel de cazuri, creditorul,
urmrind realizarea dreptului su de crean, poate s recurg la anumite mijloace juridice
prevzute de lege n scopul satisfacerii creanei sale. Este vorba de remediile neexecutrii
obligaiilor, prevzute de art. 1516-1557 noul Cod Civil, care constituie Capitolul II
(Executarea silit a obligaiilor) din Titlul V (Executarea obligaiilor) . Potrivit art. 1516
alin. (2) noul Cod Civil, creditorul, n caz de neexecutare, are un drept de opiune ntre mai multe
remedii. ntre remediile de care creditorul poate beneficia ntr-o atare situaie, se regsete i
executarea silit n natur a obligaiilor [art. 1516 alin. (2) pct. 1 noul Cod Civil]. Astfel,
creditorul are dreptul s cear sau, dup caz, s treac la executarea silit a obligaiei.
Executarea silit n natur a obligaiilor este dezvoltat schematic n seciunea a 3-a (art. 1527-
1529 noul Cod Civil) i cuprinde mai multe mijloace care duc la executarea silit n natur a
26

obligaiei. Aceste mijloace juridice sunt: executarea silit n natur a obligaiilor de a da;
executarea silit a obligaiilor de a face; autorizarea creditorului de a lua msurile necesare de
executare n natur a obligaiilor; nlturarea a ceea ce s-a fcut cu nerespectarea obligaiei de a
nu face.

Conditiile executarii silite. Conform art. 1527 alin. (1) noul Cod Civil, Creditorul poate
cere ntotdeauna ca debitorul s fie constrns s execute obligaia n natur, cu excepia cazului
n care o asemenea executare este imposibil". Imposibilitatea este una dintre piedicile executrii
n natur. Alturi de aceasta regsim i alte cauze care mpiedic executarea n natur. De aceea,
reinem urtoarele condiii:
a) din prevederile art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil, se desprinde cu claritate ideea c.
utilizarea remediilor pentru neexecutare nu se poate realiza dect cu condiia punerii
prealabile n ntrziere a debitorului. Exact aceeai condiie trebuie ndeplinit i n cazul
executrii silite n natur. Punerea sa n ntrziere se poate realiza la cererea creditorului,
prin orice act care s asigure comunicarea ctre debitor a somaiei la executare a acestuia
- act neformal, prin executorul judectoresc sau chiar prin intermediul cererii de chemare
n judecat [art. 1522 alin. (1) i (2) noul Cod Civil] i trebuie s cuprind i acordarea
unui termen suplimentar de executare [art. 1522 alin. (3) noul Cod Civil]. Punerea n
ntrziere se poate realiza i de drept, n ipoteza anumitor obligaii (art. 1523 noul Cod
Civil);
b) executarea silit n natur trebuie s fie posibil. Ea nu este posibil atunci cnd: i. ne
aflm n cazul unei imposibiliti fortuite de executare, temporar sau definitiv i care
duc la amnarea exigibilitii obligaiei sau chiar la stingerea acesteia; ii. atunci cnd
imposibilitatea se datoreaz culpei debitorului. Dac, de exemplu, din culpa acestuia
bunul care trebuia predat creditorului a pierit. In aceast ultim ipotez, debitorul va fi
inut la plata de daune-interese (art. 1530 .yi urm. noul Cod Civil); iii. atunci cnd
imposibilitatea de executare in natur se datoreaz naturii obligaiei - de exemplu,
obligaiile de a face nu pot fi, n principiu, executate n natur. Acelai lucru se poate
spune i de obligaiile de a nu face, al cror obiect const ntr-o abinere, aadar nu se
pune problema executrii n natur a acestora;
c) n sfrit, pentru ca remediul executrii n natur s poat fi utilizat mai este necesar
[acelai art. 1516 alin. (2) noul Cod Civil] i ca debitorul s nu aib alt cauz justificat
de a refuza executarea propriilor prestaii. Astfel, de exemplu, acestuia nu i se poate
pretinde executarea dac creditorul nsui nu i-a executat propriile obligaii sau nu a
fcut o ofert conform de executare - ipoteza excepiei de neexecutare

Executarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatii de a da.
a) obligaiile contractuale care au ca obiect prestaia de a da o sum de bani sunt ntotdeauna
posibil de executat n natur. Astfel, dac debitorul refuz executarea voluntar, n
temeiul dreptului de gaj general, creditorul va putea recurge la poprirea sumelor pe care
debitorul este ndreptit s le primeasc de Ia proprii si debitori, de asemenea, poate
cere vnzarea bunurilor debitorului i realizarea creanei sale din sumele astfel obinute n
condiiile Codului de procedur civil;
b) atunci cnd obligaia are ca obiect prestaia de a da un bun individual determinat,
debitorul este inut, pe de o parte, s transfere dreptul de proprietate sau un alt drept real
i, pe de alt parte, s predea bunul n materialitatea lui la creditor. Potrivit
27

reglementrilor dreptului civil, transferul dreptului de proprietate asupra unui bun
individual determinat are loc n momentul ncheierii contractului sau n acela al nscrierii
n cartea funciar a dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. Aadar, aceast
ndatorire a debitorului se execut ntotdeauna n natur.
c) n sfrit, n ipoteza n care obligaia are ca obiect prestaia de a da bunuri de gen,
transferul dreptului de proprietate opereaz numai n momentul individualizrii lor care,
de regul, are loc cu prilejul predrii. Dac debitorul refuz s individualizeze bunurile
prin numrare, cntrire sau msurare, creditorul poate cere executarea silit n natur a
obligaiei, cu ajutorul forei de constrngere a statului;
d) n ipoteza predrii de ctre debitor a unor bunuri neconforme (care prezint defecte
aparente sau ascunse sesizate n condiiile prevzute la reglementarea garaniei
e) de vicii ascunse respectiv predrii conforme) creditorul, n cadrul aceluiai drept la
executarea n natur, are dreptul i la repararea, nlocuirea bunului, precum i la orice alt
mijloc pentru a remedia o executare defectuoas.

Executarea silita in natura a obligatiilor care au ca obiect prestatii de a face. n
principiu, executarea silit a obligaiei de a face nu se poate realiza n natur. Este o regul
universal acceptat n dreptul modem i o regsim n mai toate codurile europene. Explicaia este
simpl: o eventual constrngere a debitorului la efectuarea unei anumite prestaii, poate s
reprezinte o constrngere fizic a sa n executarea prestaiei, ceea ce este de neconceput. Cu att
mai mult, executarea silit n natur nu este posibil cu privire la o obligaie de a face intuitu
personae (de exemplu, nu poate fi executat silit obligaia unui pictor de a picta un tablou). Cu
toate acestea, anumite mijloace indirecte de constrngere a debitorului s i execute propriile
prestaii sunt cunoscute i reglementate. Constrngerea se poate realiza numai pe ci indirecte.
Un asemenea exemplu este dat de posibilitatea de acordare a amenzilor cominatorii n condiiile
reglementate de art. 580 C. pr. civ., prin intermediul crora debitorul este constrns la executare
prin utilizarea presiunii bneti i obligarea acestuia la plata unor sume de bani pn la
executarea n natur a obligaiei sale de a face. Amenzile cominatorii reprezint sume de bani pe
care debitorul este obligat prin hotrre judectoreasc s le plteasc statului pentru fiecare zi de
ntrziere, pn la executarea obligaiei de a face care nu poate fi ndeplinit prin alt persoan
dect debitorul.
O alt cale de realizare a executrii obligaiei de a face, tradiional reglementat cu ocazia
executrii sale silite, dei reprezint, n realitate, o executare prin echivalent, o constituie
autorizarea creditorului de a lua msurile necesare de executare n natur a unor obligaii pe
cheltuiala debitorului. Conform art. 1528 alin. (1) noul Cod Civil, n cazul neexecutrii unei
obligaii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, s execute el nsui, ori s fac s
fie executat obligaia

Executarea silita a obligatiilor de a nu face. Referitor la obligaiile care au ca obiect
prestaia de a nu face, urmnd modelul anterior existent n vechiul Cod civil, art. 1529 noul Cod
Civil, prevede c n cazul neexecutrii obligaiei de a nu face, creditorul poate cere instanei
ncuviinarea s nlture ori s ridice ceea ce debitorul a fcut cu nclcarea obligaiei, pe
cheltuiala debitorului, n limita stabilit prin hotrre judectoreasc. n concluzie, spre
deosebire de autorizarea creditorului s execute el nsui obligaia de a face sau s fac s fie
executat aceast obligaie de ctre un ter (art. 1528 noul Cod Civil), n situaia obligaiilor de a
nu face, nlturarea rezultatului neexecutrii acestei obligaii nu se poate face dect cu
28

autorizarea instanei de judecat i numai n msura n care aceast hotrre indic desfiinarea
(de exemplu, desfiinarea unei construcii edificat cu nclcarea obligaiei de a nu construi la o
distan mai mic de X m asumat fa de vecin sau rezultat din reglementrile urbanistice, nu
poate fi dispus dect de instana de judecat).

Executarea indirecta prin echivalent. Executarea silit prin echivalent este aplicabil
oricrei prestaii pentru care nu se pot aplica regulile executrii silite n natur sau cu privire la
care creditorul a optat pentru executarea prin echivalent, n condiiile art. 1516 noul Cod Civil,
privind dreptul su de opiune ntre remedii. Executarea prin echivalent sau daunele-interese este
reglementat de art. 1530-1548 noul Cod Civil, i a fost analizat cu ocazia prezentrii
rspunderii contractuale. Singura diferen de aspect este dat de faptul c executarea prin
echivalent este pe deplin aplicabil oricrei obligaii, de natur contractual sau
extracontractual. Restul observaiilor fcute cu ocazia analizei rspunderii contractuale pentru
daunele-interese sunt mutatis mutandis aplicabile i n sfera modalitilor de stingere a
obligaiilor.

Evaluarea daunelor-interese. Stabilirea ntinderii daunelor-interese poate fi fcut de
instana de judecat (evaluarea judiciar), direct prin lege (evaluarea legal) sau prin acordul de
voin al prilor (evaluarea convenional).

Evaluarea judiciara. Evaluarea judiciar a daunelor interese se face prin hotrre
judectoreasc. Stabilirea ntinderii daunelor-interese de ctre instanele de judecat are loc cu
respectarea principiului reparrii integrale a prejudiciului n scopul repunerii creditorului n
situaia n care s-ar afla dac debitorul ar fi executat ntocmai prestaiile la care s-a ndatorat [art.
1531 alin. (1) Noul Cod Civil]. Cu alte cuvinte, sumele de bani pe care debitorul va fi obligat s
le plteasc creditorului, cu titlu de despgubiri, trebuie s corespund ntinderii prejudiciului
cauzat. n esen, evaluarea judiciar presupune cntrirea de ctre judector a tuturor condiiilor
de angajare a rspunderii contractuale n special cu privire la prejudiciu (pentru c regulile
aplicabile acestei condiii i descrise mai sus servesc la o evaluare judiciar, celelalte condiii
sunt doar precondiii ale evalurii judiciare). Cu toate acestea, rolul judectorului este
semnificativ n special n ipotezele n care prejudiciile al cror cuantum nu poate fi stabilit cu
certitudine i care, confonn art. 1532 alin. (3) noul Cod Civil se detennin de instana de
judecat, precum i n cazul prejudiciilor nepatrimoniale ar cror cuantum este prin definiie
incert i trebuie stabilit de judector.

Evaluarea legala. Evaluarea legal a daunelor-interese se circumscrie sferei obligaiilor care
au ca obiect prestaia de a da o sum de bani (situaia care constituie modelul evalurii legale,
reglementat n art. 1535 noul Cod Civil), la care legiuitorul adaug i cazul obligaiilor de a face
care pot fi evaluate n bani (situaie complementar - reglementat n art. 1536 noul Cod Civil).
n ceea ce privete reglementarea evalurii legale, ea este combinat inevitabil i cu evaluarea
convenional a daunelor-interese moratorii (pentru c n aceast privin, legiuitorul stabilete
limite i reguli specifice). n ceea ce privete evaluarea legal, vom atinge cu aceast ocazie i
chestiunea evalurii convenionale.

Evaluarea conventionala a daunelor interese. Stabilirea ntinderii despgubirilor poate
avea loc i prin acordul de voin al creditorului i debitorului, intervenit nainte de producerea
29

prejudiciului. Aceast nelegere se numete clauz penal i este reglementat n art. 1538-1543
noul Cod Civil Alturi de clauza penal, tot cu titlu de evaluare convenional a daunelor-
interese, legiuitorul reglementeaz i arvuna.

Actiunea oblica

Notiune. Aciunea oblic este mijlocul juridic prin care creditorul exercit drepturile i
aciunile debitorului, atunci cnd acesta refuz sau neglijeaz s le exercite n prejudiciul
creditorului [art. 1560 alin. (1) Noul Cod Civil]. Ea este reglementat n cuprinsul art. 1560-1561
noul Cod Civil. Spre exemplu, dac debitorul a suferit un prejudiciu cauzat de o alt persoan
printr-o fapt ilicit i nu cere repararea lui, creditorul va putea s acioneze pe cel responsabil, n
locul victimei, pe cale oblic.

Nu toate aciunile i drepturile patrimoniale pot fi exercitate pe cale oblic. Mai exact:
- creditorii nu au posibilitatea s se substituie debitorului pentru a ncheia acte de administrare a
patrimoniului acestuia (precum nchirierea unui bun, arendarea unui fond, punerea unui teren n
cultur) sau acte de dispoziie juridic (precum vnzarea-cumprarea, schimbul, publicarea unei
lucrri literare). Pentru a nelege raiunea acestei limitri, se impune a se face o distincie ntre
drepturi i simple faculti sau posibiliti. Pe cale oblic, pot fi exercitate numai drepturile
existente efectiv n patrimoniul debitorului. Simplele posibiliti de a ncheia acte juridice, prin
care se dobndesc sau se modific drepturi patrimoniale ori se asum noi datorii, fac parte din
coninutul capacitii juridice a persoanelor fizice i juridice. A-l lipsi pe debitor de aceste
posibiliti sau faculti echivaleaz cu a-l transforma ntr-o persoan incapabil, ceea ce nu este
ngduit.
- creditorii nu pot exercita drepturile i aciunile care sunt strns legate de persoana debitorului
[art. 1560 alin. (2) noul Cod Civil]. Este cazul acelor drepturi i aciuni a cror valorificare
implic o apreciere personal de ordin moral sau familial din partea acestuia, cum ar fi: aciunea
n revocarea unei donaii pentru ingratitudine; aciunea n desfiinarea sau micorarea pensiei de
ntreinere datorate de ctre debitor unei persoane. Are un caracter strict personal i, deci, nu
poate fi exercitat pe cale oblic nici dreptul debitorului de a solicita repararea patrimonial (prin
compensaii bneti) a prejudiciilor morale nregistrate ca urmare a svririi unei fapte ilicite a
crei victim este.
- creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale insesizabile, precum: dreptul de uz, dreptul de
abitaie, dreptul de a primi o burs de studiu, dreptul la diurn, dreptul la alocaiile de stat.

Conditiile actiunii oblice.
a) creana creditorului trebuie s fie cert i exigibil [art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil].
Creana este cert atunci cnd are o existen sigur i necontestat; ea este exigibil n
cazul n care creditorul poate s cear plata ei de la debitor.
b) debitorul s fie inactiv, adic s neglijeze sau s refuze exerciiul dreptului su [art. 1560
alin. (1) noul Cod Civil]. Inactivitatea se poate datora relei-credine, neglijenei sau chiar
unei imposibiliti obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau a aciunii. Dac
debitorul i schimb atitudinea, devenind activ, continuarea exercitrii aciunii oblice nu
mai este posibil. In aceast situaie, creditorului i rmne doar posibilitatea de a
interveni n proces, n scopul aprrii intereselor sale;
30

c) creditorul s fac dovada unui interes serios i legitim. Exist un atare interes atunci cnd
prin inactivitatea sa debitorul se afl n situaia de a-l prejudicia pe creditor [art. 1560
alin. (1) noul Cod Civil].

Momentul n care trebuie ndeplinite condiiile aciunii oblice. Se impune o distincie,
dup cum exercitarea de ctre creditor a drepturilor debitorului se realizeaz pe cale judiciar
(printr-o aciune injustiie) sau pe cale extrajudiciar. n primul caz, condiiile aciunii oblice
trebuie ndeplinite la momentul pronunrii hotrrii judectoreti. Ne aflm n prezena unor
condiii de admisibilitate a aciunii. n cel de-a doilea caz, ele trebuie ntrunite la data exercitrii
drepturilor debitorului, de regul, la data formulrii cererii de ctre creditor (cum ar fi cererea
pentru intabularea unui drept al debitorului n cartea funciar). n acest ultim caz suntem n faa
unor condiii de exercitare a aciunii oblice.

Efectele actiunii oblice. Efectele fa de terul prt acionat n judecat. Creditorul, pe
cale oblic, exercit n locul debitorului drepturile pe care el le are mpotriva terului. Pentru
acest motiv, terul acionat n judecat va putea opune toate excepiile i mijloacele de aprare pe
care le-ar fi putut invoca i mpotriva debitorului [art. 1560 alin. (3) noul Cod Civil]. Este
indiferent dac excepiile sunt anterioare sau ulterioare introducerii aciunii. Exercitarea aciunii
oblice nu indisponibilizeaz drepturile patrimoniale ale debitorului. Astfel, el poate dispune de
aceste drepturi, iar actele ncheiate cu privire la ele sunt opozabile creditorului, atunci cnd nu au
un caracter fraudulos, chiar dac ele au fost perfectate nainte sau dup introducerea aciunii. De
pild, terul poate invoca compensaia datoriei sale cu o crean pe care o are mpotriva
debitorului, chiar dac dreptul de crean s-a nscut dup introducerea aciunii oblice. De
asemenea, terul poate opune tranzacia ncheiat cu debitorul dup aceast dat.
Efectele fa de debitorul pasiv. Intereseaz n acest context dac hotrrea
judectoreasc pronunat ca urmare a exercitrii aciunii oblice i este sau nu opozabil
debitorului pasiv. Rspunsul este diferit, dup cum debitorul a fost sau nu introdus n proces.
Dac debitorul a fost introdus n proces, el fiind parte, far ndoial c efectele hotrrii se vor
rsfrnge i asupra lui. n cazul n care nu a fost introdus n cauz, efectele hotrrii nu se produc
i fa de debitor, el fiind un simplu ter.
Efectele fa de creditorii debitorului. Potrivit unei opinii consacrate, aciunea oblic este
individual prin exerciiul su i colectiv prin efectele sale. Astfel, dac aciunea oblic este
exercitat cu succes, se va evita micorarea patrimoniului debitorului. Situaia creat profit
tuturor creditorilor n temeiul dreptului lor de gaj. n acest sens trebuie neles i art. 1561 noul
Cod Civil, potrivit cruia: Hotrrea judectoreasc de admitere a aciunii oblice profit tuturor
creditorilor, fr nicio preferin n favoarea creditorului care a exercitat aciunea.

Actiunea revocatorie

Notiune. Aciunea paulian este acea aciune prin care creditorul solicit s fie declarate
inopozabile fa de el actele juridice ncheiate de ctre debitor n frauda intereselor sale, cum
sunt cele prin care debitorul i creeaz sau i mrete o stare de insolvabilitate (art. 1562 Noul
Cod Civil). Rezult c aciunea paulian este un instrument juridic prevzut de lege pentru
protecia intereselor creditorilor mpotriva fraudei debitorului. Ea este reglementat de art. 1562-
1565 noul Cod Civil. Aciunea paulian se deosebete esenial de aciunea oblic. Aciunea
oblic se exercit n numele debitorului, n timp ce aciunea paulian este exercitat de ctre
31

creditor n numele su propriu. n timp ce aciunea oblic sancioneaz inaciunea (pasivitatea)
debitorului, aciunea paulian se declaneaz ca urmare a aciunilor frauduloase ale acestuia.
Dac aciunea oblic profit tuturor creditorilor, aciunea paulian folosete numai creditorului
care a promovat-o.

Regula. Aciunea paulian presupune cu necesitate existena fraudei. Frauda se poate
manifesta numai prin acte de voin, de unde concluzia c aciunea paulian poate fi exercitat
numai mpotriva actelor juridice pe care le ncheie debitorul. Aadar, domeniul de aplicare a
aciunii pauliene se circumscrie doar sferei actelor juridice, cu excluderea faptelor juridice
propriu-zise.

Nu pot fi revocate pe cale paulian urmtoarele acte:
a) actele care privesc drepturile nepatrimoniale ale debitorului. Ele nu pot fi atacate i declarate
inopozabile pe cale paulian, deoarece ncheierea lor implic o apreciere de ordin personal i
moral din partea debitorului. Sunt astfel de acte: actul cstoriei, actul de recunoatere a
paternitii unui copil din afara cstoriei, actul adopiei etc.;
b) actele juridice referitoare la drepturile patrimoniale exclusive ale debitorului. Este vorba de
actele juridice ce privesc drepturi patrimoniale a cror exercitare implic o apreciere personal
din partea debitorului. Este cazul, de pild: al renunrii debitorului la repararea pe cale
patrimonial a unui prejudiciu moral, al refuzului de a cere revocarea judiciar a unei donaii
pentru ingratitudinea donatarului etc.;
c) actele juridice privitoare la drepturile i bunurile insesizabile ale debitorului. Se afl n afara
domeniului de aplicare a aciunii pauliene i actele juridice ncheiate de ctre debitor, referitoare
la bunurile sau drepturile sale insesizabile, precum: renunarea la o burs de studiu, renunarea la
dreptul de a cere majorarea pensiei de ntreinere datorate de un ter debitorului n baza obligaiei
legale de ntreinere, renunarea la dreptul la diurn, renunarea la dreptul de a primi alocaii de
stat etc.

Conditiile actiunii pauliene.
a) creana trebuie s fie cert, lichid i exigibil
b) creana creditorului trebuie s fie, de regul, anterioar ncheierii de ctre debitor a
actului a crui inopozabilitate se solicit. Existena acestei cerine este uor de explicat:
doar creditorii anteriori pot fi prejudiciai prin actele frauduloase ulterioare ale
debitorului. Totui, creditorul posterior va putea introduce aciunea paulian n dou
situaii: atunci cnd creana sa exist n principiu la data ncheierii actului fraudulos, cum
ar fi nstrinrile fcute de autorul unui accident nainte de a fi obligat prin hotrre
judectoreasc s plteasc despgubiri victimei; dac la momentul perfectrii actului
fraudulos exista perspectiva cert de a intra ntr-un raport juridic cu debitorul.
c) admisibilitatea aciunii pauliene nu depinde de existena unui titlu executoriu. Legat de
condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc dreptul de crean al creditorului, se pune
ntrebarea dac el trebuie sau nu s fie ncorporat ntr-un titlu executoriu. n perimetrul
vechiului Cod civil, s-a susinut c aciunea paulian nu este o msur de executare silit,
astfel c pentru exercitarea ei nu este necesar s se fac dovada unui titlu executoriu de
ctre creditor


32

Cesiunea de creanta

Definitie. Cesiunea de crean este legal definit de art. 1566 alin. (1) C. civ., conform
cruia ,, cesiunea de crean este convenia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o
crean mpotriva unui ter. Nuannd definiia de mai sus, reinem c cesiunea de crean este
un contract care implic, din punct de vedere subiectiv, urmtorii subieci de drept: creditorul
care transmite creana i care se numete cedent; dobnditorul creanei care se numete cesionar,
terul asupra cruia exist creana, adic debitorul care este ndatorat s execute prestaia i
care se numete debitor cedat. Prile contractului de cesiune a creanei sunt cedentul i
cesionarul. Din perspectiva principiilor forei obligatorii i relativitii efectelor contractului,
debitorul cedat este ter fa de contractul de cesiune. Definiia de mai sus este condiionat de
domeniul de aplicare al acestei operaiuni.

Domeniu de aplicare. Domeniul de aplicare al cesiunii de crean este dat de obiectul
acesteia - tipul creanei ce face obiectul operaiunii juridice. Astfel, poate face obiectul unei
cesiuni, n principiu, orice fel de crean, indiferent care este obiectul su. Pot fi cesionate
creanele pecuniare (avnd ca obiect o sum de bani) sau de alt natur (de a face sau a nu face),
nscute din orice contract, dintr-o promisiune de contract (adic tot dintr-un contract), nscute
dintr-un delict sau dintr-o fapt licit generatoare de obligaii, dintr-un act juridic unilateral,
creanele afectate de modaliti, chiar i creanele viitoare (v. art. 1572 noul Cod Civil) i chiar i
cele eventuale. Practica atest ns c, de cele mai multe ori, se cesioneaz creanele crora le
corespunde datoria de a plti o sum de bani, afectate de un termen suspensiv sau creanele
rezultate dintr-o promisiune bilateral de nstrinare (unde poate fi vorba chiar de o cesiune a
contractului i nu doar de o cesiune de crean, dup caz).

Creante ce nu pot fi cesionate:
a) n primul rnd. nu pot face obiectul cesiunii creanele care sunt declarate netransmisibile prin
lege - art. 1569 alin. (1) noul Cod Civil Este necesar s includem n aceast categorie i o mare
parte a creanelor care au un caracter intuitu personae (n privina laturii lor active - a
creditorului) i care, din acest motiv nu pot fi transmise (de aceea, nu poate face obiectul
transmisiunii ntreinerea - astfel cum rezult din prevederile art. 2258 noul Cod Civil);
b) n al doilea rnd, nu pot face obiectul cesiunii creanele avnd ca obiect alt prestaie dect
plata unei sume de bani (adic obligaiile de a da altceva dect o sum de bani, de a face sau de a
nu face), dac prin efectul transmisiunii, obligaia va fi n mod substanial mai oneroas [art.
1569 alin. (2) i 1571 alin. (2) noul Cod Civil]. Per a contrario, n ce privete creanele privind
sume de bani, principiul liberei circulaii se reinstaureaz, astfel nct, orict de oneroas ar
deveni creana ca urmare a transmisiunii i orict de speculativ ar fi ntreaga operaiune pentru
cedent i cesionar, ea este liber transmisibil;
c) n al treilea rnd, prin excepie, prile raportului obligaional iniial, pot stabili caracterul
inalienabil al creanei lor, cu condiia existenei unui interes legitim. Cu toate c inalienabilitatea
convenional a creanei poate mpiedica transmisiunea, exist situaii de excepie cnd prohibiia
convenional de nstrinare nu i poate, totui, produce efectele, conform art. 1570 alin. (1) lit.
a)-c) noul Cod Civil, atunci cnd:
i. debitorul a consimit la cesiune (este vorba de un consimmnt dat ulterior conveniei
prin care s-a stipulat inalienabilitatea i prin care debitorul practic renun la beneficiul
inalienabilitii creanei);
33

i. inalienabilitatea creanei nu a fost expres stipulat n nscrisul constatator al creanei, iar
cesionarul nu a cunoscut i nu trebuia s cunoasc incesibilitatea creanei n momentul
cesiunii (practic este vorba de ipoteza n care clauza de inalienabilitate nu a fost fcut
opozabil terilor fa de raportul obligaional iniial);
ii. cesiunea privete o crean care are ca obiect o sum de bani [n acest caz, astfel cum am
artat deja, principiul liberei cesibiliti nu cunoate, de regul, excepii, dect n cazul
unei prevederi legale exprese - ceea ce presupune c, n pofida unei incesibiliti
convenionale, creana de a da o sum de bani poate fi cedat n mod liber - a se vedea, n
acest sens i interpretarea per a contrario a art. 1569 alin. (2) i 1571 alin. (2) noul Cod
Civil].


Conditii de validitate ale cesiunii de creanta. Cesiunea de crean se ncheie valabil prin
simplul acord de voin al prilor, fiind un contract consensual. Consimmntul debitorului
cedat nu se cere, deoarece nu este parte n contractul de cesiune. Aadar, cesiunea cu titlu oneros
este valid i i produce efectele ntre pri, far a fi necesar ndeplinirea vreunei condiii de
form. n schimb, cesiunea cu titlu gratuit, fiind o donaie, trebuie s fie ncheiat cu respectarea
condiiilor de form pentru validitatea acesteia. n acest sens, art. 1567 noul Cod Civil distinge
ntre cesiunea de crean cu titlu oneros i cea cu titlu gratuit [alin. (1)]. n cazul cesiunii cu titlu
gratuit se aplic acestei operaiuni i toate prevederile legale aferente contractului de donaie (art.
1011-1033 noul Cod Civil), din care reinem, sub aspectul formei, cerina formei autentice (art.
1011 noul Cod Civil). n cazul cesiunii cu titlu oneros, acestei operaiuni i se aplic i dispoziiile
speciale aferente contractului de vnzare sau altei operaiuni contractuale prin care se convine la
cesiunea de crean [art. 1567 alin. (2)
Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de crean de la cedent la cesionar.


Subrogatia

Definita de art 1593 NCC, "oricine plateste in locul debitorului poate fi subrogat in
drepturile creditorului, fara a putea insa dobandi mai multe drepturi decat acesta."
A fost definta de doctrina majoritara ca fiind un mijloc de transmitere a dreptului de creanta cu
toate garantiile si accesorile sale catre un tert care a platit in locul debitorului => efect translativ
al operatiunii - creanta nu se stinge prin plata, ci se transfera in patrimoniul platitorului.
Prezinta interes pentru creditor (creanta acestuia este satisfacuta), pentru debitor (poate
obtine o eventuala amanare si scapa de presiunea creditorului initial), pentru platitor (daca este
un creditor chirografar sau un creditor ipotecar de rang inferior, acestea prin subrogatie poate
scapa de concursul creditorului initial). Are ca efect transmiterea tuturor garantiilor si
accesoriilor.

Felurile subrogatiei
1.Subrogatia conventionala - constituie regula, partile (creditorul sau debitorul) fiind cele care
consmit la subrogatie. Daca nu exista o conventie cu acest obiect intre creditor si platitor /
debitor si platititor nu opereaza transferul dreptului de creanta.
2.Subrogatia legala - constitutie exceptia, in general in situatile in care platitorul este si el
indatorata sa faca plata
34

Conditii

Subrogatia trebuie sa fie expresa, simpla efectuare a platii nu il subroga pe platitor in
drepturile creditorului. Cu toate acestea, in cazul unei eventuale plati, dar unde nu se constituie o
subrogatie, platitorul poate intenta o actiune pentru plata nedatorata in cazul creditorului sau o
actiune impotriva debitorului pentru imbogatire fara justa cauza. Pentru a putea fi opusa tertilor
este necesar a fi constata prin inscris.

Subrogatia consimtita de creditor - este necesar consimtamantul creditorului (fara a fi
necesar consimtamantul debitorului). Merita mentionat ca transmisiunea dreptului de creanta si a
accesoriilor sale trebuie sa se produca concomitent cu plata. Daca transferul creantei e facut
inainte de plata atunci nu avem subrogatie ci o cesiune de creanta. In cazul in care transferul
creantei e facut dupa plata, transmisiunea dreptului de creanta nu poate avea loc intrucat
obligatia este deja stinsa.

Subrogatia consimtita de debitor - nu este necesar consimtamantul creditorului,
operatiunea prin care debitorul subroga in drepturile creditoriului sau pe cel care l-a imprumutat
in scopul efectuarii platii.


Novatia

Definitie. Novaia este o operaiune juridic de natur contractual prin care prile
sting o obligaie veche i o nlocuiesc cu o obligaie nou. Stingerea obligaiei vechi i naterea
noii obligaii au loc concomitent. Cu alte cuvinte, obligaia existent se transfoi-m ntr-o
obligaie nou. Elementele definiiei rezult din prevederile art. 1609 C. civ. Avnd n vedere
efectul su extinctiv cu privire la obligaia veche, sunt unii autori care analizeaz novaia n
contextul mijloacelor juridice de stingere a obligaiilor; astzi, este de regul analizat n
cadrul mijloacelor de transmisiune i stingere a obligaiilor.

Referitor la diferenta intre novatie si cesiune / subrogatie. Novaia (mai ales dac ea
opereaz prin schimbarea creditorului sau debitorului - novaia subiectiv) nu se confund cu
cesiunea de crean i nici cu subrogaia n drepturile creditondui prin plata creanei. In cazul
novaiei, obligaia veche se transform ntr-o alt obligaie nou, cea veche fiind stins, n timp
ce, n cazul cesiunii de crean i al subrogaiei personale, obligaia existent rmne aceeai i
se transmite cu toate garaniile i accesoriile sale la creditorul subsecvent.

Tipuri de novatie.
a) novaia obiectiv [art. 1609 alin. (1) noul Cod Civil] care intervine atunci cnd se
realizeaz prin schimbarea obiectului sau cauzei obligaiei vechi (aadar, atunci cnd
debitorul contracteaz fa de creditor o obligaie nou, care nlocuiete i stinge
obligaia iniial). Subiectele obligaiei rmn aceleai, dar obligaia iniial se stinge
fcnd loc uneia noi;
b) novaia subiectiv [art. 1609 alin. (2) i (3) noul Cod Civil] este cea care se realizeaz
prin schimbarea creditorului sau debitorului obligaiei iniiale. Schimbarea debitorului are
loc atunci cnd o ter persoan se oblig fa de creditor s plteasc datoria i poate
35

opera far consimmntul debitorului iniial, care este liberat [art. 1609 alin. (2) noul
Cod Civil]. Schimbarea creditorului intervine prin substituirea creditorului iniial cu un
nou creditor, operaiune n urma creia debitorul va fi liberat fa de creditorul din vechea
obligaie, fiind obligat, ca efect al novaiei, fa de noul creditor [art. 1609 alin. (2) noul
Cod Civil].

Conditiile novatiei. Fiind un contract, trebuie sa respecte regulile generale de validitate si
anume obiect, cauza, capacitate si consimtamant. Pe langa acestea mai trebuie respectate si
urmatoarele:
a) s existe o obligaie veche valabil, care urmeaz s se sting prin voina prilor.
b) s se nasc, prin acordul prilor, o obligaie nou valabil care o nlocuiete pe cea
veche. Dac obligaia nou nu este valabil, obligaia veche rmne n fiin i se
consider c obligaia nou nu a existat niciodat, precum i c cea veche nu s-a stins
niciodat; stingerea obligaiei vechi este condiionat de naterea, n locul ei, a unei alte
obligaii valabile.
c) obligaia nou care se nate prin novaie trebuie s aib un element nou (aliquid novi) fa
de vechea obligaie. Elementul nou poate consta n: schimbarea uneia dintre pri, a
creditorului sau debitorului; schimbarea obiectului, a cauzei sau n adugarea ori
nlturarea unei condiii care afecteaz obligaia existent. Schimbarea creditorului [art.
1609 alin. (3) noul Cod Civil] intervine, de pild, cnd cumprtorul unui bun se oblig,
la cererea vnztorului, s efectueze plata preului ctre o alt persoan i aceasta
presupune stingerea definitiv a vechii obligaii. O astfel de novaie se aseamn cu
cesiunea de crean, dar se deosebete prin faptul c se face cu acordul debitorului i are
ca efect stingerea obligaiei debitorului fa de creditorul iniial i naterea unei alte
obligaii fa de noul creditor.
d) s existe intenia expres a prilor de a nova (animus novndi)1. n acest sens, art. 1610
noul Cod Civil, prevede c: Novaia nu se prezum. Intenia de a nova trebuie s fie
nendoielnic. De aceea, voina de a transforma raportul obligaional iniial trebuie s
rezulte evident i clar din convenia prilor (din contractul de novaie) n acest context se
pune problema interpretrii operaiunii n cazul n care un ter se oblig.

Efectele novatiei. n principal, novaia atrage dup sine stingerea obligaiei iniiale (efectul
extinctiv) i naterea unei noi obligaii (efectul creator). Aceast transformare atrage dup sine
importante consecine juridice:
a) situaia garaniilor creanei iniiale. Prin novaie se stinge obligaia veche mpreun cu
toate garaniile sale care, fiind accesorii ale creanei iniiale, nceteaz concomitent cu
aceasta. n ce privete situaia garaniilor i a celorlalte accesorii ale creanei iniiale,
trebuie s operm mai multe distincii care se dovedesc a fi extrem de delicate: i. ipotecile
constituite de debitor pentru executarea obligaiei iniiale se sting n ipoteza n care are
loc o novaie prin schimbarea debitorului.
b) raporturile dintre prile novaiei. Naterea unei noi obligaii concomitent i condiionat
de stingerea obligaiei iniiale. Noua obligaie are ntotdeauna caracter contractual,
deoarece rezult din acordul de voin al prilor, indiferent care a fost izvorul obligaiei
vechi ce s-a stins. n raporturile rezultate din novaia prin schimbare de debitor, noul
debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aprare (s.n.) pe care le avea mpotriva
debitorului iniial i nici pe care acesta din urm le avea mpotriva creditorului, cu
36

excepia situaiei n care, n acest ultim caz, debitorul poate invoca nulitatea absolut a
actului din care s-a nscut obligaia iniial (art. 1612 C. civ.).

Compensatia

Notiune. Compensaia este definit ca fiind un mijloc de stingere a dou obligaii
reciproce i de aceeai natur existente ntre dou persoane, astfel nct fiecare este, concomitent,
creditor i debitor al celeilalte'. Aadar, compensaia are ca efect stingerea reciproc a celor dou
obligaii pn la concurena valorii celei mai mici dintre ele. Dac obligaiile sunt de valoare
egal, ele se sting n ntregime.

Utilitatea practica. Compensaia asigur egalitatea ntre cele dou pri, avnd astfel i
rolul unei garanii, deoarece creditorul, compensnd creana sa mpotriva debitorului, care este n
acelai timp i creditorul su, cu creana acestuia din urm, este sigur c o va realiza, cel puin
pn la concurena propriei datorii fa de cealalt parte. In acest fel, fiecare parte evit riscul
insolvabilitii celeilalte. n lipsa compensaiei, dac debitorul solvabil ar plti datoria sa, iar
cellalt debitor ar deveni insolvabil, atunci cel ce a fcut plata trebuie s suporte concursul
celorlali creditori ai lui accipiens, inclusiv riscul insolvabilitii acestuia. Prin compensarea
creanelor i datoriilor reciproce, el evit aceste riscuri, pltindu-se singur cu creana pe care o
are mpotriva celuilalt. Astfel, cei doi creditori, n acelai timp debitori reciproci, au o situaie
privilegiat, unul n raport cu cellalt, deoarece compensaia constituie pentru ei o adevrat
cauz de preferin. Se evit n acest fel concursul celorlali creditori ai fiecruia n realizarea
reciproc a creanelor unuia mpotriva celuilalt i invers.

Cazuri in care compensatia nu poate opera :
a) creana rezult dintr-un act fcut cu intenia de a pgubi (de exemplu, victimei unui furt
nu i se poate opune compensaia unei datorii pe care o are fa de autorul acelui furt);
b) cnd datoria are ca obiect restituirea bunului dat n depozit sau cu titlu de comodat
c) cnd una din creane are ca obiect un bun insesizabil (de exemplu, nu poate face obiectul
compensaiei creana privind pensia de ntreinere cu o alt crean a ntreinutului fa de
ntreintor);

Tipuri de compensatie. Compensatia legala. Este acea compensaie care opereaz de drept,
n temeiul legii, fr a fi nevoie de acordul de voin al prilor sau de o hotrre judectoreasc.
n acest sens, art. 1617 noul Cod Civil, dispune: Compensaia opereaz de plin drept de ndat
ce exist dou datorii certe, lichide i exigibile, oricare ar fi izvorul lor, i care au ca obiect o
sum de bani sau o anumit cantitate de bunuri fungibile de aceeai natur.
Conditii in care opereaza compensatia legala.
a) obligaiile s fie reciproce [art. 1617 alin. (1) noul Cod Civil], adic s existe ntre
aceleai persoane, fiecare avnd, una fa de cealalt, att calitatea de creditor, ct i de
debitor.
b) Datoriile s fie certe, lichide i exigibile [art. 1617 alin. (1) noul Cod Civil], adic s
ntruneasc toate condiiile pentru ca dreptul de a cere executarea silit n natur sau prin
echivalent
c) datoriile s aib ca obiect prestaia de a da sume de bani sau o anumit cantitate de bunuri
fungibile i de aceeai natur [art. 1617 alin. (1) noul Cod Civil]. Compensaia legal nu
37

este posibil cnd obiectul obligaiilor reciproce const n bunuri certe sau bunuri de gen
de specie diferit, cum ar fi grul i porumbul. Prin efectul compensaiei, prile trebuie
puse n aceeai situaie n care s-ar afla dac prestaiile reciproce ar fi fost executate
efectiv;
d) prile s nu fi renunat expres sau tacit la beneficiul compensaiei -conform art. 1617
alin. (3) noul Cod Civil: Oricare din pri poate renuna, n mod expres ori tacit, la
compensaie.

Compensatia conventionala. Prin compensaia convenional nelegem acea compensaie
care opereaz prin acordul de voin al prilor. Se recurge la aceast compensaie atunci cnd nu
sunt ntrunite condiiile compensaiei legale i prile au interes, totui, s sting anumite
obligaii reciproce pe aceast cale. De cele mai multe ori, ea se confund cu o dare n plat
reciproc.

Efectele compensatiei. Potrivit dispoziiilor Codului civil, compensaia produce urmtoarele
efecte:
a) stinge cele dou datorii reciproce, pn la concurena obligaiei care are valoarea cea mai
mic (art. 1616 noul Cod Civil);
b) compensaia opereaz ca o plat dubl. Consecinele sunt urmtoarele: i. compensaia
stinge implicit i garaniile i accesoriile obligaiei principale; ii. n plus, debitorul care
putea s opun compensaia i care a pltit datoria nu se mai poate prevala, n
detrimentul terilor, de privilegiile sau de ipotecile creanei sale [art. 1622 alin. (3) noul
Cod Civil]; iii. cu toate acestea, compensaia nu poate opera sau nu poate face obiectul
renunrii n detrimentul drepturilor dobndite de un ter [art. 1622 alin. (1) noul Cod
Civil]. Astfel, de exemplu, nu poate opera compensaia ntre cedent i debitor cedat dup
momentul efecturii cesiunii de crean;
c) cnd ntre prile compensaiei exist dou sau mai multe datorii reciproce i
compensabile, se aplic regulile de la imputaia plii (art. 1620 noul Cod Civil);
d) fideiusorul poate opune creditorului compensaia creanei pe care debitorul principal, a
crui datorie o garanteaz, o dobndete fa de creditorul obligaiei garantate [art. 1621
alin. (1) noul Cod Civil]. n schimb, debitorul nu poate opune compensaia creanei
fidejusorului mpotriva creditorului su [art. 1621 alin. (2) noul Cod Civil];
e) n cazul compensaiei convenionale i a celei judiciare, aceste efecte se produc de la data
cnd s-a ncheiat convenia privitoare la compensaie.


Confuziunea

Notiune. In literatura de specialitate, confuziunea definit ca fiind acel mod de stingere a
obligaiilor care const n ntrunirea n aceeai persoan, deopotriv, a calitii de creditor i de
debitor al aceleiai obligaii. Obligaia se stinge deoarece un raport juridic este o legtur juridic
ntre cel puin dou persoane. De aceea, creditorul care devine i debitorul aceleai obligaii sau
invers s-ar afla - n cazul meninerii obligaiei - n raport juridic cu sine nsui, ceea ce este de
neconceput.

38

Conditii. Confuziunea intervine indiferent de calitatea de persoan fizic sau juridic a
celui care dobndete una din calitile de debitor sau creditor avnd-o anterior pe cealalt. n
cazul persoanelor fizice, cea mai frecvent cauz de confuziune i are sursa n succesiune, cnd
creditorul succede debitorul sau invers, ca succesor legal sau legatar universal, i accept
motenirea. ntre persoane juridice, confuziunea intervine n procesul reorganizrii lor prin
comasare sau divizare.
Codul civil, pe lng condiia dobndirii i a calitii de creditor sau debitor dup deinerea
anterioar a celeilalte caliti dect cea dobndit, mai impune i condiia ca, n unna dobndirii
i a calitii de creditor sau debitor datoria i creana s se gseasc n acelai patrimoniu i n
aceeai mas patrimonial. Dac datoria i creana se gsesc n mase diferite din acelai
patrimoniu, confuziunea nu opereaz [art. 1625 alin. (2) noul Cod Civil].

Efecte. Unele dintre efectele confuziunii sunt expres indicate de textele dedicate acestei
figuri juridice, altele sunt deduse pe cale de interpretare. Astfel, reinem c:
a) confuziunea stinge obligaia principal [art. 1624 alin. (1) noul Cod Civil], cu toate
garaniile i accesoriile sale (chestiune nespecificat expres, dar dedus din context).
Astfel, confuziunea l libereaz i pe fidejusor i pe garantul ipotecar sau gaj ist.
Stingerea opereaz ns numai n limita n care executarea obligaiei s-a stins i nu se mai
poate realiza, adic n limita n care o parte a obligaiei a devenit propriul su creditor sau
debitor;
b) ipoteca se stinge prin confuziunea calitilor de creditor ipotecar i de proprietar al
bunului ipotecat (art. 1625 noul Cod Civil) Dac, de exemplu, creditorul ipotecar
cumpr imobilul asupra cruia este constituit ipoteca, aceasta nceteaz. n cazul n care
dobnditorul imobilului este evins din orice cauz independent de el, adic pierde
proprietatea asupra imobilului, atunci ipoteca renate [art. 1625 alin. (2) noul Cod Civil];
c) confuziunea nu poate aduce atingere drepturilor dobndite de teri cu privire la creana
care face obiectul confuziunii dac acest drept s-a nscut anterior confuziunii (art. 1627
noul Cod Civil). De exemplu, terul care a dobndit o ipotec asupra creanei o va putea
invoca i mpotriva unui fost creditor devenit i debitor garant ipotecar ca urmare a
confuziunii;
d) n toate cazurile de desfiinare a confuziunii ca urmare a dispariiei cauzei care a
determinat confuziunea atrage dup sine renaterea obligaiei iniiale cu efect retroactiv
(art. 1628 noul Cod Civil). Retroactivitatea presupune i renaterea accesoriilor, cu
excepia cazului n care aceast retroactivitate este afectat de drepturi ale terilor
constituite asupra unor bunuri afectate de aceast retroactivitate. De exemplu, nu vor
putea renate garaniile asupra unor bunuri asupra crora s-au constituit ntre timp alte
garanii sau care au fost dobndite de teri deja.


Darea in plata

Notiune. Darea n plat este acel contract i totodat mijloc de stingere a obligaiilor care
const n acceptarea de ctre creditor la propunerea debitorului, de a primi o alt prestaie n
locul celei pe care debitorul era obligat iniial s o execute. Aadar, darea n plat se poate face
numai cu consimmntul creditorului, el neputnd fi inut s primeasc un alt lucru dect cel ce i
39

se datoreaz, chiar atunci cnd valoarea lucrului oferit este egal sau mai mare [art. 1492 alin. (1)
C. civ.]. Pe de alt parte, darea n plat reprezint un act de dispoziie menit s asigure o plat.

Conditii.
a) acceptarea nlocuirii prestaiei iniiale de ctre creditor, pentru a fi vorba de o dare n
plat, trebuie s fie concomitent cu plata. Dac acordul lui a intervenit, la propunerea
debitorului, nainte de momentul executrii, nu mai suntem n prezena drii n plat. n
acest caz se realizeaz novaia prin schimbare de obiect;
b) pe de alt parte, dei textele legale nu prevd, doctrina n materie a subliniat c, pentru ca
darea n plat s opereze, este necesar ca ntre prestaia datorat i cea oferit n schimb,
cu titlu de dare n plat, s existe o echivalen valoric relativ, n caz contrar, fiind n
prezena unei alte operaiuni juridice pentru tot ceea ce excede limitele unei echivalene
rezonabile;
c) n sfrit, darea n plat fiind un contract intervenit n faza plii, trebuie s ntruneasc
toate condiiile de fond pentru validitatea contractului [art. 1179 alin. (1) C. civ.]. n plus,
dac darea n plat presupune executarea unei obligaii de a da un imobil - adic pe aceea
de a transfera dreptul de proprietate asupra unui imobil n contul plii datorate, este
necesar i ndeplinirea condiiilor de form necesare acestui transfer de proprietate
(forma autentic necesar pentru nscrierea n cartea funciar a dreptului de proprietate -
art. 885 alin. (2) C. civ. i art. 1244 C. civ.

Efecte. Darea n plat opereaz ca o variant a plii i deci, n principiu, produce
aceleai efecte, stingnd obligaia cu toate garaniile i accesoriile ei. Dac prestaia iniial a
avut o valoare mai mare dect prestaia executat, depind astfel condiia echivalenei
rezonabile, debitorul este obligat s plteasc o sult, altfel operaia ar putea fi considerat o
liberalitate, adic o iertare parial de datorie, cu titlu gratuit (eventual, o remitere de datorie cu
titlu gratuit). Dac, dimpotriv, noua prestaie are o valoare superioar, creditorul iniial poate
deveni debitor al excedentului fa de prestaia care i este datorat i plti astfel o diferen de
valoare.

Remiterea de datorie (iertarea de datorie)

Notiune. n doctrin, remiterea de datorie a fost definit ca fiind un mod voluntar de
stingere a obligaiei care const n renunarea creditorului, cu consimmntul debitorului, la
dreptul su de crean. Aadar, remiterea de datorie este un contract a crui ncheiere face
necesar existena consimmntului debitorului.

Felurile remiterii de datorie. Remiterea de datorie poate fi total sau parial. Dac nu
exist stipulaii contrare, se prezum c ea este total [art. 1629 alin. (2) noul Cod Civil].
Remiterea de datorie este, de regul, un contract sau un act juridic cu titlu gratuit'. De aceea se
numete, cu alte cuvinte, iertare de datorie. Nu este, ns, exclus ca remiterea de datorie s
opereze i cu titlu oneros [art. 1630 alin. (1) noul Cod Civil]. n aceast ipotez, remiterea de
datorie este, n realitate, o novaie prin schimbarea obiectului obligaiei sau, dup caz, o
tranzacie. n sfrit, remiterea de datorie mai poate fi expres sau tacit [art. 1630 alin. (1) noul
Cod Civil].

40

Conditiile remiterii de datorie. Am afirmat deja c remiterea de datorie este, n
principiu, cu titlu gratuit, adic o liberalitate. Ea poate fi fcut prin acte ntre vii - donaie - sau
prin acte mortis causa - legat.
Atunci cnd se face prin acte ntre vii, ea constituie o donaie, fiind necesar s
ndeplineasc toate condiiile de validitate a acesteia. Totui, remiterea de datorie nu trebuie s
mbrace forma solemn a nscrisului autentic. Urmeaz c ea este o donaie indirect i poate fi
realizat n orice form scris sau verbal, expres sau tacit. Cu toate acestea, astfel cum se
desprinde din prevederile art. 1630 alin. (2) noul Cod Civil, remiterea de datorie se poate realiza
prin intermediul unui act juridic cu titlul oneros, ceea ce nseamn c, n schimbul remiterii de
datorie, creditorul iniial primete o alt prestaie.
Remiterea de datorie poate fi fcut i prin acte mortis causa, adic prin testament. n
acest caz, ea reprezint o dispoziie a unui legat i trebuie s ndeplineasc toate condiiile de
fond i de form pentru validitatea testamentului.

Efecte. Efectele remiterii de datorie sunt similare plii. La aceasta se adaug efecte
specifice reglementate expres n capitolul dedicat acestei figuri juridice sau deduse din contextul
legal. Astfel:
a) iertarea de datorie stinge obligaia principal i libereaz pe debitor (art. 1629 noul Cod
Civil). Obligaia se stinge mpreun cu garaniile i accesoriile sale. nseamn c iertarea
de datorie acordat debitorului libereaz i pe fidejusor i pe debitorii ipotecari [art. 1633
alin. (1) noul Cod Civil];
b) cnd iertarea de datorie a fost fcut n favoarea unui codebitor solidar, aceasta nu i
libereaz pe ceilali codebitori, cu excepia cazului n care creditorul declar aceasta n
mod expres sau remite voluntar debitorului nscrisul constatator al creanei sale care este
un nscris sub semntur privat [art. 1451 alin. (1) noul Cod Civil].
c) Spre deosebire de ipoteza anterioar, n cazul obligaiei indivizibile pasiv, remiterea de
datorie care opereaz n privina unui debitor stinge obligaia indivizibil i i libereaz
pe ceilali debitori, acetia rmnnd ns inui s plteasc celui dinti (debitorului care
a beneficiat de remiterea de datorie - completarea n.), echivalentul prilor lor. [art. 1432
alin. (1) noul Cod Civil];
d) emiterea de datorie fcut cu titlu gratuit produce efectele pe care orice liberalitate le
produce. Astfel, o remitere de datorie, reprezentnd o donaie indirect, poate fi supus
regulilor reduciunii liberalitilor excesive i tuturor celorlalte reguli aplicabile
liberalitilor, mai ales n contextul dreptului succesoral.

Imposibilitatea fortuita de executare a obligatiilor de catre debitor

Notiune. n contextul imposibilitii fortuite de executare, obligaia se stinge datorit
faptului c debitorul este n imposibilitate absolut de executare a prestaiei pe care o datoreaz,
din cauz de for major sau, uneori, caz fortuit. n esen, imposibilitatea fortuit de executare
poate fi definit ca fiind acea cauz de stingere a obligaiei care se datoreaz imposibilitii
fortuite absolute i perpetue de executare din partea debitorului. n cadrul definiiei se vorbete
de imposibilitatea fortuit care trebuie necesarmente s fie distins de o eventual
imposibilitate subiectiv sau generat de un fapt propriu al debitorului, deci de o eventual
imposibilitate imputabil acestuia.

41

Conditii. Acest mod de stingere a obligaiilor presupune ntrunirea necesar a mai multor
condiii:
a) intervenia unei cauze de for major sau a unui caz fortuit sau a unei alte cauze
asimilate acestora, cum ar fi fapta terului sau fapta victimei care ntrunesc toate
condiiile forei majore [art. 1634 alin. (1) noul Cod Civil];
b) imposibilitatea s fie absolut i perpetu [art. 1634 alin. (3) noul Cod Civil]. Dac
imposibilitatea este doar relativ, n sensul c nu privete ntreaga ntindere a obligaiei,
liberarea i produce doar un efect parial. Dac ea este doar temporar, atunci efectul su
nu const n stingerea obligaiei, ci doar n suspendarea executrii acesteia;
c) este necesar ca debitorul s nu fi fost pus n ntrziere n sensul somrii sale la executare
[art. 1634 alin. (1) noul Cod Civil]. De la data punerii n ntrziere, debitorul este inut s
suporte riscul neexecutrii fortuite, astfel cum prevede chiar art. 1525 noul Cod Civil, cu
privire la efectele punerii n ntrziere a debitorului. Prin excepie [instituit de art. 1634
alin. (2) noul Cod Civil], riscul neexecutrii nu va fi suportat de ctre debitor, chiar i pus
n ntrziere, dac acesta dovedete c oricum creditorul nu ar fi putut s beneficieze de
executare din cauza forei majore sau cazului fortuit;
d) este necesar ca debitorul s notifice creditorului survenirea evenimentului fortuit, ntr-un
termen rezonabil. Nendeplinirea acestei condiii nu va avea ca efect pierderea dreptului
de a invoca aceast cauz de stingere a obligaiei, ci doar pe aceea c debitorul va putea fi
inut la repararea posibilului prejudiciu cauzat de necomu-nicarea survenirii
evenimentului fortuit [art. 1634 alin. (5) noul Cod Civil];

Efecte. Imposibilitatea fortuit de executare are efecte diverse, dup cum avem de a face
cu o ndeplinire total sau parial a condiiilor de mai sus. Astfel:
a) imposibilitatea fortuit de executare stinge obligaia mpreun cu garaniile i accesoriile
sale, cu excepia acelor ipoteze cnd debitorul i-a asumat expres rspunderea i pentru
unele cazuri de for major;
b) dac imposibilitatea este doar temporar, ea suspend doar executarea obligaiei pn la
ncetarea evenimentului fortuit; dac imposibilitatea privete doar o parte a obligaiei,
efectul extinctiv al acestei cauze se ntinde doar la acea parte a obligaiei;
c) n ipoteza obligaiilor contractuale, imposibilitatea fortuit de executare, absolut i
perpetu, atrage desfiinarea automat a contractului cu aplicarea subsecvent a teoriei
riscurilor, astfel cum aceasta este instituit de art. 1274 noul cod civil [art. 1557 alin. (1)
noul Cod Civil];
d) pe parcursul imposibilitii fortuite temporare sau pariale de executare a obligaiei,
creditorul nu poate trece la invocarea niciunui alt remediu oferit lui de legiuitor pentru
neexecutarea obligaiei (art. 1557 noul Cod Civil). Totui, creditorul poate invoca
rezoluiunea (dar nu i daune-interese) n cazul n care i pierde interesul n primirea
prestaiei din cauza ntrzierii sau din cauza faptului c ceea ce a rmas de executat nu
mai prezint interes;
e) n sfrit, imposibilitatea fortuit de executare poate s genereze o pieire a bunului obiect
al prestaiei. n acest caz, se va aplica teoria riscurilor n contractele translative de
proprietate, astfel cum aceasta este prevzut de art. 1274 noul Cod Civil