UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII: Administrație Publică IF

PROIECT LA DISCIPLINA:
Drepturi Reale

Cadru didactic: As. Drd. Colab. Curelusa Luiza

Student: Bîrsanu Dumitru

Modalități juridice ale dreptului de proprietate

Suceava 2022
Cuprins:
1. NOȚIUNI GENERALE.............................................................................................................................3
2. PROPRIETATEA REZOLUBILĂ......................................................................................................3
3. PROPRIETATEA ANULABILĂ.................................................................................................................4
4. PROPRIETATEA COMUNĂ.............................................................................................................4
5. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate......................................................................................5
6. Dreptul de proprietate este un drept absolut.........................................................................................6
7. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv...........................................................................................6
8. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu..........................................................................................7
Bibliografie..................................................................................................................................................8
 1. NOȚIUNI GENERALE

Dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular,
exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari.
Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate, sunt acele ipostaze cand mai multe persoane au
un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de
incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate.

Exista asadar, doua categorii de modalitati juridice si anume:

1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara,
cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile.
2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate, cum este cazul
proprietatii comune in cele doua forme, proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie.

2. PROPRIETATEA REZOLUBILĂ

Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a

operat sub o conditie rezolutorie.
Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de
care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil.
Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune
"desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert".
Practic pana in momentul implinirii conditiei, proprietatea, apartine in acelasi timp la doua
persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie
suspensivă. Proprietatea rezolubilă poate fi rezultatul voinței legii sau al voinței părților.
a) Este rezolubilă prin efectul legii proprietatea dobandită ca efect al donației. Potrivit articolului
835 Cod civil, dacă donatorului i se va naște un copil, dreptul de proprietate se va revoca, dacă
nu, dreptul de proprietate al donatarului se va consolida.
Este de asemenea rezolubilă prin efectul legii proprietatea dobandită sub condițiunea facultății de
răscumpărare (art. 1371 Cod civil).
b) Este rezolubilă prin efectul voinței părtilor proprietatea rezultată dintr-o vânzare cu pact de
răscumpărare.
 3. PROPRIETATEA ANULABILĂ

Proprietatea anulabila este acea modalitate juridică a dreptului de proprietate dobândit de o

persoană printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativă): de exemplu dolul sau eroarea,
viciu de consimțământ.

Atunci când proprietatea este dobandită printr-un act juridic anulabil, sunt posibile 3 ipoteze:
1. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul acțiunii prin anulare, în această
situație, actul juridic se transformă dintr-unul anulabil într-unul pur si simplu, consolidandu-se în
consecința dreptului de proprietate al dobanditorului.
2. titularul acțiunii în anulare obține anularea actului, deci încetează dreptul de proprietate a
dobânditorului retroactiv.
3. dreptul la acțiune al titularului se prescrie ca efect, se consolidează dreptul de proprietate al
dobânditorului.
în toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporară,
anulabilitatea dreptului fiind posibilă până la confirmarea lui sau până la împlinirea termenului
de prescripție.

4. PROPRIETATEA COMUNĂ

Proprietatea comună este cea mai importantă ți frecventă modalitate a dreptului de proprietate.
Caracteristicile proprietății comune este faptul că toate prerogativele dreptului aparțin împreună
și concomitent mai multor titulari.
Proprietatea comună este susceptibilă de a fi exercitată pe cote, părți sau in devalmasie (temporar
ori perpetuu sau fortat).

Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote, parti si proprietatea comuna in devalmasie,

consta in primul caz fiecare dintre titulari care are determinată câte o fractiune ideală din drept,
pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei.
Definitie, notiuni generale

Dreptul de proprietate comuna pe cote partiesste cunoscut si sub denumirea de coproprietate.

Proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin acelasi bun, nefractionat in
materialitatea sa, apartine concomitent mai multor titulari, fiecare dintre acestia avand numai o
cotă parte ideală din dreptul de proprietate.
Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra
bunului comun, dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii
drepturilor lor. De exemplu, doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren
si casa de locuit. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3, 3/5 etc.)
sau printr-un procent (25%, 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau
din casa de locuit daca corespunde dreptului de proprietate.

Din cele expuse rezultă că două idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate
comuna pe cote parti, si anume:
a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. Daca
bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de
proprietate ar fi exclusiv.
b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale, abstracte din
dreptul de proprietate. Dreptul este fractionat, nu insa si bunul in materialitatea sa.

5. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

Dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu.

Definiţia şi conţinutul dreptului de proprietate ne permit să punem în evidenţă caracterele sale
juridice. Din acest punct de vedere, dispoziţiile art. 480 fostul C. civ. român de la 1864, după
modelul său napoleonian - Codul civil francez din 1804 -, arăta că dreptul de proprietate este un
drept „exclusiv şi absolut'. S-a subliniat întotdeauna în literatura de specialitate, ce a fost
consacrată istoricului evoluţiei dreptului de proprietate că o asemenea formulare nu reprezenta
altceva decât expresia juridică a ideilor Revoluţiei franceze din anul 1789, care au proclamat, ,
dreptul de proprietate sacru şi inviolabil.
Sub regimul fostului cod civil român, caracterelor exclusiv şi absolut toată literatura juridică le
adaugă şi caracterul perpetuu. în prezent, acest caracter al dreptului de proprietate este reţinut în
mod expres de dispoziţiile art. 555 alin. (1) NCC.
Aşadar, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv şi perpetuu.
6. Dreptul de proprietate este un drept absolut.

Prin reţinerea caracterului absolut al dreptului de proprietate se voieşte demarcarea lui de toate
celelalte drepturi reale. El este conceput ca expresia cea mai cuprinzătoare a conţinutului unui
drept subiectiv. Numai dreptul de proprietate este un drept real complet, deoarece este unicul
drept care conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor sale - posesia, folosinţa şi
dispoziţia. în cazul celorlalte drepturi reale se pot exercita numai stăpânirea şi folosinţa bunului,
dreptul de dispoziţie aparţinând întotdeauna titularului dreptului de proprietate care a constituit
acele drepturi reale, dezmembrăminte ale proprietăţii.
După cum s-a spus, „caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat în sensul că
titularul său are asupra lucrului latitudinea de a-i trage toate foloasele, de a profita de toată
utilitatea pe care el o conferă şi de a săvârşi toate actele juridice care răspund nevoilor
proprietarului sau impuse de propriul său interes". Din caracterul absolut al dreptului de
proprietate s-a tras adeseori concluzia că el este un drept opozabil erga omnes. Drepturile reale şi
drepturile de creanţă ca drepturi patrimoniale, care sunt limitele unei asemenea caracterizări.
De asemenea, adeseori, legiuitorul impune anumite restricţii în exerciţiul dreptului de
proprietate, atunci când este nevoie de protecţia sau realizarea unor obiective de interes general
sau din alte raţiuni. Totuşi, proprietarul este liber şi în măsură să efectueze toate actele materiale
şi juridice care nu îi sunt interzise în mod expres. Libertatea acestor acte constituie principiul, iar
restricţiile exerciţiului lor, oricât vor fi de importante şi de numeroase, constituie excepţii de la
regulă şi trebuie expres prevăzute de lege. Sau. cum s-a spus. „nu trebuie descrise prerogativele
proprietarului; este suficient să fie căutate limitele acestora".

7. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv.

Acest caracter decurge din împrejurarea că proprietarul este îndreptăţit să exercite singur toate
prerogativele conferite de acest drept. El poate utiliza bunul său aşa cum doreşte, fără ca vreo
altă persoană să poată interveni într-un mod oarecare în exerciţiul dreptului său. Tot astfel,
proprietarul este singurul îndreptăţit să „dezmembreze" dreptul său de proprietate prin
consimţirea ca anumite prerogative să fie exercitate de alte persoane, ca drepturi reale,
dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, sau ca drepturi de creanţă, rezultate din raporturi
juridice obligaţionale, după cum, în cazul proprietăţii comune, atributele dreptului de proprietate
sunt exercitate concomitent de mai mulţi titulari asupra aceluiaşi bun sau asupra aceleiaşi mase
de bunuri, fără însă a se pune astfel în discuţie caracterul exclusiv al dreptului.
8. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu.

Se spune despre dreptul de proprietate că are acest caracter, deoarece el durează atâta vreme cât
subzistă bunul care îi formează obiectul. Evident că natura bunului va influenţa acest caracter al
dreptului de proprietate. Nimeni nu a susţinut şi nu va susţine vreodată caracterul perpetuu al
dreptului de proprietate asupra unor bunuri consumptibile, fiindcă ar fi un nonsens.
În realitate, această caracteristică are un sens juridic propriJ. Mai întâi, este de reţinut că dreptul
de proprietate nu are o durată limitată în timp, ci durează atâta vreme cât există bunul asupra
căruia el se exercită. în acelaşi timp, el nu este un drept viager, ci se transmite prin succesiune.
De asemenea, se poate transmite prin acte între vii şi va continua să existe în patrimoniul celui
care îl dobândeşte.
În al doilea rând, el este perpetuu, pentru că există independent de exercitarea lui. Dacă legea nu
îl obligă, proprietarul poate să nu uzeze de bun.
În al treilea rând, din moment ce dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz, aceasta înseamnă
că acţiunea cea mai energică prin care el are a fi apărat, anume acţiunea în revendicare, este
imprescriptibilă extinctiv.
În sfârşit, considerăm că numai prin recunoaşterea caracterului său perpetuu, în anumite situaţii
speciale, se poate pune problema reconstituirii lui.
Bibliografie

https://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Modalitatile-dreptului-de-prop99.php
https://legeaz.net/dictionar-juridic/caracterele-juridice-ale-dreptului-de-proprietate