Sunteți pe pagina 1din 4

Actiunea oblica

I. Definitie. Justificare. Natura juridica Definitie Literatura de specialitate a aratat ca actiunea oblica este actiunea debitorului pe care creditorul sau are drept s-o execute in numele lui sau actiunea oblica este acea actiune in justitie pe care creditorul o exercita pentru valorificarea unui drept care apartine debitorului sau ori actiunea oblica este actiunea civila prin care creditorul chirografar exercita in numele debitorului sau, substituindu-se, drepturile si actiunile patrimoniale neexercitate de acesta. De aici rezulta ca actiunea oblica este acel mijloc juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile debitorului sau, atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa si le exercite. Actiunea oblica este reglementata de lege ca un mijloc de protectie a drepturilor creditorilor in situatia in care debitorul este pe cale de a deveni insolvabil sau de a-si agrava insolvabilitatea, datorita faptului ca refuza sau neglijeaza sa-si exercite drepturile si actiunile pe care le are impotriva tertilor. Asa, de exemplu, debitorul care a imprumutat pe un tert cu o suma de bani ce nu i-a fost restituita la scadenta, nu-l actioneaza in judecata pe debitorul sau, adica pe imprumutat; procedeaza astfel stiind ca in momentul in care va obtine realizarea dreptului, suma restituita va fi urmarita de creditorii sai, el neavand niciun avantaj pecuniar direct si personal. La fel, din acelasi motiv, debitorul poate neglija sa introduca o actiune in justitie pentru a obtine restituirea unui bun aflat in proprietatea sa de la persoana care ii poseda sau il detine fara drept. In concluzie, actiunea oblica este intotdeauna utilizata impotriva tertilor, de regula, impotriva debitorilor debitorului, cu scopul de a readuce o valoare in patrimoniul debitorului pe care acesta se abtine s-o recupereze, pentru a nu fi urmarita de creditorii sai. Trebuie mentionat faptul ca actiunea oblica este reglementata in art.974 C. civ., adica imediat dupa art.973 C. civ., in al carui text este consacrat principiul relativitatii efectelor contractului. Acestea fiind spuse, s-ar putea sustine ca, in intentia legiuitorului ar fi fost ca actiunea oblica sa reprezinte o exceptie de la acest principiu. Este suficient sa se arate ca actiunea oblica permite creditorului sa exercite, in numele si locul debitorului, drepturile si actiunile sale contractuale si, deopotriva, cele extracontractuale. Or, principiul relativitatii efectelor contractului este prevazut de lege numai in sfera drepturilor si actiunilor de natura contractuala. Asadar, este evident ca in cazul actiunii oblice nu se poate vorbi cu argumente stiintifice ca am fi in prezenta unei astfel de derogari de la efectul relative al contractelor. Originea si natura juridica Originea actiunii oblice este obscura. La Roma exista o procedura colectiva de faliment civil, numita venditio bonorum; un reprezentant al creditorilor actiona in numele tuturor si exercita actiunile falitului. Patrimoniul falitului era vandut in bloc la acelasi dobanditor. Dobanditorul patrimoniului era considerat succesor in drepturi al falitului si dispunea de toate drepturile si actiunile sale. In legatura cu natura sa juridica, la inceput, actiunea oblica era considerata doar o masura sau un mijloc juridic de conservare a unei valori active in patrimoniul debitorului. Aceasta calificare explica faptul ca ea poate fi exercitata de catre creditori, fara sa faca dovada ca au un titlu executoriu al drepturilor de creanta. Este motivul pentru care nu poate fi considerata un mijloc de executare.

II. Domeniul de aplicare Creditorii pot exercita, in principiu, toate drepturile si actiunile debitorului Acest principiu este consacrat legislativ cu fermitate in art.974 C. civ., unde se prevede ca toate drepturile si actiunile debitorului pot fi exercitate de catre creditorii sai, cu exceptia celor strict personale, insa trebuie constatata existenta unei limite generale, in sensul ca, pe aceasta cale, creditorii pot exercita numai drepturile si actiunile patrimoniale ale debitorului. Drepturile si actiunile extrapatrimoniale ale debitorului nu pot fi exercitate prin actiune oblica cum sunt: dreptul la nume, dreptul la pseudonim, dreptul la onoare etc. Doctrina a subliniat faptul ca pot fi exercitate de catre creditori, pe cale oblica, numai drepturile deja nascute sau intrate in patrimoniul debitorului; ei nu se pot substitui acestuia pentru a face sa se nasca noi drepturi sau pentru a se modifica drepturile existente in patrimoniul sau. In concluzie, numai drepturile existente efectiv in patrimoniul debitorului sunt susceptibile de exercitare prin actiune oblica de catre creditorii sai. Asadar, debitorul este exclusiv in masura sa incheie acte de dispozitie si acte de administrare cu privire la bunurile si drepturile sale. Se poate spune ca domeniul de aplicare a actiunii oblice se circumscrie la sfera drepturilor patrimoniale care fac parte din categoria drepturilor reale sau a drepturilor de creanta. Drepturile patrimoniale potestative (constau in puterea pe care o are titularul lor de a interveni, prin vointa sa unilaterala, in situatii juridice in care sunt prezente si interesele altor persoane, care au obligatia sa se supuna) nu pot fi exercitate pe cale oblica de catre creditorii titularilor acestor drepturi. Si aceasta cu atat mai mult ca drepturile potestative au, cel mai adesea, caracter personal, exercitarea lor fiind in puterea exclusiva a debitorului. Exceptii. Drepturi si actiuni patrimoniale exclusiv personale Domeniul de aplicare a actiunii oblice se inscrie numai in sfera drepturilor si actiunilor patrimoniale ale debitorului; drepturile si actiunile extrapatrimoniale sunt straine gajului general al creditorilor si deci nu sunt susceptibile de a fi exercitate pe cale oblica. Dupa cum stim, nu este permis creditorului sa se substituie debitorului in administrarea patrimoniului acestuia. Drept urmare, debitorul este singurul in masura sa incheie acte de administrare si acte de dispozitie cu privire la bunurile si drepturile sale. La aceste limite se mai adauga inca doua: 1) Drepturile si actiunile patrimoniale care sunt strict legate de persoana debitorului nu pot fi exercitate pe cale oblica de creditorii sai. Aceasta limitare a dreptului de aplicare a actiunii oblice este prevazuta expres de textul art.974, parte finala, C. civ., unde se dispune ca pot fi exercitate drepturile si actiunile debitorului afara de acelea care ii sunt exclusiv personale. Este vorba de acele drepturi si actiuni care sunt strans legate de persoana debitorului si a caror exercitare este lasata de lege la libera sa apreciere din considerente personale de ordin moral si familial. 2) Drepturile patrimoniale insesizabile. Creditorii nu pot exercita sau realize, pe cale oblica, drepturile patrimoniale ale debitorului care sunt insesizabile, cum sunt: dreptul la abitatie, dreptul de uz, dreptul de a primi o bursa, dreptul de proprietate asupra bunurilor de uz personal si casnic necesare debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios daca nu sunt mai multe de acelasi fel etc.

III. Conditiile de admisibilitate a actiunii oblice Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca dreptul de creanta al creditorului care exercita actiunea oblica Creanta trebuie sa indeplineasca anumite calitati. Creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila. Creanta este certa daca are o existenta sigura si necontestata; creanta este lichida atunci cand valoarea sau intinderea ei este determinate sau determinabila; creanta este exigibila in cazul in care creditorul poata sa ceara plata ei de la debitor. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca debitorul Actiunea oblica este admisibila numai in cazul in care debitorul nu-si exercita drepturile si actiunile sale patrimoniale, care cel mai adesea consta in faptul ca nu actioneaza el insusi impotriva propriilor debitori. Dimpotriva, daca debitorul isi exercita aceste drepturi si actiuni, actiunea oblica isi pierde ratiunea de a fi si, prin urmare, trebuie sa fie respinsa. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca creditorul Actiunea oblica poate fi exercitata de catre oricare creditor. Cel mai adesea se exercita de creditorii chirografari; poate fi insa exercitata si de creditorii cu garantii reale, cum sunt creditorii cu privilegii speciale, creditorii ipotecari si chiar creditorii gajisti. Legea permite creditorului sa intervina pe cale oblica in afacerile debitorului sau in scopul protejarii intereselor sale. Deci, pentru exercitarea actiunii oblice care, cel mai adesea se obiectiveaza intr-o actiune in justitie, creditorul trebuie sa faca dovada unui interes. In caz contrar, tertul actionat de creditor poate sa invoce lipsa sa de interes si sa ceara respingerea actiunii. Momentul indeplinirii conditiilor actiunii oblice In opinia unor autori, conditiile de mai sus trebuie indeplinite pentru a se putea intenta actiunea oblica, chiar in momentul introducerii actiunii. Pentru a formula un raspuns corect se impune sa se faca distinctie intre doua categorii de situatii: situatiile cand drepturile debitorului se exercita de catre creditor prin promovarea de actiuni la instantele de judecata si situatiile in care drepturile debitorului sunt exercitate extrajudiciar. In prima categorie de situatii momentul in care trebuie indeplinite conditiile actiunii oblice este cel al pronuntarii hotararii judecatoresti prin admiterea cererii creditorului, chiar daca unele nu era prezente la data introducerii actiunii. In ceea ce priveste cea de-a doua categorie de situatii, momentul in care trebuie indeplinite conditiile actiunii oblice este data inregistrarii cererii. Prescriptia actiunii oblice Pentru inceput doua precizari: una cu privire la dreptul creditorului impotriva debitorului sau si alta la dreptul debitorului care este exercitat, pe cale oblica, de catre creditor. Dreptul creditorului fata de debitorul sau este, fara indoiala, un drept de creanta, intotdeauna prescriptibil. In schimb, dreptul debitorului pe care creditorul s-a hotarat sa-l exercite pe cale oblica poate fi un drept real sau un drept de creanta; daca este un drept real, de regula, este imprescriptibil; dimpotriva, daca este un drept de creanta el va fi supus prescriptiei extinctive. De aici rezulta doua ipoteze de analiza pentru rezolvarea problemei prescriptiei actiunii oblice. In prima ipoteza, pentru ca actiunea oblica sa fie admisa se cera ca dreptul de creanta al creditorului fata de debitorul sau sa nu fie prescris extinctiv. In cea de-a doua ipoteza, pentru admiterea actiunii oblice este necesar ca ambele drepturi de creanta, al creditorului fata de debitor si al debitorului fata de un tert, sa nu fie prescrise.

IV. Efectele actiunii oblice Efectele fata de creditorul care exercita actiunea oblica Creditorul exercita pe cale oblica drepturile debitorului sau; el nu exercita un drept propriu. De aceea, efectele actiunii oblice se produc in patrimoniul debitorului si in gajul general al creditorilor. Aceasta inseamna ca de rezultatul obtinut profita toti creditorii debitorului neglijent sin u numai cel care a exercitat actiunea. Efectele actiunii oblice fata de tertul parat Tertul poate invoca, de exemplu, compensatia datoriei sale cu o creanta pe care o are impotriva debitorului reclamantului, chiar daca acea creanta s-a nascut dupa introducerea actiunii oblice. De asemenea, tertul poate opune tranzactia cu debitorul dupa aceasta data. Paratul nu poate opune creditorului decat exceptiile opozabile debitorului; el nu are dreptul sa se prevaleze, in aparare, de exceptiile nascute din raporturile sale cu creditorul; astfel de exceptii pot fi opuse creditorului numai atunci cand actioneaza in nume propriu pentru a-si realiza un drept al sau personal impotriva paratului. Efectele actiunii oblice fata de debitorul pasiv Problema care se pune in legatura cu efectele actiunii oblice fata de debitorul pasiv este aceea de a sti daca hotararea judecatoreasca prin care se rezolva cauza este sau nu opozabila debitorului; altfel spus, aceasta hotarare are sau nu autoritate de lucru judecat fata de debitor. Raspunsul depinde de imprejurarea daca debitorul a fost sau nu chemat in proces. In cazul in care a fost introdus in cauza, hotararea judecatoreasca definitive si irevocabila are, fara indoiala, autoritate asupra lui, fiindu-i opozabila. In cea de-a doua situatie, cand debitorul nu a fost introdus in cauza sau in proces, parerile sunt impartite. Unii sustin ca hotararea pronuntata are, in mod egal, autoritate si asupra debitorului. Dupa alti autori, debitorul care nu a fost introdus in cauza trebuie sa fie considerat tert fata de hotararea pronuntata de instanta, care nu-i va fi opozabila. Efectele fata de ceilalti creditori si debitorului pasiv Problema care trebuie rezolvata este aceea daca hotararea judecatoreasca pronuntata in solutionarea unei actiuni oblice promovata de catre un creditor este sau nu opozabila celorlalti creditori ai aceluiasi debitor. Pentru formularea unui raspuns temeinic, trebuie sa deosebim intre situatia in care actiunea a fost admisa si aceea in care a fost respinsa. In cazul in care hotararea instantei este de admitere a actiunii oblice, ea profita tuturor creditorilor debitorului, chiar daca nu au intervenit in proces. In situatia in care hotararea pronuntata este de respingere, adica nefavorabila creditorilor, pararile sunt diferite. Intr-o opinie, se apreciaza ca este opozabila celorlalti creditori de catre debitorul lor care, de regula, participa la proces. In cea de-a doua opinie, se afirma ca solutia depinde exclusiv de imprejurarea daca debitorul a fost inclus in cauza. In ipoteza in care a fost introdus in cauza si hotararea instantei este de respingere, ea va avea putere de lucru judecat atat fata de debitor, cat si in raport cu toti creditorii sai; dimpotriva, daca debitorul nu a fost introdus in cauza, hotararea de respingere a actiunii oblice, in virtutea principiului relativitatii lucrului judecat, nu va fi opozabila nici debitorului si nici celorlalti creditori ai sai, cu exceptia creditorului reclamant.