1

8.3. Falsul în înscrisuri

8.3.1. Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 320 Cod penal)
Sediul materiei: art.320 Cod penal dispune:
- alin. 1 „falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii sau a
subscrierii sau prin alterarea în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”
- alin. 2 „falsul prevăzut în alin. 1 săvârșit de un funcționar public aflat în
exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi”
- alin. 3 „sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte
imprimate producătore de consecințe juridice”
- alin. 4 „ tentativa se pedepsește”
Legiuitorul a prevăzut o variantă tip, o variantă agravată.
a. Varianta tip prevăzură de art.320 alin. 1 Cod penal constă în falsificarea
unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în
orice mod, de natura să producă consecințe juridice.
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale care asigură încrederea
publică în autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor oficiale.
2. Obiectul material îl constituie înscrisul oficial care trebuie să
îndeplinească următoarele cerințe:
- să fie un înscris – să fie un instrument de constatare în scris , prin scriere,
a unei manifestări de voință, a unor acte, acțiuni, evenimente, stări sau împrejurări etc.
pe care este destinat să le probeze; nu pot face obiectul acestei infracțiuni mijloacele
de fixare sau exprimare a unui conținut de idei sau de constatare a unor acțiuni;
- să fie un înscris oficial; termenul „înscrisul oficial” este orice înscris definit
în art. 178 Cod penal, orice înscris emanat de la o persoană juridică o persoană dintre
cele prevăzute în art. 175 alin. 2 Cod penal sau care aparține unei asemenea
persoane;
- înscrisul să fie întocmit cu îndeplinirea condițiilor de fond și formă,
respectiv să poarte semnătura funcționarului competent să emită actul, ștampila sau
sigiliul organului emitent;
Jurisprudența a reținut că sunt îndeplinite elementele infracțiunii de fals
material în înscrisuri oficiale fapta de a modifica datele unui abonament de călătorie
C.F.R. (a se vedea Trib. Suprem, secț. pen., dec. pen. nr. 4700/1971 în Rev. Rom. de
drept nr. 7/1972, p. 158), fapta de a modifica o declarație autentică și încheierea de
autentificare a notarului (a se vedea Trib. Suprem, secț. pen., dec. pen. nr. 55/197 în
Repertoriu… 1969-1975, p. 167).
Potrivit legii sunt considerate înscrisuri oficiale cele originale, duplicatele,
triplicatele precum și certificatele pentru conformitate și copiile legalizate sau
fotocopiile lor.

1
 2
În conformitate cu dispozițiile art. 320 alin. 3 Cod penal sunt asimilate
înscrisurilor oficiale bietele, tichetele precum și orice imprimate care produc efecte
juridice: bilete de tren, foi de drum, livrete C.E.C. bilete de călătorie pentru transportul
comun rutier, aerian sau naval. Completarea cu date inexacte privitoare la persoana
care călătorește, calitatea ei, ruta, localitatea de destinație constituie infracțiunea de
fals în înscrisuri oficiale (a se vedea Trib. Suprem, secț. pen., dec. pen. nr. 6571/1970
în Culegere de decizii 1970, p. 423).
3. Subiect activ poate fi orice persoană. Participația penală este posibilă sub
toate formele.
4. Subiect pasiv principal este instituia publică, persoana juridică care
administrează bunuri proprietate publică sau persoana care exercită un serviciu de
interes public căreia i se atribuie înscrisul falsificat; subiect pasiv secundar persoana
fizică sau juridică prejudiciată și față de care se produc consecințe juridice.
5. Latura obiectivă – elementul material - constă în acțiunea de falsificare
materială a înscrisului oficial. Acțiunea de falsificare se poate realiza în următoarele
modalități:
- contrafacerea scrierii care constă în plăsmuirea, confecționarea sau
ticluirea unui înscris fictiv prin imitare care are configurația unui înscris aparent
oficial și autentic; se poate realiza prin imitare după un înscris autentic sau prin
utilizarea unor mijloace de reproducere mecanică (tipărire, dactilografiere etc.);
contrafacerea scrierii poate fi totală sau parțială;
- contrafacerea subscrierii sau semnăturii care constă în executarea
semnăturii unei persoane reale sau fictive prin reproducerea semnăturii
originale(copiere, imitare) sau prin semnătură fictivă;
- alterarea unui înscris oficial autentic; prin „alterare” se înțelege
modificarea materială a conținutului înscrisului prin înlăturarea textului (răzuire,
radiere, corodare chimică) sau acoperirea textului (hașurare, aplicarea unor pete
etc.) adăugarea de text ( litere, cifre, cuvinte, propoziții, semnături); modificarea
punctuației unui text poate fi semnificativă și poate constitui un procedeu de falsificare
pentru că poate modifica sensul textului.
Pentru a fi îndeplinite cerințele laturii obiective trebuie ca fapta să fie de
natură să producă consecințe juridice, în sensul că actul falsificat creează aparența
unui act veritabil ( a se vedea O.A. Stoica, op. cit., p. 338).
În doctrină s-a arătat că în cazul falsificării unui înscris lovit de nulitate
absolută nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în
înscrisuri oficiale pentru că actul autentic nu producea efecte juridice fiind lovit de
nulitate absolută ( a se vedea V. Dongoroz și alții,op. cit., p. 428).
Urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru încrederea publică a
autenticității și veridicității actelor oficiale.
6. Latura subiectivă – infracțiunea se săvârșește cu intenție directă. Alți
autori au susținut că falsul material în înscrisuri oficiale se poate comite și cu intenție
indirectă ( a se vedea T. Vasiliu și alții, op. cit., vol. II, p. 255).

2
 3
7. Tentativa se pedepsește ( art. 320 alin. 4 Cod penal).
8. Consumarea infracțiunii se realizează când a fost finalizată acțiunea de
falsificare.
9. Regim sancționator – infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 6
luni la 3 ani.
b. Varianta agravată prevăzură de art. 320 alin. 2 Cod penal constă în
faptul că falsificarea este săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de
serviciu.
Elementul de diferențiere de varianta tip îl constituie faptul că, în cazul
variantei agravate, subiectul activ este calificat putând să fie numai un funcționar
public în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Regimul sancționator – fapta se pedepsește cu închisoare de la unu la 5
ani.

8.3.2. Falsul intelectual ( art. 321 Cod penal )

Sediul materiei: art. 321 Cod penal dispune: - alin. 1 „falsificarea unui înscris
oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar public aflat în exercițiul
atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătore
adevărului ori prin omisiunea cu bună știință de a însera unele date sau împrejurări, se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani”
– alin. 2 „ tentativa se pedepsește”
1. Obiectul juridic este complex: -
- obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale care asigură
încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale;
- obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale privitoare la
exercitarea atribuțiilor deserviciu;
2. Obiectul material îl constituie înscrisul oficial emanat de la un organ
competent cu respectarea condițiilor legale de fond și formă.
Prin decizia nr. 4/2008 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în
recurs în interesul legii s-a stabilit că încadrarea juridică dată faptei de a efectua
înregistrări inexacte sau de a omite înregistrări în contabilitate constituie conținutul
infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c. din Legea nr.
241/2004 și nu sunt incidente dispozițiile privitoare la fals intelectual, pentru infracțiune
de evaziune fiscală este o infracțiune complexă și înglobează prin voința legiuitorului și
infracțiune de fals.
3. Subiectul activ este calificat pentru că poate fi numai un funcționar public
aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Sintagma „funcționar public” are semnificația dată de legiuitor în art. 175 Cod
penal .
Participația penală este posibilă sub toate formele inclusiv participație penală
improprie,cu specificația că în cazul coautoratului, coautorii trebuie să aibă calitatea de
funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

3
 4
4. Subiectul pasiv poate fi numai persoana fizică sau juridică ale cărei
interese au fost lezate prin comiterea infracțiunii de fals.
5 Latura obiectivă – elementul material – constă în alterarea adevărului în
privința datelor inserate în conținutul înscrisului oficial, respectiv denaturarea
conținutului său și se poate realiza prin acțiune(fals comisiv), dar și prin omisiune,
inacțiune (fals omisiv).
Falsul intelectual comis prin acțiune presupune atestarea unor fapte sau
împrejurări care nu corespund adevărului. Cu titlu de exemplu invocăm câteva spețe
din jurisprudență în care s-a reținut că sunt întrunite elementele infracțiunii de fals
intelectual:
- fapta medicului de circumscripție care a emis un certificat de deces și a
înscris drept cauză a morții o anumită maladie, deși nu s-a deplasat și nu a examinat
cadavrul pentru a stabili cauza reală a morții ( a se vedea Trib. Dolj, secț. pen, dec.
pen. nr. 700/1974,în Rev. Rom. de Drept nr. 1/1975, p. 66);
- fapta funcționarului care a înscris date nereale în contractul de muncă a unii
angajat (a se vedea Curtea Supremă de Justiție, secț. pen., dec. pen. nr.2922/2003, în
Rev. de Drept penal nr. 1/2005, p. 54);
- fapta notarului care a autentificat un act de vânzare –cumpărare în care
semnătura nu aparține vânzătorului ( a se vedea Curtea Supremă de Justiție, secț.
pen., dec. pen. nr.3378/1998, în Dreptul nr. 1/2000, p. 158);
Falsul intelectual omisiv (prin omisiune) constă în omisiunea cu bună
știință de a insera anumite date, informații, împrejurări în conținutul înscrisului oficial
care are rol probator și care ar fi trebuit să fie menționate. Pentru reținerea infracțiunii
de fals intelectual este necesară ca cel puțin o singură mențiune să fi fost omisă sau
cel puțin o atestare care reduce anumite aspecte care privitoare la adevăr.
Cu titlu de exemplu invocam mai multe soluții din practica judiciară prin care
s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile infracțiunii de fals intelectual:
- fapta oficiantei poștei desemnată cu efectuarea operațiunilor C.E.C. de a nu
înregistra în registrul tipizat o sumă de bani depusă de titularul uni libret C.E.C. pentru
a o putea însușii ( a se vedea Trib. Constanța, secț. pen, dec. pen. nr. 1918/1973,în
Rev. Rom. de Drept nr. 5/1975, p. 54);
- omisiunea funcționarului de a completa duplicatul și triplicatul unei chitanțe
de încasare a unei sume de bani, care constituia baza înscrierii sumei în evidențele
contabile, cu scopul omiterii înscrierii sumei și nedepunerii ei pentru a putea ulterior să
fie însușită (vedea Trib. Suprem, secț. pen, dec. pen. nr. 466/1971,în Culegere de
decizii 1971, p.378);
Atestarea nereală cât și omisiune voită trebuie să se fi produs cu prilejul
întocmirii înscrisului oficial de către funcționarul competent și cu ocazia exercitării
atribuțiilor de serviciu de către acesta.
6. Latura subiectivă – infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau
indirectă.

4
 5
Dacă fapta funcționarului este neintenționată și determinată de dispoziția
superiorului său, se va reține participație improprie la infracțiunea de fals intelectual (a
se vedea Trib. Suprem , secț. pen, dec. pen. nr. 1556/1970, în Culegere de decizii
1970, p. 421). Situația este similară și în cazul în care notarul autentifică act pentru o
persoană care-și asumă o identitate falsă și face uz un act de identitate falsificat,
acesta nu va putea fi tras la răspundere pentru fals intelectual (a se vedea Curtea
Supremă de Justiție, secț. pen., dec. pen. nr.153/1999, în Dreptul nr. 3/2000, p. 143);
7. Tentativa se pedepsește (art. 321 alin. 2 Cod penal).
8. Consumarea infracțiunii intervine în momentul finalizării acțiunii de
falsificare.
9. Regim sancționator – fapta se pedepsește cu închisoare de la unu la 5
ani.

8.3.3. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată ( art. 322 Cod penal)
Sediul materiei: art. 322 Cod penal dispune:
- alin. 1 „falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre
modurile prevăzute de art. 320 și 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul ori îl
încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă”
– alin. 1 „tentativa se pedepsește”
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale referitoare la asigurarea
veridicității și autenticității înscrisurilor sub semnătură privată care au relevanță juridică
probatorie.
2. Obiectul material îl reprezintă înscrisul sub semnătură privată care
produce consecințe juridice.
Sintagma „înscris sub semnătură privată producător de consecințe juridice”
semnifică acel înscris emanat de la o persoană privată, semnat, datat, care conține
expresia voinței juridice a acesteia, constatarea unei situații, împrejurări cu relevanță
juridică și care probează nașterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, a unui
drept ori a unei obligații juridice ( a se vedea O. A. Stoica, op. cit., p. 341).
Constituie înscrisuri sub semnătură privată: testamentul olograf,contractul,
chitanța care sunt întocmite cu scopul expres de a proba o anumită situație, dar și alte
înscrisuri care nu au fost întocmite în scop probator: scrisori, însemnări personale,
evidențe etc.
Jurisprudența a reținut că sunt înscrisuri sub semnătură privată:
- actele de evidență contabilă ale unei societăți private care au fost falsificate
(a se vedea Curtea Supremă de Justiție, secț. pen., dec. pen. nr. 266/2000 în Rev. de
drept penal nr. 2/2002, p. 105);
- falsificarea etichetelor aplicate mărfurilor (a se vedea Curtea Supremă de
Justiție, secț. pen., dec. pen. nr. 598/1998 în Rev. de drept penal nr. 4/1999, p. 145);
- completarea cu date false a unei adeverințe de girant (a se vedea Curtea de
Apel Craiova, secț. pen., dec. pen. nr. 524/2002 în Dreptul nr. 1/2003, p. 212);

5
 6
Dacă înscrisul sub semnătură privată este autentificat el devine înscris oficial.
3. Subiect activ poate fi orice persoană . Participația penală este posibilă sub
toate formele.
În doctrină au existat controverse referitoare la încadrarea juridică a faptei
unei persoane de a înlesni falsificarea unui înscris sub semnătură privată, pe care
ulterior l-a folosit pentru a produce consecințe juridice:
- unii autori au susținut că se va reține infracțiune de fals în înscrisuri sub
semnătură privată și complicitate la aceiași faptă;
- alții autori că trebuie reținut coautorat la infracțiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată;
- o altă opinie arată că se poate reține coautorat la uz de fals;
- ultimă opinie exprimată, la care achiesăm, susține că suntem în prezența
infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și respectiv uz de
fals; activitatea infracțională presupune două acțiuni distincte care fiecare constituie
latura obiectivă a unei infracțiuni: activitatea de punere la dispoziție a înscrisului sub
semnătură privată în vederea falsificării lui și acțiunea de a uza de actul astfel falsificat
,în vederea producerii de consecințe juridice (a se vedea R. Bodea, B. Bodea, op. cit.,
p. 505-506).
4. Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost
lezate prin actul falsificat.
5. Latura obiectivă constă în activitatea de falsificarea unui astfel de înscris
și se poate realiza prin contrafacere sau alterare ( explicațiile date în cazul
infracțiunilor prevăzute de art. 320 și 321 sunt valabile și în cazul acestei infracțiuni).
O chestiune specială o constituie contrafacerea semnăturii care se poate
realiza prin imitare după semnătură originală sau prin copierea acesteia.
Pentru a fi îndeplinite cerințele laturii obiective se impune:
- autorul să fi uzat de înscrisul falsificat pentru a produce consecințe
juridice sau să-l fi încredințat unui terț pentru a fi utilizat în același scop.
Utilizarea înscrisului de către autor semnifică faptul prezentării lui pentru a-și valorifica
un drept ori a înlătura o pretenție îndreptată împotriva sa. Prin încredințare se înțelege
că autorul remite înscrisul unui terț pentru ca în temeiul lui să-și valorifice un drept ori
să înlăture o obligație.
- înscrisul să fie apt să producă consecințe juridice;
Prin decizia nr. 21/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în
recurs în interesul legii s-a statuat că fapta de a evidenția în documentele contabile
chitanțe și facturi falsificare cu scopul de a diminua veniturile impozabile, constituie
infracțiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit .c. din Legea nr. 241/2005
privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Urmarea specifică o constituie starea de pericol pentru încrederea publică în
autenticitatea și veridicitatea actelor sub semnătură privată.
6. Latura subiectivă –fapta se săvârșește cu intenție directă și scop calificat
7. Tentativa se pedepsește (art. 322 alin. 2 Cod penal).

6
 7
8. Consumarea infracțiunii intervine când autorul sau un terț a prezentat
înscrisul falsificat în vederea producerii unor consecințe juridice.
9. Regim sancționator – fapta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3
ani și amenda.

8.3.4. Uzul de fals ( art. 323 Cod penal )

Sediul materie:art. 323 Cod penal dispune:
- „folosirea unui înscris oficial sau sub semnătură privată, cunoscând că este
fals, în vederea producerii de consecințe juridice se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la 3 ani sau amendă când înscrisul este oficial și de la 3 luni la 2 ani când înscrisul
este sub semnătură privată”.
Uzul de fals este o infracțiune subsidiară infracțiuni de fals în înscrisuri, nu
poate exista în afara acestora ( a se vedea O.A. Stoica , op. cit.,p. 342).
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale care se apără încrederea
publică în autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor în viața socială.
2. Obiectul material este reprezentat de înscrisurile falsificate.
3. Subiect activ poate fi orice persoană, chiar și autorul falsului și în această
ipoteză el săvârșește un concurs real de infracțiuni: infracțiunea de fals
material/intelectual a unui înscris oficial/sub semnătură privată și uz de fals ( a se
vedea V. Dongoroz și alții, op. cit. p. 191-192). participația penală este posibilă sub
toate formele.
4. Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost
lezate prin folosirea înscrisului falsificat.
5. Latura obiectivă – elementul material – constă în acțiunea de folosire a
înscrisului oficial sau sub semnătură privată falsificat.
Folosirea înscrisului se poate realiza prin:
- depunerea înscrisului falsificat în fața unei autorități, entități sau persoane
particulare, ca act probator în mod direct sau indirect ca anexă la alte documente care
împreună demonstrează o anumită realitate: certificat medical, diplomă, chitanță etc.;
- prezentarea înscrisului fals unui organ, unei persoane pentru a lua act de
conținutul lui: întocmirea unui înscris oficial pe baza celui prezentat, a efectuării unui
control, legitimare etc.;
- invocarea înscrisului fals în conținutul altui înscris : petiție,
cerere,memoriu, acțiune în justiție, întâmpinare, contestație etc.;
Pentru a fi îndeplinite cerințele laturii obiective trebuie ca:
- folosirea actului fals să fie efectivă ;
- actul fals folosit, să fi apt să producă anumite consecințe juridice
urmărite de autor, chiar dacă acestea nu s-au obținut ( ex. după verificări s-a constatat
caracterul fals al actului și s-au înlăturat beneficiile urmărite de autor).
În jurisprudență s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
de uz de fals:

7
 8
- fapta autorului de a folosi un certificat eliberat de administrația financiară în
care se atesta în fals că din evidențele fiscale rezulta faptul că autorul a plătit impozit
de mai mulți ani pentru un imobil pentru a produce consecințe, respectiv pentru
obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că autorul a dobândit
dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune (a se vedea Curtea de Apel
București, secț. II pen., dec. pen. nr. 415/1996, Rev de Drept Penal nr. 2/1997, p. 146);
- fapta autorului care a prezentat organelor de poliție un permis de conducere
falsificat, un carnet de muncă falsificat în vederea transferării la un alt loc de muncă;
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru valoarea socială care
formează obiectul juridic al infracțiunii.
6. Latura subiectivă – fapta se săvârșește cu intenție directă calificată prin
scopul urmărit de autor.
7. Tentativa nu se pedepsește.
8. Consumarea infracțiunii intervine atunci când s-a folosit înscrisul falsificat ,
fiind o infracțiune de consumare instantanee.
9. Regim sancționator – infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni
la 3 ani sau amendă dacă înscrisul este oficial și de la 3 luni la 2 ani sau amendă,
dacă înscrisul este sub semnătură privată.
8.3.5. Falsificarea unei înregistrări tehnice (art. 324 Cod penal)
Sediul materiei: art. 324 Cod penal dispune:
- alin. 1 „falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacerea sau alterarea
ori prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau
omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de
către făptuitor a înregistrării ori de încredințarea acesteia unei alte persoane spre
folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”
- alin. 2. „cu aceiași pedeapsă se sancționează folosirea unei înregistrări
tehnice falsificate în vederea producerii unei consecințe juridice”;
- alin. 3 „prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înțelege
atestarea unei valori, greutăți, măsuri, ori a desfășurării unui eveniment, realizată în tot
sau în parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat și care
este destinată a proba un anumit fapt, în vederea producerii de consecințe juridice”.
Textul de incriminare prevede două infracțiuni privind înregistrările tehnice
care pot viza înregistrări privind înscrisul sub semnătură privată și respectiv uzul de
fals ( a se vedea R.Bodea, B. Bodea, op. cit. p. 511-512).
a. Infracțiunea prevăzută de art. 324 alin1 Cod penal constă în falsificarea
înregistrării tehnice prin contrafacere sau alterare ori prin determinarea atestări unor
împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau
împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de
încredințarea acesteia unei alte persoane în vedere producerii unei consecințe juridice.
1. Obiectul juridic îl reprezintă relațiile sociale care ocrotesc încrederea
publicului în autenticitatea înregistrărilor tehnice.

8
 9
2. Obiectul material îl constituie înregistrările tehnice.
În conținutul textului de incriminare este explicitat înțelesul sintagmei
„înregistrări tehnice” ca atestare a unei valori, a greutății, măsuri ori a desfășurării unui
eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin intermediul unui
dispozitiv tehnic omologat și care este destinată să servească drept mijloc probator a
unui fapt, în vederea producerii unei consecințe juridice.
3. Subiect activ poate fi orice persoană și participația penală este posibilă
sub toate formele.
4. Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică afectată de folosirea unei
înregistrări tehnice falsificate.
5. Latura obiectivă – elementul material - constă în două acțiuni alternative:
- falsificarea înregistrării prin contrafacere sau alterare ori determinarea
atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării
unor date sau împrejurări relevante;
- folosirea de către autor a înregistrărilor falsificare sau încredințarea lor în
vederea producerii unei consecințe juridice;
Contrafacerea și alterarea sunt manopere care au fost analizate cu referire la
fals și au același înțeles.
Atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului și omisiunea
înregistrării unor date împrejurări au același înțeles ca și în cazul infracțiunii de fals
intelectual.
Pentru îndeplinirea cerințelor laturii obiective este necesar ca:
- autorul să folosească efectiv înregistrarea tehnică;
- să încredințeze unui terț înregistrarea tehnică în vederea utilizării
pentru a producerea unei consecințe juridice;
Cerințele sunt alternative.
Urmarea imediată o constituie crearea unei stări de pericol pentru încrederea
publică în autenticitatea înregistrărilor tehnice.
6. Latura subiectivă – fapta de săvârșește cu intenție directă calificată de
scopul special urmărit de autor. Infracțiunea subzistă și atunci când scopul urmărit de
autor este unul legitim.
7. Tentativa nu este incriminată.
8. Consumarea infracțiunii intervine în momentul falsificării înregistrării
urmată de folosirea ei sau de încredințarea acesteia în vederea producerii unei
consecințe juridice.
9. Regim sancționator - infracțiunea se pedepsește cu închisoare e la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
b. Infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. 2 Cod penal constă în uzul
înregistrării tehnice falsificate. este o infracțiune subsecventă infracțiunii de
falsificare și nu poate fi disociată de aceasta.
Regimul sancționator este similar cu cel al infracțiunii de falsificare a
înregistrării tehnice, respectiv pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă

9
 10

8.3.6. Falsul informatic ( art. 325 Cod penal)

Sediul materiei: art.325 Cod penal dispune: „fapta de a introduce, modifica
sau șterge fără drept, date informatice ori de a restricționa, fără drept, accesul la
aceste date, rezultând date necorespunzătore adevărului, în scopul de a fi utilizate în
vederea producerii unei consecințe juridice, constituie infracțiune și se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani”.
Infracțiune de fals informatic a fost incriminată după ce țara noastră a ratificat
Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică din 2 noiembrie 2001,
prin Legea nr. 64/2004.
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale privitoare la încrederea publică
în autenticitatea și veridicitatea datelor informatice.
2. Obiectul material îl reprezintă suportul pe care sunt înscrise datele
informatice(hard-disc, CD etc.).
Codul penal explicitează în art.181 alin. 1, ce se înțelege prin „sistem
informaticӔn sensul legii penale: orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate sau aflat în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură
prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
Art. 181 alin.2 Cod penal definește,în sensul legii penale, ce înțeles are
sintagma „date informatice” aceea de orice reprezentare a unor fapte, informații sau
concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.
3. Subiect activ poate fi orice persoană, în mod frecvent cele care au acces
la dat și programe pe calculator. Participația penală este posibilă sub toate formele.
4. Subiect pasiv este deținătorul de drept sau persoana fizică sau juridică
care folosește autorizat un sistem informatic.
5. Latura obiectivă – elementul material – presupune mai multe acțiuni
alternative: introducerea, modificarea sau ștergerea datelor informatice, precum și
restricționarea accesului la aceste date.
Introducerea datelor informatice se poate realiza direct de la tastatură sau
prin transfer de pe un mijloc extern de stocare.
Modificarea datelor informatice semnifică introducerea de noi secvențe sau
de a șterge anumite porțiuni ale datelor informatice având ca rezultat noi date
informatice, diferite de cele inițiale și care nu corespund adevărului.
Ștergerea datelor informatice semnifică eliminarea reprezentării în tot sau în
parte a datelor informatice vizate de mediile de stocare.
Restricționarea accesului la datele informatice presupune că autorul
desfășoară acțiuni care fac să dispară datele informatice, fără să le șteargă, dar nu
mai sunt accesibile persoanelor autorizate.
Fiecare dintre modalitățile alternative de comitere a faptei trebuie să se
realizeze fără drept.
În doctrină se arată că falsificarea datelor informatice se poate realiza prin:

10
 11
- inserarea, modificarea, sau ștergerea de date în câmpurile unei baze
existente, la nivelul unui centru se evidență informatizată a unei bănci, sau societăți de
vânzări prin acțiunea directă a autorului asupra tastaturii ori prin copierea datelor de
pe un suport de stocare extern;
- folosirea unor aplicații sau programe cum sunt scanarea unui document și
trucarea acestuia prin atașarea unei fotografii digitale prelucrate, a unei semnături
scanate sau a unei ștampile realizate de computer etc.;
- alterarea documentelor stocate în format electronic prin modificarea și
ștergerea directă a unor cuvinte etc.;
Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru încrederea publică în
realitatea și veridicitatea datelor informatice.
6. Latura subiectivă – fapta se comite cu intenție directă calificată prin
scopul urmărit de autor de falsificare a datelor informatice.
7. Tentativa nu este incriminată.
8. Consumarea infracțiunii intervine atunci când au fost falsificate datele
informatice.
9 Regim sancționator – infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la unu
la 5 ani.

8.3.7. Falsul în declarații (art. 326 Cod penal)

Sediul materiei: art.326 Cod penal dispune: „declararea necorespunzătoare
a adevărului, făcută unei persoane din cele prevăzute la art.175 sau unei unități în
care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unor consecințe juridice,
pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația
făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau amendă”
Declararea necorespunzătoare a adevărului, care este înscrisă, fixată pe un
suport constituie un fals în înscrisuri pentru că suportul scris pe care a fost
consemnată constituie un înscris care nu reflectă adevărul și în literatura juridică s-a
subliniat că reprezintă o formă specială de fals intelectual ( a se vedea O. A. Stoica,
op. cit., p. 344).
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale care asigură sinceritatea și
veridicitatea declarațiilor făcute în mod oficial.
2. Obiectul material îl reprezintă declarația scrisă sau înscrisul în care este
consemnată declarația verbală dată în fața unei autorități și dobândește caracterul
unui înscris oficial , fiind un mijloc de probă.
3.Subiect activ poate fi orice persoană/persoane care fac declarații
necorespunzătoare adevărului. Funcționarul care a consemnat declarația, dacă și-a
dat seama de caracterul fals al acesteia va răspunde pentru omisiunea sesizării
organului de urmărire penală (a se vedea O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 491).
4 . Subiect pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost
lezare prin comiterea faptei.

11
 12
5. Latura obiectivă - elementul material - constă în acțiunea de a face o
declarație, o manifestare de voință, afirmație sau relatare despre care autorul declară
că a luat cunoștință sau pe care dorește să o aducă la cunoștința.
Declarația poate fi făcută:
- verbal, din proprie inițiativă și autoritatea/funcționarul o consemnează în
scris;
- în scris și înregistrată la organul competent;
- la cererea organului competent care o va consemna în scris;
- dacă este făcută într-o limbă străină trebuie făcută printr-un traducător
autorizat;
- dacă valabilitatea ei depinde de o anumită formă trebuie respectată condiția
cerută de lege( ex. forma autentică);
Declarația trebuie să nu corespundă adevărului în totalitate sau în parte,
fiind făcută unei persoane dintre cele prevăzute de art.175 Cod penal sau unei
unități în care-și desfășoară activitatea autorul, în vederea producerii unor
consecințe juridice.
Pot fi declarații care se fac în fața unor autorități:
- declarațiile de stare civilă;
- declarații de venituri;
- declarații de impozitare;
- declarații pentru reducerea sau scutirea de impozit;
- declarația de acceptare sau renunțare la anumite drepturi;
- declarațiile de asumare a unor obligații etc.
Jurisprudența reținut că sunt îndeplinite cerințele infracțiunii de fals în
declarații:
- fapta unei persoane care, în procedura succesorală notarială, se declară
unică moștenitoare a mătușii sale decedate, deși știa că defuncta avea o nepoată
aflată în străinătate ( a se vedea Curtea Supremă de Justiție, secț. pen., dec. pen. nr.
562/1998, în Rev. de drept penal nr. 4/1999, p. 149);
Nu se va reține infracțiunea de fals în declarații:
- dacă declarația falsă este făcută în fața organelor judiciare pentru că există
incriminare distinctă : mărturia mincinoasă;
- dacă reclamatul susține în conținutul unei acțiuni civile aspecte care nu
corespund adevărului pentru că aceste declarații false din acțiune nu produc ele însele
consecințe juridice, ci trebuie demonstrate prin probe și judecătorul, din ansamblul
probator, va trage concluzii cu privire la adevăratele raporturi dintre părți;
- dacă declarația este făcută de o persoană declarată iresponsabilă;
- dacă persoana care face declarația a fost constrânsă să o facă;
Urmarea imediată constă în tarea de pericol generată pentru valoarea
socială care reprezintă obiectul juridic al infracțiunii.
6. Latura subiectivă – infracțiunea se comite cu intenție directă și scop
special, producerea unor consecințe pentru autor sau pentru o terță persoană.

12
 13
7. Tentativa nu este incriminată.
8. Consumarea infracțiunii intervine atunci când declarația verbală a fost
consemnată în scris de organul competent sau când s-a primit declarația scrisă de
către autoritatea competentă.
9. Regim sancționator – infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau amendă.

8.3.8. Falsul privind identitatea ( art. 327 Cod penal)

Sediul materiei: art. 327 Cod penal dispune:
- alin. 1 „prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea
identități altei persoane, făcută uneia dintre persoanele prevăzute de art. 175 sau
transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea prin folosirea
frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile
sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau menține în eroare un funcționar
public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”
- alin. 2 „când prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea unei identității reale a
unei persoane, închisoarea este de la unu la 5 ani”
- alin. 3 „încredințarea unui act ce servește la identificare, legitimare sau
dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă”
Textul de incriminare prevede o variantă tip, o variantă agravată și o variantă
atenuată.
a. Varianta tip prevăzută de art. 327 alin. Cod penal constă în prezentarea
sub o identitate falsă sau atribuirea identității altei persoane, în fața persoanelor
prevăzute de art.175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară
activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificarea, legitimarea
ori la dovedirea stării civile sau a unui act falsificat, pentru sa induce sau menține în
eroare un funcționar public , în vederea producerii unei consecința juridice, pentru sine
sau pentru altul.
1. Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale referitoare la încrederea în
actele de identificare a persoanei.
2. Obiectul material este reprezentat de înscrisul doveditor al
identității,legitimării, în cazul în care identitatea este dovedită printr-un înscris ( carte
de identitate, pașaport, carnet de legitimare, legitimație, carnet de membru etc.).
3 Subiect activ poate fi orice persoană.
4. Subiect pasiv este funcționarul public sau unitatea din care face parte care
a fost indusă în eroare oria fost menținută în această stare.
5. Latura obiectivă – elementul material îl constituie:
- acțiunea de prezentare sub identitate falsă;
- acțiunea de atribuire a unei identități false altei persoane;

13
 14
Acțiunea de prezentare sub identitate falsă semnifică prezentarea autorului
în fața unui funcționar public au la o autoritate unde își declină o altă identitate decât
cea reală.
Atribuirea falsei identități se poate face:
- verbal prin declararea identității false, recomandarea falsă că este o
anumită persoană etc.;
- în scris prin menționarea ei într-un înscris ori consemnarea într-un
document scris;
- cu ajutorul unor înscrisuri doveditoare a identității, legitimării în care sunt
folosite în mod fraudulos; dacă cazul acestei modalități de prezentare sub identitate
falsă se utilizează un document care servește la dovedirea identității care a fost
falsificat, nu se va reține și infracțiunea de uz de fals, pentru că falsul privind
identitatea în această modalitate, uzul de fals este absorbit în conținutul infracțiuni care
este o infracțiune complexă (a se vedea Curtea Supremă de Justiție, secț. pen., dec.
pen. nr. 755/1997, în Dreptul nr. 8/1998, p. 146); constituie infracțiune de fals privind
identitatea și folosirea unui pașaport fals în fața unei autorități străine (a se vedea
Înalta Curte de Casație și Justiție, dec. XIX/2007, citată de I. Pascu, M. Gorunescu,op.
cit., p. 146).
Acțiunea de atribuire a unei identități false altei persoane, prin care se
înțelege faptul de a declara, afirmă sau în scris ori cu ajutorul unor înscrisuri false sau
folosite în mod fraudulos, că o altă persoană are o identitate care nu corespunde în
realitate cu identitatea ei;
Acțiunea de prezentare sub identitate falsă sau atribuire a unei identități false
altei persoane trebuie să fie făcută cu scopul de a induce în eroare sau de a menține
în eroare un funcționar public, competent să rezolve problema celui care s-a prezentat
astfel.
Urmarea imediată o constituie starea de pericol pentru încrederea publică în
privința autenticității identității persoanelor.
6. Latura subiectivă - fapta se comite cu intenție directă calificată prin
scopul special urmărit de autor, cel al producerii unei consecințe juridice pentru sine
sau pentru altul.
Infracțiune a de fals privind identitatea constituie un mijloc de săvârșire al altor
fapte penale: înșelăciune, uzurpare de calități oficiale și în astfel de situații se va reține
concurs de infracțiuni sau pentru ca autorul să se sustragă de la executarea unei
sancțiuni penale ori săvârșirea altor fapte antisociale.
7. Tentativa nu este incriminată.
8 Consumarea infracțiunii intervine atunci când organul oficial a luat act de
identitatea falsă.
9. Regim sancționator: infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani.
b. Varianta agravată prevăzută de art. 327 alin. 2 Cod penal constă în
faptul că autorul se prezintă prin întrebuințarea identității altei persoane reale.

14
 15
Ceea ce diferențiază această variantă de varianta tip este elementul
material al laturi obiective, în cazul variantei agravate îl constituie faptul că autorul
utilizează în mod fraudulos identitatea unei persoane reale creând riscul angajării unor
consecințe juridice în sarcina acesteia.
Prin decizia nr. 20/2015 Înalta Curte de Casație și Justiție ,într-o chestiune de
interpretare a unitară a dispozițiilor art. 327 alin.2 Cod penal, a stabilit că sunt
îndeplinite cerințele textului de incriminare ori de câte ori autorul se prezintă sub
identitate falsă, respectiv uzează de identitatea unei persoane reale, chiar și în ipoteza
în care folosește un act falsificat pentru a dovedi identitatea de care uzează, cu
condiția ca identitatea fraudulos folosită să fie cea a unei persoane reale.
Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
c. Varianta atenuată prevăzută de art. 327 alin. 3 Cod penal constă în
încredințarea unui act care servește la identificare, legitimare sau dovedirea stării civile
, pentru a fi folosit fără drept de un terț.
1. Obiectul material al infracțiunii care-l constituie înscrisul care servește la
dovedirea identității, legitimării sau al stării civile a unei persoane: carte de identitate,
pașaport, certificat de căsătorie, de naștere,legitimație, ecuson, carnet de membru etc.
Alte documente cum sunt brevete, diplome, autorizații nu intră în sfera actelor
la care face trimitere art. 327 alin. 3 Cod penal.
2. Subiect activ este persoana titulară a actului de identitate, legitimare sau
de dovedirea a civile.
3. Subiect pasiv este persoana a cărei identitatea a fost uzurpată.
4. Latura obiectivă – elementul material constă în acțiunea de încredințare
a unui document care servește la identificare, legitimare sau dovedire a stării
civile care poate consta în predarea, remiterea documentului respectiv în scopul
folosirii fără drept.
5. Latura subiectivă – infracțiunea se săvârșește cu intenție directă calificată
de scopul special al utilizării fără drept.
6. Tentativa nu se pedepsește.
7. Consumarea se realizează când se remite actul în vederea utilizării fără
drept.
8. Regim sancționator: fapta se pedepsește cu închisoare de la3 luni la 2 ani
sau cu amendă.

9.3.9. Infracțiuni de fals comise în legătură cu autoritatea unui stat străin

( art. 328 Cod penal)
Sediul materiei: art. 328 Cod penal dispune: „dispozițiile cuprinse în
prezentul capitol se aplică și atunci când fapta privește acte emise de o autoritate
competentă a unui stat străin sau de o organizație internațională instituită printr-un
tratat la care România este parte sau declarații de identitate asumate în fața
acestuia”.

15
 16
Norma conținută de at.328 Cod penal constituie extinderea incriminării și
asupra actelor emise de o autoritate competentă străină sau organizație internațională
instituiră printr-un tratat la care țara noastră este parte.
Aplicarea dispozițiilor se va face pentru fapte comise pe teritoriul țării noastre
sau pentru faptei comise de un cetățean român față de o autoritate străină.

16