Comentariu art 320 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat.

Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

Comentariu la articolul 320 din Codul Penal
Comentariu
I. Noul Cod Penal în raport cu legea penală anterioară
1.
În Capitolul III, denumit „Falsuri în înscrisuri”, al Titlului VI, „Infracţiuni de fals”, din noul Cod penal, Partea specială, sunt
incriminate aceleaşi fapte prevăzute şi în Capitolul III, „Falsuri în înscrisuri”, din Titlul VII, „Infracţiuni de fals”, din Codul penal
anterior, Partea specială, cu unele deosebiri.
Prima deosebire se referă la introducerea în conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a unei noi
variante, când aceasta este săvârşită în vreunul dintre modurile prevăzute în cazul falsului intelectual.
A doua deosebire vizează conţinutul infracţiunii de fals privind identitatea, la care s-au adăugat alte variante de
incriminare în raport cu cele din Codul penal anterior.
De asemenea, în noul Cod penal au fost introduse în grupul infracţiunilor de fals în înscrisuri două fapte: falsificarea unei
înregistrări tehnice şi falsul informatic.
Totodată, a fost extinsă incidenţa dispoziţiilor cuprinse în acest capitol şi în cazul în care faptele de fals în înscrisuri privesc
fapte emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională instituită printr-un tratat la
care România este parte sau declaraţii ori o identitate asumată în faţa acesteia.
Falsul material în înscrisuri oficiale, ca primă infracţiune din categoria celor de falsuri în înscrisuri, este descris în art. 320 C.
pen., având acelaşi conţinut cu cel prevăzut în art. 288 C. pen. anterior.
II. Analiza textului
2.
Structura incriminării
Falsul material în înscrisuri oficiale este incriminat în art. 320 C. pen. într-o variantă tip şi o variantă agravată.
Varianta tip [art. 320 alin. (1)] constă în falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice.
Varianta agravată [art. 320 alin. (2)] există când fapta descrisă la varianta tip a fost săvârşită de un funcţionar public în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Aşa cum rezultă din conţinutul normei de incriminare, falsul material în înscrisuri oficiale este un mod ilicit de confecţionare
sau de modificare a unui înscris oficial pentru a-l face să aibă, aparent, însuşirile şi efectele probatorii ale unui înscris oficial
adevărat.
Din acest considerent, falsul material în înscrisuri oficiale se impune a fi incriminat şi sancţionat, pentru că are aptitudinea
de a aduce atingere încrederii pe care oamenii o acordă înscrisurilor oficiale, înscrisuri care, în condiţiile actuale de dezvoltare
a societăţii umane, sunt indispensabile pentru formarea şi desfăşurarea normală a relaţiilor sociale de tot felul.
Este în afara oricărei îndoieli că pătrunderea în arena relaţiilor sociale a unor înscrisuri oficiale false atrage inevitabil o
neîncredere publică în orice înscrisuri oficiale similare, impunând efectuarea de cercetări dificile, care de multe ori sunt
infructuoase şi conduc la afectarea relaţiilor sociale în sectorul în care ar apărea înscrisurile oficiale false2703 .
2 7 0V 3. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I V , p . 4 2 4 .

3.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii
a) Obiectul juridic generic al grupului de infracţiuni de fals în înscrisuri oficiale îl constituie fasciculul de relaţii sociale ce
iau naştere în jurul şi datorită încrederii publice în înscrisurile cu valoare probatorie şi generatoare de consecinţe juridice2704 .
2 7 0C4 . D u v a c , D r e p t p e n a l . P a r t e a s p e c i a l ă , v o l . I I , p .

b ) Obiectul juridic special al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale îl formează relaţiile sociale bazate pe
încrederea publică acordată autenticităţii şi veridicităţii înscrisurilor oficiale2705 sau în realitatea şi autenticitatea înscrisurilor
oficiale2706 . Cum însă majoritatea relaţiilor sociale includ în mecanismul lor folosirea de înscrisuri oficiale, s-ar putea spune
că prin incriminarea şi sancţionarea falsului material în înscrisuri oficiale sunt ocrotite aproape toate relaţiile sociale2707 . La
varianta agravată identificăm şi un obiect juridic secundar, care constă în relaţiile referitoare la buna desfăşurare a activităţii
de serviciu.
2 7 0 I 5. P a s c u , M . G o r u n e s c u , o p . c i t . , p . 5 5 6 ; V . D o b r i n
p . 2 9 7 .
2 7 0 M6 . B a s a r a b ş i c o l a b o r a t o r i i , o p . c i t . , p . 8 2 5 .
2 7 0V 7. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I V , p . 4 2 4 .

c ) Obiectul material. Când falsul material se comite prin alterarea unui înscris oficial preexistent, acest înscris are, în
acelaşi timp, şi caracterul de obiect material al infracţiunii. În cazul contrafacerii (plăsmuirii unui înscris oficial), când pentru
realizarea acestuia sunt folosite materiale (hârtie, cerneală, tuş etc.) care se inserează în produsul infracţiunii (înscrisul oficial
fals), acestea păstrează caracterul de obiect material al infracţiunii, deoarece asupra acestor materiale s-a efectuat acţiunea
de falsificare (plăsmuire).
Înscrisurile oficiale falsificate, plăsmuite sau alterate sunt din această cauză socotite întotdeauna şi ca obiect material al
infracţiunii, indiferent dacă au fost falsificate în totalitate sau numai în parte, dacă falsul priveşte conţinutul înscrisului ori
semnătura acestuia sau modul de autentificare, de certificare sau de atestare care însoţeşte înscrisul.
pag. 1 5/17/2021 : office@maravela.ro
Comentariu art 320 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
Noţiunea de „înscris oficial” este definită în art. 178 alin. (2) C. pen. Potrivit acestui text, „înscris oficial” este orice înscris
care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 (autorităţile publice, instituţiile publice sau alte
persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică) ori de la persoana prevăzută în art. 175
alin. (2) (persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este
supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public); sau care aparţine unor
asemenea persoane. După cum se observă, în raport cu legea penală, constituie înscrisuri oficiale două categorii de
înscrisuri: cele care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 C. pen. ori de la o persoană
prevăzută în art. 175 alin. (2) C. pen. şi cele care aparţin unor asemenea persoane.
Din prima categorie fac parte înscrisurile care sunt întocmite, emise sau confirmate de o autoritate publică, instituţie
publică sau de o altă persoană juridică dintre cele care administrează sau exploatează bunuri proprietate publică ori de o
persoană care exercită un serviciu de interes public în condiţiile legii. Oricare dintre aceste înscrisuri trebuie să provină de la o
persoană juridică sau fizică dintre cele menţionate mai sus, competentă a-l emite, trebuie să poarte ştampila sau sigiliul
acelei persoane juridice sau fizice, precum şi semnătura celui care l-a emis.
În cazul înscrisurilor care trebuie întocmite cu respectarea altor formalităţi prevăzute în mod imperativ de lege, de care
depinde însăşi valabilitatea lor, este necesar să fie îndeplinite şi aceste formalităţi.
Din cea de-a doua categorie fac parte înscrisurile depuse sau înregistrate la o persoană juridică dintre cele prevăzute la
art. 176 C. pen. sau la o persoană care exercită un serviciu de interes public potrivit art. 175 alin. (2) C. pen., indiferent
dacă emană de la o persoană publică sau de la un particular.
Privitor la această a doua categorie de înscrisuri care pot forma obiectul material al infracţiunii de fals material în înscrisuri
oficiale, în doctrina penală s-au exprimat două opinii. Într-o primă opinie2708 se susţine că în categoria de înscrisuri ce
aparţin uneia dintre persoanele la care se referă art. 178 alin. (2) teza a II-a C. pen. se include orice înscris care intră în
posesia sa; într-o a doua opinie2709 se apreciază că în această categorie pot intra doar acele acte care vizează
organizarea internă şi modul concret de lucru şi care au semnificaţie juridică, precum registre, procese-verbale, foi de
pontaj, state de plată etc., toate aparţinând prin destinaţie, intrinsec, respectivei persoane de drept public.
2 7 0 O8 . A . S t o i c a , D r e p t p e n a l . P a r t e a s p e c i a l ă , E d . D i d a
2 7 0 M9 . B a s a r a b ş i c o l a b o r a t o r i i , o p . c i t . , p . 8 2 5 .

În susţinerea acestei păreri se aduce ca argument faptul că astăzi, când libertatea de opinie şi dreptul de liberă exprimare
nu mai sunt restricţionate, este posibil, şi exemple sunt numeroase, ca unele persoane să depună la autorităţi sau la alte
instituţii publice cereri, memorii etc., cu conţinut insultător, injurios, denigrator, care, odată înregistrate, să capete caracter
de „înscris oficial”, categorie juridică ce ar rămâne lipsită de orice semnificaţie şi, deopotrivă, de conţinutul atribuit de
legiuitor.
Legea asimilează cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice
[art. 320 alin. (3) C. pen.].
Dacă înscrisul nu face parte din categoria înscrisurilor oficiale, ci a celor sub semnătură privată, fapta nu va constitui fals
material în înscrisuri oficiale (art. 320 C. pen.), ci fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 C. pen.).
În acest sens, practica judiciară a decis că „falsificarea de borderouri de achiziţie şi de facturi fiscale de către
administratorul unei societăţi comerciale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals sub semnătură privată, iar
nu ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, deoarece societăţile comerciale nu intră sub incidenţa
prevederilor art. 176 C. pen., iar înscrisurile emise de societăţile comerciale nu sunt înscrisuri oficiale în sensul art. 178 alin.
(2) C. pen.2710 .
2 7 1 I 0C C J , s . p e n . , d e c . p e n . n r . 2 4 1 2 d i n 4 m a i 2 0 0 4 , î
B u c u r e ş t i , 2 0 0 5 , p . 8 1 3 ; î n a c e l a ş i s e n s , a s e v e d e a

B. Subiecţii infracţiunii
a) Subiectul activ nemijlocit la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, varianta tip, poate fi orice persoană care
îndeplineşte condiţiile răspunderii penale, mai puţin un funcţionar public care să fi săvârşit fapta în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu, caz în care fapta se încadrează la varianta agravată.
Participaţia la varianta tip este posibilă în toate formele sale.
La varianta agravată, coautori sunt numai persoanele care au calitatea cerută de norma de incriminare la data comiterii
infracţiunii.
Calitatea de funcţionar public a autorului se va răsfrânge asupra infracţiunii înseşi şi, ca atare, sub aspectul influenţei sale
asupra participanţilor, urmează regimul circumstanţelor reale; în consecinţă, instigatorul şi complicele vor fi consideraţi
participanţi la falsul material în înscrisuri oficiale varianta agravată, prevăzut în art. 320 alin. (2) C. pen., dacă au cunoscut
sau au prevăzut calitatea autorului de funcţionar public, iar fapta a fost săvârşită în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ale
acestuia2711 .
2 7 1V 1 . P a p a d o p o l , î n T . V a s i l i u ş . a . , o p . c i t . , p . 2 5 0 .

Dacă numai instigatorul şi complicele au calitatea de funcţionar public, iar autorul nu o are, aceştia vor fi încadraţi la
varianta tip a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
Dacă falsul material al unui înscris oficial se realizează prin aplicarea unui sigiliu fals sau unei ştampile false, cel care a
folosit sigiliul sau ştampila falsă va răspunde penal ca subiect activ a două infracţiuni: fals material în înscrisuri oficiale şi
folosire de instrumente oficiale false, în concurs2712 .
2 7 1V 2. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I V , p . 4 2 5 .

b) Subiectul pasiv al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale este autoritatea publică, instituţia publică sau o altă
persoană juridică, dacă administrează sau exploatează bunurile proprietate publică, ori o persoană dintre cele la care se
referă art. 175 alin. (2) C. pen., căreia i se atribuie în mod mincinos înscrisul oficial fals. Dacă înscrisul falsificat a cauzat
pag. 2 5/17/2021 : office@maravela.ro
Comentariu art 320 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
prejudicii patrimoniale sau morale unei alte persoane fizice sau juridice, şi aceasta poate deveni subiect pasiv efectiv al
infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
4.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a) Elementul material constă într-o acţiune de falsificare, în mod material, a unui înscris oficial.
Acţiunea de falsificare poate fi executată prin contrafacere, adică prin confecţionarea prin imitarea scrierii sau a
semnăturii înscrisului oficial, ori prin alterare, adică modificarea în orice fel a înscrisului.
Contrafacerea scrierii, în cazul înscrisurilor oficiale, nu înseamnă imitarea înscrisului, cu atât mai mult cu cât înscrisurile
oficiale sunt, de regulă, dactilografiate sau tehnoredactate, ci înseamnă a reproduce conţinutul pe care îl are, în mod
obişnuit, un asemenea înscris adevărat2713 . De exemplu, o diplomă falsă trebuie să aibă conţinutul unei diplome adevărate,
un permis de conducere fals trebuie să aibă menţiunile unui permis de conducere adevărat, un proces-verbal de constatare
trebuie să conţină menţiunile unui astfel de act, o carte de identitate trebuie să conţină elementele unui astfel de act etc.
2 7 1V 3. P a p a d o p o l , î n T . V a s i l i u ş . a . , o p . c i t . , p p . 2 5 1 -

Dacă înscrisul falsificat nu conţine menţiunile pe care le are respectivul înscris adevărat, acel înscris nu poate avea
aparenţa unui înscris adevărat.
Contrafacerea semnăturii pe un înscris oficial adevărat sau plăsmuit înseamnă aplicarea unei semnături care să aibă
aparenţa că ar fi a aceluia ce trebuie să semneze, cu arătarea în paranteză sau sub semnătură a numelui şi prenumelui
pretinsului semnatar.
În multe cazuri, semnătura falsă este însoţită şi de amprenta unei ştampile false.
Alterarea unui înscris oficial presupune denaturarea materială a conţinutului său fie prin adăugiri ori modificări de cifre
sau date, fie prin ştersături, fie, în sfârşit, prin aducere în stare de ilizibilitate a unor părţi din înscrisul oficial prin pătare,
decolorare etc.
b ) Cerinţe esenţiale. Pentru întregirea elementului material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, trebuie
îndeplinite două cerinţe esenţiale. Prima cerinţă se referă la faptul că înscrisul trebuie să facă parte din categoria înscrisurilor
oficiale, adică înscrisuri întocmite de persoanele juridice prevăzute în art. 176 C. pen. sau de o persoană prevăzută în art.
175 C. pen. ori care aparţin unor asemenea persoane (juridice sau fizice).
A doua cerinţă este ca înscrisul oficial falsificat să fie susceptibil de a produce consecinţe juridice în cazul în care ar fi
folosit. Cerinţa este îndeplinită din moment ce înscrisul falsificat are aparent caracteristicile unui înscris oficial adevărat şi ar
putea, prin folosire, produce aceleaşi efecte ca şi acesta din urmă.
Când falsul priveşte un înscris oficial perimat, cerinţa esenţială nu este îndeplinită, întrucât un asemenea înscris, chiar
veridic, nu poate produce consecinţe juridice.
Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul alterării unui înscris oficial nul2714 . Totuşi, atunci când cauza de nulitate nu este atât
de evidentă încât să poată fi observată de îndată de către cel căruia se adresează înscrisul, fapta poate produce consecinţe
juridice şi, în acest caz, poate constitui infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale2715 .
2 7 1V 4. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I V , p . 4 2 8 .
2 7 1 O5 . A . S t o i c a , o p . c i t . , p . 3 3 8 ; T . T o a d e r , o p . c i t . , 2

c ) Urmarea imediată specifică infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale constă într-o stare de pericol care se
creează prin contrafacerea sau alterarea înscrisului pentru obiectul juridic al infracţiunii, adică pentru relaţiile sociale ale căror
formare şi normală desfăşurare se bazează pe încrederea publică ce se acordă înscrisurilor oficiale.
Urmarea imediată se consideră produsă chiar dacă înscrisul falsificat nu este de o factură desăvârşită, atât timp cât acest
înscris ar putea fi utilizat şi acceptat ca valabil.
Dacă falsitatea înscrisului este însă vizibilă ori uşor de sesizat (ştersături evidente, adăugiri scrise în mod vizibil etc.),
urmarea imediată nu este cu putinţă să se producă, fapta nu va constitui decât o încercare nereuşită de a falsifica.
d) Raportul de cauzalitate. Pentru ca starea de pericol să fie socotită ca produs al unei acţiuni de falsificare, trebuie să
se constate că între starea de pericol şi acţiunea de falsificare există o legătură de cauzalitate. Dacă nu se constată
existenţa legăturii de cauzalitate, nu va putea exista nici infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
B. Latura subiectivă
a ) Forma de vinovăţie care constituie elementul subiectiv al acestei infracţiuni este intenţia, care presupune ca
făptuitorul să-şi fi dat seama că prin falsificarea materială a unui înscris oficial creează o stare de pericol pentru încrederea
pe care trebuie să o inspire un astfel de înscris şi să fi urmărit sau acceptat producerea acestuia.
b) Mobilul şi scopul nu sunt elemente obligatorii ale laturii subiective. Acestea trebuie cunoscute pentru că au relevanţă
în aprecierea în concret a gravităţii faptei şi la individualizarea pedepsei.
În practica judiciară infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale este reţinută în mod corect. Astfel, s-a decis2716 că
există această infracţiune în cazul în care făptuitorul plăsmuieşte în întregime sau parţial un înscris oficial ori întocmeşte o
copie a unui act inexistent; sau lipeşte o filă a permisului de conducere original pe copertele unui alt permis de conducere
valabil pentru categoriile A, B, C şi E, deşi făptuitorul nu avea permis decât pentru categoria B; ori contraface amprenta unei
ştampile CEC pe un libret; sau modifică datele unui abonament de călătorie pe CFR. Constituie, de asemenea, fals material
în înscrisuri oficiale semnarea în fals a numelui destinatarului unui mandat poştal pentru a încasa contravaloarea; sau
modificarea conţinutului unei declaraţii autentificate, precum şi a încheierii notarului public.
2 7 1 G6 . A n t o n i u ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I I , p p . 2 4 6 - 2 4 7 .

Nu există infracţiune de fals material în înscrisuri oficiale dacă funcţionarul public a antedatat un referat care exprima
pag. 3 5/17/2021 : office@maravela.ro
Comentariu art 320 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
realitatea, iar modificarea datei nu era de natură a atrage vreo consecinţă juridică; ori dacă a adăugat pe un certificat de
studii menţiunea „gr. II”, deşi aceasta nu era, în principiu, susceptibilă să producă astfel de consecinţe juridice2717 .
2 7 1 I 7b i d e m , p . 2 4 8 .

5.
Forme. Sancţionare
A. Forme
a ) Actele pregătitoare, deşi posibile şi necesare în săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, nu sunt
incriminate. Ele pot avea valoare de acte de complicitate, dacă au fost efectuate de o altă persoană decât autorul şi au
servit acestuia la săvârşirea infracţiunii.
b) Tentativa este incriminată [art. 320 alin. (4)] şi poate fi săvârşită în oricare dintre modalităţile normative prevăzute în
art. 32 alin. (1) C. pen.
c) Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care executarea acţiunii de falsificare a fost desăvârşită şi a produs
urmarea imediată, adică s-a creat starea de pericol prin realizarea unui înscris oficial fals, care prezintă însă aparent toate
însuşirile unui înscris adevărat.
B. Sancţionare
Falsul material în înscrisuri oficiale varianta tip [art. 320 alin. (1)] se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar
varianta agravată [art. 320 alin. (2) C. pen.] se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Tentativa la această infracţiune, în ambele sale variante, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de norma de
incriminare pentru forma consumată care se reduce la jumătate.
Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi la varianta tip poate fi aplicată dacă instanţa constată că,
faţă de gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară, iar la varianta
agravată se aplică obligatoriu.
Când instanţa penală declară că un înscris oficial este fals, va proceda, cu ocazia executării hotărârii, potrivit dispoziţiilor
art. 580 C. pr. pen.
Bibliografie
I.F. Chersa, S.B. Chersa, Anularea înscrisurilor falsificate, în RDP nr. 2/2006, p. 86; D. Ciuncan, Circulaţia rutieră. Fals
material, în RDP nr. 2/1998, p. 118; D. Ciuncan, Falsificarea cecurilor. Încadrare juridică, în RDP nr. 4/1995, p. 122; D.
Ciuncan, Reflecţii asupra infracţiunilor de fals, în RDP nr. 3/2006, p. 140; I. Dumitru, Săvârşirea infracţiunii de uz de fals în
concurs cu infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi fals privind identitatea, de către o persoană care, falsificând
un act de identitate, l-a folosit prezentându-se sub o identitate falsă, în Dreptul nr. 12/1995, p. 55; L.C. Lascu, Fals în acte
contabile, în RDP nr. 3/2001, p. 119; V. Păvăleanu, Anularea înscrisului fals, în RDP nr. 1/2002, p. 38; N.A. Privantu,
Falsuri în înscrisuri, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014; P. Vizireanu, D. Ciuncan,Fals material şi fals intelectual, în Pro Lege nr.
1/1994, p. 262; Gh. Voinea, Fals în acte contabile, în RDP nr. 2/1999, p. 106.
DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

pag. 4 5/17/2021 : office@maravela.ro