Viciile de Consimțământ Tema 1

Viciile de consimțământ
Sunt vicii de consimtământ: eroarea, dolul (viclenia), violența și leziunea.

I.Eroarea
Poate fi definite ca fiind falsa reprezentare a realitatii in constiinta persoanei
care delibereaza si adopta hotararea de a incheia actul juridic
Potrivit criteriului consecințelor pe care le produce, eroarea se clasifica in:
eroare esentială si eroare neesentială.
1.Eroare esentială potrivit art. 1207 alin.(2) Cod civil:
(2) Eroarea este esenţială:
1. când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;
O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul
Juridic, București, 2017, p. 252-291;
http://www.imliasi.ro/noul-cod-civil.pdf
C. Munteanu, Drept civil. Partea general, support de curs pentru invatamant la distanta, Sibiu 2022
G. Boroi , C.A. Anghelescu, Curs de Drept Civil partea generala, ed a 3-a revăzută şi adăugită, Ed.
Hamangiu, Bucuresti, 2021.
2. când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei
calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de
către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat;
3. când poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a
acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat.
(3) Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică
determinantă, potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului.
2. Eroare neesentială (inexpresiva sau usoara)
Este eroarea care nu are nicio influență asupra validității actului juridic,
deoarece poartă asupra unor elemente mai puțin importante ale actului juridic.O
asemenea eroare nu afectează validitatea actului juridic, neavând nicio consecință
juridică; în acest sens, art. 1207 alin(4) Codul civil stabilește că: Eroarea care
priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu excepţia cazului în
care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.
În funcție de natura realității fals reprezentate, eroarea este de doua feluri:
eroarea de fapt si eroarea de drept.
1. Eroarea de fapt
Constă în falsa reprezentare a unei stări sau situații faptice la încheierea
actului juridic civil.
2. Eroarea de drept
Este falsa reprezentare, la încheierea actului juridic, a existenței sau a
conținutului unei norme juridice.
După cum este sau nu imputabilă părții aflate in eroare, deosebim: eroare
scuzabila si nescuzabila.
1. Eroare scuzabilă
Este cea care nu poate fi reproșată părții care a avut o falsă reprezentare a realitații
la încheierea actului juridic, deci care nu este urmarea lipsei de informare sau
neglijenței părții respective.
2. Eroarea nescuzabilă
Este cea care nu poate fi reproșată părții , în sens că, așa cum dispune art 1208 alin.
(1) Codul Civil „ faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări,
cunoscut cu diligențe rezonabile”.
Cerințele erorii pentru a fi viciu de consimțământ:
1. Eroarea să fie esențială, deci elemental asupra căruia cade falsa reprezentare
să fi fost hotărâtor pentru încheierea actului juridic
2. Eroarea sa fie scuzabilă
3. Eroarea este justificată de necesitatea asigurării stabilității circuitului civil, a
certitudinii operațiunilor juridice care intervin în acest circuit, fiindcă altfel
cealaltă parte s-ar vedea expusă abuzurilor cocontractatului său , care ar
putea obține cu mai multă ușurințăn desființarea actului juridic.
Sancțiunea
Eroarea esentială si scuzabilă ,în oricare dintre formele sale, atrage nulitatea
relativă a actului juridic [ art.1207 alin. (1) Codul civil.].
În cazul actelor juridice bilaterale sau plurilaterale , nu este necesar ca fiecare
parte să se găsească în eroare, pentru a fi în prezența viciului de consimtământ, ci
este suficient să cadă în eroare numai una dintre părți.
Invocarea erorii trebuie să se facă cu bună-credință.
II. Dolul (viclenia)
Este inducerea în eroare a unei personae prin mijloace viclene în scopul
încheierii unui act juridic; dolul este în legatură directă cu necinstea. Codul civil în
art.1214 alin.(1) stabilește:
„Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare
provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a
omis, în mod fraudulos, să-l informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe
care se cuvenea să i le dezvăluie. ”
El este un viciu de consimtământ, dar și o faptă ilicită cauzatoare de
prejudicii.
Structura dolului se compune din două elemente:
1. Un element intentional (subiectiv), care constă din intenția de a introduce
în eroare o persoană pentru a o determina să încheie un act juridic.
2. Un element material (obiectiv), care constă în folosirea de manopere
frauduloase.
Formele dolului pot consta din fapte comisive sau din fapte omisive. De aici
clasificăm dolul în comisiv și omisiv.
Pentru a constitui viciu de consimtământ, dolul trebuie să îndeplinească două
conditii cumultative:
a) Să fie determinat pentru manifestarea de voință de a încheia actul juridic,
în sensul că altminteri partea nu ar fi contractata sau, după cum spunea
textul art.960 Codul civil de la 1864: „fară aceste masinatiuni cealaltă
parte n-ar fi contractata. ”
b) Să provină de la cealaltă parte sau de la un reprezentant, prepus sau gerant
al acesteia [art. 1214 alin.(3) Codul civil ] sau chiar de la un tert ( art.
1295-1314 codul civil)
Proba dolului
Faţă de împrejurarea că art. 1214 alin. (4) C. civ.prevede că dolul nu se
presupune, aceasta înseamnă că partea care invocă dolul ca viciu de consimţământ,
va trebui să-l dovedească.
Dolul constituind un fapt juridic poate fi dovedit prin orice mijloc de probă,
inclusiv proba testimonială şi prin prezumţii.
Dovada dolului este mai ușoară decât dovada erorii, care presupune
aprobarea elementului psihologic.
Sanctiunea
Actul juridic viciat prin dol este lovit de nulitate relativă (este anulabil); dar
actul sanctionat astfel poate fi confirmat de victima dolului tacit sau expres, însă
acest lucru nu impiedică dreptul de a cere daune-interese [ art.1265 alin. (3) Codul
civil.].
„Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimţământului prin
dol sau violenţă nu implică prin ea însăşi renunţarea la dreptul de a cere daune-
interese. ”
Este inzestarată si cu o acțiune în despăgubire, potrivit art.1257 Codul civil.
„ În caz de violenţă sau dol cel al cărui consimţământ este viciat are dreptul de a
pretinde, în afară de anulare, şi daune-interese sau, dacă preferă menţinerea
contractului, de a solicita numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-
interese la care ar fi îndreptăţit”.
III. Violența
Consimţământul la încheierea unui act juridic este viciat prin violenţă atunci
când persoana în cauză este ameninţată cu un rău în aşa fel încât i se insuflă o
temere de natură a o face să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat
sau , in termenii Codului civil, o parte poate cere anularea contractului daca a
contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fara drept , de cealalta partes
au tert [ art.1216 alin. (1) Codul civil.].
„Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei
temeri justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ. ”
Obiectul ameninţării poate să fie de natură patrimonială sau poate să vizeze
integritatea fizică ori morală a unei persoane.
Structura violenţei - include două elemente distincte:
– un element exterior – constând într-o amenințare cu un rău de natură
fizică (omor,lovituri etc.), de natură patrimonială ( distrugerea unor bunuri , sistarea
unor plati etc.), ori de natură morală ( parasirea, atingerea onoarei , dezvaluiri
nadorite etc.).
– un element psihologic – constând din starea de teamă insuflată persoanei,
de natură a o constrânge să încheie un act pe care astfel nu l-ar fi încheiat, ca mijloc
de a evita răul cu care a fost amenințat.
Clasificarea violenţei
a) Violența fizica (vis)- atunci cand amenințarea privește integritatea fizică
ori bunurile personale în cauză sau ale unei apropiate. Art. 1216 alin. (3)
C. civ. stabileşte în acest sens că: „Violenţa poate atrage anularea
contractului şi atunci când este îndreptată împotriva unei persoane
apropiate, precum soţ ul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al cărei
consimţământ a fost viciat”.
b) Violenţa morală (metus)- atunci când amenințarea se referă la onoarea ,
cinstea ori sentimentele persoanei respective sau ale unei apropriate.
Condiţiile violenţei:
a) Ameninţarea să fi fost injustă (ilegitimă), adică „fără drept” [art. 1216
alin. (1) C. civ.]; principiile moralei sunt cele care explica de ce violenta
trebuie, in plus, sa aiba un caracter ilegitim.
b) Ameninţarea să fi fost determinantă pentru hotărârea încheierii
actului. Noul Cod civil stabileşte că în toate cazurile, existenţa violenţei
se apreciază ţinând seama de vârsta, starea socială, sănătatea şi
caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violenţa , precum şi de orice
altă împrejurare ce aputut influenţa starea acestuia la momentul
încheierii contractului. Aprecierea caracterului determinant al violenţei
se va face in concret de la caz la caz.
Starea de necessitate este situația unei persoane care nu-și poate salva
interesele legitime sau ale altuia decât comitând un act delictual.
Proba violenţei se poate face prin orice mijloc de probă, violenţa fiind o
stare de fapt.
Sancţiunea violenţei este nulitatea relativă a actului juridic civil [art.1216
alin. (1) C. civ.]; este vorba despre o nulitate expres prevăzută de lege (art. 1251 C.
civ.), evident, de o nulitate de protecţie; victima are la îndemână şi o acţiune în
răspundere civilă delictuală pentru daune-interese (art. 1257 C. civ.).
IV. Leziunea
Este pagubă materială pe care o suferă una dintre părţile unui contract din
cauză disproporţiei vădite de valoare dintre cele două prestații reciproce, existentă
chiar în momentul încheierii contractului.
Structura leziunii- implică în concepția obiectivă un singur element: acela
al disproporției vadite de valoarea între prestațiile reciproce.
Elementele leziunii- în noul Cod civil leziunea este un viciu de
consimţământ care poate fi invocat atât de majori cât şi de minori. Ea este compusă
din două elemente:
a) Un element material (obiectiv)- care constă intr-un prejudiciu material
resimtit de victima leziunii și care rezultă din disproportia celor două
prestații la care părțile s-au obligat.
b) Un element subiectiv (psihologic)- care constă în exploatarea stării de
nevoie, a lipsei de experiență ori a lipsei de cunoștințe în care se află
cealaltă paret [art. 1221 alin. (1) C. civ.].
Leziunea minorului - în cazul minorului, legiuitorul aduce o protecţie
suplimentară edictând că în cazul lui poate exista leziune dacă actul antrenează o
obligaţie excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le
obţine din contract ori din ansamblul circumstanţelor [alin. (3) al art. 1221 C. civ.].
Condițiile leziunii- va trebui să distingem între leziunea majorilor și cea a
minorilor.
În cazul majorilor, pentru existența leziunii trebuie îndeplinite urmatoarele
condiții:
- Actul încheiat să facă parte din categoria actelor juridice cu titlu oneros,
deoarece în actele cu titlul gratuit nu există o reciprocitate de obligații;
actul trebuie sa fie comutativ , întrucât la actele aleatorii nu se poate ști de
la început care anume va fi în câștig.
- Disproporția (prejudiciul) să depășească jumatate din valoarea pe care o
avea, la incheierea contractului, prestatia promisa sau executata de partea
lezata [art. 1222 alin. (2) C. civ.]
- Victima leziunii să se afle intr-o stare de nevoie ori să fie lipsită de
experiență ori de cunostințe.
- Cealaltă parte să fie profitată în cunostință de cauză de aceste stări
speciale ale victimei.
In ceea ce privește existența leziunii ,în cazul minorilor sunt îndeplinite
urmatoarele condiții:
- Actele încheiate de minor să faca parte din categoria celor care pot fi
încheiate valabil personal și singur; să fie un act juridic cu titlu oneros și
comutativ.
- Disproporția de valoare să existe în momentul încheierii actului juridic și
să rezulte din faptul că minorul și-a asumat excesiva , prin raportare la
starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obține sau la ansamblul
circumstanțelor;
Atât în cazul majorilor cât şi al minorilor existenţa leziunii ce se va aprecia
în funcţie de natura şi scopul contractului [art. 1221 alin. (2) C. civ.]
Proba leziunii se va putea face cu orice mijloc de probă fiind o problemă de
fapt. de la caz la caz, va trebui ordonată de judecător o expertiză tehnică pentru
stabilirea dezechilibrului între prestaţiile reciproce.Sub aspect probator, dacă în
cazul majorilor este nevoie a se face dovada că cealaltă parte a profitat de starea de
nevoie în care s-a aflat victima leziunii,în cazul minorilor trebuie dovedită doar
disproporţia dintre prestaţii.
Sancţiunea leziunii- conform art 1222 alin. (1) Codul civil, victima leziunii
(numai ea) are posibilitatea de a opta intre anularea contractului lezionar și
reducerea obligațiilor celui lezat cu valoarea daunelor-interese la care ar fi
indreptațit; alegerea este la indemâna atât a minorului, cât și a majorului.
Bibliografie
1.O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Partea generală, ed. a 2-a
revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 252-291;
2.http://www.imliasi.ro/noul-cod-civil.pdf ;
3.C. Munteanu, Drept civil. Partea general, support de curs pentru
invatamant la distanta, Sibiu 2022 ;
4.G. Boroi , C.A. Anghelescu, Curs de Drept Civil partea generala, ed a 3-a
revăzută şi adăugită, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2021.

Viciile de Consimțământ Tema 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viciile de Consimțământ Tema 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viciile de consimțământ

Sunt vicii de consimtământ: eroarea, dolul (viclenia), violența și leziunea.

S-ar putea să vă placă și