Capitolul 1:Definirea actului juridic

civil, conditii de validitate

In legislatia civila, in doctrina si practica de specialitate este utilizat termenul de act

juridic in dublu sens, si anune:
a)manifestarea de vointa a uneia sau mai multor persoane exprimata cu intentia de a
crea, modifica, sau stinge –potrivit legii- un raport jurudic civil;
b)inscrisul facut de parti la incheierea actului juridic civil.
Valabilitatea actelor juridice civile impun respectarea unor conditii de fond si de
forma, denumite uneori elementele actului juridic civil.
Conditiile esentiale pentru validitatea actului juridic civil sunt:
 Capacitatea legala de a incheia actul juridic civil(art. 950, C. civ.,stabileste ca
poate contracta orice persoana care nu a fost declarata inapta prin legi);
 Consimtamantul valabil al partilor;
 Obiectul determinat;
 Cauza licita si morala ;
 Forma actului- conditie speciala de validitate.

Capitolul 2 : Cauza actului juridic civil

2.1 Notiunea de cauza a actului juridic civil

Cauza este a patra conditie esentiala, de fond, necesara pentru existenta valabila a
actului jurudic civil. Cauza, ca element esential al actului juridic, a nascut multe controverse in
literature de specialitate , multi autori au negat utilitatea cauzei si, din aceste motive, ea nici nu
a fost cuprinsa ca o conditie de fond a contractului in mai multe coduri moderne.
Art.948 C. Civ. Prevede si “o cauza licita”, iar art 966 C.civ. dispune ca “obligatia fara
cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea niciun efect”.
In dreptul roman, cauza nu era altceva decat o formalitate(verba) care consta in
remiterea lucrului sau indeplinirea(factum) tuturor formalitatilor necesare pentru nasterea
valabila a unui contract formal, real sau nenumit. Aceasta era cauza eficienta generatoare de
contract.
Abia in dreptul canonic se contureaza o teorie a cauzei, din momentul in care acest
drept respinge formalismul dreptului roman si admite ca simplul acord de vointa sad ea nastere
la obligatii juridice, iar nerespectarea obligatiei asumate atrage raspundera partii culpabile.In
stabilirea culpei trebuia cercetat daca ratiunile care au determinat luarea angajamentului erau
prin ele insele suficiente pentru ca debitorul sa fie tinut sa-si respecte cuvantul dat.
Inainte de a trece la analiza structurii sale, cateva aspecte pot fi subliniate:1
1
V.Val Popa , “Drept civil.Partea generala .Persoanele”, Ed. C. H. Beck ,B.2006, p.134

1
  Cauza este o parte a vointei juridice,cealalta parte fiind consimtamantul ; dar
cauza este un element de natura psihologica care raspunde la intrebarea “pentru
ce s-a incheiat actul?”, in timp ce consimtamantul arata daca partea a voit sa se
oblige prin acel act;
 Daca obiectul actului juridic civil arata “ce se datoreaza”, cauza arata “pentru ce
se datoreaza”;
 Cauza este prefigurarea mintala a scopului urmarit prin incheierea actului juridic,
asa incat este anterioara(si concomitenta) momentului incheierii actului;
 Cauza, conditie esentiala a actului juridic , nu se confunda cu izvorul efectelor
juridice , pentru ca aici nu se are in vedere sensul filosofic, ci sensul juridic, de
scop urmarit care sa fie atins prin incheierea actului. 2

2.2. Structura cauzei actului juridic civil

In doctrina actuala, se subliniaza constant ca in structura cauzei actului juridic civil
intra doua elemente, anume scopul imediat si scpul mediat , ca aceste doua sunt elementele
componente ale notiunii unice, complexe, de cauza, iar nu doua elemte autonome.

Scopul imediat (causa proxima) , numit si scopul obligatiei, este stabilit pentru
principalele categorii de acte juridice civile astfel:
- in contractele sinalagmatice , consta in prefigurarea mentala de catre fiecare parte
a contraprestatiei( o parte se obliga stiind ca ca si cealalta parte la randul ei se obliga)
- in actele juridice cu titlu gratuit –intentia de a gratifica ;
-in actele juridice reale- prefigurarea remiterii bunului ;
-in contractile aleatorii – prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care
depinde sansa castigului sau riscul pierderii.
Scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca, in cadrul unei anumite categorii de
acte juridice civile, este un element abstract(deoarece este rezultatul unui proces de
generalizare) si invariabil (intrucut este acelasi, de comun).De exemplu, in cazul oricarui
contract de vanzare-cumparare, scopul imediat al consimtamantului cumparatorului consta in
prefigurarea mentala a dobandirii dreptului de proprietate asupra lucrului ce formeaza obiectul
derivate al contractului, iar scopul imediat al vanzatorului consta in reprezentarea mentala a
platii pretului.3
Scopul mediat(causa remota), numit si scopul actului juridic civil, motivul
determinant al incheierii actului juridic si se refera fie la insusirile unei prestatii, fie la calitatile
unei persoane.
Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o
categorie la alta de acte juridice civile si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte juridice
civile.Spre exemplu, in cazul contractului de vanzare- cumparare, scopul mediat consta in
2
I. Dogaru, “Drept general.Partea generala,Ed a2a, Ed Beck 1999, B. , p.128-129
3
G.Boroiu, “Drept civil.Partea generala” Ed. Beck, B ,1999, p183-184

2
destinatia concreta ce urmeaza a i se da lucrului cumparat, respectiv sumei ce reprezinta pretul,
astfel incat difera de la cumparator la cumparator(o persoana cumpara o locuinta pentru a o
dona cuiva, iar o alta persoana cumpara o casa pentru a face o investitie) , respectiv de la
vanzator la vanzator(o persoana vinde un lucru pentru ca din suma obtinuta sa isi plateasca o
datorie , iar o persoana vinde un lucru pentru ca din suma obtinuta ca prêt sa isi cumpere un alt
lucru).4

2.3. Cerintele Valabilitatii Cauzei Actului Juridic Civil

Pentru a fi valabila, cauza actului juridic civil trebuie sa indeplineasca, cumulativ,
urmatoarele conditii:
- sa existe;
- sa fie reala;
- sa fie licita si morala
Cauza trebuie sa existe.Conditia este impusa de art. 966 C. civ.:”obligatia fara
cauza(…)nu poate avea niciun efect”.
Astfel in literatura de specialitate s-au purtat discutii atat cu privire la intelesul
notiunii de lipsa a cauzei, cat si asupra sanctiunii pe care aceasta o atrage.
Intr-o prima opinie, s-a afirmat ca lipsa cauzei se confunda cu o cauza falsa, care, la
randul ei, se suprapune cu eroarea asupra cauzei , deoarece orice persoana constienta, care
incheie un act juridic, urmareste un scop.Tot astfel, cauza falsa ar consta intr-un scop imaginar,
putative, care a existat doar in credinta partilor, ceea ce constituie in realitate o eroare asupra
acesteia.
Intr-o alta opinie, considera ca”despre inexistenta cauzei se poate vorbi cu adevrat
doar in ceea ce priveste scopul imediat al consimtamantului si ca, in acest caz, ne aflam, de cele
mai multe ori, in fata unei cauze false sau a unei erori asupra cauzei.In ceea ce priveste scopul
mediat e greu da conceput absenta acestuia la o persoana normala, totusi nu este exclusa
falsitatea sau eroarea asupra acesteia.
Intr-o ultima opinie, la care ne raliem se considera ca rezolvarea problemei “lipsei
cauzei” trebuie sa se bazeze pe o dubla distinctie, pe de o parte, trebuie sa deosebim scopul
mediat de scopul imediat, iar pe de alta parte trebuie deosebite “cauzele lipsei de cauza”.Astfel,
trebuie retinute urmatoarele solutii:
- daca lipsa cauzei se datoreaza lipsei discernamantului, rezulta ca ambele elemente
ale cauzei, atat scopul mediat, cat si scopul imediat, lipsesc, deoarece in structura vointei
juridice intra in consimtamantul si cauza, ambele presupunand existenta discernamantului. In
cazul evocat, lipsa cauzei va fi sanctionata cu nulitatea relativa, aceasta fiind sanctiunea pentru
lipsa discernamantului:

4
G.Boroiu, L. Stanciulescu “Drept civil.Curs selective pentru examenul de licenta”, Ed All Beck, B. 2002
p.33-37

3
 - daca lipsa cauzei se datoreaza lipsei contraprestatiei in contractele sinalagmatice,
lipsei predarii bunului in actele reale, lipsei riscului, in contractele aleatorii, lipsa intentiei de a
gratifica in actele cu titlu gratuit, atunci lipseste un element essential al actului juridic, iar lipsa
scopului imediat absoarbe eroarea asupra scopului mediat, astfel ca sanctiunea aplicata este
nulitatea absoluta.5

Cauza sa fie reala.Si aceasta cerinta este consacrata expres tot in art.966 C.
civ.:”obligatia …fondata pe o cauza falsa …nu poate avea niciun efect”.
Cauza nu este reala, ci falsa, daca exista eroare asupra motivului determinant, adica
asupra scopului mediat.Sanctiunea care intervine consta in nulitatea relativa a actului jridic, insa
numai daca sunt indeplinite cerintele erorii viciu de consimtamant, ceea ce evidentiaza stransa
legatura ce exista intre aceasta cerinta a cauzei si eroarea viciu de consimtamant.Spre exemplu,
s-ar putea obtine anularea unui legat pentru cauza falsa daca se face dovada ca testatorul nu a
stiut ca i se va naste un copil(ceea ce implica necunoasterea, de catre testator, a sarcinii
femeii)si ca, daca ar fi cunoscut aceasta imprejurare nu ar mai fi lasat legatul.
Cauza este falsa si atunci cand , intr-un act juridic nenumit, ar exista eroare asupra
scopului imediat.
Cauza sa fie licita si morala. Cerina este prevazuta tot in art.955 C. civ.:”obligatia
…nelicita nu poate avea niciun efect”, iar continutul ei este precizat de art. 968 C. civ. , potrivit
caruia “cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si
ordinii publice.”
Se observa ca, in conceptia legiuitorului, cerinta cauzei de a fi morala nu este
distincta, ci, dimpotriva, este o componenta a cerintei cauzei de a fi licita, aceasta din urma
cuprinzand si o a doua componenta, car vizeaza concordanta cauzei cu legea.
Sanctiunea care intervine in cazul cauzei ilicite (imorale) este nulitatea absoluta a
actului juridic respectiv.
Subliniem ca , pentru actele juridice civile numite , numai scopul mediat poate sa fie
illicit. In schimb , in cazul actelor juridice nenumite , ar fi posibil ca si scopul imediat sa aiba
caracter illicit (de exemplu , conventia prin care A se ogliga sa-I plateasca lui B o suma de bani
daca acesta din urma savarseste o anumita infractiune).6

Proba cauzei

Potrivit art. 967 alin. 1 C. civ. , “Conventia este valabila , cu toate ca , cauza nu este
expresa” , conform alin. 2 al aceluaiasi articol “Cauza este prezumata pana la dovada contrarie”.
Prin aceste dipozitii legale , sunt instituite doua prezumtii :

5
I. Dogaru, Sevastian Cercel “Drept civil.Partea geenerala”, Ed CH Beck, B. 2007, p. 138-139
6
G. Boroi , “Drept Civil.Partea generala , Ed. a II a , Ed. Beck , B. 1999 , p. 186

4
 - prezumtia de valabilitate a cauzei , indiferent de faptul redarii ei in inscrisul
constatator al actului juridic;
- prezumtia de existenta a cauzei , ceea ce inseamna ca ea nu trebuie dovedita
Ambele prezumtii legale sunt relative. Prin urmare , cel care invoca lipsa ori
nevalabilitatea cauzei are sarcina probei. Fiind vorba de un fapt juridic stricto sensu, este
admisibil orice mijloc de proba.

Capitolul 3. Forma actului juridic civil

3.1 Definitia formei actului juridic civil.

Prin forma actului juridic civil se intelege modalitatea de exteriorizare a manifestarii

de vointa facuta cu intentia de a crea , a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret.7
Pe langa aceasta acceptiune restransa , expresia “forma actului juridic civil” poate
avea si un sens larg , desemnand trei cerinte de forma : forma ceruta pentru insasi validitatea
actului juridic (forma ‘ad validitatem’ sau ‘ad solemnitate’); forma ceruta pentru probarea
actului juridic (forma “ad probationem”); forma ceruta pentru opozabilitatea actului juridic fata
de terti.

3.2 Principiul consensualistmului

Potrivita In intelesul ei restrans , forma actului juridic civil este guvernata de

principiul consensualismului care , la randul lui , reprezinta o aplicare in aceasta materie a
principiului libertatii actelor juridice civile (principiul autonomiei de vointa)
Prin principiul consensualismului se intelege acea regula de drept potrivit careia
“simpla manifestare de vointa este nu numai necesara , ci si suficienta pentru ca actul juridic
civil sa ia nastere in mod valabil “ sub aspectul formei care imbraca manifestarea de vointa
facuta in scopul de a produce efectele juridice. In alte cuvinte , pentru a produce efecte juridice
civile , manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.
Principiul isi gaseste aplicabilitate mai ales in material actelor bilaterale care se
incheie valabil prin simplul accord de vointa al partilor , fara a fi nevoie de vreo formalitate
speciala : “solo consensus obligat “ sau , cum se spune , actele se incheie , in principiu , “solo
censensu”
In legislatia actuala , nu exista o consacrare expresa , cu caracter general , a acestui
principiu , insa existenta sa este neindoielnica si poate fi dedusa din urmatoarele imprejurari : in
primul rand , consensualismul este consacrat in mod expres pentru anumite acte juridice civile ,

7
G. Boroiu , L. Stanciulescu , “Drept Civil. Curs selective pentru examenul de licenta. Teste grila” , Ed. All
Beck , B. 2002 , p. 37-38

5
precum contractul de vanzare-cumparare (art. 1295 alin. 1 C civ. , care stabileste ca “vinderea
este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la comparator , in privinta
vanzatorului , indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului , desi lucrul inca nu
se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat”) sau , mai larg , contractele translative de
drepturi reale (Art. 971 C civ . , care dispune ca , “in contractile ce au ca obiect translatia
proprietatii sau a unui alt drept real , proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul
consimtamantului partilor si lucrul ramane in rizico-pericolul dobanditorului chiar cand nu I s-a
facut traditiunea lucrului”); in al doilea rand , legea stabileste expres exceptiile de la principiul
consensualismului ; in sfarsit , art. 948 C civ. nu enumera forma printre conditiile esentiale ale
conventiei , ceea ce inseamna ca , in regula generala , forma nu reprezinta o asemenea conditie
a actului juridic civil.8

3.3 Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil

Doua criterii pot fi folosite pentru clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic
civil.
Dupa consecintele nerespectarii lor , conditiile de forma se impart in :
- forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil (numita si forma “ad
validitatem” sau forma “ad solemnitatem” ) a carei nerespectare atrage nulitatea absoluta a
actului juridic civil;
- forma ceruta pentru aprobarea actului juridic (numita si forma “ad probationem”)
a carei nerespectare nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil , ci , in principiu ,
imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba ;
- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti a carei nerespectare , de asemenea
, nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil , ci numai sanctiunea inopozabilitatii fata de terti ,
acestia din urma fiind in drept sa faca abstractie de actul juridic civil ce trebuia sa le fie adus la
cunostinta , sa il ignore.
Dupa sursa (izvorul) lor , se pot distinge intre :
- forma legala , adica forma care este impusa printr-o dispozitie legala ;
- forma voluntara (conventionala) care este impusa de parti , iar nu de lege.

3.4 Notiunea si justificarea formei “ad validitatem”

Prin forma ceruta “ad validitatem” se intelege acea conditie de fond , esentiala si
speciala, care consta in necesitatea indeplinirii anumitor formalitati inpuse de lege , in
lipsa carora actul juridic civil nu se poate naste in mod valabil.

8
G. Boroiu , L Stanciulescu , “Drept civil.Curs selective pentru examenul de licenta. Teste grila.” , Ed. All
Beck , B. 2002 , p.38-39

6
 Impunerea prin lege a acestei forme speciale , cerute pentru insasi existenta actului
juridic , se justifica prin urmatoarele ratiuni :9
- atentionarea partilor asupra importantei deosebite a actului juridic pe care il
incheie , privita din perspective efectelor pe care le produce asupra patrimoniului sau
patrimoniilor celor implicati in incheierea acestora (de exemplu : donatia , ipoteca
conventionala sau renuntarea expresa la succesiune);
- asigurarea libertatii si certitudinii consimtamantului , de expemplu :
testamentul;
- exercitarea controlului societatii , prin organele statului asupra a celor
contractate care prin efectele lor intereseaza sau pot atinge si intersele altor persoane care
nu au participat la incheierea lor (de exemplu : contractul de societate comerciala sau
contractul de vanzare – cumparare a unui teren).

3.4.1 Caracterele juridice ale formei cerute “ad validitatem”

Forma ceruta “ad validitatem” se caracterizeaza prin urmatoarele 10:

- este un element esential , constitutiv , al actului juridic civil , lipsa acestuia se
sanctioneaza cu nulitate absoluta;
- este incompatibil cu manifestarea tacita de vointa , impune intotdeauna o
forma de manifestare expresa;
- este exclusiva adica , de principiu , pentru ca actul juridic sa imbrace forma
solemna trebuie indeplinita o anumita forma , de cele mai multe ori forma autentica.
Totusi , nu se poate pune semnul egalitatii intre forma solemna si forma autentica ,
deoarece forma autentica este doar un mod de manifestare a formei solemne. Testamentul
este o exceptie de la caracterul exclusiv al formei “ad validitatem” , deoarece , pentru
aceasta , legea prevede mai multe forme solemne pe care actul le poate lua si anume :
autentic , olograf si mistic.

3.4.2 Conditii cerute pentru respectarea formei “ad validitatem”

Aceste conditii sunt urmatoarele :

- intregul act , toate clauzele care constituie actul trebuie sa imbrace forma
ceruta de lege pentru validitatea sa;
- actul aflat in interdependenta cu un act juridic solemn trebuie sa imbrace si el
o forma solemna (de exemplu , mandatul dat pentru incheierea unui act juridic solemn
trebuie constatat pentru o procedura autentica);
9
V. Val Popa “Drept Civil. Partea genrala. Persoanele. Ed. 2” , Ed. C.H. Beck , B. 2006 , p.146-147
10
V. Val Popa “Drept Civil. Partea genrala. Persoanele. Ed. 2” , Ed. C.H. Beck , B. 2006 , p. 147

7
 - actul juridic care determina ineficienta unui act juridic solemn trebuie sa
imbrace si el o forma solemna (exista insa o exceptie in cazul legatului , acesta putand fi
revocat si in mod tacit).

3.4.3 Aplicatii ale formei cerute “ad validitatem”

Cele mai importante acte juridice , pentru care leagea cere forma autentica ,
sunt urmatoarele11 :
- contractul de donatie art. 913 C. civ. Prevede ca “toate donatiile se fac prin
act autentic”;
- testamentul ; conform art. 858 C. civ. “un testament poate fi sau olograf , sau
facut prin act authentic , sau in forma mistica”;
- ipoteca conventionala ; art. 1772 C. civ. Dispune ca : “ipoteca conventionala
nu poate fi constituita decat prin act autentic”;
- actele juridice intre vii de instrainare a terenurilor;
- revocarea expresa a unui legat; art. 920 C civ.; etc.

3.5 Notiunea si justificarea formei “ad probationem”

Prin forma ceruta pentru aprobarea actului juridic civil sau forma “ad
probationem” se intelege acea cerinta impusa de lege care consta in intocmirea unui
inscris cu scopul de a dovedi existenta unui act juridic civil.
Forma “ad probationem” se justifica prin importanta pe care o acorda
legiuitorul anumitor acte , in afara de cele care imbraca forma “ad validitatem” si din
dorinta de a inlatura echivocul , impune cerinta intocmirii actului in forma scrisa. Aceasta
modalitate previne nasterea unor litigii avand ca obiect interpretarea distincta a vointei
partilor la incheierea actului. Un alt avantaj al formei “ad probationem” este acela ca , in
acest mod , legiuitorul obliga partile sa-si preconstituie mijloacele de proba , usurand
mult probatiunea in cazul ivirii unui litigiu pe rolul instantelor judecatoresti.

3.5.1 Caracteristicile formei “ad probationem” sunt urmatoarele:

- este obligatorie si nu facultativa si prin aceasta se aseamana cu forma
ceruta “ad validitatem” ;
- reprezinta o exceptie de la principiul consensualismuilui , la fel ca si forma
“ad validitatem” , deoarece actul juridic trebuie sa imbrace forma scrisa.
- nerespectarea ei atrage dupa sine inadmisibilitatea dovedirii actului , ca
negotium cu alte mijloace de proba.
11
V. Val Popa “Drept Civil. Partea genrala. Persoanele. Ed. 2” , Ed. C.H. Beck , B. 2006 , p. 147

8
 Este important de subliniat faptul ca sanctiunea nerespectarii formei “ad
probationem” nu afecteaza probabilitatea actului juridic civil asa cum se intampla in
cazul formei “ad validitatem”. Sanctiunea , in acest caz , este imposibilitatea dovedirii
actului juridic cu alte mijloace de proba , deci o decadere din dreptul de a proba12.
Exista o serie de dispozitii legale care constituie forma scrisa “ad probationem,”
deosebindu-se , in aceasta privinta doua procedee tehnico- juridice:
- instituirea formei “ad probationem” pentru o anume categorie de acte
juridice civile , anume cele care au un obiect de o valoare mai mare decat cea prevazuta
de lege (art . 1191 alin. 1 C civ. );
- instituirea formei “ad probationem” cu caracter particular , pentru anumite
acte juridice , precum : contractul de locatiune (articolul 1416 C. civ.); depozitul voluntar
(art. 1597 C. civ.); tranzactia (art. 1705 C. civ.); contractul de sponsorizare (art. 1 alin 2
din legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea cu modificari ulterioare); acordul petrolier
(art. 13 alin. 4 din legea nr. 134/1995); contractul de asigurare (art. 10 din legea
135/1995); contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor si contractul de
reprezentare teatrala sau de executie muzicala (art. 42 , art. 68 alin. 2 si art. 69 alin. 1 din
legae nr.8 / 1996); contractul de inchiriere a locuintelor (art. 21 alin. 1 din legea nr.
114/1996).

3.6 Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti

Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti se refera la acele formalitati

care sunt necesare , potrivit legii , pentru a face actul juridic opozabil si acelor persoane
care nu au participat la incheierea lui , in scopul ocrotirii drepturilor or intereselor lor.
Cerinta aceste forme se justifica prin ideea de a asigura protectie tertilor fata de
eventualele efecte prejudiciabile ale unor acte juridice civile , expres prevazute de lege.
Forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de terti este obligatorie si nu
facultative, iar sanctiunea pe care o atrage nerespectarea ei consta in inopozabilitatea
actului juridic civil. Inopozabilitatea actului juridic fata de terti se refera la faptul ca tertul
interesat are posibilitatea sa ignore actul juridic invocat de parti sau de una dintre parti
impotriva sa , astfel , desi actul juridic isi produce efectele sale intre parti , acestea nu au
posibilitatea de a se prevala de drepturile nascute din acest act fata de terti.13
Dintre principalele aplicatii ale formei cerute pentru opozabilitatea fata de
terti , mentionam urmatoarele:
- publicitatea imobiliara prin cartile funciare (art. 21 din legea nr. 7 / 1996);
- publicitatea constituirii gajului si a oricarei garantii reale , mobiliare prin
inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (titlul VI din legea nr. 99 /
1999 );
12
V. Val Popa “Drept Civil. Partea genrala. Persoanele. Ed. 2” , Ed. C.H. Beck , B. 2006 , p. 148-149
13
V. Val Popa “Drept Civil. Partea genrala. Persoanele. Ed. 2” , Ed. C.H. Beck , B. 2006 , p. 150

9
 - notificarea cesiunii de creanta , acceptarea de catre debitor prin inscris
autentic sau inscrierea ei in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (art. 1393 C.
civ. Si titlul VI al legii 99 / 1999)
- inregistrarea contractelor de arendare in conditiile prevazute de art. 6
din legea nr. 16 / 1994.

10