Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la �ncheierea unui act juridic civil.

- Clasificare
I. �n functie de consecintele pe care le produce eroarea poate fi: eroare esentiala
si eroare neesentiala.
1. Eroarea este esentiala:
a) C�nd poarta asupra naturii sau obiectului actului juridic ce se �ncheie (error
in negotium).
b) C�nd poarta asupra identitatii fizice a obiectului prestatiei (error in
corpore).
c) C�nd poarta asupra calitatilor substantiale ale obiectului prestatiei ori alte
�mprejurari considerate esentiale de catre parti �n absenta careia contractul nu s-
ar fi �ncheiat (error in substantiam).
d) C�nd poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia �n
absenta careia contractul nu s-ar fi �ncheiat (error in personam).
2. Eroarea neesentiala este falsa reprezentare a unor �mprejurari mai putin
importante la �ncheierea actului juridic civil si care nu afecteaza valabilitatea
actului juridic civil.
II. �n functie de natura realitatii fals reprezentate distingem �ntre eroarea de
fapt, eroarea de drept, eroarea de calcul, eroarea de comunicare si eroarea de
transmitere.
1. Eroarea de fapt (error facti) consta �n falsa reprezentare a unei situatii
(stari sau �mprejurari) faptice, la �ncheierea actului juridic civil.
2. Eroarea de drept (error iuris) consta �n falsa reprezentare la �ncheierea
actului juridic civil a existentei sau a continutului unui act normativ.
3. Eroarea de calcul care poate fi o simpla eroare materiala cu exceptia cazului
c�nd poarta asupra cantitatii obiectului si este esentiala pentru �ncheierea
contractului.
4. Eroarea de comunicare care poate fi invocata �n privinta declaratiei de vointa.
5. Eroarea de transmitere care poate fi invocata atunci c�nd declaratia de vointa a
fost transmisa inexact prin intermediul altei persoane sau prin mijloace de
comunicare la distan?a.

III. �n functie de culpa subiectului de drept aflat �n eroare, deosebim �ntre

eroarea scuzabila si eroarea nescuzabila.
1.Eroarea scuzabila exclude culpa subiectului de drept si nu poate fi invocata
atunci c�nd realitatea ar fi putut fi cunoscuta de acesta cu diligente rezonabile.
Fiind un element subiectiv, diligenta rezonabila se va aprecia de la caz la caz;
2. Eroarea nescuzabila implica o culpa din partea autorului declaratiei de vointa
si nu poate fi invocata ca viciu de consimtam�nt .
IV. �n functie de asumarea riscului erorii distingem �ntre eroarea asumata si
eroarea neasumata.
1. Eroarea asumata consta �n aceea ca potrivit principiului libertatii actelor
juridice civile, partile pot conveni o clauza prin care riscul de eroare sa fie
asumat de cel care ar putea-o invoca sau de cel care ar fi trebuit sa �si asume
acest risc.
2. Eroarea neasumata se caracterizeaza prin aceea ca autorul declaratiei de vointa
nu-si asuma riscul la o eventuala eroare esentiala �n care s-ar afla.
Structura erorii � viciu de consimtam�nt
Eroarea are un singur element, de natura psihologica � falsa reprezentare a
realitatii �, de unde rezulta dificultatea probarii ei. Fiind un fapt juridic
stricto sensu, acest viciu de consim?am�nt poate fi probat prin orice mijloc de
proba.