VICIILE DE CONSIMTAMANT

Prin consimtamant se intelege exteriorizarea hotararii de a incheia un act juridic

civil.
Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
-sa fie exprimat in cunostiinta de cauza, adica sa provina de la o presoana cu
discernamant
-sa fie serios sau, mai larg, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
-sa fie liber, adica sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamnt
Potrivit Noului Cod Civil, consimtamntul este viciat atunci cand: este dat din eroare, este
surprins prin dol, este smuls prin violenta sau obtinut prin leziune deci
sunt considerate vicii de consimtamant:eroarea,dolul
(viclenia), violenta si leziunea.
1.EROAREA
Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea
unui act juridic civil.
Ea este alcatuita dintr-un singur element: falsa reprezentare a realitatii in mintea
persoanei. Fiind de natura psihologica, eroarea a fost intotdeauna destul de greu de
probat.
Pentru a fi viciu de consimtamant, eroarea trebuie sa indeplineasca, cumulativ,
urmatoarele conditii:
a)
elementul asupra caruia exista reprezentarea falsa a realitatii sa fi fost hotarator in
incheierea actului, adica daca realitatea ar fi fost cunoscuta actul nu s-ar fi incheiat;
b)
in situatia actelor bilaterale, partea care nu este in eroare trebuie sa fi stiut ca
elementul asupra caruia cade falsa reprezentare a realitatii a fost un element hotarator
pentru incheierea actului
Asa cum se poate observa din continutul art. 1207-1211 Cod civil,Eroarea poate fi de
mai multe feluri:
In functie de natura realitatii in care a intervenit eroarea, se disting:
Eroare de fapt care este falsa reprezentare a unei
situatii faptice la incheierea actului juridic (care priveste
obiectul actului, valoarea, cocontractantul);
Eroare de drept care este falsa reprezentare a
existentei ori continutului unei norme de drept civil.
In functie de consecintele pe care le produce, eroarea poate fi de trei feluri:
Eroarea obstacol este forma cea mai grava a erorii care impiedica formarea actului;
in acest caz falsa reprezentare a realitatii poate sa fie asupra naturii actului care se

- 2-

incheie (de exemplu: o parte crede ca incheie un contract de renta viagera iar cealalta
parte considera ca este vorba despre un contract de inchiriere), fie asupra identitatii
obiectului din cauza (de exemplu: una dintre parti crede ca inchiriaza un spatiu comercial
iar cealalta parte are in vedere un teren viran-)
Eroarea viciu de consimtamant este falsa reprezentare ce cade fie asupra
calitatilor substantiale ale obiectului actului juridic error in substantiam, fie asupra
persoanei cocontractante error in personam;
Eroarea-indiferenta este falsa reprezentare a unor
imprejurari mai putin importante la incheierea actului juridic
civil si care nu afecteaza insasi valabilitatea actului.
2.DOLUL SAU VICLENIA
Dolul, numit si viclenie, este acel viciu de consimtamant
care consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin
mijloace viclene sau dolosive, pentru a determina sa incheie
un act juridic. In esenta, deci, dolul este o eroare provocata
(nu spontana, ca eroarea propriu-zisa).
Dupa consecintele pe care le are, ori nu, asupra
valabilitatii actului juridic, se distinge :
Dolul principal (dolus dans causam contractui), care
este dolul ce cade asupra unor elemente importante,
determinate la incheierea actului juridic si care atrage
anularea actului.
Dolul incident (dolus incidens), numit si incidental ori
secundar, care este dolul ce cade asupra unor imprejurari
nedeterminate pentru incheierea actului juridic, neatragand
nevalabilitatea actului (se poate cere, insa, o reducere a
prestatiei, daca e cazul).
Dolul, ca viciu de consimtamant, este alcatuit din doua
elemente :
-un element obiectiv, material, constand in utilizarea de
mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere dolosive)
pentru a induce in eroare.
-un element subiectiv, intentional, constand in intentia
de a induce in eroare o persoana, pentru a o determina sa
incheie un act juridic civil.
Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa
indeplineasca, cumulativ, conditiile :
-sa fie determinat pentru incheierea actului juridic
-sa provina de la cealalta parte.

- 3-

Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc

de proba, inclusiv martori sau prezumtii simple.
3.VIOLENTA
Violenta este acel viciu de consimtamant care consta in
amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o
temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care
altfel nu l-ar fi incheiat.
Dupa natura raului cu care se ameninta, se distinge:
Violenta fizica vis existenta atunci cand
amenintarea cu raul priveste integritatea fizica ori bunurile
persoanei
Violenta morala metus existenta atunci cand
amenintarea cu raul se refera la onoarea, cinstea ori
sentimentele persoanei.
Dupa caracterul amenintarii, se deosebeste intre :
Amenintarea legitima (justa) cu un rau, care nu este
viciu de consimtamant (spre exemplu, creditorul il ameninta
pe debitor cu darea sa in judecata in cazul in care nu-si
indeplineste indatorirea pe care o are)
Amenintarea nelegitima(injusta) cu un rau; numai
aceasta are semnificatia juridica a viciului de consimtamant,
atragand anulabilitatea actului incheiat sub imperiul unei
temeri insuflata de o asemenea amenintare.
Ca si dolul, violenta viciu de consimtamant este alcatuita
din doua elemente :
-un element obiectiv, exterior, care consta in
amenintarea cu un rau;
un element subiectiv, constand in insuflarea unei
temeri persoanei amenintata; ceea ce altereaza
consimtamantul, in cazul violentei, este tocmai aceasta
temere insuflata victimei violentei.
Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa
intruneasca, cumulativ, urmatoarele doua conditii :
- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic
civil
-sa fie injusta (nelegitima, ilicita).

- 4-

4.LEZIUNEA
Conform art. 1221 din Noul Cod Civil, exista leziune atunci cand una dintre parti,
profitand fie de (a) starea de nevoie, (b) lipsa de cunostinte sau (c) lipsa de experienta a
celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la
data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii.
Leziunea poate fi i o pagub material pe care o sufer o parte contractant. Partea
prejudiciat poate cere, n condiiile legii, anularea actului pentru leziune .
Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului.
Victima leziunii are doua posibilitati. Aceasta poate cere, in primul rand, anularea
contractului, daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la momentul
incheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata si daca
disproportia persista pana la data cererii de anulare.
In al doilea rand, aceasta poate cere reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor la
care ar fi indreptatita.
Structura leziunii difera in functie de conceptia care sta la
baza reglementarii ei.
In conceptia subiectiva leziunea presupune doua
elemente : unul obiectiv, constand in disproportia de valoare
intre contraprestatii si
unul subiectiv, constand in profitarea de stare de
nevoie in care se gaseste cealalta parte.
In conceptia obiectiva, leziunea are un singur element :
paguba egala cu disproportia de valoare intre
contraprestatii.
Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune este
necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii :
-leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv;
-leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii
actului juridic;
-disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa
fie vadita.

BIBLIOGRAFIE :

- 5-