Mijloacele juridice de transformare a obligatiilor

1. Prolegomene la mijloacele de transformare a obligatiilor

Novatia este reglem in Cap IV intitulat ”Novatia”, ea reprez cel mai evident mijloc de
transformare a obligatiilor.
Legat de transformarea laturii pasive a rap obligat, texte care privesc o transformare a
obligatiilor se regasesc si in cazul operatiunilor preluarii de datorie.
Pe de alta parte, daca avem in vedere ca orice modificare a raportului obligational initial, sub
rap subiectilor, obiectului sau cauzei, poate fi privita ca o transformare, at, retinem alaturi de
novatie si textele legale aferente cesiunii de creanta, subrogatiei si chiar pe cele aferente
cesiunii de contract.

Probabil ca, tocmai de aceea, legiuitorul a optat pt o prezentare comuna a mijl de transmisiune
si transformare a obligatiilor intr-un titlu comun, fara a distinge (oricum, o asem distinctie
poate sa aiba la baza numai ratiuni didactice si nimic mai mult) intre mijloacele de
transmisiune a obligatiilor si cele de transformare a acestora.
Exceptie face operatiunea cesiunii de contract care este reglem diferit - in cadrul capitolului
dedicat contractului.

In concluzie, si totodata ca preambul al novatiei, trb sa subliniem ca transformarea rap obligat,

in conceptia legiuitorului trb sa se poata realiza prin toate mijloacele de transmisiune a
obligatiilor ,precum si ca, pe de alta parte, orice transmisiune a obligatiilor reprez in acelasi
timp si o tranformare a acestui rap obligational.

Bunaoara, inlocuirea creditorului cedent prin creditorul cesionar ca urmare a cesiunii de

creanta, are ca efect o transformare a rap obligational, din mom ce atrage o schimbare a
subiectului sau activ, componenta structurala a acestui raport.
Acelasi lucru se poate spune si despre subrogatia personala, cat si despre preluarea de datorie,
in oricare din formele acesteia.

Novatia
1. Importanta actuala. Notiune

Ideea de novatie presupune transformarea rap obligat prin stingerea unei obligatii vechi si
aparitia unei obligatii noi.*

*importanta mecanismului novatiei in dr roman era indiscutabila in cond in care in acest

sistem de drept nu erau admise multe din fig jur prin care astazi se ajunge la acelasi efect in
cond mai avantajoase pt creditor (de ex, cesiunea de creanta, subrogatia personala etc.)

Ultimele decenii au repus server in discutie necesitatea existentei acestei fig jur.
In contextul disparitiei complete a mecanismului in dr german, unii autori au invocat
inutilitatea novatiei, aratand ca, transformarea propriu-zisa a rap obligational se poate realiza
prin intermediul altor operatiuni jur, subliniind totodata dezavantajul utilizarii acestei figuri
jur care duce la pierderea garantiilor obligatiei initiale.
Alti autori subliniaza necesitatea retinerii unei fig jur colaterale novatiei obligatiei si anume
novatia contractului care ar beneficia de un real interes practic spre deosebire de novatia
obligatiei care si-a pierdut importanta. In contextul legislatiei romane actuale, fig jur a
novatiei este si mai curioasa.
Am retinut din prezentarile facute in sectiunile anterioare ca, legiuitorul roman a reglem, pe
langa cesiunea de creanta, subrogatia personala si rpeluarea de datorie (inclunzand in sfeera sa
ceea ce anterior era cunoscut ca cesiune de datorie), precum si cesiunea de contract.
Utilizarea institutiilor de mai sus face posibila transmisiunea (si totodata transformarea rap
obligational) prin schimbarea subiectului activ sau subiectului pasiv al acestuia.

La nivelul subiectiv al acestor transmisiuni, mecanismele de mai sus revendica o mare parte
din domeniul rezervat anterior novatiei.
Mai precis, daca vorbim de novatia prin schimbare de debitor sau prin schimbare de creditor,
aceste 2 versiuni de novatie sunt acoperite de preluarea de datorie.
De asem, domeniul subiectiv poate fi acoperit si prin substituirea unui tert in executarea
contractului sau prin transmisiunea pozitiei contractuale - cesiunea de contract.

Pe de alta parte, vechea delegatie nu isi mai gaseste in niciun fel locul in noua reglem, pt ca
domeniul ei este acoperit integral de preluarea de datorie (delegatia perfecta este cea in care
vechiul debitor este liberat ca urmare a acordului creditorului si delegatia imperfecta este cea
in cadrul careia debitorul initial ramane obligat alaturi de noul debitor ca urmare a lipsei
acordului creditorului initial la liberarea debitorului initial - art 1599 si art 1605).

Interesul acestei reglementari reapare daca avem in vedere novatia obiectiva, pt care, din pct
de vedere tehnic nu avem reglementari care sa o acopere prin alte mecanisme jur .
In rest, insa, ni se pare ca avem de a face cu o suprapunere normativa de natura sa creeze
confuzii cu privire la identitatea si efectele unor institutii.
Vom prezenta insa novatia sub toate expresiile pe care astazi i le confera legiuitorul roman si
vom observa pe parcursul acestei prezentari, daca exista vreun interes practic in utilizarea sa.
Din mom ce este reglem, nu se poate face abstractie de existenta sa chiar daca nu se poate
contesta caracterul sau desuet.

Novatia este o operatiune jur de natura contractuala prin care partile sting o obligatie veche si
o inlocuiesc cu o obligatie noua.

Stingerea obligatiei vechi si nasterea noii obligati au loc concomitent.

Cu alte cuv, obligatia existenta se transforma intr-o obligatie noua.
Elementele def rezulta din prevederile art 1609.
Avand in vedere efectul sau extinctiv cu privire la obligatia veche, sunt unii autori care
analizeaza novatia in contextul mijl jur de stingere a obligatiilor;
astazi, este de regula analizata in cadrul mijl de transmisiune si stingere a obligatiilor.

Noţiune şi feluri
Art. 1.609. – (1) Novaţia are loc atunci când debitorul contractează faţă de creditor o obligaţie
nouă, care înlocuieşte şi stinge obligaţia iniţială.

(2) De asemenea, novaţia se produce atunci când un debitor nou îl înlocuieşte pe cel iniţial,
care este liberat de creditor, stingându-se astfel obligaţia iniţială. În acest caz, novaţia poate
opera fără consimţământul debitorului iniţial.

(3) Novaţia are loc şi atunci când, ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit
celui iniţial, faţă de care debitorul este liberat, stingându-se astfel obligaţia veche.
2. Distinctii

Novatia (mai ales daca ea opereaza prin schimbarea creditorului sau debitorului - novatia
subiectiva) nu se confunda cu cesiunea de creanta si nici cu subrogatia in dr creditorului prin
plata creantei.

In cazul novatiei, obligatia veche se transforma intr-o alta obligatie noua, cea veche fiind
stinsa , in timp ce, in cazul cesiunii de creanta si al subrogatiei personale, obligatia existenta
ramane aceeasi si se transmite cu toate garantiile si accesoriile sale la creditorul subsecvent.

Pe de alta parte, in cazul preluarii de datorie, in ambele sale forme (preluare propriu-zisa de
datorie sau cesiune de datorie), distinctia nu mai este atat de leste de facut, adesea, astfel cum
am observat cu ocazia studiului preluarii de datorie, aceasta operat jur suprapunandu-se pana
la identificare cu novatia.

Totusi deosebirea dintre cele 2 operat jur este aceea ca, prin preluarea de datorie, opereaza o
mai larga transmisiune a pasivului obligational (intrucat ea se refera si la sit in care vechiul
debitor ramane obligat fata de creditor alaturi de noul creditor - este vorba de vechea delegatie
imperfecta care in VCC era reglem in cadrul novatiei) si doar a pasivului (datoriei) in timp ce,
prin novatie, transformarea poate privi atat pasivul , cat si activul obligatiei sau chiar
continutul rap obligational.

S-ar mai putea considera si ca , in primul caz, cel al preluarii de datorie, vechea obligatie
subzista sub aspectul pasiv al acesteia, in timp ce , in cazul novatiei, veche obligatie se stinge.

O asem observatie nu este insa riguros exacta: si in cazul preluarii de datorie (exceptand sit in
care preluarea este imperfecta si nu duce la liberarea debitorului initial ) se poate sustine ca
veche obligatie s-a stins , intrucat , toate consecintele legate de stingerea obligatiei principale
sunt reglementate de cod.

In ce priveste cesiunea de contract, astfel cum am aratat mai sus, identitatea acesteia este
discutabila sub aspectul structurii acestei fig jur, insa o asem identitate este conferita de chiar
legiuitor care ii confera un regim jur distinct fata de fig jur care o compun.
Intrucat prin intermediul acestei operatiuni se realizeaza atat o transmisiune a activului, cat si
a pasivului, si intrucat, de regula, cesiunea activului contractual urmeaza regulile cesiunii de
creanta sau subrogatiei (in sensul ca toate accesoriile creantei initiale, inclusiv garantiile sunt
mentinute), cesiunea de contract se deosebeste de novatie care duce la stingerea obligatiei
vechi, cu consecinta stingerii garantiilor acesteia.

3. Tipuri de novatie

In lit jur anterioara intrarii in vig a NCC, se considera ca novatia era de 2 feluri: obiectiva si
subiectiva.
In esenta, noua reglem are in vedere aceleasi categorii primare ale novatiei, anumite schimbari
ale acestei fig jur sunt date de ansamblul intregii reglementari.
NCC reglem expres in art 1609, notiunea de novatie pe masura prezentarii tipurilor de
novatie.
Desi exista mai multe variante ale acestei fig jur, retinem in prealabil ca toate se
caracterizeaza prin existenta unor cond comune de validitate si sunt subordonate unui regim
jur unitar.
Astfel intalnim:
a) novatie obiectiva (art 1609 alin 1) care intervine at cand se realizeaza prin schimbarea
obiectului sau cauzei obligatiei vechi (asadar, at cand ”debitorul contracteaza fata de creditor
o obligatie noua, care inlocuieste si stinge obligatia initiala”).
Subiectele obligatiei raman aceleasi, dar obligatia initiala se stinge facand loc uneia noi;

b) novatia subiectiva (art 1609 alin 2 si 3) este cea care se realizeaza prin schimbarea
creditorului sau debitorului obligatiei initiale.
Schimbarea debitorului are loc at cand o terta pers se obliga fata de creditor sa plateasca
datoria si poate opera fara consimtamantul debitorului initial, care este liberat (art 1609 alin 2)
Schimbarea creditorului intervine prin substituirea creditorului initial cu un nou creditor,
operatiune in urma careia debitorul va fi liberat fata de creditorul din veche obligatie, fiind
obligat ca efect al novatiei, fata de noul creditor (art 1609 alin 2)

Noţiune şi feluri
Art. 1.609. – (1) Novaţia are loc atunci când debitorul contractează faţă de creditor o obligaţie
nouă, care înlocuieşte şi stinge obligaţia iniţială.
(2) De asemenea, novaţia se produce atunci când un debitor nou îl înlocuieşte pe cel iniţial,
care este liberat de creditor, stingându-se astfel obligaţia iniţială. În acest caz, novaţia poate
opera fără consimţământul debitorului iniţial.
(3) Novaţia are loc şi atunci când, ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit
celui iniţial, faţă de care debitorul este liberat, stingându-se astfel obligaţia veche.

4. Conditiile novatiei

Prin def, novatia este un contract.

Asadar, pt a fi valabila, trb sa fie indeplinite toate cond generale de validitate a oricarui
contract - este vorba de cerintele prev de art 1179 (capac, consimt, obiectul determinat si licit,
cauza licita si morala, precum si forma, daca este cazul.

In ce priveste forma novatiei, trb sa subliniem ca ea trb sa respecte toate cond de forma cerute
de lge, pt modificarea contractului, adica toate cond de forma care au fost impuse pt
incheierea valabila a contractului initial.
De ex, daca obligatia supusa novatiei s-a nascut dintr-un contract pt care era necesara forma
autentica, si novatia subsecventa trb sa imbrace tot forma autentica.

Pe langa cond generale de validitate insa, novatia presupune si respectarea unor cond speciale
care, desi nu sunt prev expres de textele legale, se pot deduce din def oferite de legiuitor
fiecarui timp de novatie.
Retinem in acest sens, urmatoarele conditii:

a) sa existe o obligatie veche valabila care urmeaza sa se stinga prin vointa partilor (
”obligatia initiala” prev de art 1609)
Obligatia lovita de nulitatea absoluta nu putea fi novata.*

*intrucat contractul lovit de nulitate absoluta nu este, in principiu, susceptibil de confirmare,

cu atat mai putin ar putea fi supus novatiei. Eventuala refacere a contractului nul nu poate fi
considerata o novatie, din mom ce nici nu se poate vorbi de o obligatie care sa faca obiectul
novatiei (pt ca aceasta nu s-a nascut valabil, intrucat contractul lovit de nulitate se considera
ca nu a fost niciodata incheiat- aer 1254 alin1)
Refacerea reprez o operat jur distincta. Nulitatea abs a obligatiei initiale atrage dupa sine
nulitatea absoluta a novatiei, deoarece prima este cauza celei de a doua, ceea ce atesta o leg
importanta intre rap obligational initial si cel nou.

Prin exceptie se admitea ca oblig lovita de nulitate relativa poate fi novata , pt motivul ca
obligatiile anulabile pot fi confirmate; or novatia constituie un mijloc de confirmare si de
transformare a ei intr-o obligatie noua valabila.
Conditia esentiala este ca nulitatea relativa sa nu se fi pronuntat in justitie deja.

Mai putea face obiectul novatiei o obligatie initiala care este sub conditie si care este
transformata in obligatie pura si simpla sau invers.
De asem, poate fi novata si o obligatie naturala, neinzestrata cu act in justitie, transformandu-
se astfel intr-o oblig civila sau perfecta.

Textele care prevad ca plata voluntara facuta cu privire la o obligatie naturala nu dau dreptul
la repetititune ( art 1471 in materie de plata a oblig naturale, art 2506 privind executarea
voluntara a oblig prescrise)

In primul caz, cel al oblig prescrise, este in afara de orice discutie ca avem de-a face cu o
novatie implicita realizata prin plata si prin acceptarea acesteia, mecanism care atrage dupa
sine ideea unei renuntari implicite la efectele prescriptiei.
Dimpotriva, se considera mai recent , in contradictie cu doctrina romana si franceza
traditionala, ca in cazul oblig imperfecte executate voluntar nu mai este vorba de o novatie
deoarece novatia implica stingerea obligatiei initiale, ceea ce nu se petrece in cazul obligatiei
naturale executate.
De asem, se mai subliniaza si ca ”fortificarea” obligatiei imperfecte prin executare are loc in
virtutea unui act adesea unilateral.

Credem ca, niciuna din ratiunile de mai sus nu indreptatesc in maniera stricta eliminarea
obligatiilor imperfecte din sfera novatiei, cat timp se admite ca poate fi novata, de ex o
obligatie sub conditie intr-o obligatie fara conditie sau ca obligatia a carei act s-a prescris
poate fi novata intr-o obligatie valabila prin executare.

Impedimentul aparent al caracterului unilateral nu este nici el insurmontabil, daca avem in

vedere ca plata poate fi privita si ca un mecanism bilateral care presupune agrearea din partea
lui accipiens in vederea producerii efectului extinctiv de obligatii al platii.
In sfarsit, poate ca distinctiile nu sunt atat de importante cat timp exista texte legale
care lamuresc oricum probl independent de calificarea pe care o da doctrina situatiei puse in
discutie.

b) sa se nasca, prin acordul partilor, ”o obligatie noua valabila” care o inlocuieste pe cea
veche (art 1609 vorbeste de ”o oblig noua care inlocuieste si stinge oblig initiala”).

Daca oblig noua nu este valabila, oblig veche ramane in fiinta si se considera ca oblig noua nu
a existat niciodata, precum si ca cea veche nu s-a stins niciodata.
Stingerea oblig vechi este conditionata de nasterea, in locul ei, a unei alte oblig valabile.
At cand oblig noua este lovita de nulitate relativa, novatia se va consolida, daca nulitatea a
fost acoperita prin confirmare expresa sau tacita - este vorba insa de un nou act, subsecvent
novatiei si care respecta cond impuse de art 1263*
* confirmarea va acoperi nulitatea relativa si oblig va fi validata retroactiv din mom nasterii
sale. Daca insa oblig noua a fost desfiintata ca urmare a pronuntarii nulitatii relative a actului
din care aceasta rezulta, oblig veche se mentine ca si cand nu ar fi avut loc nicio novatie,
impreuna cu toate garantiile sale intiale.

In sfarsit, in ipoteza in care oblig noua este desfiintata ca urmare a rezolutiunii sau ca urmare
a revocarii de comun acord (mutuus dissensus), a obligatiei noi, novatia isi pierde efectele si
persista vechea obligatie ca si cand nu s-ar fi stins niciodata.

c) oblig noua care se naste prin novatie trb sa aiba un element nou fata de vechea obligatie.
Elementul nou poate consta in :
-schimbarea uneia dintre parti, a credit sau a debit
-schimbarea obiectului, a cauzei sau in adaugarea ori inlaturarea unei conditii care afecteaza
obligatia existenta.

Schimbarea creditorului (art 1609 alin 3) intervine, de ex, cand cumparatorul unui bun se
obliga, la cererea vanzatorului, sa efectueze plata pretului catre o alta pers si aceasta
presupune stingerea definitiva a vechii obligatii.
O astfel de novatie se aseamana cu cesiunea de creanta, dar se deosebeste prin faptul ca se
face cu acordul debitorului si are ca efect stingerea obligatiei debitorului fata de creditorul
initial si nasterea unei alte obligatii fata de noul creditor.

Schimbarea debitorului se poate face cu sau fara constimtamantul debitorului din oblig veche
(art 1609 alin 2).
Novatia prin schimbarea debitorului este in acelasi timp un mijloc indirect de transmitere a
datoriei, cu particularitatea ca, in realitate, novatia nu transmite datoria, ci da nastere unei noi
datorii in locul celei care se stinge - diferenta conta in aceea ca noua obligatie (din cadul
novatiei subiective) nu beneficiaza de garantiile vechii obligatii si nici de o parte din celelalte
accesorii ale sale.

Elementul nou poate consta in schimbarea obiectului (art 1609 alin 1) , cand partile se inteleg
ca debitorul sa execute o alta prestatie decat cea stabilita in obligatia care se stinge.
De ex, debitorul dintr-un contract de intretinere se obliga, cu acordul credit sa presteze, in
locul intretinerii, o renta viagera lunara. De aceasta data, novatia poate fi confundata cu darea
in plata.
Darea in plata,insa, se deosebeste de novatie, la darea in plata acordul partilor de a schimba
obiectul obligatiei este concomitent cu plata.
Dimpotriva, in cazul novatiei prin schimbarea obiectului obligatiei, intelegerea partilor in
acest sens intervine obligatoriu inainte de momentul in care urmeaza sa se faca plata.

Elementul nou poate sa constea in schimbarea cauzei are loc in sit in care partile se inteleg ca
prestatia datorata de debitor sa aiba o alta cauza decat aceea a oblig initiale, de ex: partile unui
contract de v-c se inteleg ca suma datorata de cumparator, cu titlu de pret, sa ramana la acesta,
inauntrul unui termen, pt a fi platita la o alta scadenta creditorului cu titlu de imprumut.

In fine, elem nou poate sa constea in tranformarea unei oblig pure si simple intr-o oblig sub
conditie si invers. Mentionam ca modificarea termenului de executare a oblig nu constituie o
novatie, neavand ca efect stingerea obligatiei vechi si nasterea concomitenta a unei obligatii
noi - ea este doar o modificare a contractului initial si este important sa se distinga intre
simpla modificare a contractului si novarea obligatiilor rezultate din acesta.
d) sa existe intentia expresa a partilor de a nova.
In acest sens art 1610 prevede: Novaţia nu se prezumă. Intenţia de a nova trebuie să fie
neîndoielnică. De aceea, vointa de a transforma rap oblig initial trb sa rezulte evident si clar
din conventia partilor (din contractul de novatie).

In acest context se pune probl interpretarii operatiunii in cazul in care un tert se obliga - daca
va avea calitatea de coobligat sau va avea loc o novatie propriu-zisa.
De asem, mutuus dissensus urmat de incheierea unui nou contract care sa dea nastere unor
oblig noi nu poate fi calificat drept novatie - este vorba de o suita de contracte distincte.
Tot vointa de a nova si interpretarea acesteia sunt cela care ofera criteriul de determinare a
granitei dintre novatie si simpla modificare a contractului.

Proba novaţiei Art. 1.610. – Novaţia nu se prezumă. Intenţia de a nova trebuie să fie
neîndoielnică

5. Efectele novatiei

Garanţiile creanţei novate

Art. 1.611. – (1) Ipotecile care garantează creanţa iniţială nu vor însoţi noua creanţă decât
dacă aceasta s-a prevăzut în mod expres.

(2) În cazul novaţiei prin schimbarea debitorului, ipotecile legate de creanţa iniţială nu se
strămută asupra bunurilor noului debitor şi nici nu subzistă asupra bunurilor debitorului iniţial
fără consimţământul acestuia din urmă. Ele se pot strămuta asupra bunurilor pe care noul
debitor le dobândeşte de la debitorul iniţial, dacă noul debitor consimte la aceasta.

(3) Atunci când novaţia operează între creditor şi unul dintre debitorii solidari, ipotecile legate
de vechea creanţă nu pot fi transferate decât asupra bunurilor codebitorului care contractează
noua datorie.

Efectele novaţiei asupra debitorilor solidari şi fideiusorilor

Art. 1.613. – (1) Novaţia care operează între creditor şi unul dintre debitorii solidari îi
liberează pe ceilalţi codebitori cu privire la creditor. Novaţia care operează cu privire la
debitorul principal îi liberează pe fideiusori.

(2) Cu toate acestea, atunci când creditorul a cerut acordul codebitorilor sau, după caz, al
fideiusorilor ca aceştia să fie ţinuţi de noua obligaţie, creanţa iniţială subzistă în cazul în care
debitorii sau fideiusorii nu-şi exprimă acordul.

Efectele novaţiei asupra creditorilor solidari

Art. 1.614. – Novaţia consimţită de un creditor solidar nu este opozabilă celorlalţi creditori
decât pentru partea din creanţă ce revine acelui creditor.

In principal, novatia atrage dupa sine stingerea obligatiei initiale (efectul extinctiv) si nasterea
unei noi obligatii (efectul creator)
Aceasta transformare atrage dupa sine importante consecinte jur:
a) situatia garantiilor creantei initiale.
Prin novatie se stinge oblig veche impreuna cu toate garantiile sale care, fiind accesorii
ale creantei initiale , inceteaza concomitent cu aceasta.
In ce priveste situatia garantiilor si a celorlalte accesorii ale creantei initiale, trb sa
operam mai multe disctinctii care se dovedesc a fi extrem de delicate:

1. ipotecile constituite de debitor * pt executarea oblig initiale se sting in ipoteza in

care are loc o novatie prin schimbarea debitorului.
Per a contrario **, celelalte garantii se mentin in cazul tuturor tipurilor de novatie si toate
garantiile asupra bunurilor debitorului (asadar si ipotecile asupra bunurilor sale) se mentin in
cazul celorlalte tipuri de novatie, cu exceptia celei prin schimbare de debitor.

* garantiile care poarta asupra propriilor bunuri

**s-ar deduce din textul legal, pe calea interpretarii a contrario, ca, in cazul celorlalte tipuri de
novatie, ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului se mentin si pt garantarea noii
obligatii, ceea ce este plauzibil, in cond in care debitorul participa direct la modificarea rap
obligat. De asem, in virtutea aceluiasi argument interpretativ, se deduce din textul legal ca si
toate celelalte garantii, altele decat ipotecile (fideiusiunea, gajul, privilegiile si ipotecile
legale, dr de retentie etc) se mentin in toate cazurile de novatie.

Prin exceptie, in toate cazurile, ipotecile se pot mentine daca debitorul consimte expres la
aceasta (art 1611 alin 2)

2. ipotecile constituite de terti in vederea garantarii obligatiei originare se sting odata

cu incheierea contractului de novatie.
Exprimarea legiuitorului, desi discutabila sub aspectul conciziunii, ne dupa la aceeasi
concluzie.
Conform art 1611 (1) : ipotecile care garanteaza creanta initiala nu vor insoti noua creanta
decat daca aceasta s-a prev expres.
Este neclar ce presupune ”prevederea expresa”*, dar este de neconceput ca o garantie
constituita de un tert care a avut in vedere la data consimtirii acestei garantii(ipoteca, gaj
fideiusiune etc) o anumita obligatie si abilitatea unui anumit debitor de a executa aceasta
obligatie sa se mentina (cu exceptia novatiei prin schimbarea credit) si cu privire la o oblig
complet noua, care poate sa aiba alt subiect pasiv sau ca obiect o prestatie mult mai oneroasa.

* care, in mod logic, ar trb sa fie legata de continutul contractului de novatie si nu de consimt
tertilor care nu au constituit garantii pt garantarea datoriilor debitorului.
In principiu, tertul garant nu participa la incheirea acestui contract, astfel incat prevederea
expresa nu se poate sustine ca se refera la el, dupa cum este inadmisibil sa fie lasata optiunea
mentinerii garantiilor pt o noua obligatie, la discretia partilor novatiei.

Protectia tertilor garanti este elementar sa fie realizata prin stingerea garantiilor constituite
de acesteia pt garantarea oblig originare.
O asemenea urmare a incheierii novatiei trb retinuta in contectul in care legiuitorul prevede
expres ca ipotecile constituite asupra bunurilor debitorului se sting, in cazul novatiei, prin
schimbare de debitor, fara sa se stinga, insa, in cazul celorlalte tipuri de novatie, in ce priveste
fideiusiunea si solidaritatea, art 1613(1) prevede: Novaţia care operează între creditor şi unul
dintre debitorii solidari îi liberează pe ceilalţi codebitori cu privire la creditor. Novaţia care
operează cu privire la debitorul principal îi liberează pe fideiusori.*
*asadar, singurele ipoteze de garantii a caror sit ramane nereglem expres sunt cele de ale
gajului, dr de retentie si privilegiilor, restul fiind acoperite ,direct sau indirect, de reglem
existente.

3. novatia intre un creditor si unul dintre debitorii solidari are ca si consecinta faptul
ca:
”ipotecile legate de vechea creanta nu pot fi transferate decat asupra bunurilor
codebitorului care contracteaza noua datorie” (art 1611 alin 3)*

*redactarea art 1611(3) nu ne permite sa intelegem daca efectul transferului ipotecilor asupra
bunurilor codebitorului solidar care a contractat noua datorie pe calea novatiei se produce
automat sau el poate fi consecinta unui acord expres intre credit si acest fost codebitor solidar.
Mai departe, din textul legal rezulta ca ipotecile nu pot fi transferate decat asupra bunurilor
debitorului care a contractat noua datorie, ceea ce pare a reprezenta o interdictie de constituire
a ipotecilor asupra bunurilor celorlalti fosti codebitori solidari, ceea ce ni se pare inadmisibil.
de aceea, credem ca textul legal se refera la sit in care nu exista un consimtamant expres din
partea acestor fosti codebitori solidari.
In cond existentei unei asemenea consimtamant, nu vedem de ce nu s-ar putea transfera
ipotecile legate de vechea creanta si asupra bunurilor altor codebitori decat cel care a
contractat noua datorie.

4. in sfarsit, in leg cu toate garantiile creantei initiale, trb mentionat ca, din
interpretarea de ansamblu a textelor se deduce suficient de clar ca aceste gatantii se pastreaza
in toate cazurile in care cei care le-au constituit sunt de acord, la cererea creditorului, sa
supravietuiasca pt a garanta noua obligatie;

b) raporturile dintre partile novatiei

Nasterea unei noi obligatii concomitent si conditionat de stingerea obligatiei initiale.

Noua obligatie are intotdeauna caracter contractual, deoarece rezulta din acordul de vointa al
partilor, indiferent care a fost izvorul obligatiei vechi ce s-a stins.*
In rap rezultate din novatia prin schimbare de debitor noul debitor nu poate opune creditorului
mijloacele de apărare pe care le avea împotriva debitorului iniţial** şi nici cele pe care acesta
din urmă le avea împotriva creditorului***, cu excepţia situaţiei în care, în acest ultim caz,
debitorul poate invoca nulitatea actului din care s-a născut obligaţia iniţială. (art 1612)

*chiar daca veche oblig poate sa aoba orice izvor contractual sau extracontractual
** pt ca privesc aparari rezultate dintr-un rap jur neopozabil creditorului.Este vorba de o
consecinta fireasca a relativitatii ef rap obligat, daca ne referim la un rap rezultat dintr-un
contract intre debitorul initial si noul debitor.

***asadar, noul debitor nu va putea invoca, de ex, nulitatea relativa pt vicii de consimt cu
privire la oblig initiala.

Mijloacele de apărare
Art. 1.612. – Atunci când novaţia are loc prin schimbarea debitorului, noul debitor nu poate
opune creditorului mijloacele de apărare pe care le avea împotriva debitorului iniţial şi nici
cele pe care acesta din urmă le avea împotriva creditorului, cu excepţia situaţiei în care, în
acest ultim caz, debitorul poate invoca nulitatea actului din care s-a născut obligaţia iniţială.