1353/202102-11-2021

Obligatia de a faceCurtea de Apel PLOIESTI

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _____________
ECLI:RO:CAPLO:2021:006.______
DECIZIA NR. 1353
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021
Președinte - M____ C______ C_________
Judecător - S________ M____
Judecător - G______ M_____
Grefier - E__ G________
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta B_______ B______, domiciliată în
B____, ____________________, _____________________________ împotriva sentinței nr.
500 din data de 2.06.2021 pronunțată de Tribunalul B____, în contradictoriu cu pârâtul
A____________ A_ A______ A_______ A____, cu sediul în B____,
______________________-10, județul B____.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta – reclamantă B_______
B______, personal și intimatul – pârât A____________ A_ A______ A_______ A____,
reprezentat de consilier juridic D___ A_____, care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția netimbrării recursului invocată de intimat prin întâmpinare.
Intimatul – pârât prin consilier juridic solicită admiterea excepției și anularea recursului ca
netimbrat.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea excepției netimbrării căii de atac,
recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, având în vedere că obiectul dosarului îl
reprezintă un litigiu cu funcționari publici.
Curtea respinge ca neîntemeiată excepția netimbrării recursului invocată de intimat prin
întâmpinare, având în vedere că recurenta – reclamantă este scutită de la plata taxei judiciare de
timbru în temeiul art. 29 alin. 4 din OG 80/2013, raportat la art. 270 și 266 din Codul Muncii.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimat prin
întâmpinare.
Intimatul – pârât prin consilier juridic solicită admiterea excepției nulității, criticile din calea de
atac nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 NCPC.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea excepției nulității recursului, în
cererea de recurs a indicat cazul de cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC.
Deliberând asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare invocată de i____________
intimat prin întâmpinare, Curtea o respinge ca neîntemeiată, criticile recurentei se subsumează
cazurilor de casare indicate în calea de atac, respectiv art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, întrucât se
aduc critici hotărârii cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare de către prima instanță a
dispozițiilor legale incidente în cauză.
Recurenta, personal și intimatul, prin consilier juridic arată că nu mai au alte cereri de formulat,
apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere susținerile ambelor părți, care au arătat că nu mai au alte cereri de
formulat, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPC, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul
asupra recursului.
Recurenta – reclamantă B_______ B______, personal solicită admiterea recursului, așa cum a
fost formulat.
Intimatul – pârât A____________ A_ A______ A_______ A____, reprezentat de consilier
juridic solicită respingerea recursului, în cauză este incidentă precizarea secretarului general al
MAI, conform căreia în situația în care polițistul a deținut o locuință proprietate personală, acesta
ar putea beneficia de alocare la plata compensației de chirie în vederea achitării ratei sau a unei
fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar doar în situația în care ar pierde dreptul de
proprietate în baza unor titluri executorii sau prin partaj.
În speță recurenta a deținut o garsonieră, pe care în anul 2019 a vândut-o, fiind vorba de o
înstrăinare voluntară, ceea ce rezultă că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru acordarea
acestui drept, întrucât nu se încadrează în cazurile stipulate de lege, prin care un polițist, care a
deținut o locuință, poate beneficia de compensație de chirie.
Având cuvântul în replică, recurenta învederează că nu a fost vorba de o înstrăinare voluntară, ci
a fost nevoită de situația familială cu doi copii, motivat de faptul că spațiul nu era suficient, sens
în care a cumpărat un apartament cu două camere.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și rămâne în
pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 500 din data de 2.06.2021 Tribunalul B____ a respins ca neîntemeiată cererea
formulată de reclamanta B_______ B______, în contradictoriu cu pârâtul A____________ A_
A______ A_______ A____.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B_______ B______, criticând-o pentru
nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii, cu consecința
admiterii acțiunii, invocându-se cazul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civilă.
În motivarea căii de atac recurenta a arătat că sentința recurată este neîntemeiată, întrucât i-au
fost înlăturate apărările pe care le-a formulat în cursul judecății, judecătorul ținând cont doar de
precizările secretarului general al MAI, un funcționar aflat în funcție la un moment dat, care nu a
achiesat la intenția legiuitorului, aceea de a ajuta polițistul o dată în carieră, să dețină o locuință
proprietate personală.
Recurenta a susținut că în răspunsurile primite nu au fost indicate în concret, temeiul juridic al
soluției adoptate, așa cum cer în mod imperativ prevederile art. 113, teza a II-a din OG nr.
27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, cu modificările si
completările ulterioare;
În lipsa menționării unui temei legal în adresa de răspuns, dar și pentru că nici în Legea nr.
360/2002 și nici în HG nr. 284/2005 nu s-a identificat un text de care să justifice soluția adoptată
de IPJ B____, recurenta a considerat cerea sa îndreptățită. Astfel legislația incidentă nu folosește
termenul „să nu fi deținut” sau echivalent al acestuia, ceea ce înseamnă că prin respingerea
cererii motivat de faptul că a deținut un imobil în municipiul B____, pe care l-a înstrăinat în mod
voluntar, s-a adăugat la lege, aspect ce contravine principiilor de drept.
A considerat recurenta că în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că a înstrăinat „ în mod
voluntar" garsoniera (prima locuință în suprafața de 29,71 mp), situație de fapt care își găsește
acoperire și în dispozițiile legale, în sensul că a vândut garsoniera și a cumpărat ulterior
apartamentul, pentru a beneficia cu familia sa, cu doi copii, de o locuința convenabilă, așa cum
este definită această noțiune la art. 2 lit. b din Legea 114/1996 privind Legea locuinței, adică o
locuință care, prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerința utilizatorului și caracteristicile
locuinței, la un moment dat, acoperă necesitățile esențiale de odihnă, preparare a hranei, educație
și igienă, asigurând exigențele minimale prezentate în anexa nr. 1 la această lege.
Potrivit art. 17 alin. 2 lit. a din Normele metodologice privind utilizarea unor spatii aflate în
Ministerului Administrației și Internelor, aprobate prin Ordinul nr. 243/2011: Personalul MAI
beneficiază de dreptul prevăzut de la alin. 1 în următoarele condiții: a) dacă el/ea, soția/soțul sau
ceilalți membri de familie aflați în întreținere nu dețin ori nu au deținut o locuință proprietate
personală în localitatea în care își desfășoară activitatea, cu excepția cazului în care aceasta nu ar
satisface/nu ar fi satisfăcut exigențele minimale de suprafață corespunzătoare numărului de
membri de familie, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și prevederile art. 32
din Legea nr. 360/2002 privind Statul polițistului care menționează că polițistul va fi sprijinit în
construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate
personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care este încadrat, în condițiile
legii.
La data de 12.10.2021, intimatul I____________ dc Poliție Județean B____ a formulat
întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, arătând că din cererea de recurs
depusă de reclamantă nu rezultă faptul că taxa de timbru a fost plătită în cuantum de 100 de lei,
precum și dispozițiile art. 33 alin. 2, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul
legal la momentul cererii de chemare în judecată, instanța va pune în vedere reclamantului să o
achite până la primul termen dc judecată, neîndeplinirea acestei obligații conducând la anularea
cererii de chemare în judecată.
De asemenea intimatul a invocat excepția nulității recursului, potrivit art. 488 alin. (1) C.pr.civ.
casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute
expres și limitativ la punctele 1-8, iar în cazul de față, dezvoltarea criticilor formulate dc către
recurentul-reclamant face imposibilă încadrarea acestora într-unul din motivele de casare,
recurentul solicitând practic rejudecarea fondului cauzei.
Pe fondul cauzei, intimatul IPJ B____ a apreciat că prima instanța a pronunțat o hotărâre
temeinică, reclamanta a cumpărat o garsonieră la data de 13.08.2008, pe care, la data de
14.01.2019 a vândut-o, motivat de faptul că spațiul nu ar fi fost suficient. Ulterior, la data de
22.08.2019 a achiziționat un apartament prin intermediul unui contract de credit „Prima noastră
casă", având nr. RQ____________91 din data de 21.08.2019 și a depus solicitarea de alocarea la
plata la compensație de chirie în vederea achitării ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă
creditului ipotecar, primind răspunsul cu nr. _____/16.10.2019.
Fiind nemulțumită de răspunsul primit, reclamanta a formulat către I.G.P.R. o adresă la data de
15.11.2019, primind răspunsul cu nr. ______/S3/AN/18.12.2019, I.G.P.R. - Direcția
Management Resurse Umane precizând că secretarul general al Ministerului Afacerilor Interne a
transmis precizările cu nr. ______/22.01.2019 pentru o aplicare unitară la nivelul tuturor
structurilor Ministerului Afacerilor Interne a modificărilor legislative de referință ce au produs
efecte începând cu data de 09.12.2018 prin Legea 288/2018. De asemenea, s-a menționat că
decizia cu privire la acordarea drepturilor în discuție aparține I.G.P.R., potrivit competențelor.
I.G.P.R. - Direcția Management Resurse Umane a înaintat o notă-raport, având nr. ______/S3-
AN/16.12.2019, prin care s-a dispus reanalizarea de către instituție a documentației depuse de
reclamantă. întrucât I.G.P.R. - Direcția Management Resurse Umane nu a emis o hotărâre în
sensul abilitării, astfel cum este prevăzut la art. 18 din H.G. nr. 284/2005, la nivelul instituției s-a
hotărât mențiunea soluției inițiale, respectiv respingerea solicitării de alocare la plata
compensației de chirie în vederea achitării ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului
ipotecar, fiind înaintată adresa nr. _____/22.01.2020 către petentă.
Împotriva soluției anterior menționate reclamanta a formulat contestație, fiind soluționată de
către I.G.P.R. — Direcția Management Resurse Umane, reclamanta primind răspunsul cu nr.
_____/S3/An/l3.04.2020, în fapt, aceasta fiind o reiterare a răspunsului nr.
______/S3/AN/18.12.2019, atât în ceea ce privește precizările nr. ______/22.01.2019 a
secretarului general al Ministerului Afacerilor Interne, cât și în ceea ce privește decizia cu privire
la acordarea drepturilor în discuție.
În opinia inspectoratului intimat, edificatoare în cauză sunt precizările secretarului general al
Ministerului Afacerilor Interne nr. ______/28.01.2019, conform cărora la secțiunea privind
aplicarea unui mod unitar de analiză și verificare, la litera c1 se precizează că „dreptul se acordă și
personalului care pe parcursul carierei a deținut în localitatea în care a fost numit în prima
funcție, sau mutat în interesul serviciului, locuință proprietate personală, iar ulterior în baza unor
titluri executorii a pierdut beneficiul folosinței acestei locuințe. Acest drept se acordă și în cazul
pierderii beneficiului folosinței acestei locuințe prin partaj convențional sau judiciar".
Astfel, în situația în care polițistul a deținut o locuință proprietate personală, acesta ar putea
beneficia de alocare la plata compensației de chirie în vederea achitării ratei sau a unei fracțiuni
din rata aferentă creditului ipotecar doar în situația în care ar pierde dreptul de proprietate în baza
unor titluri executorii sau prin partaj, fie el convențional sau judiciar. Așadar, secretarul general
al M.A.I. a statuat unele cazuri imperative prin care un polițist, care a deținut o locuință, poate
beneficia de compensație de chirie. Per a contrario, în cazul dedus judecății, nefiind vorba despre
incidența unor titluri executorii sau partaj, ci de o înstrăinare voluntară, rezultă că reclamanta nu
îndeplinește condițiile pentru acordarea acestui drept.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor
dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 488 alin.1 pct. 8 N.C.P.C., constată că
recursul este fondat, pentru considerentele ce succed :
Motivul de recurs prevăzut de art.488 pct.8 Cod procedură civilă se referă la faptul că hotărârea a
fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Textul are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă
la soluționarea cauzei, dar fie le încalcă în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea
pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă, ori cu totul eronată.
Procedând la examinarea criticilor formulate se reține că instanța de fond a dat o interpretare
greșită textelor de lege incidente prin raportare la probatoriul administrat în cauză.
În fapt, Curtea se va raporta exclusiv la situația de fapt reținută de către prime instanță.
Se observă așadar că reclamanta, polițist în cadrul IPJ B____, a cumpărat o garsonieră la data de
13.08.2008, pe care, la data de 14.01.2019 a vândut-o, motivat de faptul că spațiul ar fi devenit
insuficient nevoilor familiei acesteia, din care fac parte doi copii minori.
Astfel, pentru a asigura familiei un spațiu minim care să asigure o locuire cât de cât decentă,
reclamanta a trecut de la o garsonieră la un apartament cu două camere (nu cu 3 și nici cu 4, ci
doar două camere).
În acest scop, la data de 22.08.2019 recurenta reclamantă a achiziționat un apartament prin
intermediul unui contract de credit „Prima noastră casă", având nr. RQ____________91 din data
de 21.08.2019 și a depus la sediul angajatorului, IPJ B____- pârâta intimată, solicitarea de
alocarea la plata la compensație de chirie în vederea achitării ratei sau a unei fracțiuni din rata
aferentă creditului ipotecar, primind răspunsul cu nr. _____/16.10.2019, prin care nu i s-a
aprobat cererea.
Fiind nemulțumită de răspunsul primit, reclamanta a formulat către forul superior, I.G.P.R. o
adresă la data de 15.11.2019, primind răspunsul cu nr. ______/S3/AN/18.12.2019, I.G.P.R. -
Direcția Management Resurse Umane precizând că secretarul general al Ministerului Afacerilor
Interne a transmis precizările cu nr. ______/22.01.2019 pentru o aplicare unitară la nivelul
tuturor structurilor Ministerului Afacerilor Interne a modificărilor legislative de referință ce au
produs efecte începând cu data de 09.12.2018 prin Legea 288/2018. De asemenea, s-a menționat
că decizia cu privire la acordarea drepturilor în discuție aparține I.G.P.R., potrivit competențelor.
I.G.P.R. - Direcția Management Resurse Umane a înaintat o notă-raport, având nr. ______/S3-
AN/16.12.2019, prin care s-a dispus reanalizarea de către instituție a documentației depuse de
reclamantă. întrucât I.G.P.R. - Direcția Management Resurse Umane nu a emis o hotărâre în
sensul abilitării, astfel cum este prevăzut la art. 18 din H.G. nr. 284/2005, la nivelul instituției s-a
hotărât menținerea soluției inițiale, respectiv respingerea solicitării de alocare la plata
compensației de chirie în vederea achitării ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului
ipotecar, fiind înaintată adresa nr. _____/22.01.2020 către petentă.
Împotriva acestor refuzuri anterior menționate reclamanta a formulat contestație, fiind
soluționată de către I.G.P.R. — Direcția Management Resurse Umane, reclamanta primind
răspunsul cu nr. _____/S3/An/l3.04.2020, în fapt, aceasta fiind o reiterare a răspunsului nr.
______/S3/AN/18.12.2019, atât în ceea ce privește precizările nr. ______/22.01.2019 a
secretarului general al Ministerului Afacerilor Interne, cât și în ceea ce privește decizia cu privire
la acordarea drepturilor în discuție.
Finalmente, urmare a faptului că cererea sa nu a fost aprobată, aceasta s-a adresat instanței cu o
cerere în contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul angajator.
Analizând motivele ce au condus la respingerea cererii reclamantei, astfel cum au fost validate
de către prima instanță prin sentința atacată, Curtea reține că în esență, acestea ar fi următoarele:
-„ați deținut în proprietate un imobil în mun. B____, pe care l-ați înstrăinat în mod voluntar”
(adresa pârâtei intimate- IPJ B____ nr _____/16.10.2019”
- „polițistului i se solicită să declare că la momentul depunerii cererii nu deține locuință
proprietate”- se invocă dis part 31 alin 1 indice 2 precum și alin 5 din Legea 360/2002, HG
284/2005 și Legea nr 288/2018 (adresa IGPR nr ______/S3/AN/18.12.2019);
-„polițistului i se solicită să declare că la momentul depunerii cererii nu deține locuință
proprietate”- se invocă dis part 31 alin 1 indice 2 precum și alin 5 din Legea 360/2002, HG
284/2005 și Legea nr 288/2018 (adresa IGPR nr _____/S3/AN /13.04.2020). În conținutul
acestei adrese IGPR mai menționează că „decizia cu privire la acordarea compensației (...)
aparține conducerii unității din care faceți parte, respectiv IPJ B____”.
Curtea constată că la dosar au fost depuse certificatele de naștere ale celor doi minori, I______ și
A________ C_______, certificatul de căsătorie cu C_______ C_____ precum și graficul de
rambursare aferent creditului imobiliar din care rezultă că reclamanta are de achitat un credit de
233.240 lei Ron.
Mai mult, pârâta a depus și procesul verbal de anchetă socială din 13.09.2019, întocmit de către
lucrători ai IPJ B____, din care rezultă că apartamentul achiziționat are 54 mp utili iar familia
reclamantei numără 4 membrii. În acest proces verbal se mai reține că exigențele minimale
pentru o familie de 4 persoane potrivit Legii nr 114/1996, așa cum rezultă și din tabelul Anexă 1
la Lege ar superior celor 52 mp deținuți de reclamantă, mai exact ar fi de 74 mp.
Aceste verificări au fost preluate de către Șeful Serviciului resurse Umane, domul Comisar șef de
poliție, B______ D_____ S____ în cadrul procesului verbal cu rezultatul verificărilor la cererea
reclamantei, pv nr _____/16.10.2019, în finalul căruia se menținează propunerea de respingere a
cererii justificat pe „precizările Secretarului general al MAI nr ______/22.01.2019”, din care
rezultă că înstrăinarea voluntară a unui imobil ar fi o cauză de excludere a dreptului reclamantei
de-a obține compensația.
Curtea reține că doar raportul de subordonare i-a impus domului comisar șef emiterea unei astfel
de propuneri, pentru că, așa cum rezultă din analiza dispozițiilor legale, niciuna dintre cele
aplicabile cauzei nu exclud dreptul reclamantei în considerarea acestui presupus argument.
Este util a fi de menționat că reclamanta, la 17.09.2019 s-a adresat IPJ B____ cu raport prin care
a solicitat acordarea unei locuințe de serviciu, raport pe care s-a consemnat de către
reprezentantul angajatorului că „IPJ B____ nu are locuințe de serviciu libere în mun B____”.
Chiar dacă acest raport este întocmit „pro causa”, Curtea reține că reclamanta a demonstrat că
angajatorul nu deținea locuințe de serviciu libere, astfel că singura soluție pentru reclamantă era
achiziționarea sau închirierea unei locuințe adecvate familiei acesteia.
Curtea reține mai departe că raționamentul primei instanțe, contestat de către reclamantă,
reprezintă o însușire a opiniei pârâtului, interpretarea textelor de lege fiind preluată, fără o
cenzură proprie de la pârât.
Astfel, prima motivează reține în esență următoarele considerente ce au condus la adoptarea
soluției atacate:
„În drept, potrivit disp. art. 31 alin. 1-a ind. 3 „ (1) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în
interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul și care nu deține
locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în
care nu i se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensație pentru
chirie de până la 50% din salariul de bază. (1 ind. 1) Polițistul numit în prima funcție sau mutat
în interesul serviciului în localitatea în care își are domiciliul, dar care nu deține locuință
proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i
se poate asigura spațiul de locuit corespunzător, poate beneficia de compensația lunară pentru
chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate
de o comisie constituită prin ordin al ministrului afacerilor interne, însușite de către conducătorul
unității din care face parte polițistul, la solicitarea acestuia. (1 ind. 2) Polițistul care îndeplinește
condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit alin. (1) și (11) și care
contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe beneficiază de
compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului
respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului. În această situație,
compensația lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăși
rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar. (1 ind. 3) În situația prevăzută la alin. (12),
compensația lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuință achiziționată pe timpul
carierei. Compensația lunară pentru chirie nu se poate acorda concomitent pentru situația
prevăzută la alin. (1) și (11) și pentru situația prevăzută la alin. (12), caz în care polițistul optează
pentru una dintre aceste situații.”
Potrivit precizărilor secretarului general al Ministerului Afacerilor Interne având nr.
______/28.01.2019, secțiunea privind aplicarea unui mod unitar de analiză și verificare, la litera
c se prevede că: „dreptul se acordă și personalului care pe parcursul carierei a deținut în
localitatea în care a fost numit în prima funcție, sau mutat în interesul serviciului, locuință
proprietate personală, iar ulterior, în baza unor titluri executorii a pierdut beneficiul folosinței
acestei locuințe. Acest drept se acordă și în cazul pierderii beneficiului folosinței acestei locuințe
prin partaj convențional sau judiciar”.
Prin urmare, rezultă că, în situația în care polițistul a deținut o locuință proprietate personală,
acesta ar putea beneficia de alocare la plata compensației de chirie în vederea achitării ratei sau a
unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar doar în situația în care ar pierde dreptul de
proprietate în baza unor titluri executorii sau prin partaj, fie el convențional sau judiciar. Per a
contrario, în speța de față, nefiind vorba despre incidența unor titluri executorii sau partaj, ci de o
înstrăinare voluntară, rezultă că reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru acordarea acestui
drept.”
În drept, Curtea, urmează să prezinte, următoarelor dispoziții legale, raportate pe de-o parte la
obiectul acțiunii iar pe de altă parte la susținerile părților, părți care se prevalează de anumite
dispoziții ce urmează a fi deasemenea prezentate în continuare:
 Legea Nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul polițistului
- (...) Art. 31 - (1) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului într-o altă
localitate decât cea în care își are domiciliul și care nu deține locuință proprietate personală în
acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i se poate asigura spațiu de
locuit corespunzător, are dreptul la o compensație pentru chirie de până la 50% din salariul de
bază.
- (1 indice 1) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în localitatea în
care își are domiciliul, dar care nu deține locuință proprietate personală în acea localitate, nici el
și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i se poate asigura spațiul de locuit corespunzător,
poate beneficia de compensația lunară pentru chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate, pe
baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului
afacerilor interne, însușite de către conducătorul unității din care face parte polițistul, la
solicitarea acestuia.
- (1 indice 2) Polițistul care îndeplinește condițiile de acordare a compensației lunare pentru
chirie potrivit alin. (1) și (1 indice 1) și care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat
achiziționării unei locuințe beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu
poate depăși durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din
rata aferentă creditului. În această situație, compensația lunară pentru chirie se acordă în
cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul
ipotecar/imobiliar.
- (1 indice 3) În situația prevăzută la alin. (1 indice 2), compensația lunară pentru chirie se acordă
pentru o singură locuință achiziționată pe timpul carierei. Compensația lunară pentru chirie nu se
poate acorda concomitent pentru situația prevăzută la alin. (1) și (11) și pentru situația prevăzută
la alin. (1 indice 2), caz în care polițistul optează pentru una dintre aceste situații.
- (1 indice 4) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1 indice 2), sumele pot fi justificate cu un
contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe.
(2) Soțul sau soția polițistului mutat/mutată în interesul serviciului în altă localitate, care a fost
încadrat/încadrată în muncă și a întrerupt activitatea datorită mutării împreună cu soțul sau soția,
are dreptul la o indemnizație lunară de 50% din salariul de bază al polițistului, până la o nouă
angajare sau până la prestarea unei alte activități aducătoare de venituri, dar nu mai mult de 9
luni.
- (3) *** Abrogat de O.U.G. Nr. 102/2004
- (4) De indemnizația lunară prevăzută la alin. (2) beneficiază și soțul sau soția care, la data
mutării polițistului, era înscris/înscrisă, în condițiile legii, ca șomer, dar numai după expirarea
termenului de plată a ajutorului de șomaj, stabilit prin lege.
- (5) Cuantumul compensației prevăzute la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.(...)”
 Legea Nr. 288 din 29 noiembrie 2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative
Publicată în: Monitorul Oficial Nr. 1.036 din 6 decembrie 2018, Promulgată prin Decretul nr.
1.045 din 29 noiembrie 2018. „Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. I - La articolul 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și
completările ulterioare, după alineatul (11) se introduc trei noi alineate, alineatele (12) - (14), cu
următorul cuprins:
"(1 indice 2) Polițistul care îndeplinește condițiile de acordare a compensației lunare pentru
chirie potrivit alin. (1) și (1 indice 1) și care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat
achiziționării unei locuințe beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu
poate depăși durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din
rata aferentă creditului. În această situație, compensația lunară pentru chirie se acordă în
cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul
ipotecar/imobiliar.
(1 indice 3) În situația prevăzută la alin. (1 indice 2), compensația lunară pentru chirie se acordă
pentru o singură locuință achiziționată pe timpul carierei. Compensația lunară pentru chirie nu se
poate acorda concomitent pentru situația prevăzută la alin. (1) și (11) și pentru situația prevăzută
la alin. (12), caz în care polițistul optează pentru una dintre aceste situații.
(1 indice 4) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1 indice 2), sumele pot fi justificate cu un
contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe.(...)”
 HOTĂRÂREA Nr. 284 din 7 aprilie 2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de
acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor- hotărâre invocată de către
intimata pârâtă
„Art. 1 - (1) Polițiștii aflați în situațiile prevăzute la art. 3 indice 1 alin. (1) și alin. (1 indice 1)
din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, au
dreptul la o compensație lunară pentru chirie, calculată în raport cu salariul de funcție aflat în
plată corespunzător lunii pentru care se cuvine acest drept, în cuantum de: (...)
Art. 3 - (1) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în localitatea în
care își are domiciliul beneficiază de compensație lunară pentru chirie dacă îndeplinește
cumulativ următoarele cerințe:
a) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu deține locuință proprietate personală în localitatea
de domiciliu;
b) unitatea de poliție în care polițistul este încadrat nu are posibilitatea să îi asigure acestuia și,
după caz, membrilor familiei sale spațiu de locuit corespunzător;
c) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu are atribuită, prin contract de închiriere cu plata
subvenționată a chiriei, o locuință din fondul locativ de stat în localitatea de domiciliu;
d) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia prezintă un contract de închiriere a unui spațiu de
locuit încheiat în nume propriu sau în numele soțului/soției, altul decât cel prevăzut la lit. c);
e) *** Abrogată prin H.G. nr. 953/2018
f) în urma efectuării anchetei sociale se constată că polițistul se află într-un caz justificat de a
beneficia de compensație pentru chirie.
(2) Ancheta socială prevăzută la alin. (1) lit. f) se efectuează de către o comisie constituită prin
ordin al ministrului administrației și internelor. La stabilirea cazurilor justificate, comisia are în
vedere următoarele criterii:
a) polițistul nu deține un spațiu de locuit corespunzător la adresa de domiciliu, în situația în care
și-a stabilit reședința la adresa locuinței închiriate potrivit alin. (1) lit. d), ori nu deținea la adresa
anterioară de domiciliu, în situația în care și-a stabilit domiciliul la adresa locuinței închiriate
potrivit alin. (1) lit. d); sau
b) din motive neimputabile polițistului, acesta se află în imposibilitatea obiectivă de a mai locui
la adresa de domiciliu; sau
c) domiciliul polițistului este stabilit într-un spațiu de locuit corespunzător, care este ocupat de
acesta în baza unui contract de închiriere.
(3) Rezultatul anchetei sociale se consemnează într-un proces-verbal care se transmite
compartimentului de resurse umane.
Art. 3 indice 1 - (1) Nu se acordă compensația lunară pentru chirie în situația în care contractul
de închiriere a fost încheiat cu copiii/părinții polițistului ori ai soției/soțului acestuia/acesteia.”
Legiea nr 114/1996, Anexă 1 la Lege
Din economia dispozițiilor legale anterior evocate Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește Hotărârea de Guvern Nr. 284 din 7 aprilie 2005 privind stabilirea cuantumului
și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor- hotărâre
invocată de către intimata pârâtă, Curtea constată că aceasta nu este aplicabilă raporturilor
juridice ce fac obiectul acestei cauze.
Astfel, Curtea raportat atât la denumirea acesteia „Hotărârea (...) privind stabilirea cuantumului
și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie”, dar și la data intrării acesteia în
vigoare, respectiv în anul 2005, mult anterior modificărilor aduse Legii nr 360/2002 prin Legea
nr 288/2018, constată că nu este aplicabilă speței, motivat de următoarele argumente
În primul rând,ar fi contrar oricărui raționament logico juridic ca un HG emis în anul 2005 să
reglementeze o instituție relativ nouă juridică, din anul 2018, cum este cea a compensației
„pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului” reglementată de Legea nr.
288/2018, și mai departe să fie aplicată cererii reclamantei formulată în anul 2019.
Pe de altă parte, Legea nr. 288/2018 se aplică pentru viitor și a fost edictată în scopul nașterii
unor raporturi noi juridice, acelea ce rezervă cadrelor de poliție ca pe lângă dreptul de
compensație a chiriei, aceștea să beneficieze de un nou drept, acela al compensației „pentru plata
ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului”. Rezultă așadar că obiectul de reglementare
al HG nu poate acoperi și celălalt drept nou constituit de dispozițiile Legii nr 288/2018, și cum
cererea reclamantei vizează obținerea compensației „pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din
rata aferentă creditului” , rezultă că inclusiv din perspectiva obiectului de reglementare, acest HG
nu este aplicabil, pentru că nu reglementează condițiile de obținere a compensației „pentru plata
ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului”.
Mai departe, chiar dacă ar fi aplicabil speței, se constată, raportat chiar la datele speței, că
acesta, dezvoltă noțiunea prev de art 31 alin (1 indice 1) de „cazuri justificate”, în sensul că, așa
cum este cazul reclamantei, de polițist numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în
localitatea în care își are domiciliul,
pe lângă condițiile legal reglementate, respectiv :
1- de -a nu deține locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul
acestuia,
2-în situația în care nu i se poate asigura spațiul de locuit corespunzător,
3. poate beneficia de compensația lunară pentru chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate,
pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului
afacerilor interne, însușite de către conducătorul unității din care face parte polițistul, la
solicitarea acestuia.,
în aplicarea acestei ultime teze, prin HG se stabileste în esență în plus că :
a) polițistul nu deține un spațiu de locuit corespunzător la adresa de domiciliu, în situația în care
și-a stabilit reședința la adresa locuinței închiriate potrivit alin. (1) lit. d), ori nu deținea la adresa
anterioară de domiciliu, în situația în care și-a stabilit domiciliul la adresa locuinței închiriate
potrivit alin. (1) lit. d); sau
b) din motive neimputabile polițistului, acesta se află în imposibilitatea obiectivă de a mai locui
la adresa de domiciliu; sau
Or, în speța dedusă judecății, se observă că, contrar raționamentului primei instanțe, nici Legea
360/2022 (modif prin Legea 288/_____) care nu impune decât pentru prezent obligația de a nu
deține o locuință, nici măcar acest HG Nr. 284 din 7 aprilie 2005 eronat invocat de către pârâtă și
mai departe eronat reținut de către prima instanță nu impunea ca reclamanta să nu fi deținut pur
și simplu un spațiu de locuit, ci impune ca reclamanta polițistă să îndeplinească condiția de -a
„nu deține ori să nu fi deținut la adresa anterioară de domiciliu un spațiu de
locuit corespunzător”.
Or, dată fiind natura juridică de norma infralegală, această dispoziție trebuie să respecte disp.
Legii Locuinței nr 114/1996, noțiunea de „corespunzător” așadar urmând a fi interpretată prin
raportare la disp acestei Legi, respectiv ale Anexei 1 la această Lege care stabilește criterii
minimale ce acoperă nevoile de locuit ale oricărei persoane.
Curtea reține că, așa cum s-a stabilit și prin rezultatul anchetei sociale, reclamanta s-a mutat de la
o suprafață de doar 29/30 mp la una de 54 mp, în condițiile în care exigențele minime pentru 4
persoane ar recomanda chiar o suprafață și mai mare utilă, respectiv de 74 mp. Rezultă așadar că
reclamanta a dovedit că nu deținea la adresa anterioară de domiciliu un spațiu de locuit
corespunzător”.
Mai mult prin HG nr. 284/2005 condițiile prev la art 3 alin 2) nu trebuie îndeplinite în mod
cumulativ, legiuitorul utilizând conjuncția „sau”, astfel că nu se impune ca polițistul să
dovedească că îndeplinește cumulativ toate condițiile de la lit a, b sau c) ci doar una fiind
suficientă, pentru că altfel legiuitorul ar fi utilizat conjuncția „și”.
Or, reclamantei i s-a reproșat faptul că nu ar îndeplini condiția referitoare la faptul că „din
motive neimputabile polițistului, acesta se află în imposibilitatea obiectivă de a mai locui la
adresa de domiciliu;”. Curtea constată că nici nu mai era cazul să fie analizată această condiție
atâta timp cât reclamanta a dovedit că „nu deținea la adresa anterioară de domiciliu un spațiu de
locuit corespunzător”.
Trecând și peste această eroare de interpretare, chiar dacă i s-ar impune și o astfel de condiție,
reclamanta a efectuat dovada că „din motive neimputabile polițistului, acesta se află în
imposibilitatea obiectivă de a mai locui la adresa de domiciliu;”. Astfel, familia reclamantei s-a
mărit, făcând parte cel puțin reclamanta și cei doi copii minori. Or, un spațiu de doar 30mp utili,
este contrar exigențelor minime anterior arătate prev de Anexa 1 la Legea locuinței, care impune
un spațiu de minim 52 mp utili pentru 2 persoane.
Rezultă așadar că niciuna dintre condițiile anterior expuse nu înlătura dreptul reclamantei. Mai
mult, acest drept a fost însă înlăturat pe un motiv străin legii de „înstrăinare voluntară” presupus
„imputabilă”.
Dacă s-ar da o altă interpretare s-ar ajunge la concluzia că polițistul nu are dreptul să -și
întemeieze o familie, or o asemenea interpretară nu ar fi numai contrară acestor norme analizate
ci și contrară Constituției și reglementărilor internaționale de protecție a drepturilor
fundamentale ale omului, familia și viața privată formând un capitol distinct de drepturi
„garantate”.
Nu în ultimul rând soluția primei instanțe pare și disproporționată judecând după starea de fapt
reținută, în condițiile în care reclamanta nu și-a achiziționat un imobil pentru a-și asigura
satisfacerea unor nevoi voluptuarii ci de strictă necesitate, întrucât așa cum s-a reținut aceasta s-a
mutat de la 30 mp la 54,82 mp utili, suprafață care corespunde unui nivel de exigență apropiat
celui de doar două persoane, în condițiile în care familia reclamantei numără 4 persoane.
Curtea reține că această condiție nu este reglementată de nicio normă juridică sau infralegală,
astfel că, în mod cu totul nejustificat s-a decis respingerea cererii reclamantei.
Rezultă așadar că prima instanță nu numai că în mod greșit a făcut aplicarea HG nr. 284/2005,
care în opinia acestei Curți nu este aplicabil speței, dar mai departe a dat și o eronată interpretare
atât dispozițiilor art 31 din Legea nr 360/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr
288/2018 dar chiar și dispozițiilor inaplicabile speței ale art 3 alin 2 din HG nr. 284/2005.
Față de aceste considerente , Curtea , reținând că instanța de fond a efectuat o greșită aplicare a
normelor de drept material, în temeiul art. 496 alin 1 , art. 498 alin 1 raportat la art.488 punctul 8
Cod pr civilă, va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând cauza ,va și rejudecând,
va admite cererea formulată de către reclamanta B_______ B______ împotriva pârâtului IPJ
B____ și va obliga pârâtul IJP B____ la emiterea unei dispoziții privind alocarea la plata
achitării ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar încheiat prin contractul RQ
______________/21.08.2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul formulat de declarat de reclamanta B_______ B______, domiciliată în B____,
______________________, _____________________________ împotriva sentinței nr. 500 din
data de 2.06.2021 pronunțată de Tribunalul B____, în contradictoriu cu pârâtul A____________
A_ A______ A_______ A____, cu sediul în B____, _______________________-10, județul
B____.
Casează sentința recurată și rejudecând,
Admite cererea formulată de către reclamanta B_______ B______ împotriva pârâtului IPJ
B____.
Obligă pârâtul IJP B____ la emiterea unei dispoziții privind alocarea la plata achitării ratei sau a
unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar încheiat prin contractul RQ
______________/21.08.2019.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2.11.2021.
Președinte, Judecători,
M____ C______ C_________ S________ M____ G______ M_____
Grefier,
E__ G________
Red. M.C.C./Tehn. E.G.
4 ex./ 19.11.2021
Dosar fond nr. _____________ - Tribunalul B____
Jud. fond – C_________ M_______ F____ R____