Dreptul de administrare a fost definit ca drept real principal, av�nd caracter

imobiliar, imprescriptibil si insesizabil, constituit cu titlu gratuit asupra unui

bun din domeniul public av�nd ca titulari regii autonome si institutii publice,
care �i confera titularului sau posesia, folosinta si dispozitia �n conformitate cu
actul constitutiv.
Reglementarile legale privind dreptul de administrare pornesc de la prevederile
art. 136 alin. (4) din Constitutia Rom�niei, republicata, �n conformitate cu care
bunurile proprietate publica sunt inalienabile, �nsa pot fi date �n administrare
regiilor autonome si institutiilor publice, continu�nd cu prevederile art. 123
alin. (1) din Legea nr. 215/2001, �n conformitate cu care consiliile locale si
consiliile judetene hotarasc ca bunurile din domeniul public sau din domeniul
privat, de interes local sau judetean, sa fie date �n administrare regiilor
autonome sau institutiilor publice.
Codul civil reglementeaza dreptul de administrare la art. 867 � 870.
Dreptul de administrare mai este reglementat si prin Ordonanta Guvernului nr.
15/1993 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/1997.
Titulare ale drepturi de administrare sunt regiile autonome si autoritati ale
administratiei publice centrale sau locale si alte institutii publice de interes
national, judetean ori local, astfel cum dispune art. 868 alin. (1) din Codul
civil, acestea action�nd at�t �n calitate de subiecte de drept public, c�t si �n
calitate de subiecte de drept privat, �n functie de natura raporturilor juridice.
Dreptul de administrare se constituie prin hotar�re a Guvernului sau a consiliului
judetean ori a Consiliului general al municipiului Bucuresti sau a consiliului
local.
Dreptul de administrare este inalienabil, insesizabil si imprescriptibil.
Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia
prevede, la art. 12 alin. (3), ca titularii dreptului de administrare pot sa
posede, sa foloseasca si sa dispuna de bunurile primite �n administrare, �n
conditiile actelor prin care asemenea bunuri au fost date �n administrare.
Alin. (2) al art. 868 din Codul civil prevede ca titularii dreptului de
administrare pot folosi si dispune de bunurile date �n administrare �n conditiile
legii si, daca este cazul, �n conditiile stabilite prin actul de constituire.
Prerogativele dreptului de administrare sunt diferite de acelea ale dreptului de
proprietate publica, astfel posesia constituind numai expresia juridica a
stap�nirii si nu a aproprierii bunului.
Regiile autonome si institutiile publice au si o dispozitie materiala asupra
bunurilor, aceasta recunosc�ndu-li-se �n anumite limite, determinate de exploatarea
bunurilor conform destinatiei lor.
Titularii dreptului de administrare exercita folosinta bunurilor pe care le-au
primit �n administrare �n functie de destinatia bunurilor si de conditiile
mentionate �n actul de administrare, �n raport de specificul bunurilor.
Fructele bunurilor date �n administrare pot fi utilizate pentru acoperirea
cheltuielilor si pentru desfasurarea activitatii regiilor autonome si trebuie
varsate la buget de catre institutiile publice.
Titularii dreptului de administrare exercita numai dispozitia materiala a
bunurilor.
Dreptul de administrare �nceteaza o data cu �ncetarea dreptului de proprietate
publica sau prin actul de revocare al organului care a constituit acest drept, �n
conditiile legii si daca interesul public o impune, astfel cum prevede art. 869 din
Codul civil.
Un alt mod de �ncetare a dreptului de administrare este reprezentat de trecerea
bunului �n administrarea altei persoane juridice sau �n cazul redistribuirii
bunurilor �ntre regiile autonome sau �ntre institutiile publice.
Dreptul de administrare al regiilor autonome sau al institutiilor publice mai poate
sa �nceteze fie prin reorganizarea sau desfiintarea acestor persoane juridice, fie
prin trecerea unor bunuri din domeniul public �n domeniul privat, prin hotar�re a
Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti
sau a consiliului local, �n conditiile reglementate de art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 213/1998.
Ca regula generala, dreptul de administrare ia fiinta prin acte juridice de drept
administrativ, exist�nd, deci, raporturi juridice de subordonare specifice, �nsa,
�n raporturile de drept privat, dreptul de administrare este opozabil erga omnes,
�ntruc�t este un drept real, care poate fi aparat prin mijloace de drept civil.
Dreptul de administrare a bunurilor proprietate publica are o natura juridica
mixta, administrativa si civila, din care rezulta consecinte practice importante..
�n ce priveste apararea �n justitie a dreptului de administrare, aceasta revine
titularului dreptului, care poate exercita actiunea confesorie, conform
dispozitiilor art. 870 Cod civil, raportat la art. 696 alin. (1) din acelasi Cod,
�mpotriva oricui ar �ncalca prerogativele recunoscute titularului acestui drept,
asemenea actiune put�nd fi formulata inclusiv �mpotriva titularului dreptului de
proprietate publica.