UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL: Hunedoara
Anul: III

DR.ID III - grupa III

STUDENT: Morar Catalin

SIBIU
2019 - 2020
Drept penal special I

TALHARIA SI FURTUL
 Obiectul juridic comun al celor două infracțiuni îl reprezintă relațiile sociale
privind protejarea patrimoniului persoanei împotriva acțiunilor ilicite de diminuare
a acestuia. Obiectul juridic special al celor două infracțiuni se referă la relațiile
sociale prin care se asigură protecția patrimoniului împotriva actelor de
sustragere, iar în plus, obiectul juridic special al tâlhăriei este completat de
relațiile sociale referitoare la sănătatea, integritatea corporală, libertatea sau
chiar viața persoanei, astfel că devine un obiect juridic special complex.

De remarcat este faptul ca ambele infractiuni, atat talharia cat si furtul au

un obiect juridic principal identic si anume: relatiile sociale referitoare la
patrimoniu si a caror dezvoltare este conditionata de mentinerea pozitiei fizice a
bunului impotriva faptelor de sustragere.

Talharia include in continutul sau furtul. In acest caz ea va avea acelasi

obiect material, si anume, un bun mobil aflat in posesia sau detentia altuia,
asupra caruia se executa actiunea de luare.

La infractiunea de talharie, ca si la furt, bunul mobil este luat, scos din

posesia patrimoniala a victimei fara consimtamantul acesteia. O particularitate
apare, insa, in cazul infractiunii de talharie, si anume ca, datorita folosirii de catre
faptuitor a violentei si amenintarii, luarea poate imbraca si forma remiteri silite dar
aparent consimtita a bunului efectuata de insusi posesorul sau detentorul
acestuia.
Sub aspectul “urmarii imediate”, la infractiunea de talharie, aceasta
consta, ca si la infractiunea de furt, in trecerea bunurilor din stapanirea de fapt a
posesorului sau a detentorului in cea a faptuitorului. Un astfel de rezultat se
realizeaza prin actiunea principala ce intra in componenta elementului material al
infractiunii de talharie. Infractiunea de talharie se consuma cand executarea
actiunii principale (furtul) s-a desfasurat complet si s-a produs urmarea imediata
prin intermediul actiunii adiacente (prin intrebuintarea de violente sau
amenintare, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau in
imposibilitatea de a se apara). Daca, insa, activitatea principala s-a consumat
fara ca faptuitorul sa fi avut nevoie de a recurge la actiunea adiacenta, fapta
consumata se incadreaza la infractiunea de furt, iar nu de talharie.
 Una din circumstantele agravante nu se regaseste si in cazul infractiunii
de furt, si anume talharia comisa in locuinte sau dependinte ale acestora. Este,
asadar, o circumstanta de agravare specifica numai talhariei.
Puncte de vedere contradictorii au fost exprimate in legatura cu
incadrarea juridica a faptei constand in insusirea unui bun pe care faptuitorul il
sustrage din mana victimei, fugind cu el. Dupa o opinie, fapta constituie talharie,
iar dupa alta opinie, ea constituie infractiunea de furt. Exista infractiune de furt
deoarece, in cazul smulgerii bunului prin surprindere, fara ca victima sa opuna
vreo rezistenta, nu se aduce cu nimic atingere relatiilor sociale referitoare la
integritatea corporala sau libertatea persoanei, relatii care constituie obiectul
juridic secundar al talhariei. Incalcandu-se numai relatiile sociale referitoare la
patrimoniul persoanei, fapta nu poate constitui decat infractiunea de furt.
Astfel, instanta suprema considera ca, deposedarea partii vatamate de
caciula care o poarta, prin smulgerea ei de pe capul acesteia, fara exercitarea
vreunei actiuni agresive de natura a-i infrange rezistenta, constituie infractiunea
de furt si nu de talharie, deoarece lipseseste cerintaprivind intrebuintarea de
violente.
Violentele, ca actiuni adiacente, nu trebuie sa imbrace, in mod
necesar, una din formele prevazute in art.180-181 C. pen. ele pot consta si in
alte actiuni agresive indreptate impotriva persoanei vatamate, cum este
smulgerea unui lantisor din aur de la gatul victimei, daca aceasta a fost de natura
a-i infrage vointa, fapta de a smulge sacosa din mana victimei.

Investigarea infractiunilor de furt si talharie

Furtul este definit, în forma sa simpla, în art. 249 alin. 1 C. pen. ca fiind
luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamântul
acestuia în scopul însusirii lui pe nedrept.

Tâlharia, în varianta tip, este incriminata în art. 252 C. pen., constând în

furtul savârsit prin întrebuintarea de violente sau amenintari ori prin punerea
victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul
urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau
pentru înlaturarea urmelor infractiunii, ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure
scaparea.

Atât furtul, cât si tâlharia sunt infractiuni îndreptate împotriva patrimoniului,

cu precizarea ca tâlharia este o infractiune complexa, cuprinzând în elementul
sau material o actiune principala – cea de furt si o actiune adiacenta – cea de
violenta, de amenintare sau de folosire ...

Consideratii generale privind talharia

Toate aceste infracţiuni constau în diferite atingeri aduse patrimoniului unei
persoane şi anume în diferite schimbări ale situaţiei ori stări de fapt a bunurilor
produse prin sustragerea, însuşirea, distrugerea, risipirea sau împiedicarea
folosirii lor. Ele împiedică realizarea drepturilor subiective care au ca obiect
bunurile a căror situaţie de fapt a fost schimbată şi, prin săvârşirea lor, tulbură,
împiedică sau chiar zădărnicesc desfăşurarea normală a relaţiilor de ordin
patrimonial. De aici, rezultă şi necesitatea ocrotirii penale a patrimoniului.

Infractiunea de talharie
Constitutia României prevede în continutul sau si norme cu caracter de
principii constitutionale referitoare la proprietate. Astfel, sunt
stabilite norme fundamentale de proprietate, si anume, proprietatea
publica si proprietatea privata. De asemenea, sunt mentionati cei
carora le apartin bunurile facând parte din fiecare norma de
proprietate: astfel ca proprietatea publica apartine statului sau
unitatilor administrative teritoriale.2

Termenii Infractiunii
B. Obiectul juridic generic si obiectul juridic specific (special). Prin
obiectul juridic generic sau de grup se întelege obiectul juridic comun unui grup
de infractiuni, cum ar fi persoana umana, proprietatea etc.
Prin obiectul juridic specific se întelege obiectul juridic propriu-zis al infractiunii,
specific fiecarei infractiuni în parte. Între obiectul juridic generic sau de grup si
obiectul juridic specific exista un raport de subordonare, în sensul ca obiectul
juridic special reprezinta o parte din obiectul generic. Astfel, toate infractiunile
contra patrimoniului au ca obiect juridic generic valoarea sociala care este
proprietatea; fiecare din infractiunile ce compun acest grup are ca obiect specific
apararea proprietatii (infractiunea de furt, înselaciune, delapidare etc.).
Alte referate despre: termenii infractiunii, termenii infractiunii de furt, infractiunea
continuata prescriptia speciala curgerea termenului

Despre infractiuni si pedepse

Cartea lui Cesare Beccaria care afirma ridicarea omului împotriva violenţei şi
sistemului inchizitorial, care deschidea căile către o lume nouă, a rămas până
astăzi o lucrare vie, atrăgătoare, pătrunsă de o caldă umanitate, orientată de o
meditaţie generoasă şi nobilă, cu virulenţă de pamflet îndemascarea tarelor
trecutului.
Cesare Beccaria şi-a scris opera principală în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, în condiţiile dezvoltării iluminismulu italian.
În cartea sa, Cesare Beccaria ar vrea ca legile să-şi găsească originea în
raţiune. Scopul prim al legilor este de a asigura ,,cea mai mare fericire răspândită
la cei mai mulţi" (la massima felicità nel maggior numero).
Acela care, în finalul cuvântului Către cititor, se autodefineşte ca ,,un paşnic
iubitor al adevărului", nu considera ...

Infractiuni din domeniul muncii

Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de
catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un
pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de
imbolnavire profesionala, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de
la un an la 2 ani sau cu amenda
Alte referate despre: infractiuni in domeniul relatiilor de munca in rm, infractiuni la
codul muncii, reglementari europene in domeniul muncii

Trasaturile esentiale ale infractiunii

Nici faptele generatoare de prejudiciu, pe care Codul civil, in art. 998 si
999 le denumeste "delicte" si "cvasidelicte", nici abaterile disciplinare si
contraventiile nu sunt lipsite de pericol social. Numai ca, intre pericolul social al
acestora si pericolul social al unei infractiuni este o diferenta de grad. Aceasta
deosebire, sub aspectul gradului de pericol social, intre diversele incalcari de
lege, impune, in vederea combaterii acestora, tratamente juridice diferentiate,
fiind evident ca, pentru prevenirea si sanctionarea unor fapte apartinand ilicitului
civil, disciplinar sau administrativ, este nevoie de alte mijloace decat cele
necesare pentru combaterea ilicitului penal.

Infractiunea
Dupa cum se stie , infractiunea este fapta care prezinta pericol grav,. Cu
vinovatie si prevazuta de legea penala . Dar faptele declarate de lege ca
infractiuni , se manifesta in forme diferite.
Alte referate despre: infractiunea, infractiunea continuata, infractiuni informatice

Unitatea legala de infractiune

Ceea ce caracterizeaza, asadar, infractiunea continuata este existenta unei
pluralitati de acte care, prezentând fiecare în parte continutul aceleiasi infractiuni,
ar putea constitui tot atâtea infractiuni de sine statatoare, deci o pluralitate de
infractiuni. Din aceasta pluralitate însa legiuitorul a construit o infractiune unica,
prevazând în mod explicit (art. 41 alin. l C. pen.) ca, în cazul infractiunii
continuate, nu exista pluralitate de infractiuni. Aceasta unitate infractionala
legala, care raspunde unor ratiuni de politica penala si de tehnica legislativa pusa
în slujba aceleiasi politici, nu este însa o creatie arbitrara, ci se întemeiaza pe
anumite legaturi care unesc între ele faptele din care este alcatuita.

Unitatea naturala de infractiune

B. Infractiunea continua. Este infractiunea al carei element material,
constând dintr-o actiune sau o inactiune, se prelungeste în chip natural, chiar
dupa momentul consumarii, pâna când înceteaza activitatea infractionala
(momentul epuizarii). Sunt infractiuni continue: lipsirea de libertate în mod ilegal
(art. 189 C. pen.), tulburarea de posesie (art. 220 C.pen.), abandonul de familie
(art. 305