Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Obiect
1) Juridic - patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului, a posesiei ori a detenţie;
nu prezintă importanţă valoarea bunului mobil sustras, întrucât furtul care a avut consecinţe deosebit de
grave nu mai constituie potrivit noului Cod penal furt calificat, cuantumul prejudiciului urmând a fi avut în vedere
la individualizarea pedepsei.
- Posesia de buna credinta este aparată chiar impotriva porprietarului: exista infractiunea de furt cand
proprietarul unui bun pe care il lasase ori impumutase altei persoane, sustrage bunul
- Posesia de rea credinta nu este ocrotita de lege: nu comite infractiunea de furt proprietarul care sustrage
propriul bun de la cel care i-l furase anterior
- Posesia de rea credinta este potejata in ipotezele cand faptuitorul nu este proprietarul sau detentorul precar
al bunului: proprietarul sustrage de la o persoana care la randul ei a sustras respectivul bun de la altul este
infractiune, sustragerea in paguba hotului (de la hot) este incriminata
1
Subiectul pasiv poate fi si posesorul de rea- credinta, cu exceptia cazului in care fapta este comisa de
proprietar
V. Latura subiectiva
Forma ceruta de lege a vinovatiei este intenţia directă sau indirectă (luarea unor pantaloni care aveau bani in
ei- faptuitorul nu a prevazut dar a acceptat);
Scopul este însuşirea bunului mobil luat pe nedrept sau folosirea pe nedrept a obiectului sustras.
Nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
IX. Observatii
2
1. In ipoteza in care X iș determina pe Y sa sustraga diferite bunuri pe care apoi comform intelegerii le
cumpara de la acesta, inculpatul X comite doar o instigare la furt nu si infractiunea distincta de tainuire
2. Se va retine complicitate la furt nu tainuire in sarcina celui care, in intelegere cu alti faptuitori, ii transporta
pe acestia cu autoturismul la locul sustragerii, dupa care asigura transportarea bunurilor furate, primind o parte din
respectivele bunuri.
3. In situatia existentei unui prim act de tainuire urmat de o alta actiune a aceluiasi tainuitor care promite ca
va asigura valorificarea in continuare si a altor bunuri sustrase sunt intrunite elementele constitutive ale
complicitatii la infractiunea de furt in forma simpla sau continuata, in concurs real cu infractiunea de tainuire
4. Este autor al infractiunii consumate de furt nu al tentativei, inculpatul surprins la locul faptei dupa ce a luat
o parte din bunuri din locul in care se gaseau si le-a pus in recipiente aduse de el pentru transport. Sustragerea unor
bunuri dintr-un autoturism si surprinderea de catre politie a fașptuitorului langa masina, cu bunurile sustrase
asupra sa, constituie furt consumat
5. Nu va fi retinuta forma continuata a infractiunii daca faptuitorul, neputand lua toate bunurile le transporta
pe rand la intervale de timp nesemnificative.
6. nu constituie obiect material al furtului, bunul abandonat sau bunul care nu aparţine nimănui, însă poate
constitui obiect material un bun a cărui deţinere şi comercializare este ilicită (de exemplu( drogurile de risc sau de
mare risc);
7. sustragerea unui nou născut dintr-o maternitate constituie infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal,
iar nu cea de furt;
8. sustragerea cadavrului unei persoane nu va constitui infracţiunea de furt, ci cea de profanare de cadavre,
dacă ulterior părţi dintr-un schelet uman sunt utilizate ca material didactic în cadrul unei facultăţi de medicină,
acestea vor putea constitui obiect material al infracţiunii de furt;
9. în furtul de folosinţă ca variantă atenuantă a furtului cunoaşte o incriminare autonomă noul Cod penal;
10. nu costituie furt fapta proprietarului de a sustrage bunul de la cel care i l-a furat anterior sau de la orice
posesor/detentor nelegitim,va constitui însă furt sustragerea bunului furat de la deţinătorul nelegitim de către
proprietarul sau detentorul legitim al bunului;
11. furtul de folosinţă poate fi reţinut în concurs real cu furtul comis în scopul însuşirii bunului sustras, când
după sustragerea unui vehicul, infractorul sustrage şi bunurile aflate în/pe vehicul ori părţi componente ale
acestuia;
12. dacă, după sustragerea unui bun, hoţul îl distruge, degradează ori aduce în stare de neîntrbuinţare, se va
reţine numai infracţiunea de furt, nu şi ce de distrugere; nu prezintă importanţă, pentru existenţa infracţiunii de furt
faptul că bunul sustras a fost restituit persoanei vătămate de infractor după comiterea faptei.
X. Parte practica
Sustragerea, într-o aglomeraţie de persoane, a portofelului din buzunarul părţii vătămate şi transmiterea lui,
de îndată, celui de-al doilea făptuitor, în scopul de a asigura însuşirea lucrului fără riscul decoperirii, constitue, şi
pentru cel din urmă, coautorat la săvârşirea infracţiunii de furt, iar nu complicitate la aceasta (C.S.J.,s.pen. dec.nr.
5161/2001)
Fapta celui care determină pe altul să săvârşească o faptă prevăzută în legea penală şi cumpără de la autor
bunul provenit din săvârşirea infracţiunii constituie numai instigare, iar nu instigare aflată în concurs cu cea de
tăinuire C:S:J:s.pen.dec.nr.329/1996).
În situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a aceluiaşi tăinuitor care promite că
va sigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale
complicităţii la infracţiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracţiunea de
tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor, nu a fost îndeplinită (I.C.C.J.,S.U.,RIL
dec.nr.2/2008)
Deposedarea părţii vătămate de căciula pe care o poartă, prin smulgerea ei de pe capul acesteia, fără
exercitarea vreunei acţiuni agresive de natură a-i înfrânge opunerea, constituie infracţiune de furt, iar nu de
tâlhărie, deoarece lipseşte cerinţa privind întrebuinţarea de violenţă (C.S.J.,Completul de 7
judecători,dec.nr.63/1991).
3
În cazul în care făptuitorul loveşte persoana vătămată ca urmare a unor neînţelegeri anterioare, după care
îşi însuşeşete un obiect al acestuia căzut pe jos în cursul agresiunii, faptele constituie infracţiunile de vătămare
corporală şi furt, şi nu cea de tâlhărie, de vreme ce întrebuinţarea violenţei nu s-a făcut în scopul sustragerii
bunului, ci din răzbunare (C.S.J.,s.pen.dec.nr.642/2001).
Înstrănarea de către muncitor a unui bun ce i-a fost încredinţat, pentru a-l folosi în procesul muncii,
constituie infracţiunea de furt, iar nu cea de abuz de încredere, deoarece făptuitorul nu posedă sau deţine bunul
înstrăinat în baza unui titlu, patronul păstrând, din punct de vedere juridic, posesia şi detenţia bunului
(C.S.J,s.pen.dec.nr.-1197/2000).
Este autor al infracţiunii consumate de furt, iar nu al tentativei la acestă infracţiune, inculpatul surprins la
locul faptei după ce a luat o parte din bunuri din locul în care se găseau şi le-a pus în recipiente aduse de el pentru
transport (C.S.J.,s.pen.dec.nr.2442/1999).
Furtul calificat
(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări: pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă,
I. Obiect
1) Juridic - patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului, a posesiei ori a detenţie;
nu prezintă importanţă valoarea bunului mobil sustras, întrucât furtul care a avut consecinţe deosebit de
grave nu mai constituie potrivit noului Cod penal furt calificat, cuantumul prejudiciului urmând a fi avut în vedere
la individualizarea pedepsei.
4
- Posesia de buna credinta este aparată chiar impotriva porprietarului: exista infractiunea de furt cand
proprietarul unui bun pe care il lasase ori impumutase altei persoane, sustrage bunul
- Posesia de rea credinta nu este ocrotita de lege: nu comite infractiunea de furt proprietarul care sustrage
propriul bun de la cel care i-l furase anterior
- Posesia de rea credinta este potejata in ipotezele cand faptuitorul nu este proprietarul sau detentorul precar
al bunului: proprietarul sustrage de la o persoana care la randul ei a sustras respectivul bun de la altul este
infractiune, sustragerea in paguba hotului (de la hot) este incriminata
b. in timpul nopţii;
5
furtul trebuie comis după ce întunericul a luat, în mod real, locul luminii (amurgul nu face parte din noapte,
spre deosebire de zori), indiferent dacă hoţul a profitat sau nu de timpul nopţii;
este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au cunoscut-o
d. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei
mincinoase;
efracţie = acţiunea constând în forţarea, degradarea sau distrugerea unui dispozitiv de închidere sau a
oricărui obiect ce protejează un spaţiu închis; săvârşirea furtului prin efracţie absoarbe infracţiunea de distrugere;
escaladare = acţiunea prina care o persoană depăşeşte, pe altă cale decât cea firească, un obstacol prin urcare şi
trecere pe deasupra lui în scopul sustragerii bunului;
cheia mincinoasă = cheia falsă, contrafăcută, multiplicată neautorizat sau orice dispozitie care poate fi
utilizat pentru a acţiona asupra unui mecanism de închidere fără a-l distruge, deteriora sau aduce în stare de
neîntrebuinţare;
folosirea frauduloasă a unei chei adevărate = folosirea fără drept a cheii cu care se deschide mecanismul de
închidere.
este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au cunoscut-o;
Art. 229 alin. (2) NCPC prevede ca elemente cicumstanţiale agravante următoarele împrejurări :
a. furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au cunoscut-o;
Potrivit art.229 alin.(3) NCP este calificat furtul constând în luarea pe nedrept din posesia sau detenţia
persoanei vătămate, fără consimţământul acesteia, a unuia dintre următoarele bunuri
a. ţiţei,gazolină,condensat etan lichid,benzină,motorină,alte produse petroliere sau gaze naturale din
conducte, depozite,cisterne ori vagoane cisternă;
este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au cunoscut-o;
d. undispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare in caz de incendiu sau alte situaţii de
urgenţă publică;
este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au cunoscut-o;
e. un mijloc de transportsau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată,
rutiere,navale sau aeriene ori in caz de dezastru;
este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au cunoscut-o;
g. bunuri prin insuşire cărora se pune in pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile
publice;
este o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor în măsura în care au cunoscut-o;
2. Urmarea imediată- consta in schimbarea ilicita a starii de fapt a bunului, prin deposedarea
proprietarului/posesorului/detentorului şi împosedarea făptuitorului, producându-se un prejudiciu
3. Legătura de cauzalitate- rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesară să fie dovedită.
V. Latura subiectiva
Forma ceruta de lege a vinovatiei este intenţia directă sau indirectă (luarea unor pantaloni care aveau bani in
ei- faptuitorul nu a prevazut dar a acceptat);
Scopul este însuşirea bunului mobil luat pe nedrept sau folosirea pe nedrept a obiectului sustras.
Nu prezintă importanţă mobilul cu care a fost comisă fapta.
IX. OBSERVAŢII:
1. furtul de folosinţă poate îmbrăca fie forma furtului simplu, fie pe cea a furtului calificat; aceasta reprezintă
o variantă atenuantă a furtului simplu sau a furtului calificat incriminată autonom;
2. legiuitorul a renunţat la noua reglementare la unele elemente circumstanţiale de agravare ale furtului
calificat, astfel,va constitui furt simplu săvârşirea faptei:
de două sau mai multe persoane,
asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra;
în timpul unei calamităţi.
În aceste ipoteze urmând a se reţine comiterea infracţiunii de furt, răspunderea penală fiind agravată ca
urmare a reţinerii circmstanţelor agravante legale prevăzute de art.77 lit.a),e),g),NCP,totodată va constitui furt
simplu, iar nu furt calificat şi furtul comis într-un loc public sau de o persoană care are asupra sa o substanţă
narcotică ori furtul unui act care serveşte pentru dioedirea stării civile, pentru legitimarev sau identificare.
X. PARTEA TEORETICĂ
Criteriul astronomic, apusul şi răsăritul soarelui, nu poate servi, în exclusivitate, la determinarea înţelesului
noţiunii „ timpul nopţii” deoarece nici apusul, nici răsăritul soarelui nu schimbă, deodată, ziua în noapte şi noaptea
în zi între apusul soarelui şi ziua reală existând un interval de tranziţie în care cele două stări se
întrepătrund.Prin„timpul nopţii” se impune a se înţelege numai noaptea reală, adică din momentul când întunericul
a luat locul în mod efectiv, locul luminii, amurgul care nu poate fi considerat încă întuneric, nu face parte din
noapte.De aceea, împrejurarea dacă furtul a fost săvârşit în timpul nopţii trebuie stabilită în raport cu starea de
întuneric ce poate fi determinată prin probe, ţinându-se seama nu numai de ora comiterii, ci şi de data
calendaristică, poziţia topografică a localităţii şi condiţiile atmosferice din momentul respectiv. Or, la data de
30 iulie 1997 apusul soarelui a intervenit la ora 20:43, adică la numai 17minute înainte de săvârşirea faptei,
iar poziţa topografică a localităţii şi condiţiile atmosferice nu au favorizat apariţia mai rapidă a întunericului, încît
în mod corect s-a reţinut de instanţe de apel că încă nu se făcuse noapte atunci când inculpatul a săvârşit fapta
(C.S.J., s. pen., dec. nr. 355/1999).
Prin cheie mincinoasă nu se înţelege neapărat o cheie asemănătoare celei adevărate, deoarece legiuitorul a
înţeles să pedepsească mai greu furtul comis prin folosirea unei chei mincinoase având în vedere nu îndemânarea
infractorului în a confecţiona cheia neadevărată şi nici asemănarea acesteia cu o cheie adevărată, ci împrejurarea
că el a violat încuietoarea, menită să asigure o protecţie sporită bunurilor încuiate; oricât de rudimentară ar fi cheia
folosită, agravanta există (T.S., s. pen., dec. nr. 3229/1970).
Agravanta infracţiunii de furt calificat vizează furtul de ţiţei, produse petroliere sau gaze naturale din
conducet, depozite, cisterne ori produse în stare brută, care aparţin unor societăţi comerciale specializate, fără ca
acestea să intre în circuitul comercial. Ca atare, instanţa a constatat corect că produsele petroliere sustrase din
8
rezervorul unei firme private intraseră deja în circuitul comercial, şi deci sustragerea nu s-a făcut din locurile sus-
menţionate. Or, analizând conţinutul textului sus-menţionat, rezultă că legiuitorul a urmărit sancţionarea mai aspră
a sustragerii de produse petroliere, depozitate imediat după procesul de prelucrare a ţiţeiului. Or, furtul din
rezervorul pompei din care inculpaţii au sustras produsele petroliere nu îndeplineşte, sub acest aspect, condiţiile
limitativ cerute de legiuitor pentru existenţa agravantei, respectiv conducte, depozite, cisterne ori vagoane cisternă,
unde ajung de îndată după procesul de prelucrare a zăcămintelor petroliere (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1105/2004).
Constituie infracţiunea de furt calificat sustragerea unor dale din beton de la canalul de irigaţii, deoarece
ele aparţin sistemului de irigaţii, cu rolul de a face impermeabil canalul de scurgere a apei spre solurile ce trebuie
irigate. Împrejurarea că, de mai mulţi ani, sistemul de irigaţii nu a mai funcţionat este irelevantă, de vreme ce el
exista fizic la data săvârşirii furtului (C.S.J., s. pen., dec. nr. 2558/2003).
Fapta de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii,
perecum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de furt calificat numai dacă, în momentul
sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune
(I.C.C.J., RIL, dec. nr. 2/2006).
I. Obiect
1. Juridic – patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului, a posesiei ori a detenţiei.
2. Material – vehiculele (nu doar autovehiculele).
II. Subiect
1. Activ (autor, coautor, instigator, complice)
a. orice persoană (fizică/juridică) cu capacitate penală, inclusiv proprietarul bunului;
b. nu se va reţine coautoratul dacă două persoane sustrag o maşină pentru a o folosi; în această ipoteză,
autorul va fi persoana care a condus autoturismul furat, iar celălalt participant va avea calitatea de complice
concomitent.
2. Pasiv
a. persoana (fizică/juridică) din a cărei proprietate sau depenţie a fost sustras bunul în vederea folosirii,;
b. în cazul variantei asimilate, subiect pasiv este persoana( fizică/juridică) care este titulara abonamentului la
serviciile de telefonie (fixă sau mobilă) ori a abonamentului la serviciile de internet.
9
este necesară producerea unei pagube deţinătorului de drept al terminalului de comunicaţii(de exemplu,
titularului abonamentului pentru serviciul telefonic sau de internet); aşadar, avem de aface cu o infracţiune de
rezultat;
b. folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii racordat la oreţea [art.230 alin.(2)
NCP];
fapta poate fi comisă prin racordarea clasică la terminalul de comunicaţii (de pildă, pin folosirea unui
cablu USB),fie prin conectarea la o reţea wireless;
este necesară producerea unei pagube deţinătorului de drept al terminalului de comunicaţii
V. Latura subiectivă
- la forma de bază: intenţia directă;
scopul: folosirea pe nedrept a vehiculului sustras; scop special: restituirea bunului sau readucerea lui intr-o
zona in care poate fi recuperat de persoana pagubita
- la variantele asimilate:intenţia directă sau indirectă.
VI. Forme
Acte pregătitoare sunt posibile, dar neincriminate.
Tentativă este posibila si incriminata
Cauza de nepedepsire este desistarea, nu şi împiedicarea producerii rezultatului.
Fapt este consumată: în momentul folosirii vehiculului sustras;
Fapta poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se după efectuarea ultimului act de executare
(unitate legală) sau poate îmbrăca forma infracţiunii continue.
VIII. OBSERVAŢII:
1. furtul de folosinţă este incriminat ca o variantă atenuată a furtului simplu sau a furtului calificat; acesta se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 NCP (furt simplu) sau art. 229 NCP (furt calificat), după caz, ale
cărei limite speciale se reduc cu o treime; s-a avut in vedere ca sustragerile ce vizeaza doar folosinta bunului au un
grad mai redus de pericol social
2. furtul de folosinţă [art. 230 alin. (1) NCP] poate fi reţinut în concurs real cu furtul comis în scopul însuşirii
bunului sustras, când după sustragerea unui vehicul infractorul sustrage şi bunuri aflate în/pe vehicul ori părţi
componente ale acestuia;
3. atât furtul în scop de folosinţă, cât şi furtul simplu/calificat pot fi reţinute în concurs cu infracţiunile de
acces ilegat la un sistem informatic (art. 360 NCP) ori de alterarea a integrităţii datelor informatice (art. 362 NCP),
dacă pentru comiterea furtului făptuitorul foloseşte dispozitive apte de a accesa softul sistemului electronic al
vehiculului, respectiv de a modifica, şterge sau deteriora date informatice aflate în computerul de bord al maşinii;
4. poate fi reţinut în concurs furtul în scop de folosinţă prevăzut de at. 230 alin. (1) NCP cu cel prevăzut de
alin. (2) al art. 230;
5. nu prezintă importanţă pentru existenţa infracţiunii de furt în scop de folosinţă [art. 230 alin. (1) NCP]
faptul că bunul sustras a fost restituit persoanei vătămate de infractor după comiterea faptei;
6. vehiculul nu poate fi sustras atât în scopul însuşirii, cât şi în scopul folosirii, nefiind posibilă reţinerea în
concurs ideal a infracţiunii de furt simplu/calificat (art. 228 sau 229 NCP) cu infracţiunea de furt în scop de
folosinţă [art. 230 alin. (1) NCP].
10
Sustragerea de bunuri în scopul însuşirii lor pe nedrept, precum şi sustragerea unui vehicul cu scopul de a-l
folosi pentru transportul acestor bunuri întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de furt aflate în
concurs real (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2257/2006)
11