INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

FURTUL
Infracțiuni:
-furtul
-furtul calificat
-furtul în scop de folosință

OBIECTUL JURIDIC
OBIECTUL MATERIAL
SUBIECȚII INFRACȚIUNII
LOCUL ȘI TIMPUL SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII
AR T. 228 – furtul

-relațiile sociale privind patrimoniul

-relațiile privind posesia sau detenția bunurilor mobile aflate în patrimoniul unei persoane
(este de reținut că obiectul protecției juridice nu vizează neapărat dreptul de proprietate, ci
posesia sau detenția, stăpânirea de fapt asupra bunurilor respective)
! în legătură cu protecția posesiei în cazul infracțiunii de furt, trebuie reținut:
-posesia de bună-credință este protejată chiar împotriva proprietarului bunului, conform alin. (2)
al art. 228; spre exemplu: se va reține infracțiunea de furt în ipoteza în care proprietarul unui
bun, pe care îl împrumutase sau îl lăsase în depozit altei persoane, sustrage respectivul bun
-posesia de rea-credință nu este ocrotită în raport cu proprietarul bunului mobil; de exemplu: nu
comite o infracțiune de furt proprietarul care sustrage propriul bun de la cel care i-l furase
anterior
-posesia de rea-credință este protejată în toate celelalte cazuri, respectiv atunci când făptuitorul
nu este proprietarul bunului ori detentorul precar; spre exemplu: este vorba de situația în care o
persoană sustrage un bun de la o altă persoană care, la rândul ei, a sustras respectivul bun de la
altul
-bunul mobil
[se consideră că pot constitui obiect material al infracțiunii inclusiv bunurile care rămân imobile
și după ce au fost separate de un bun imobil, inclusiv bunurile care devin imobile datorită
destinației pe care proprietarul lor le-o conferă (în cazul acestor 2 ipoteze, bunurile în discuție
sunt mobile prin natura lor, dar, printr-o ficțiune, legiuitorul le consideră imobile; de exemplu:
cărămizile, burlanele, alte materiale separate în mod provizoriu de imobil, precum și ferestrele,
centrala termică, aparatele de aer condiționat, precum și alte materiale aduse pentru a le înlocui
pe cele vechi)]
(în doctrină s-a precizat că pot face parte din sfera obiectului material al furtului și organele
corpului uman, în măsura în care acestea se află desprinse de corp și aparțin unui patrimoniu,
cum ar fi, spre exemplu, o bancă de organe pentru transplant. Același lucru este valabil și pentru
și pentru părțile artificale, proteze, chiar dacă ele nu se află desprinse de corp, ci sunt separate și
apoi sustrase de către făptuitor)
1) subiectul activ:
-nu este circumstanțiat
! calitatea de subiect activ al infracțiunii o poate avea inclusiv proprietarul bunului
2) subiectul pasiv:
-nu este circumstanțiat
! pluralitatea de subiecți pasivi nu determină reținerea unei pluralități de infracțiuni în cazul în
care sustragerea bunurilor s-a realizat în aceeași împrejurare și în baza aceleiași rezoluții
infracționale
(de exemplu: făptuitorul pătrunde în apartamentul unei persoane și sustrage diferite obiecte ce
aparțin atât celui care locuiește în apartament, cât și unei alte persoane; în această situație, se va
reține o singură infracțiune de furt)
3) participația penală:
-coautorat
-instigare
-complicitate
-///
ART. 229 – furtul calificat
-relațiile sociale privind patrimoniul
-relațiile privind posesia sau detenția bunurilor mobile aflate în patrimoniul unei persoane
-bunul mobil
1) subiectul activ:
-nu este circumstanțiat
! calitatea de subiect activ al infracțiunii o poate avea inclusiv proprietarul bunului
2) subiectul pasiv:
-nu este circumstanțiat
! pluralitatea de subiecți pasivi nu determină reținerea unei pluralități de infracțiuni în cazul în
care sustragerea bunurilor s-a realizat în aceeași împrejurare și în baza aceleiași rezoluții
infracționale
3) participația penală:
-coautorat
-instigare
-complicitate
-///
ART. 230 – furtul în scop de folosință
-variantă atenuată a furtului
-relațiile sociale privind patrimoniul
-relațiile privind posesia sau detenția bunurilor mobile aflate în patrimoniul unei persoane
-vehiculul
-terminalul de comunicații al altuia
-terminalul de comunicații racordat fără drept la o rețea
1) subiectul acitv:
-nu este circumstanțiat
2) subiectul pasiv:
-nu este circumstanțiat
3) participația penală:
-coautorat
-instigare
-complicitate
-///

SITUAȚIA PREMISĂ
ELEMENTUL MATERIAL AL LATURII OBIECTIVE
URMAREA IMEDIATĂ A LATURII OBIECTIVE
LEGĂTURA DE CAUZALITATE
ART. 228 – furtul
-art. 228 alin. (3) Cod Penal – “Se consideră bunuri mobile și înscrisurile, energia electrică,
precum și orice alt fel de energie care are valoare economică”
-art. 539 alin. (2) Cod Civil – “Sunt bunuri mobile și undele electromagnetice sau asimilate
acestora, precum și energia de orice fel produse, captate și transmise, în condițiile legii, de orice
persoană și puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora”
-art. 540 alin. (1) Cod Civil – “Bogățiile de orice natură ale solului și subsolului, fructele
neculese încă, plantațiile și construcțiile încorporate în sol devin mobile prin anticipație, atunci
când, prin voința părților, sunt privite în natura lor individuală în vederea detașării lor”
-nu constituie infracțiunea de furt fapta aceluia care sustrage un bun fără să știe că, de fapt,
bunul respectiv se afla în stăpânirea sa, aflându-ne în prezența unei fapte putative
-nu reprezintă furt însușirea unor bunuri extra-patrimoniale, cum ar fi bunurile abandonate sau
bunurile care nu aparțin nimănui
-nu constituie furt nici însușirea unor bunuri pierdute, deoarece într-o astfel de ipoteză pot fi
incidente dispozițiile art. 243 din Cod Penal, însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la
făptuitor
-apartenența bunului la un patrimoniu și existența bunului în posesia sau detenția unei persoane,
alta decât cea care comite furtul
(nu are importanță dacă cel ce stăpânește bunul este sau nu și proprietarul acestuia)
(elementul material al laturii obiective se poate realiza, fie printr-o acțiune, fie printr-o
inacțiune)
-luarea unui bun mobil din posesia sau detenția unei persoane, fără consimțământul acesteia, în
scopul de a și-l însuși pe nedrept
(de exemplu: cel care predă o masă de bunuri omite să predea unele bunuri pe care le reține
pentru el)
=luare = scoaterea bunului din sfera de stăpânire a persoanei în posesia sau detenția căreia se
găsea bunul, urmată de trecereaa acestuia într-o altă posesie. Rezultă că acțiunea de luare a
bunului presupune 2 componente: deposedarea, adică scoaterea bunului din sfera de stăpânire a
posesorului sau detentorului, și imposedarea, respectiv trecerea bunului în sfera de stăpânire a
făptuitorului
(această concepție, prin care noțiunea de luare este înțeleasă ca o acțiune ce presupune 2
componente, a fost susținută prin teoria apropriațiunii. Conform acestei teorii, este indiferent
dacă luarea se săvârșește prin mișcarea, ridicarea, deplasarea fizică a lucrului din locul unde se
află sau în orice alt mod, esențial fiind ca bunul să fie luat prin simpla acțiune fizică de
deposedare a posesorului sau detentorului și de împosedare faptică și ilicită a făptuitorului)
! cerințe esențiale:
-luarea bunului trebuie să se facă fără consimțământul celui deposedat
(luarea trebuie să aibă fie un caracter ascuns, fie unul viclean, fie unul abuziv. Astfel, spre
exemplu, dacă autorul furtului profită de absența părții vătămate spre a-i sustrage un bun, putem
spune că acțiunea de luare are un caracter ascuns; dacă, dimpotrivă, în prezența părții vătămate
autorul profită de neatenția acesteia și printr-o manevră abilă sustrage un bun, putem spune că
acțiunea de luare are un caracter viclean; în schimb, în ipoteza în care, dacă bunul este luat în
prezența posesorului, iar acesta observă fapta și își exprimă în mod evident consimțământul, fie
în mod expres, fie în mod tacit, fără a se ajunge la amenințări sau violențe din partea autorului,
se poate spune că luarea are un caracter abuziv)
! unitatea sau pluralitatea furtului se stabilește în funcție de unitatea sau pluralitatea de posesii,
iar nu în funcție de unitatea de pluralitatea de patrimonii
-schimbarea ilicită a stării de fapt a bunului, prin scoaterea acestuia din sfera de stăpânire a
posesorului sau detentorului și lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai dispune de bun
(urmarea imediată conduce, inevitabil, la producerea unui prejudiciu ce poate lua una din
următoarele forme:
-diminuarea patrimoniului
-lipsa de folosință a bunului
-imposibilitatea de a mai dispune de bun)
-ex re
(infracțiune de pericol)
ART. 229 – furtul calificat

-apartenența bunului la un patrimoniu și existența bunului în posesia sau detenția unei persoane,
alta decât cea care comite furtul
(nu are importanță dacă cel ce stăpânește bunul este sau nu și proprietarul acestuia
alin. (1)
-furtul comis într-un mijloc de transport în comun
(pentru existența acestui element circumstanțial nu este suficient ca vehiculul în cauză să fie
destinat transportului în comun, ci se impune ca în momentul comiterii faptei să fie folosit ca
atare, adică să fie în serviciu, ceea ce înseamnă că trebuie sî fie în cursă, indiferent dacă
vehiculul respectiv circula sau staționa)
(în practica judiciară s-a afirmat faptul că, taxiul nefiind un mijloc de transport în comun,
sustragerea unor bunuri aparținând călătorilor, de către conducătorul acestuia, întrunește
elementele infracțiunii de furt, în forma sa simplă)
-furtul comis în timpul nopții
(pentru stabilirea elementului circumstanțial trebuie utilizat criteriul realității, adică trebuie să se
realizeze o raportare la un complex de factori precum: anotimpul, data calendaristică, poziția
topografică a localității, condițiile atmosferice din momentul comiterii faptei)
(elementul circumstanțial este incident ori de câte ori fapta s-a comis după instalarea
întunericului nopții, chiar dacă locul de unde a fost sustras obiectul furtului era luminat)
(în situația în care fapta se comite într-un spațiu iluminat artificial, în care se desfășoară în mod
normal diferite activități după lăsarea întunericului, fapta va fi încadrată drept infracțiune de furt
simplu; de exemplu: furtul comis în spații de muncă în care se lucrează în tura de noapte, în săli
de spectacol, în spații de expunere sau în centre comerciale)
-furtul comis de o persoană mascată, deghizată sau travestită
(în practică, procedeul cel mai des întâlnit const în acoperirea feței cu un fes tip cagulă)
-furtul comis prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a
unei chei mincinoase
=efracție = înlăturarea violentă a oricăror obiecte sau dispozitive cu rol de protecție ce se
interpun între făptuitor și bunul pe care acesta intenționează să-l sustragă. Efracția se poate
realiza prin acțiuni sau mijloace diverse precum forțare, rupere, spargere, distrugere.
(de exemplu: se realizează o efracție atunci când, pentru a se ajunge la obiectul material al
furtului, se dărâmă sau de perforează unn zid sau un gard, se sparge geamul unei locuințe sau al
unui autoturism, se distruge un lacăt sau o încuietoare de la o ușă, o casă de bani, un geamantan
etc.)
(în schimb, nu se va reține efracția ca element circumstanțial atunci când violențele se exercită
asupra unor dispozitive care nu au rol de protecție a obiectului material al furtului, ci au doar un
rol funcțional)
=escaladare = a se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă,
a sări peste un obstacol. Escaladarea, ca element circumstanțial al furtului calificat, înseamnă
depășirea unui obstacol, pe altă cale decât cea normală, ce se interpune între autor și locul în
care se află bunul pe care făptuitorul intenționează să îl sustragă
(nu se va putea reține acest element circumstanțial în ipoteza în care, de exemplu, escaladarea se
produce după comiterea furtului, pentru ca făptuitorul să se îndepărteze de la locul faptei și să-și
asigure astfel scăparea)
! deoarece efracția implică deteriorarea sau distrugerea dispozitivului de închidere, nu se va
putea reține ca infracțiune distinctă distrugerea, infracțiune prevăzută de art. 253 Cod Penal,
aceasta fiind absorbită în furtul calificat
-furtul comis prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere
! în cazul în care se va produce și una dintre consecințele prevăzute la infracțiunea de distrugere,
va exista un concurs de infracțiuni
alin. (2):
-furtul comis asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural
(bunurile arheologice și istorico-documentare, bunurile cu semnificație artistică, bunurile cu
semnificație etnografică, bunurile de imporanță științifică, bunurile de imporantanță tehnică)
(pentru a se reține furt calificat în baza acestui element circumstanțial, este necesar ca făptuitorul
să aibă reprezentarea faptului că obiectului sustras face parte din patrimoniul cultural; în caz
contrar, el va răspunde pentru furt simplu)
-furtul comis prin violare de domiciliu sau sediu profesional
-furtul comis de către o persoană având asupra sa o armă
! în situația în care arma este folosită la atac, nu am mai avea de a face cu infracțiunea de furt
calificat, ci cu infracțiunea de tâlhărie
! în situația în care partea vătămată este prezentă în momentul sustragerii, arma nu trebuie să fie
la vedere, pentru că în această situație s-ar putea exercita implicit o amenințare, o constrângere
psihică la adresa părții vătămate, iar în această situație s-ar reține tot tâlhărie
alin. (3):
-furtul de țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau
gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă
-furtul de componente ale sistemelor de irigații
-furtul de componente ale rețelelor electrice
-furtul unui dispozitiv ori a unui sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu
sau alte situații de urgență publică
-furtul unui mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de
cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru
-furtul de instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și
componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente
! în anumite împrejurări, infracțiunea de furt calificat, în această variantă, poate intra în concurs
cu o infracțiune contra siguranței circulației pe calea ferată, respectiv, distrugerea sau
semnalizarea falsă, prevăzută de art. 332 din Codul Penal
-furtul de bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe
drumurile publice
-furtul de cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și
componente de comunicații
(o problemă ivită în practică a fost generată de ipoteza în care cablurile sau echipamentele nu
erau incluse, la momentul sustragerii, în rețele sau sisteme de telecomunicații sau
radiocomunicații. Cu acest prilej, instanța supremă a decis faptul că, fapta de însușire pe nedrept
de cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și
componente de comunicații constituie infracțiunea de furt calificat prevăzut ă de textul de lege
prezent numai dacă, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o rețea sau într-
un sistem de comunicații aflat sau nu în funcțiune)
! cerințe esențiale:
-luarea bunului trebuie să se facă fără consimțământul celui deposedat
-schimbarea ilicită a stării de fapt a bunului, prin scoaterea acestuia din sfera de stăpânire a
posesorului sau detentorului și lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai dispune de bun
(urmarea imediată conduce, inevitabil, la producerea unui prejudiciu ce poate lua una din
următoarele forme:
-diminuarea patrimoniului
-lipsa de folosință a bunului
-imposibilitatea de a mai dispune de bun)

-ex re
(infracțiune de pericol)
ART. 230 – furtul în scop de folosință
-apartenența bunului la un patrimoniu și existența bunului în posesia sau detenția unei persoane,
alta decât cea care comite furtul
(nu are importanță dacă cel ce stăpânește bunul este sau nu și proprietarul acestuia
alin. (1):
-luarea unui vehicul din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a-
l folosi pe nedrept
[vehiculul este sustras doar în scopul utilizării, ulterior acestei utilizări bunul fiind abandonat ori
restituit posesorului. Dacă se urmărește însușirea vehiculului, fapta se va încadra în art. 228 alin.
(1) Cod Penal]
! cerințe esențiale:
-luarea bunului trebuie să se
facă fără consimțământul celui
deposedat
(luarea trebuie să aibă fi un caracter ascuns, fie unul viclean, fie unul abuziv)
allin. (2):
-folosirea fără drept a unui terminal de comunicații al altuia
-folosirea fără drept a unui terminal de comunicații racordat fără drept la o rețea
(existența infracțiunii este condiționată de producerea unei pagube)
(de exemplu: facturarea suplimentară a serviciului folosit prin utilizarea terminalului de
comunicații)
-schimbarea ilicită a stării de fapt a bunului, prin scoaterea acestuia din sfera de stăpânire a
posesorului sau detentorului și lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai dispune de bun
(urmarea imediată conduce, inevitabil, la producerea unui prejudiciu ce poate lua una din
următoarele forme:
-diminuarea patrimoniului
 -lipsa de folosință a bunului
-imposibilitatea de a mai dispune de bun)
-ex re
(infracțiune de pericol)
-trebuie dovedită
(infracțiune de rezultat)

FORMA DE VINOVĂȚIE A LATURII SUBIECTIVE

MOBILUL ȘI SCOPUL LATURII SUBIECTIVE
FORMELE ȘI VARIANTELE INFRACȚIUNII
SANCȚIUNI ȘI TENTATIVĂ
ART. 228 – furtul
-împăcarea înlătură răspunderea penală
-acțiunea penală se pune în
mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
-intenție directă calificată prin scop
-scopul – însușirea pe nedrept a bunului
-formă continuă
(de exemplu: furtul de energie electrică)
-formă continuată
(nu poate fi reținută forma
continuată în ipoteza în care făptuitorul, neputând lua toate bunurile deodată, le transportă pe
rând, la intervale mici de timp)
-art. 2561 – variantă agravată
-tentativă
(de exemplu: în ipoteza în care făptuitorii au pătruns în curtea unui magazin având asupra lor
saci în care urmau să introducă bunurile sustrase, fiind surprinși de către paznici în spatele
magazinului; autorul introduce mâna în buzunarul sau în geanta victimei, apucă o sumă de bani
sau un bun, eventual încearcă să le sustragă, dar acțiunea este întreruptă, înainte ca bunul să
treacă în stăpânirea făptuitorului)
ART. 229 – furtul calificat
-împăcarea înlătură răspunderea penală
-acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
-intenție directă calificată prin scop
-scopul – însușirea pe nedrept a bunului
-formă continuă
-formă continuată
-art. 2561 – variantă agravată
-tentativă
ART. 230 – furtul în scop de folosință
-împăcarea înlătură răspunderea penală
-acțiunea penală se pune în
mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
-intenție directă calificată prin scop
-scopul – folosirea pe nedrept a vehiculului, a unui terminal de comunicații al altuia sau
folosirea unui terminal de comunicații racordat fără drept la o rețea
-formă continuă
-formă continuată

-tentativă