Sunteți pe pagina 1din 88

TEMATICA DE EXAMEN – DR.

PENAL – PARTEA SPECIALA II (2015)


Titlul II. INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI:
Cap. I. Furtul:
Furtul 228, Furt calificat 229, Furtul in scop de folosinta 230.

Cap. II. Talharia si pirateria:


Talharia 233, Talharia calificata 234, Talharia urmata de moartea victimei 236.

Cap. III. Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii:


Abuzul de incredere 238, Abuzul in frauda creditorilor 239, Gestiunea frauduloasa 242,
Insusirea bunului gasit 243, Inselaciunea 244, Inselaciunea privind asigurarile 245,
Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile 247.

Cap. V. Distrugerea si tulburarea de posesie:


Distrugerea 253, Distrugerea calificata 254, Distrugerea din culpa 255, Tulburarea de
posesie 256.

Titlul III. INFRACTIUNI PRIVIND AUTORITATEA SI FRONTIERA DE STAT:


Ultrajul 257, Uzurparea de calitati oficiale 258.

Titlul V. INFRACTIUNI DE CORUPTIE SI DE SERVICIU:


Cap. I. Infractiuni de coruptie:
Luare de mita 289, Dare de mita 290, Trafic de influenta 291, Cumparare de influenta 292.

Cap. II. Infractiuni de serviciu:


Delapidarea 295, Purtare abuziva 296, Abuzul in serviciu 297, Neglijenta in serviciu 298,
Folosirea functiei in scop sexual 299, Uzurparea functiei 300, Conflictul de interese 301,
Violarea secretului corespondentei 302.

Titlul VI. INFRACTIUNI DE FALS:


Cap. I. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori:
Falsificarea de monede 310, Falsificarea de titluri de credit sau de instrument de plata 311,
Punerea in circulatie de valori falsificate 313, Emiterea frauduloasa de moneda 315.

Cap. III. Falsuri in inscrisuri:


Falsul material in inscrisuri oficiale 320, Falsul intellectual 321, Falsul in inscrisuri sub
semnatura private 322, Uzul de fals 323, Fals informatic 325, Falsul in declaratii 326, Falsul
privind identitatea 327.

Titlul VII si VIII. INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI PUBLICE SI CELE CE ADUC


ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALA:
Exercitarea fara drept a unei profesii 348, Camata 351, Contaminarea venerica 353,
Transmiterea SIDA 354, Constituirea unui grup infractional organizat 367, Tulburarea ordinii
si linistii publice 371, Ultraj contra bunelor moravuri 375, Incestul 377.

1
TITLUL II. INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
Notiuni generale

Notiunea de patrimoniu are o sfera mai larga decat conceptual de proprietate, dar ambele,
de principiu, au semnificatia din dreptul civil.

Nu trebuie incurajate opiniile exclusiviste si extreme cu privire la sensul unor notiuni folosite
de legiuitorul penal, prin raportare la semnificatia acestora din dreptul civil. De exemplu,
controversele cu privire la notiunile de posesie, proprietate, detentie, patrimoniu, etc.

Trebuie sa se recunoasca caracterul autonom al unor notiuni aparent civile, care au


evoluat odata cu practica judiciara din domeniul penal.

Nu trebuie pierdut din vedere ca izvorul acestor notiuni continua sa fie dreptul civil.

In cazul infractiunilor contra patrimoniului, pluralitatea de subiecti pasivi o pluralitate de


comportamente infractionale, adica un concurs.

Cadrul general al infractiunilor contra patrimoniului

I. Deposedare (furt, furt calificat, furt la plangere prealabila).


Deposedare – prin constrangere (talharie, piraterie)

II. Intervertirea posesiei legitime in una ilegitima (abuz de incredere, abuz de


incredere prin fraudarea creditorilor, gestiune frauduloasa, insusirea bunului
gasit) prin nesocotirea increderii in sens larg.

III. Autolezare patrimoniala ca urmare a unei actiuni de inducer in eroare sau


exploatare a unei vulnerabilitati (inselaciune, inselaciunea privind asigurarile,
exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile) prin nesocotirea
increderii in sens larg.

IV. Distrugere (Distrugere, Distrugere calificata, Distrugere din culpa)

V. Tulburarea posesiei unui imobil (Tulburare de posesie).

2
TITLUL II. INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI, art. 228 – 256

Cap. I – Furtul (simplu, calificat, furt in scop de folosinta)

Cap. II – Talharia si pirateria (simpla, calificata, piraterie)

Cap. III – Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii

Abuzul de incredere (art. 238)

Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor (art. 239)

Bancruta simpla (art. 240)

Bancruta frauduloasa (art. 241)

Gestiunea frauduloasa (art. 242)

Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor (art. 243)

Inselaciunea (art. 244)

Inselaciunea privind asigurarile (art. 245)

Deturnarea licitatiilor publice (art. 246)

Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile (art. 247)

Cap. IV – Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice

Frauda informatica (art. 249)

Efectuarea de operatiuni financiare in mod fraudulos (art. 250)

Acceptarea operatiunilor financiare effectuate in mod fraudulos (art. 251)

Cap. V – Distrugerea si tulburarea de posesie

Distrugerea (simpla 253, calificata 254, din culpa 255)

Tulburarea de posesie (art. 256).

3
1) FURTUL

Art. 228 NCP

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia,
în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.

(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar
în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.

(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de
energie care are valoare economică.

Furtul
Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în
scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.

- infractiunea cu cea mai mare frecventa in practica judiciara


- de regula in practica judiciara furtul este calificat chiar daca eliminarea agravarii
furtului ca urmare a comiterii lui in public a disparut. (in codul anterior era furt
calificat).
- nu protejeaza proprietatea ca situatie juridica, ci posesia ca stare de fapt.

Furtum este un concept provenit din dreptul roman care se poate extinde si in cazul
delapidarii, inselaciunii, etc.

Subiectul activ este general.

Latura subiectiva. Infractiunea de fur teste oferita ca exemplu in categoria infractiunilor


calificate prin scop.

Se poate comite si cu intentie eventuala.

4
Art. 228 NCP prevede ca bunul trebuie luat in scopul insusirii pe nedrept.

De lege lata, singura interpretare rationala ar fi aceea ca, daca un bun este luat cu titlu de
garantare a unei datorii a posesorului, sau pentru a determina o anumita conduit din partea
acestuia, exista scopul insusirii pe nedrept. Aceasta pentru ca in cazul in care posesorul nu
indeplineste cererea creditorului care i-a luat bunul, acesta ramane in stapanirea
creditorului, aceasta fiind intentia, cel putin eventuala, a creditorului in momentul luarii
bunului debitorului.

De lege ferenda, consideram ca se poate renunta la precizarea ca sustragerea trebuie


comisa in scopul insusirii pe nedrept.

Sanctiunea. Furtul simplu se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu


amenda.

Obiectul material al furtului


A. Este obiect material al furtului un bun mobil corporal dar care are si o minima
valoare economica.

In concret obiect material al furtului pot fi bunuri fungibile sau nefungibile, consumptibile
sau neconsumptibile, chiar si parti din imobile (ferstre, usi, etc.), turme de animale, fructe,
chiar neculese, etc.

Nu poate fi obiect al furtului o persoana, corpul uman sau parti din corpul uman.

Cee ace caracterizeaza motiunea de bun mobil corporal in sensul legii penale este ca acel
bun sa poata fi sustras, indifferent ca el este un bun independent sau este incorporate intr-
un bun imobil. Caracterul de bun mobil se analizeaza din punct de vedere faptic, si nu dupa
regulile de drept civil.

5
Uneori bunul dobandeste aceasta caracteristica chiar prin actul de sustragere.

Clasificarea de bunuri mobile prin anticipatie este fara relevanta, in sens contrar (Udroiu,
p.195)

Art 228 alin. 3: Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice
alt fel de energie care are valoare economică.

Energia electrica.

Distinctia intre obiectul material al furtului, care este un bun mobil corporal, si
comportamentele pagubitoare comise in dauna partii vatamate.

Folosirea unui serviciu in mod neautorizat (circulat cu autobuzul fara bilet, intrarea la
cinema fara bilet, etc.) ?!?.

Ori de cate ori cineva dobandeste niste valori patrimoniale in mod ilicit, se spune ca “a
furat”. Aceasta nu inseamna ca aceasta perceptie a publicului trebuie sa se reflecte si in
solutiile de practica judiciara.

Energiilor cu valoare economica, in sensul art. 228 alin. 3 NCP, doar acele energii care se
consuma prin sustragere (nu intra in aceasta categorie energia cinetica, eoliana, solara, etc).

Inscrisurile in sensul de intrumentum si nu de negotium.

Fotocopierea continutului unor documente? Sustragerea “informatiei” de pe CD, stick-uri,


etc. prin copierea fisierului.

6
B. Bunul, pentru a putea fi obiect material al furtului, trebuie sa aiba o minima
valoare economica.

Pot fi obiect material al furtului si bunurile a caror detinere este ilicita. Exceptie art. 342
alin. 3.. Sustragerea armelor…).

Latura obiectiva a furtului


A. Sa existe o actiune de luare a unui bun mobil din posesia sau detentia altuia.
Actiunea de “luare” este alcatuita, din punct de vedere didactic, din doua
component, “deposedare” si “imposedare”.

In sens penal, prin posesie se intelege o stapanire in fapt a unui bun mobil, fara vreo
legatura cu conditiile posesiei din dreptul civil.

Sustragerea non manifestum se realizeaza in mod clandestine (fara stirea partii vatamate).

Sustragerea manifestum fapta se comite in mod manifest, vizibil (sub ochii proprietarului).

Simplul fapt ca sustragerea se realizeaza prin surprinderea victimei nu este talharie.

Uneori sustragerea este incriminata de texte speciale. (Codul silvic, C pen. Sustragerea sau
distrugerea de inscrisuri 259 Vpen) etc.

7
B. Bunul trebuie sa se afle in posesia sau detentia altuia. Detentie si posesie au o
semnificatie specifica dreptului penal.

Fapta se poate retine si in sarcina proprietarului, daca sustrage un bun care se afla in
posesia sau detentia legitima a altuia.

Posesia sau detentia unui bun trebuie inteleasa intr-un sens dynamic si ca realitate juridica a
stapanirii in fapt a unui bun mobil corporal din perspectiva dreptului penal, nu trebuie
raportata doar la realitati intelese mecanicist.

Nu se considera a fi in posesia vreunei persoane bunurile nimanui (res nullius).

Bunul uitat nu se considera iesit din posesia partii vatamate.

C. Fapta trebuie comisa fara consimtamantul persoanei vatamate.

Tentativa.
Tentativa la infractiunea de furt, indifferent de formele acestuia este incriminate.

Teoretic. Cu privire la distinctia dintre o tentative de furt si o fapta consumata, au fost


exprimate mai multe teorii:

Conform teoriei contractatiunii, sustinuta de Paulus, fapta se consuma la atingerea bunului


de catre infractor.

Conform teoriei amovarii, sustinuta de Ulpian, fapta se consuma la mutarea bunului din
locul in care era bunul inainte de actiunea infractionala.

Sustinatorii teoriei ablatiunii cred ca fapta se consuma in momentul transportarii bunului de


la locul unde se afla el, simpla mutare nefiind suficienta pentru consumarea faptei.

Sustinatorii teoriei ilatiunii opiniaza ca furtul se consuma in momentul ascunderii bunului.

Teoria apropriatiunii este cea mai raspandita in doctrina, si practica judiciara si porneste de
la idea ca fapta se consuma in momentul cand bunul a intrat in sfera de dispozitie a
autorului.

8
Concret.

Momentul in care bunul a intrat in sfera de dispozitie a autorului se apreciaza in concret.

Cazul bunurilor mari sau mici.

Cazul sustragerii din supermarket sau din locuri pazite.

9
2) Furtul de folosinta
Art. 230 NCP

(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite
speciale se reduc cu o treime.

(2) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal
de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o
reţea, dacă s-a produs o pagubă.

Doua modalitati:

I. Furtul care are ca obiect un vehicul, savarsit in scopul de a-l folosi pe nedrept
(folosirea unui vehicul fara drept)
II. Folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii al altuia sau folosirea unui
terminal de comunicatii racordat fara drept la o retea, daca s-a produs o
paguba.

Sunt modalitati distincte de comitere a unui „furt” si din acest motiv faptele pot fi retinute
in concurs intre ele dar si cu furtul clasic, adica comis in scopul insusirii pe nedrept.

Legiuitorul a stabilit un tratament atenuat fata de furtul in scopul insusirii pe nedrept.

10
Folosirea neautorizata a unui vehicul
Art. 230 (1) NCP

(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvârşit în scopul de a-l folosi pe nedrept, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite
speciale se reduc cu o treime.

Ratiunea incriminarii a pornit de la o anumita realitate din viata sociala. Concret, existau
situatii in care autorii acestor fapte nu doreau sa se imbogateasca ca urmare a comiterii
faptei, ci doreau ca, pe o durata determinata, sa foloseasca fara drept un vehicul aflat in
stapanirea de fapt a altuia.

Forma actuala evidentiaza dorinta legiuitorului de a pastra fapta in mod identic cu cea din
forma regasita in Codul din 1969, in conditiile in care faptele din viata reala vizate de norma
constau in folosirea fara drept a unui vehicul, si nu in luarea in scopul folosirii a unui
vehicul.

Drept comparat: Solutia germana, Solutia franceza, Solutia romaneasca.

Riscul mentinerii acestei abordari este acela ca un agent, bazandu-se pe formularea din art.
228 NCP (scopul insusirii pe nedrept) si interpretarea per a contrario a art. 230 alin. (1) NCP,
va putea sustine ca actul sau de sustragere (a unui bun, altul decat un vehicul – de exemplu,
a unei masini de tuns iarba) a fost comis in scopul folosirii acelui bun, si nu in scopul insusirii,
invocand astfel lipsa de tipicitate a faptei sale. In sprijinul acestei „aparari a inculpatului”
vine chiar legea penala, care sanctioneaza doar „luarea in scopul folosirii fara drept a unui
vehicul”, nu si „luarea unui alt bun in scopul folosirii pe nedrept”.

In demontarea acestui rationament periculos, practica judiciara va putea proceda la fel cum
a procedat pana acum, prin prezumarea insusirii pe nedrept, atunci cand discutam despre
luarea unui bun.

11
Vehiculul este un sistem mecanic care se deplaseaza pe drum, cu sau fara mijloace de
autopropulsare, utilizat in mod curent pentru transportul de persoane si/sau bunuri ori
pentru efectuarea de servicii sau lucrari.

De lege ferenda, ar trebui incriminata fapta celui care foloseste fara drept un vehicul,
pentru ca, in esenta, in aceasta consta in concret fapta celui care ia un vehicul in scopul
folosirii fara drept.

Folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii al altuia

sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fara drept la o retea

Art. 230 (2) NCP sancţionează: “folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al
altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a
produs o pagubă”.

S-a dorit atragerea sub incidenta penala a unor comportamente antisociale ce au creat
controverse atat in practica judiciara in materie penala, cat si in literatura de specialitate. Ne
referim aici indeosebi la utilizarea fara drept a unui post de telefonie si efectuarea unor
convorbiri ce produceau o paguba de ordin patrimonial unei anumite persoane sau
racordarea fara drept la o retea de telefonie fixa.

Legiuitorul a statuat ca utilizarea fara drept a unui asemenea serviciu se afla sub incidenta
dreptului penal, atata vreme cat comportamentul supus discutiei produce o paguba
titularului serviciului respectiv. Aceasta paguba evidentiaza faptul ca valoarea sociala
protejata de textul de incriminare este patrimoniul.

Legiuitorul nu s-a limitat insa la incriminarea comportamentului avut in vedere supra, ci a


atras sub incidenta legii penale toate acele comportamente cauzatoare de prejudicii ce au la
baza utilizarea unui terminal de comunicatii, prin utilizarea fara drept a unui serviciu. Ne
referim, de exemplu atat la folosirea fara drept a unui telefon mobil pentru efectuarea unor
convorbiri telefonice, cat si la utilizarea unui sistem informatic (inclusiv a unui telefon
mobil), ce se afla sub incidenta notiunii de terminal de comunicatii, in vederea utilizarii fara
drept a serviciului de internet, in masura in care s-a cauzat o paguba.

12
Ex: daca e tel tau si cartela altuia

Latura subiectiva. Infractiunea se poate comie atat cu intentie directa, cat si cu intentie
indirecta.

Ex pag 215

Relatia cu accesul ilegal la un sistem informatic (art. 360 NCP).

In momentul in care se comite un furt de folosinta prin utilizarea fara drept a unui telefon
mobil (indiferent daca acesta este ori nu un Smartphone) in vederea efectuarii unei
convorbiri telefonice, este necesara retinerea unui concurs cu infractiunea de acces
neautorizat la un sistem informatic (art. 360 NCP). Aceasta intrucat telefonul mobil este un
sistem informatic, raport la definitia conferita de art. 181 alin. (1) NCP, iar utilizarea acestuia
implica, in mod indubitabil, un acces, deoarece fie a lipsit autorizarea in ceea ce proveste
accesul de la bun inceput, fie utilizarea initiala autorizata a fost convertita de agent intr-o
utilizare ce a depasit limitele acesteia.

13
Latura obiectiva a furtului de la art. 230 alin. (2) NCP
Primul aspect ce necesita a fi lamurit priveste continutul notiunii de „terminal de
comuicatii”. Neexistand o definitie in NCP a acestei sintagme, se pune problema in ce
masura trebuie sa ne raportam la sensul comun al notiunii ori la legislatia speciala in
materie.

In mod normal definitia din legea speciala este cea care ar trebui sa ofere continut notiunii
supuse discutiei, existenta acesteia nefacacnd necesara raportarea la sensul comun al
notiunii. Cu toate acestea, datorita faptului ca subiectul activ al infractiunii este unul
general, nu este lipsita de critici raportarea la definitia din legislatia speciala. Aceasta
intrucat continutul tehnic al definitiei ar putea pune, din punctul nostru de vedere,
probleme de previzibilitate a legii penale.

Dincolo de aceste aspecte, mentionam ca urmatoarele dispozitive se afla sub incidenta


notiunii de terminal de comunicatii: laptop, PC, tableta, PDA, router, telefon mobil (nu doar
Smartphone-urile), telefon fix, faxul, etc. In doctrina s-a facut o grava confuzie intre
terminalul de comunicatii si serviciul utilizat fara drept. In realitate, serviciul de telefonie ori
cel de internet este serviviul utilizat fara drept prin intermediul terminalului de comunicatii,
terminal ce este un dispozitiv, si nu un serviciu.

Notiunea de „folosire” se poate raporta la aceea de „accesare” din structura tipicitatii


infractiunii de acces fara drept la un sistem informatic (art. 360 NCP). Aceasta intrucat,
atunci cand discutam despre folosirea unui asemenea dispozitiv, avem in vedere, practic, un
acces la un sistem informatic. In masura in care folosirea nu vizeaza un dispozitiv ce intra
sub incidenta notiunii de „sistem informatic” – de exemplu, un telefon care nu este digital - ,
folosirea se va raporta la ideea de interactiune fizica susceptibila sa produca rezultatul din
structura tipicitatii, si anume paguba.

Paguba este un alt element esential al tipicitatii. Ne aflam in prezenta unei infractiuni de
rezultat, paguba necesitand a fi produsa in mod efectiv. Paguba nu vizeaza doar ipoteza
unei facturari suplimentare, ci si ipoteza in care partea vatamata nu se poate folosi de
serviciul contractat in conditiile stipulate in contract.

Sa presupunem ca agentul foloseste fara drept telefonul mobil al unei persoane, insa
utilizand propriul sau SIM card, in vederea unei convorbiri telefonice.

14
Ex pag 214

Forme ale infractiunii de furt


Furt simplu art. 228 (1) NCP

Furt calificat in trei modalitati:

Art. 229 (1) NCP

Art. 229 (2) NCP

Art. 229 (3) NCP

Furtul de folosinta art. 230 NCP – forma atenuata

Furtul care se urmareste doar la plangere prealabila. Art. 231 (1) NCP

- intre membrii de familie,


- de catre un minor in paguba tutorelui,
- de catre cel care locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de
aceasta

Furtul care permite impacarea partilor. Art. 231 (2) NCP

- furturi ce s-ar incadra la art. 228, art. 229 (1), (2) lit. b) si c), si art. 230.

3) Furtul calificat

Art. 229 (1) NCP


Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:

a) într-un mijloc de transport în comun;

15
Taxi? Tramvai in depou? Curse de transport special?

b) în timpul nopţii;

Fenomenul natural? Dec indrumare 3/1970

A profitat de intuneric?

Distinctie intre spatiile private si spatiile publice. Kuglay p. 480.

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

Persoana este mascata atunci cand are fata acoperita cu o masca sau ii este colorata, astfel
incat sa nu poata fi recunoscuta sau usor recunoscuta. Ea este deghizata atunci cand si-a
schimbat infatisarea in intregime, sau in parte, pentru a fi perceputa ca o alta persoana
sau un alt obiect, lucru sau fiinta. Daca noua infatisare semnifica caracteristicile sexului
opus, atunci persoana este travestita.

d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a
unei chei mincinoase;

Efractia presupune inlaturarea prin violenta a unei incuietori, system sau dispozitiv de
inchidere.

Escaladarea presunpune depasirea pe deasupra a unui obstacol in calea patrunderii


neautorizate.

Escaladarea pentru a se indeparta?

16
Chei adevarate sau mincinoase. Agentul nu este autorizat sa foloseasca cheia respectiva,
care insa este adevarata.

Este mincinoasa daca foloseste orice dispozitiv care descuie o incuietoare fara a o distruge,
indiferent ca este o cheie multiplicata neautorizat, speraclu sau orice alt instrument de
aceasta natura.

e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere,


- element de noutate. Distrugerea sistemului de supraveghere se absoarbe?
- acoperirea camerei de supraveghere?

Sanctiune. Inchisoarea de la 1 la 5 ani.

Art. 229 (2) NCP:


Furtul a fost savarsit in urmatoarele imprejurari:

a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;

Legea speciala stabileste aceste categorii de bunuri. Legea nr. 182/2000, OG 43/2000 privind
protectia patrimoniului archeologic.

b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;

Infractiune complexa.

Textul are ca premisa ca furtul se comite intr-o modalitate ce indeplineste conditiile de


tipicitate a uneia din cele doua infractiuni.

Criticile legate de aplicare a textului de violare a sediului profesional.

c) de o persoană având asupra sa o armă.

Doar armelor propriu-zise, definite si enumerate in Legea nr. 295/2004 privind regimul
armelor si munitiilor.

Sa foloseasca arma propriu zisa.

Detinerea armei poate fi legala sau ilegala.

Sanctiune. închisoarea de la 2 la 7 ani.

17
Art. 229 (3) NCP:
Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau
gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigaţii;

c) componente ale reţelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau
alte situaţii de urgenţă publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de


cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente


ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe


drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi


componente de comunicaţii,

Sanctiune. închisoarea de la 3 la 10 ani.

Furt la plangere prealabila si furtul cel care permite impacarea


partilor

Art. 231 NCP

(1) Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârşite între membrii de familie de către un
minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată
sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.

(2) În cazul faptelor prevăzute la art. 228,art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230,
împăcarea înlătură răspunderea penală.

18
A. Furtul se urmareste la plangerea prealabila daca:
- este savarsit intre membrii de familie

Art. 177 NCP defineste membru de familie ca fiind:

a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite


prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;

b) sotul;

c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi
copii, în cazul în care convieţuiesc.

(2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin.
(1) lit. a), se aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în
raport cu rudele fireşti.

- este savarsit de un minor in paguba tutorelui sau

- este savarsit de cel care locuieste cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta.

Sanctiunea este imprumutata de la tipul de furt calificat comis.

B. Poate opera impacarea

In cazul faptelor prevazute la art. 228, art. 229 (1), (2) lit. b) si c) si art. 230, impacarea
inlatura raspunderea penala.

Exceptii de la posibila impacare:

- este furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural art. 229 (2) lit. a)

Furtul calificat incriminat de art. 229 (3) NCP.

19
Cap. II : Talharia si pirateria

1) Talharia
Art. 233 NCP

Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în
stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de
întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru
înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se
pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Ratiunea incriminarii.

Doua abordari:

- o infractiune distincta (art. 628 C pen. italian, adica Rapina; paragraful 249 C pen.
german, adica Raub),
- fie este considerata a fi un furt agravat comis prin violenta (art. 311-4, pct. 4C pen.
francez).

Cod penal Carol II talharia avea o forma de baza, talharia comisa prin constrangerea
victimei si forme asimilate respectiv talharia comisa prin punerea victimei in imposibilitatea
de a se apara si talharia constand in actul de violenta pentru a-si asigura scaparea.

C pen. 1969/2014:

- constrangerea sau punerea victimei in imposibilitatea de a se apara pentru a inlesni


un furt.
- constrangerea sau punerea victimei in imposibilitatea de a se apara pentru pastrarea
bunului furat
- constrangerea sau punerea victimei in imposibilitatea de a se apara pentru
inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptutorul sa-si asigure scaparea.

Subiectul activ este general.

Sanctiunea. Talharia se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani.

20
Latura obiectiva

Actul de executare a talhariei are un continut complex si este alcatuit din doua activitati
conjugate: furtul, ca actiune principala, si constrangerea, ca actiune subsidiara, aceasta din
urma fiind modalitatea de inlesnire, in sens larg, a sustragerii.

I. Actiunea de furt implica luarea unui bun mobil al altuia in scopul insusirii pe nedrept.

Sustragerea se realizeaza si prin fapta victimei.

Furtul in scopul folosirii pe nedrept?

Daca fapta sustragerea unui bun nu intra sub incidenta furtului?

II. A doua componenta esentiala a talhariei este faptul ca furtul este inlesnit sau se
incearca pastrarea bunului furat sau asigurarea scaparii prin folosirea violentei,
amenintarii sau prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de
a se apara.
a. Violenta, vatamare corporala?

Sustragerea unui lantisor de la gat prin ruperea acestuia?

b. Amenintarea trebuie sa indeplineasca conditiile de tipicitate ale art. 206 NCP.


c. Punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara.

Aceste acte trebuie comise asupra persoanei care detine sau protejeaza detinerea unui
bun, si care poate fi proprietarul, posesorul sau chiar cel care are in paza lucrul
respectiv.

O singura infractiune de talharie atunci cand sunt agresate mai multe persoane pentru a
sustrage un bun apartinand unei singure persoane.

Prin aceeasi actiune de amenintare se sustrag bunuri apartinand mai multor persoane, se
vor retine atatea infractiuni de talharie cate persoane vatamate sunt.

Trebuie ca actul de constrangere sa fie comis in aceiasi imprejurare cu actul de sustragere.

Forma asimilata.

Violenta, amenintarea sau punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se


apara pentru a pastra bunul furat, pentru inlaturarea urmelor infractiunii sau pentru a-si
asigura scaparea.

21
Talharia – latura subiectiva

Consumarea.

Fapta se consuma in momentul consumarii furtului, daca constrangerea este anterioara sau
concomitenta sustragerii,

sau se consuma in momentul comiterii actului de constrangere, cand este realizat pentru
pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca
faptuitorul sa-si asigure scaparea, indiferent daca agentul a reusit sa pastreze bunul, sa
scape sau sa inlature urmele infractiunii.

Tentativa se pedepseste.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau indirecta.

Participatia

- Coautoratul neomogen.

2) Talharia calificata
Art. 234 NCP

(1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:

a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;

b) prin simularea de calităţi oficiale;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) în timpul nopţii;

e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;

f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,

se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la
12 ani şi interzicerea unor drepturi.

22
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea
corporală.

Ratiunea incriminarii formei calificate?!?

Talharia calificata – forme

A. Art. 234 alin. 2 NCP

a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;

Arma propiu-zisa si arma asimilata? Se poate retine in concurs cu Nerespectarea regimului


armelor si a munitilor sau alta infractiune legata de folosirea unei arme. L 295/2004. Posibil
si 342.

Substanta exploziva definita in legea 126/1995 posibil si 346NCP.

Substanta narcotica care este apta sa produca starea de somn sau inconstienta.

Substanta paralizanta este apta sa genereze o stare de paralizie temporara sau definitiva.

b) prin simularea de calităţi oficiale;

Calitate oficiala – abilitare rezultand din apartenenta la o institutie publica.

Simulare. Se aplica unui politist real care comite o talharie?

Trebuie sa aiba aptitudinea de a intimida?

Trebuie ca victima sa creada ca autorul are o calitate oficiala.

Criticabila!

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) în timpul nopţii;

e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;

Obiectul talhariei este un mijloc de transport persoane sau bunuri? Interpretare extensiva
sau restrictiva?

Relatia cu pirateria?

f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,

23
Se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.

B. Art. 234 alin. 2 NCP

Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12


ani şi interzicerea unor drepturi.

Talharia avand ca obiect urmatoarele bunuri:

a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze
naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigaţii;

c) componente ale reţelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau
alte situaţii de urgenţă publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale
ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente


ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe


drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi


componente de comunicaţii.

C. Art. 234 alin. 3 NCP

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea


corporală.

Relatia cu vatamarea corporala (art. 194 NCP).

Forma de vinovatie – praeterintentia?

24
3) Talharia urmata de moartea victimei
Art. 236 NCP

Dacă faptele prevăzute în art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

- Forma de vinovatie.
- Tentativa.

Relatia art. 235 cu art. 236 NCP.

Relatia cu omorul calificat. Art. 189 alin. 1 lit. d.

Cap. III :

Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii

1) Abuzul de incredere
Art. 238 NCP

(1) Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel
căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Ratiunea incriminarii.

Se caracterizeaza prin intervertirea abuziva a titlului licit al unei detentii.

Valoarea sociala protejata este stapanirea de fapt asupra unui bun mobil impotriva
actiunilor de intervertire a posesiei sau detentiei licite in una ilicita.

Subiectul activ este persoana fizica sau juridica, careia i-a fost incredintat un bun in baza
unui titlu si cu un anumit scop.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau indirecta.

25
Aspecte procesuale. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila.

Abuzul de incredere – latura obiectiva


Obiectul material: un bun mobil corporal, care in momentul comiterii faptei sa se afle in
detentia altuia.

bunuri consumptibile?

Este necesar sa fie un bun mobil detinut de faptuitor in baza unui titlu si cu un anumit
scop. Prin titlu se intelege temeiul juridic prin care o persoana dobandeste posesia sau
detentia unui lucru. Titlul trebuie sa aiba un caracter civil si sa priveasca raporturi
patrimoniale netranslative de proprietate (depozit, gaj, transport etc.). In acel titlu trebuie
stabilit sau, cel putin, poate fi dedus si scopul pentru care o persoana dobandeste folosirea
unui anumit bun.

Latura obiectiva:

- insusirea bunului. In acest caz, faptuitorul interverteste detentia in stapanire juridica


considerand bunul ca fiind unul al sau.
- folosirea pe nedrept a unui bun. Si in cazul acestui act de executare, situatia premisa
a infractiunii va fi aceeasi, respectiv detinerea bunului de catre autor in baza unui
titlu si cu un anumit scop.

Folosirea pe nedrept a bunului va interveni atunci cand termenii titlului in baza caruia
bunul este detinut nu permit folosirea bunului sau atunci cand,

desi permit folosirea bunului, autorul foloseste bunul in afara termenilor stabiliti prin
acesta.

- dispunerea de bun pe nedrept. Savarsirea unor acte de dispozitie asupra bunului


aflat in detentia sa, cu caracter juridic (vanzare, donatie, schimb) sau material
(distrugere, modificare, consumare etc.), dincolo de limitele conferite de titlu.
- refuzul de a-l restitui. Expres sau tacit.

26
2) Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor
Art. 239 NCP

(1) Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte,
valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul
fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti,
achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Ratiunea incriminarii faptei din art. 239 alin. (1) NCP


Ratiunea incriminarii. Creditorii au o pozitie vulnerabila, in situatia in care debitorii isi
provoaca sau accentueaza starea de insolvabilitate, tocmai pentru a se sustrage de la o
eventuala executare silita.

Cu privire la art. 239 alin. (1) NCP, aratam ca textul de incriminare are o dubla natura:

- sunt protejate interesele creditorilor (evocand, practic, actiunea pauliana din


dreptul civil).
- se protejeaza implicit si idirect chiar credibilitatea actului de justitie, care ar putea fi
lezata de catre conduita unui astfel de debitor prin faptul ca, prin acest
comportament, ar face ca o eventuala hotarare judecatoreasca de executare silita sa
fie perceputa ca un inscris fara vreo valoare concreta din perspectiva creditorului care
o obtine.

Acest text este o incriminare a faptelor echivalente bancrutei frauduloase.

Drept comparat. Franta: art. 314 -7 CP francez: fapta debitorului care isi creeaza sau
agraveaza starea de insolvabilitate... pentru a se sustrage de la executarea unei
condamnari de natura patrimoniala pronuntata de justitia represiva...

Germania: art. 288 CP german: Distrugerea sau ascunderea unei parti din patrimoniu, in
scopul fraudarii creditorilor sai, realizata de catre cel care se afla intr-o iminenta procedura
de executare silita.

Art. 239 alin. 1 NCP


Valoarea sociala protejata.

27
Direct este protejat patrimoniul „debitorului” impotriva actelor reale sau disimulate care
ar diminua acest patrimoniu.

Indirect este protejat patrimoniul creditorilor ce s-ar putea indestula din patrimoniul
debitorului.

Subiectul activ este „debitorul”. Formularea textului este extinsa din perspectiva notiunii de
„debitor”, pentru ca aceasta nu se limiteaza la starea de insovabilitate a debitorului decat in
mod implicit, sugerand ca suntem in prezenta unei infractiuni de pericol.

Dar textul este si limitativ, deoarece se enumera expres modalitatile prin care s-ar putea
„crea” sau „organiza” starea de insolvabilitate a debitorului.

Acesta poate fi atat o persoana fizica, cat si o persoana juridica.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala, debitorul urmarind
prin actiunile incriminate de lege fraudarea creditorilor sai.

Faptul de a ajunge in stare de insolvabilitate din culpa, din neglijenta sau nepricepere nu se
sanctioneaza penal, chiar daca prin aceasta se lezeaza interesele creditorilor.

Esentiala pentru angajarea respunderii penale este doar atitudinea intentionata a


debitorului, respectiv scopul acestuia de a frauda interesele creditorilor.

Latura obiectiva
Astfel, la nivel de concept, este sanctionata fapta debitorului care, in frauda debitorilor, isi
creeaza sau agraveaza propria stare de insolvabilitate.

Legiuitorul roman a ales sa detalieze modalitatile prin care se poate crea sau agrava starea
de insolvabilitate, adica prin instrainare, ascundere, deteriorare, distrugere de bunuri sau
valori din patrimoniul sau ori prin invocarea de acte sau datorii fictive.

Se pune in discutie caracterul de infractiune de pericol sau de infractiune de rezultat?

In opinia noastra, infractiunea este una de pericol concret. Nu putem prezuma in mod
absolut ca orice instrainare comisa cu scopul de a frauda interesele creditorilor are un
caracter infractional, chiar daca nu se genereaza niciun risc pentru creditor, acesta putand
sa se indestuleze prin executarea silita a altor bunuri din patrimoniul debitorului.

Un alt element important este notiunea de „stare de insolvabilitate” a debitorului,


respectiv daca se cere ca o conditie de tipicitate ca, drept urmare a actiunii de instrainare,
ascundere, deteriorare etc., debitorul sa ajunga in stare de insolvabilitate.

28
Credem ca notiunea de „insolventa faptica” este elementul esential in calificarea faptei, cu
atat mai mult cu cat fapta se consuma in momentul prejudicierii macar potentiale a
creditorului, cand pericolul devine unul concret.

Observatii legate de aplicarea art. 239 alin. 1 NCP


- Legiuitorul roman a ales o varianta favorabila creditorului, fara a fi analizate si
consecintele negative ale unei astfel de abordari. (De exemplu nu se cere o iminenta
a titlului executoriu ar trebui sa se raporteze la existenta sau iminenta existenta a
unei decizii judiciare care sa stabileasca caracterul cert, lichid si exigibil al creantei).
- Interpretarea extensiva ar fi periculoasa si pentru o interventie excesiva a dreptului
penal in raporturile sociale, existand si un risc de santaj din partea creditorilor ce au
o pozitie dominanta.
- S-ar putea ajunge ca, dupa disparitia inchisorii datornicilor, sa ajungem pe alte cai la
acelasi efect printr-o sanctionare penala a debitorilor.
- Pentru ca orice contract prezinta prin natura lui un risc de neexecutare, acesta fiind si
motivul pentru care dreptul privat ofera sisteme de garantare a obligatiilor asumate
de debitor. Dreptul penal trebuie sa fie o ultima solutie; or, printr-o interpretare
extensiva a normei s-ar ajunge ca dreptul penal sa fie mecanismul „comun” care sa
rezolve relatiile dintru un debitor si creditor.
- Intr-o interpretare extensiva, orice creditor care ar avea dificultati de executare silita
ar putea solicita interventia dreptului penal, chestiune ce ar pune in discutie eficienta
justitiei penale si, evident, costurile pentru stat ale unei astfel de proceduri.
- Exista o garantie foarte fina ce trebuie stabilita de justitia penala intre
insolvabilitatea reala si cea fraudulos organizata, in viata economica in general si cu
precadere intr-o situatie de criza.

Art. 239 alin. 2 NCP


Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti,
achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.

Ratiunea incriminarii. In mod traditional, aceasta fapta nu putea fi calificata ca infractiune.

Nu era inselaciune, deoarece nu exista in concret niciun act de inducere in eroare din partea
agentului, ci doar o omisiune a unui debitor de a-l informa pe furnizorul de bunuri sau
servicii despre faptul ca nu poate plati serviciile pe care le solicita. Nu putea fi calificata nici
ca furt, deoarece furnizorul nu era deposedat de vreun bun printr-un act de sustragere, ci
doar i se cauza acestuia un prejudiciu prin neplata serviciului sau bunului deja furnizat de
catre comerciant.

29
Un astfel de text exista in majoritatea sistemelor penale. Dintre exemplele importante
putand fi amintite art. 313 -5 CP francez (Filouterie). Sectiunea a 3-a din Theft Act 1978 in
sistemul britanic (Making off without payment), art. 149 CP elvetian ori art. 641 CP italian.

Prin incriminarea acestor fapte se incearca restabilirea echilibrului in ceea ce priveste


posibilitatea de pierdere-beneficiu in acest tip de relatii, intre furnizorul de servicii si
beneficiarul lor.

Valoarea sociala protejata. Protejeaza patrimoniul furnizorului de servicii impotriva


actelor autoprejudiciante, comise in momentul incheierii unui contract de furnizare de
bunuri sau servicii. Aceasta pentru ca furnizorul de servicii nu poate verifica solvabilitatea
clientului sau inainte de a oferi acel serviciu sau bun, fiind obligat de lege sau cutuma sa
indeplineasca in prealabil cererea clientului.

In plus, suntem in situatia unei imbogatiri abuzive a clientului care speculeaza cu rea-
credinta regulile legale sau cutumiare in materie de furnizare de bunuri sau servicii.

Subiectul activ este general, adica orice persoana care achizitioneaza bunuri sau servicii.

Autor al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica.

Latura obiectiva
Actul de executare consta in achizitionarea de bunuri si servicii prin care se produce o
paguba.

Notiunea de „achizitionare” se refera la o dobandire in cadrul unui raport comercial, si nu a


unui raport juridic civil.

Avand in vedere ratiunea pentru care aceasta fapta este incriminata, credem ca verbul a
achizitiona se refera tocmai la situatia in care agentul „exploateaza” vulnerabilitatea
profesionala a partii vatamate, aceasta fiind interpretarea fireasca a textului de incriminare.
Din acest motiv, credem ca ratiunea incriminarii sugereaza ca textul de incriminare este
aplicabil doar furnizarilor de servicii efectuate cu caracter profesional de partea vatamata
si nu se refera la orice contract civil.

Un student inchiriaza un apartament in Bucuresti stiind ca nu va putea plati?

Infractiunea este una de rezultat, fapta consumandu-se in momentul in care clientul


achiztioneaza un bun sau un serviciu stiind ca nu il va putea plati. In momentul achizitionarii
acelui bun sau serviciu se produce si prejudiciul in patrimoniul furnizorului de bunuri sau
servicii.

30
Latura subiectiva
Fapta se comite cu intentie directa sau cu intentie eventuala.

Intentia in acest caz presupune ca autorul sa se hotarasca si sa achiztioneze un bun sau


serviciu stiind ca nu il va putea plati.

Textul de incriminare din art. 239 alin. 2 NCP nu prevede ca fapta trebuie comisa in frauda
creditorilor, fiind suficient ca agentul sa stie ca nu va putea plati serviciul pe care il
achizitioneaza.

Autorul dispune de suma necesara sa plateasca serviciul achizitionat, dar refuza sa o faca?

Solutii ale problemei din dreptul comparat:

Textul francez care reglementeaza asa-zisa „filouterie” a fost completat cu situatia in care
agentul este hotarat sa nu plateasca serviciul achizitionat, asimiland ipoteza clientului
insolvabil cu a celui decis sa nu plateasca.

Textul englez sanctioneaza fapta celui care nu plateste, fara a interesa daca debitorul nu
dispune de bani sau doar nu doreste sa plateasca serviciul.

In cazul in care insolvabilitatea este doar pe moment, adica debitorul nu dispune de


lichiditati pentru a plati serviciul, dar are suficiente bunuri ce pot fi executate silit, credem ca
textul de incriminare este aplicabil.

Section 3 din Theft Act 1978 in sistemul britanic

(Making off without payment.)


(1)Subject to subsection (3) below, a person who, knowing that payment on the spot for any
goods supplied or service done is required or expected from him, dishonestly makes off
without having paid as required or expected and with intent to avoid payment of the
amount due shall be guilty of an offence.

(2)For purposes of this section “payment on the spot” includes payment at the time of
collecting goods on which work has been done or in respect of which service has been
provided.

(3)Subsection (1) above shall not apply where the supply of the goods or the doing of the
service is contrary to law, or where the service done is such that payment is not legally
enforceable.

(4)Any person may arrest without warrant anyone who is, or whom he, with reasonable
cause, suspects to be, committing or attempting to commit an offence under this section.

31
Observatii ale art. 239 alin. 2 NCP
Daca vom interpreta insa acest text de o maniera extensiva si vom sanctiona prin
intermediul sau orice incheiere a unui contract cu rea-credinta, atunci exista riscul sa
inlocuim raspunderea civila contractuala cu una penala, consecinta ce nu credem ca a fost
avuta in vedere de legiuitor.

(Incalcarea principiului minimei interventii)

Nu este incriminat comportamentul abuziv al celui care dispune de suma necesara sa


plateasca serviciul achizitionat, dar refuza sa o faca.

Aplicarea este doar ipotetica raportat la faptul ca autorul trebuie sa fie o persoana aflata in
imposibilitatea de a plati.

Relatia dintre art. 239 alin. 1 si alin. 2 NCP


Ratiunea incriminarii si valoarea sociala protejata este diferita in cazul fiecarei infractiuni.

In art. 239 alin. 1 este incriminata fapta debitorului care instraineaza, ascunde,
deterioreaza, distruge valori ori bunuri din patrimoniul sau ori invoca acte sau datorii fictive
in scopul fraudarii creditorilor.

In art. 239 alin. 2 este incriminata fapta persoanei care, stiind ca nu va plati, achizitioneaza
bunuri ori servicii.

Art. 239 alin. (2) NCP are autonomie conceptuala fata de art. 239 alin. (1) si, de aceea,
faptele pot fi retinute in concurs.

In continutul art. 239 NCP sunt incriminate doua fapte distincte.

3) Gestiunea frauduloasa
Art. 242 NCP

(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor
acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor
bunuri se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită de administratorul judiciar, de
lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa
este închisoarea de la unu la 5 ani.

32
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) săvârşite în scopul de a dobândi un folos
patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(4) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Art. 242 NCP incrimineaza pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării
sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija
administrării sau conservării acelor bunuri.

Obiectul material al acestei infractiuni este reprezentat de orice fel de bunuri sau valori
patrimoniale, mobile sau imobile, corporale sau incorporale, care intra in patrimoniul unei
persoane (o universalitate de bunuri sau o parte dintr-o universalitate si nu bunuri ut
singuli).

Subiectul activ este special si este reprezentat de cel care are calitatea de administrator,
gestionar sau custode al bunurilor altuia.

Latura obiectiva consta in pricinuirea unei pagube atat printr-o actiune, cat si printr-o
omisiune produsa cu ocazia administrarii patrimoniului sau a actiunilor de conservare.

Administrarea bunurilor se refera la activitatile specifice naturii acelor bunuri, iar


conservarea presupune luarea unor masuri prin care se incearca mentinerea bunurilor la
valoarea lor normala, evitandu-se deteriorarea bunurilor.

Trebuie ca fapta sa si produca o paguba.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie.

Sanctiunea. Infractiunea se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani.

Forme agravate: Daca fapta a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul


averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.

Daca faptele din alin. 1 si 2 au fost savarsite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se
pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Aspecte procesuale. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila.

33
4) Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor
Art. 243 NCP

(1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a
pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoare de la o lună
la 3 luni sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce


aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau
nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi
aparţine.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Ratiunea incriminarii.

Latura obiectiva
Obiect material. Prin „bun gasit”, bunul pierdut. Notiunea de Bun uitat.Bunul abandonat.
Bunul pierdut este acela care a iesit in mod involuntar din posesia titularului sau, iar bunul
uitat este bunul lasat involuntar si temporar intr-un anumit loc, fara a fi considerat ca a iesit
din posesia celui caruia ii apartine.

Vacile care pasc nesupravegheate si sunt luate.

Oaia pierduta de turma?

Calitatea de bun gasit, pierdut, uitat sau abandonat se raporteaza la constiinta autorului,
si nu a partii vatamate.

Latura obiectiva:

I. In prima modalitate, fapta se poate comite prin doua activitati:


- nepredarea bunului celui indreptatit sau autoritatilor in termen de 10 zile. Termenul
este unul substantial.
- dispunerea de bunul gasit. Este indiferent daca dispunerea are un caracter juridic sau
material.
II. A doua modalitate de comitere a acestei infractiuni consta in:
- insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare sau in
mod fortuit in posesia faptuitorului, sau
- nepredarea ajuns din eroare in posesia faptuitorului in termen de 10 zile din
momentul in care a cunoscut ca bunul nu ii apartine.

34
In concret, un bun poate ajunge din eroare in posesia faptuitorului, datorita erorii celui
care preda bunul cu privire la identitatea destinatarului sau datorita erorii cu privire la
identitatea bunului.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie.

Sanctiunea. Pedeapsa inchisorii de la 1 luna la 3 luni sau amenda.

CAP. V:

Distrugerea si tulburarea de posesie

1) Distrugerea
Art. 253 NCP

(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun


aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui
astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte
altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin
aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul
cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun,


săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de
natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la
2 la 7 ani.

(5) Dispoziţiile prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparţine
făptuitorului.

(6) Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) acţiunea penală se pune în mişcare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(7) Tentativa faptelor prevăzute în alin. (3) şi alin. (4) se pedepseşte.

Obiectul material al distrugerii poate fi un bun mobil sau imobil.

35
Corporal si incorporal?

Propriu sau al altuia?

Subiectul activ este general.

Latura obiectiva.

- distrugerea unui bun apartinand altuia; ea consta in orice modalitate prin care, ca
urmare a faptei autorului, bunul este in totalitate nimicit si devine total inutilizabil.
Uciderea unui animal?
- degradarea unui bun apartinand altuia; ea este o forma mai usoara decat nimicirea,
in sensul ca bunul devine partial de nefolosit, dar reparabil. (afectarea aspectului
estetic?).
- aducerea in starea de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia semnifica faptul
ca, prin anumite manopere, desi bunul nu este distrus fizic, el nu mai poate fi folosit
(daca se sparg sau se dezumfla rotile unui autoturism).
- impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun. In
aceasta situatie, practic fapta se comite indirect prin impiedicarea luarii masurilor de
conservare.
- inlaturarea masurilor de conservare sau de salvare a unui bun anterior luate.

Relatia cu furtul, relatia cu omorul.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie, directa sau eventuala.

Sanctiunea. Pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Aspecte procesuale. Se urmareste la plangerea prealabila.

Formele agravate
A. Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte
altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă
prin aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amendă.

Obiectul material este un inscris sub semnatura privata serveste la dovedirea unui drept
de natura patrimoniala.

Ratiunea acestei forme agravate.

Se urmareste la plangere prealabila.

B. Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul
cultural.

36
Se aplica si proprietarului bunului.

Tentativa este incriminata.

Sanctiunea. Aceasta forma agravata se pedepseste cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 5


ani.

C. Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun,


săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de
natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea
de la 2 la 7 ani.

Se aplica si proprietarului bunului.

Tentativa este incriminata.

2) Distrugerea calificata
Art. 254 NCP

(1) Dacă faptele prevăzute în art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dezastrul constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări,
echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea
sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.

In esenta, este tot o forma agravata a infractiunii de distrugere, doar ca legiuitorul a dorit
sa-i atribuie un articol distinct.

Forma de vinovatia este praeterintentia.

Tentativa la aceasta infractiune se pedepseste?

3) Distrugerea din culpa


Art. 255 NCP:

(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui
bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin
incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în
pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.

37
(2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12
ani.

Art. 255 alin. 1 NCP incrimineaza distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de
neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în
care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi
dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri.

Prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc + daca este de natura sa puna in
pericol alte persoane sau bunuri (pericol potential).

Forma agravata.

Daca fapta a avut ca urmare un dezastru.

Sanctiunea. Aceasta forma agravata se pedepseste cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 12 ani.

4) Tulburarea de posesie
Art. 256 NCP:

(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin
desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Ratiunea incriminarii.

Relatia cu actiunea posesorie din dreptul civil.

Obiectul material al acestei infractiuni este un bun imobil aflat in posesia altuia.

Subiectul activ este general.

Latura obiectiva. Fapta se comite in doua modalitati alternative:

- ocuparea fara drept, in intregime sau in parte a unui imobil aflat in posesia altuia.
Caracter continuu sau instantaneu?
- prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de
hotar.

Latura subiectiva. Infractiunea se comite cu intentie directa sau eventuala.

Sanctiunea. Aceasta infratiune se pedepseste cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani.

Aspecte procesuale. Infractiunea se urmareste la plangerea prealabila.


38
5) Inselaciunea
Art. 244 NCP

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine
sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte
mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul
fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de
infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Simplificarea textului de incriminare a inselaciunii – renuntarea la incriminarea distincta a


doua forme speciale de inselaciune, respectiv inselaciunea in conventii si cea prin emitere
de cecuri.

Latura obiectiva.

Actiunea de inducere in eroare presupune existenta unei actiuni care are ca efect crearea
unei imagini deformate a realitatii in constiinta inselatului, premisa care il determina sa
actioneze pagubitor pentru sine.

Care este sanctiunea penala pentru minciuna?

Teorie a criteriului obiectiv: un mijloc trebuie analizat in obiectivitatea sa, deci trebuie
insotit de un fapt exterior, de un aranjament, din care sa rezulte cu certitudine intentia de a
insela, mijloc care sa permita un examen exterior obiectiv si care exclude implicit simplele
cuvinte mincinoase.

Teorie a criteriului subiectiv: dispozitiile art. 241 CP prusac simpla minciuna este suficienta.

Inducerea in eroare trebuie sa se refere la fapte, adica imprejurari, stari sau situatii, la
realitati obiective din trecut si prezent. Un element din viitor poate fi mijloc de inducere in
eroare este caracteristica acestuia de a putea fi verificat, dintr-o perspectiva obiectiva, in
momentul in care agentul face afirmatia respectiva.

Nu intra in categoria faptelor, in sensul art. 244 NCP, judecatile de valoare.

Actiunea de inducere in eroare se poate realiza in mod nemijlocit asupra unei persoane sau
prin intermediul unor aparate (?) care functioneaza in beneficiul unei persoane.

39
Actiunea de inducere in eroare trebuie sa cauzeze o paguba.

Latura subiectiva.

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

Scop special: in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust.

Caracterul injust al folosului: fapta proprietarului.

Folosul pentru sine sau pentru altul.

Tentativa se pedepseste.

Fapta se consuma in momentul in care s-a produs paguba, deoarece aceasta este o conditie
de tipicitate.

Forme particulare de inselaciune:


1. Inselaciunea in conventii

Inducerea in eroare intr-un cadru contractual cu prilejul incheierii sau executarii unui
contract.

Mentinerea in eroare mai reprezinta sau nu o conduita ce poate prezenta semnificatie


penala?

Criteriul producerii unui prejudiciu nu este suficient de caracterizant pentru a delimita cele
doua ipoteze.

Delimitarea inselaciunii in conventii de simpla neexecutare:

Buna credinta, in sens general, a agentului la incheierea contractului. Buna credinta


inseamna a se verifica daca agentul a repectat regulile firesti pe care le presupunea
incheierea contractului respectiv cu orice persoana in general. Buna credinta a agentului
este prezumata, principiul fiind solutionarea litigiului pe cale civila, si doar in mod
execptional trebuie sa intervina sanctionarea penala.

Daca exista rea credinta se verifica si

Scopul special, adica acela de a obtine un folos material injust pentru sine sau pentru altul.

2. Inselaciunea prin emiterea de cecuri

40
Cec-ul este un instrument de plata prin care o persoana numita tragator da ordin unei banci,
la care are disponibil banesc, numita tras, sa plateasca, la prezentarea titlului, o suma de
bani altei persoane numita beneficiar.

Autorul, prin emiterea unui cec sau a unui alt instrument de plata, creeaza aparenta
solvabilitatii sale si a efectuarii platii in scopul de a determina contrapartea sa execute
obligatia corespondenta (livrare marfa, prestare servicii etc.).

Delimitarea fata de infractiunile din Legea nr. 59/1934

Art 84: 1. emiterea unui cec fara a fi avut autorizarea trasului; 2. emiterea unui cec fara a
avea la tras disponibil suficient sau dispunerea in tot ori in parte de disponibilul avut mai
inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare; 3. emiterea unui cec cu data falsa
sau caruia ii lipseste unul dintre urmatoarele elemente esentiale: a) denumirea de cec; b)
suma de bani ce trebuie platita; c) numele trasului; d) data emiterii cecului; e) semnatura
prevazuta la art. 11; 4. emiterea unui cec cu incalcarea prevederilor art. 6 alin. 3.

Forma agravata:

Art. 244 alin. 2 NCP stipuleaza ca forma agravata exista atunci cand inducerea in eroare este
savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori prin folosirea de alte mijloace
frauduloase (acele mijloace care prezinta o mare aparenta de verdicitate).

Daca mijloacele folosite in inducerea in eroare intra sub incidenta unor texte de incriminare,
se va retine un concurs de infractiuni (infractiuni de fals, uzurpare de calitati oficiale,
exercitarea fara drept a unei profesii, etc).

6) Inselaciunea privind asigurarile


Art. 245 NCP:

(1) Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau


înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau
furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepseşte
cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau
agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Ratiunea incriminarii:

41
Expunerea de motive – dezvoltarea pietei asigurarilor a dus la tentatia unor persoane de a
frauga asiguratorii in scopul obtinerii unor foloase patrimoniale injuste si ca aceste
imprejurari fundamenteaza incriminarea unei asemenea fapte.

Reglementarea distincta a acestei ipoteze – necesara?

Diferente fata de inselaciunea „clasica” – se sanctioneaza pregatirea inselaciunii.

Nu este necesara producerea unei pagube!!

Art. 245 Alin. 1 NCP


Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau
înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau
furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată

Situatia premisa a comiterii faptei este existenta unui contract de asigurare de bunuri.

Contract de asigurare anulabil, nul absolut sau reziliat – fapta tipica?

Subiectul activ:

va putea comite fapta atat cel care are calitatea de parte in contractul de asigurare, cel care
are calitatea de beneficiar intr-un contract de asigurare incheiat de o alta persoana cu
asiguratorul, cat si orice alt tert care actioneaza in intelegere cu beneficiarul indemnizatiei
de asigurare.

Latura obiectiva:

Variantele alternative de executare prezinta numitorul comun al unei actiuni de disimulare


a producerii riscului asigurat (distrugerea lato sensu a bunului, furtul sau pierderea sa).

- distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare – semnificatia


atribuita prin art. 253 NCP

Impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun,


precum si inlaturarea masurilor luate?

Comiterea faptei prin inactiune?

Conduita pasiva a autorului duce la o agravare a rezultatului produs asupra bunului


de o stare de pericol anterioara si exterioara oricarei conduite active sau pasive din
partea faptuitorului.

42
- ascunderea bunului sau instrainarea sa, vizeaza situatiile in care, prin aceste acte de
executare, se doreste crearea aparentei producerii evenimentului asigurat, respectiv
furtul sau pierderea bunului asigurat.

doar acele ipoteze in care ascunderea sau instrainarea bunului se face in vederea
obtinerii de despagubiri de la asigurator, nu si cele in care ascunderea sau
instrainarea urmaresc disimularea unei alte conduite infractionale.

Art. 245 alin. 2 NCP


Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în alin. (1), simulează, îşi cauzează sau agravează
leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat.

Situatia premisa: existenta unui contract de asigurare cu privire la persoane, care prevede
acordarea unei indemnizatii de sigurare in situatia producerii riscului asigurat al lezarii
integritatii sau sanatatii unei persoane.

Subiectul activ:

Maniera de formulare a textului („isi cauzeaza”) => fapta va putea fi comisa doar de catre
persoana asigurata, indiferent de beneficiarul asigurarii (care poate fi persoana asigurata
sau o alta persoana).

Latura obiectiva:

- simulare a unei leziuni sa a unor vatamari corporale, persoana asigurata


disimuleaza producerea riscului asigurat, acesta neproducandu-se in realitate.

Autorul primeste ajutorul unei alte persoane – complice la fapta de inselaciune.

- cauzarea si agravarea unor asemenea leziuni sau vatamari corporale – autorul


insusi produce riscul asigurat, creand insa aparenta ca acesta a fost produs de
evenimente exterioare, riscuri asigurate prin contractul de asigurare.

Situatia in care nu persoana asigurata isi cauzeaza in mod direct leziunile sau vatamarea, ci
acestea sunt realizate prin intermediul unui tert, instigat in acest sens de catre asigurat.

Ipoteza sinuciderii persoanei asigurate si disimularea producerii riscului asigurat.

Comiterea faptei prin inactiune?

Latura subiectiva (art. 245 alin. 1 si 2)

Fapta poate fi comisa cu intentie directa sau eventuala.

43
Scopul special prevazut de norma – obtinerea sumei asigurate pentru sine sau pentru altul.

Caracterul injust al folosului urmarit?

Tentativa se sanctioneaza. Opereaza impacarea partilor.

Relatia cu alte infractiuni (inselaciune, distrugere, infractiuni contra integritatii corporale).

7) Exploatarea persoanei vulnerabile


Art. 247 NCP:

(1) Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de
starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate,
infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, îl face să
constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de
valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se pedepseşte cu închisoarea de
la unu la 5 ani.

(2) Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei
intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la
constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept,
dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Ratiunea incriminarii: “Reprimarea unor fapte care au proliferat in ultimii ani si care au
produs uneori consecinte sociale devastatoare pentru persoanele care le-au cazut victima.
Aproape zilnic sunt semnalate in presa cazuri ale unor persoane in varsta sau cu o stare de
sanatate precara care au ajuns sa isi piarda locuintele in urma unor asemenea intelegeri
patrimoniale disproportionate”.

Textul de incriminare vizeaza sanctionarea unor ipoteze particulare de leziune.

Art. 247 alin. 1:

Subiectul activ:

Subiectul activ este special, fapta putand fi comisa doar de catre cealalta parte a
contractului lezionar (creditorul).

Latura obiectiva:

Art. 247 alin. (1) NCP, constituie infractiune fapta creditorului care, cu ocazia dării cu
împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului,
datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul

44
se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un
drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie.

Situatia premisa a actului de executare este existenta unui raport contractual – contract de
imprumut (formularea legiuitorului “cu ocazia darii cu imprumut”).

Limitare a tipicitatii criticabila (textul nu se aplica in cazul unui contract de vanzare-


cumparare, renta viagera, de intretinere, etc.)

In acest cadru, imprumutorul, profitand de starea de vadita vulnerabilitate a debitorului,


datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii ori relatiei de dependenta in care debitorul se
afla fata de el, determina victima sa constituie sau sa transmita, pentru sine sau pentru
altul, un drept real ori de creanta de valoare vadit disproportionata fata de prestatia sa,
respectiv acordarea cu titlu de imprumut a unor sume de bani sau alte foloase.

Cauza starii de vadita vulnerabilitate: varsta, boala, relatie de dependenta.

Prin exploatatrea acestei stari de vadita vulnerabilitate a victimei, autorul trebuie sa


determine o conduita autopagubitoare din partea acesteia: transmiterea sau constituirea
unui drept real sau de creanta in patrimoniul sau au al altuia, - ipoteza dobanzilor
disproportionate.

Contraprestatia victimei vadit disproportionata fata de prestatia autorului – art. 1221,


1222 cod civil.

Latura subiectiva:

Fapta se poate comite cu intentie directa sau eventuala.

Relatia cu alte infractiuni (santaj, inselaciune).

Art. 247 alin. 2 NCP

Diferenta fata de incriminarea din primul alineat: “starea de vulnerabilitate” a victimei, de


care autorul profita, nu este una preexistenta, ci este provocata chiar de catre autor.

Subiectul activ general.

Latura obiectiva:

Doua „momente”:

(1) autorul realizeaza cadrul care sa favorizeze acceptarea de catre victima a conduitei
autopagubitoare, prin punerea persoanei intr-o stare de vadita vulnerabilitate.

Starea de intoxicatie pronuntata prin administrare bauturi alcoolice sau substante


psihoactive.

45
Situatia in care victima isi autoprovoaca starea de intoxicatie.
(2) determinarea victimei sa realizeze conduita autopagubitoare.

nu este suficienta provocarea unei stari de vadita vulnerabilitate in scopul


determinarii victimei la conduita autopagubitoare (asa cum sugerea legiuitorul prin
prevederea explicita a scopului), fiind necesar ca autorul sa obtina o asemenea
conduita din partea victimei (necesitatea ca actiunea autorului sa fi cauzat o
paguba).

textul nu mai pretinde ca operatiunea juridica autopagubitoare sa aiba loc intr-un


cadru contractual sinalagmatic.

transmiterea unui drept, constituirea unui drept, renuntarea la un drept.

cerinta producerii unei pagube – va trebui sa existe un dezechilibru intre valoarea


prestatiei asumate de catre autor si cea asumata de catre victima.

Latura subiectiva:

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

Scopul special al determinarii victimei de a realiza conduita autopagubitoare.

Relatia cu alte infractiuni (relatia cu art. 247 alin. 1, art 244 si art. 233).

46
TITLUL III: INFRACTIUNI CONTRA AUTORITATII

1) Ultrajul
Art. 257 NCP

(1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau
alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori
omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu
exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea
infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie
ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare
sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează
cu o treime.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc
un membru de familie al funcţionarului public.

(4) Faptele prevăzute în alin. (1)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se
majorează cu jumătate.

Forma agravata sau infractiune de sine statatoare?

Se constata o schimbare in optica legiuitorului vizavi de valoarea sociala protejata „in prim
plan” de acest text.

Noua abordare sugereaza ca valoarea sociala protejata nu mai este in principal autoritatea
statului ci persoana functionarului.

Subiectul activ general.

Subiectul pasiv:

Functionarul care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat – acel


functionar din cadrul organelor puterii statale sau administrative etc. Care, potrivit legii, este
imputernicit sa ia masuri cu caracter obligatoriu si sa impuna respectarea lor.

Latura obiectiva

47
Art. 257 alin. 1 – amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa,
lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte
ori omorul.

Relatia dintre fapte se va stabili conform regulilor „clasice”.

Art. 257 alin. 2 – comiterea oricarei infractiuni.

Protectie suplimentara deoarece fapta se incadreaza in textul art. 257 alin. (2) NCP atunci
cand fie este motivata de intimidarea functionarului, fie a fost determinata de razbunare.

Art. 257 alin. 3 – savarsirea faptelor de la 257 alin. 2 asupra a unui membru de familie al
functionarului.

Relatia dintre art. 257 alin. 1, 2 si 3. Concurs de infractiuni sau o singura infractiune?

Latura subiectiva:

Fapta se poate comite cu intentie directa/indirecta precum si cu praeterintentie (latura


subiectiva depinde de infractiunea efectiv comisa).

Forma agravata: fapta de ultraj este comisa asupra unui politist sau jandarm, aflat in
exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu exercitarea acestor atributii.

Relatia cu infractiunea de ultraj judiciar.

Relatia cu infractiunea prin care s-a comis ultrajul.

2) Uzurparea de calitati oficiale


Art. 258 NCP

(1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat,
însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta funcţionarului public care continuă să


exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce a pierdut acest drept
conform legii.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârşite de o persoană care
poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice, pedeapsa
este închisoarea de la unu la 5 ani.

Latura obiectiva

48
Art. 258 alin. 1

Prin „calitate” oficiala se intelege o anumita functie care confera unui functionar atributii in
cadrul aparatului de stat sau public, functie care implica exercitiul autoritatii de stat.

Indeplinirea cumulativa a doua activitati. Pe de o parte, folosirea fara drept a unei calitati
oficiale, iar, pe de alta parte, indeplinirea vreunui act legat de aceasta calitate.

Art. 258 alin. 2 – textul incearca sa sublinieze ca o asemenea conduita are semnificatie
penala neputand vorbi despre o veritabila noua incriminare.

Forma agravata: fapta comisa prin purtarea fara drept de uniforme/semne distinctive ale
autoritatii.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie.

Relatia cu alte infractiuni.

TITLUL III: INFRACTIUNI DE CORUPTIE SI

INFRACTIUNI DE SERVICIU

Aspecte preliminare
Ratiunea incriminarii.

Legea penala incrimineaza anumite forme de incalcare a atributiiloe de serviciu, care lezeaza
sau pot leza grav functionarea societatii, astfel incat sa se asigure ca functionarul
„deserveste” exclusiv interesul public.

Particularitati ale subiectului activ:

Functionarul public

Conform art. 175 alin. 1 NCP este functionar public persoana care, cu titlu permanent sau
temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării


prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

49
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui
operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat,
atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Art. 175 alin. 2 defineste persoana asimilata functionarului public persoana care exercită
un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este
supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public.

Persoana care exercita un serviciu de interes public trebuie inteleasa ca fiind acea persoana
care, desi, de regula, este liber-profesionist sau, cel putin, nu exercita o functie de autoritate
publica sau o functie publica, desfasoara totusi o activitate ce implica folosirea unor
competente “delegate” de catre stat.

Pentru anumite infractiuni din acest titlu, art. 308 NCP stabileste ca normele de
incriminare se aplica corespunzator si faptelor savarsite de catre sau in legatura cu
persoanele care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare
de orice natura in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevazute la art. 175 alin.2 ori in
cadrul oricarei persoane juridice.

Interpretare restrictiva sau extensiva?

Controverse privind subiectul activ

 Medicii
Decizia ICCJ nr. 26/2014 – medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate
spitaliceasca din sistemul public de sanatate, are calitate de functionar public in
acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. 1 lit. b teza a II a din NCP>
 Farmacistii
 Profesorii din universitatile de stat sau din universitatile provate
 Expertii judiciari, executori judecatoresti, lichidatorii judiciari, notari.

CAP. I: Infractiuni de coruptie

 Luare de mita
 Dare de mita
 Trafic de influenta
 Cumparare de influenta
 Primirea de foloase necuvenite (abrogat? Dezincriminat?)

50
1) Luare de mita
Art. 289 NCP

(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul,
pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor
astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea
unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175
alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 7 din Legea nr. 78/2000

(forma modificata prin art. 79 pct. 4 din Legea nr. 187/2012)

Faptele de luare de mita sau trafic de influenta savarsite de o persoana care:

a) Exercita o functie de demnitate publica


b) Este judecator sau procuror
c) Este organ de cercetare penala sau are atributii de constatare ori de sanctionare a
contraventiilor
d) Este una dintre persoanele prevazute la art. 293 NCP se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta la art. 289 sau 291 NCP, ale carei limite se majoreaza cu o treime.

Valoarea sociala protejata este onestitatea functionarilor statului, care nu trebuie sa solicite
sau sa primeasca niciun beneficiu suplimentar pentru exercitiul functiei publice si nici nu
trebuie sa vanda beneficiul statutului lor celor care sunt interesati de o anumita conduita a
acestora.

Mituirea – infractiune bilaterala.

Subiectul activ

“suplimentat” prin art. 293 si 294 NCP

Art. 293 persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o
hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord,

51
indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza unei alte
legi.

Art. 294

a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice
internaţionale la care România este parte;

b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este


parte;

c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul Uniunii Europene;

d) persoanelor care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelor internaţionale a căror


competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor
instanţe;

e) funcţionarilor unui stat străin;

f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.

g) juraţilor din cadrul unor instanţe străine.

Latura obiectiva:

a) Fapta sa constea in una din urmatoarele modalitati de comitere: pretinderea,


primirea, acceptarea promisiunii. (nerespingerea promisiunii?)
b) Pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii sau nerefuzul ei trebuie sa fie comise
in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii
unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui
act contrar acestor indatoriri.

In legatura – produce efecte importante asupra tipicitatii faptei. Actiunea nu mai trebuie
comisa inainte sau concomitent cu indeplinirea atributiilor de serviciu ci oricand, fiind
necesar doar sa existe conexitatea prevazuta de lege.

In cazul persoanelor asimilate functionarilor publici, conform art. 289 alin. 2, fapta
constituie infractiune numai cand este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea
indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act
contrar acestor indatoriri.

Mita – orice folos de natura patrimoniala (serviciile sexuale??).

52
Daruri mici ocazionale?

Latura subiectiva

Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

Participatia. Nu este posibil coautoratul iar participatia la luare de mita absoarbe si


eventuala calificare a faptei ca fiind si participatie la dare de mita.

Forma agravat prevazuta de Legea 78/2000.

2) Darea de mita
Art. 290 NCP

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art.
289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost
constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire
penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă
acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin.
(3).

(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Subiectul activ

Subiectul activ este unul general, spre deosebire de luarea de mita unde subiectul activ este
calificat.

Latura obiectiva

a. Sa constea intr-o activitate de promisiune, oferire sau dare de mita

„mita” = bani sau alte foloase.

Servicii de orice natura? (cele de natura sexuala?!?)

53
b. Promisiunea, oferirea sau darea de mita trebuie sa fie in legatura cu indeplinirea de
catre functionarul mituit a unui act care intra in legatura cu atributiile sale de
serviciu.

„premierea” unui club de fotbal.

Darea de mita unui functionar public in situatia art. 289 alin. 2 NCP?

c. Promisiunea, oferirea sau darea de mita trebuie sa se realizeze inainte, in timpul


sau ulterior realizarii activitatii solicitate de mituitor.

Latura subiectiva.

Fapta se comite cu intentie directa.

Cauza justificativa speciala.

Art. 290 alin. 2 NCP prevede ca fapta nu constituie infractiune, daca mituitorul a fost
constrans prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.

In art. 290 alin. 3 NCP este reglementata o cauza de nepedepsire, si anume atunci cand
mituitorul denunta autoritatilor fapta, mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat
pentru acea infractiune.

Art. 290 alin. 5 prevede: Banii, valorile sau alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat in
cazurile prevazute in alineatul 2 sau dupa denuntul formulat conform art. 290 alin. 3 NCP.

3) Traficul de influenta
Art. 291 NCP

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau
indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau
lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va
determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act
contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

54
Subiectul activ este unul general. Persoana juridica poate comite aceasta infractiune in
calitate de autor?

Latura obiectiva presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:

a. Fapta de traficare a influentei sa se realizeze prin primirea, pretinderea, acceptarea


promisiunii unor bani sau alte foloase.

b. Pretinderea, primirea sau acceptarea folosului poate fi savrsita pentru sine sau
pentru altul.

c. Cauza primirii, pretinderii sau acceptarii sa fie traficarea influentei reale sau
presupuse a agentului.

Intreaga activitate infractionala sa aiba ca si mobil traficarea unei influente reale sau
presupuse a agentului.

d. Primirea, pretinderea sau acceptarea sa se realizeze pentru interventia agentului


asupra functionarului, pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in
atributiile sale de serviciu. Nu are importanta daca interventia se materializeaza sau
nu.

Traficul de influenta cu privire la functionarul public in situatia reglementata de art. 289 alin.
2 NCP?

e. Traficarea influentei sa se realizeze inainte sau concomitent cu realizarea actului de


catre functionarul asupra caruia influenta este traficata.

Latura subiectiva. Intentia este directa.

4) Cumpararea de influenta
Art. 292 NCP

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul,
direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă
asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale
de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

55
(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire
penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost
date după denunţul prevăzut în alin. (2).

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Subiectul activ este general. Fapta poate fi comisa de o persoana juridica.

Latura obiectiva:

a. Sa existe o actiune de promitere, oferire sau dare de ani sau alte foloase.

b. Promiterea, oferirea sau darea trebuie sa se faca unei persoane care are influenta
sau pretinde ca are influenta pe langa un functionar.

c. Cauza promiterii, ofertei sau darii este cumpararea influentei.

d. Promiterea, oferirea sau darea trebuie sa se comita pentru a-l determina pe


functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

e. Cumpararea influentei sa se realizeze inainte sau concomitent cu realizarea actului


pentru a carui realizare s-a cumparat influenta.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa.

Sanctiunea. Infractiunea se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii intre 2 si 7 ani.

Cauza de nepedepsire.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire
penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost
date după denunţul prevăzut în alin. (2).

56
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Infractiune Subiect Relatia cu Actul Legatura Motivatia


de coruptie activ beneficiul functionarului intre cei faptei
competent implicati
Pretinderea, Licit sau ilicit. Presupune Doreste
Luare de Functionar primirea, Anterior, o relatie obtinerea unui
mita public, dar acceptarea concomitent intre folos prin
si promisiunii. sau ulterior cu functionar vanzarea
Art. 289 functionarul indeplinirea si mituitor. functiei sale
NCP privat (art. atributiilor de sau dobandirea
308 NCP). serviciu. de beneficii
- ilicit in ulterioare
cazul indeplinirii
art. 125 atributiilor
alin. 2 nejustificate.
NCP.
Promisiunea, Licit sau ilicit. Presupune
Doreste
Dare de Orice oferirea sau Anterior, o relatie
cumpararea
mita persoana darea. concomitent intre
functionarului
sau ulterior cu functionar
pentru a-si
Art. 290 indeplinirea si mituitor.
rezolva o
NCP. atributiilor de problema in
serviciu. legatura cu
acesta sau
pentru a-l
rasplati.
Persoana Primire, Licit sau ilicit. Presupune Doreste
Trafic de care are sau pretindere, Anterior sau o relatie obtinerea unui
influenta pretinde ca sau concomitent intre folos prin
are acceptarea cu indeplinirea traficant si vanzarea
Art. 291 influenta de atributiilor de cumparator influentei sale
NCP. asupra unui promisiuni. serviciu ale de asupra unui
functionar unui influenta, functionar
privat. (art. functionar interesat competent ce
308 NCP) asupra caruia de a ajunge ar putea
traficantul are la un rezolva o
sau pretinde ca functionar solicitare a
are influenta. competent. cumparatorului.
Cumparare Promisiunea, Licit sau ilicit. Presupune Doreste
de Orice oferirea sau Anterior sau o relatie cumpararea
influenta persoana darea. concomitent intre influentei unei

57
cu indeplinirea traficant si persoane care l-
Art. atributiilor de un ar putea ajuta
292 NCP. serviciu ale cumparator sa ajunga la un
unui de functionar
functionar influenta, competent.
asupra caruia interesat
traficantul are de a ajunge
sau pretinde ca la un
are influenta. functionar
competent.

CAP II: Infractiuni de serviciu

1) Abuzul in serviciu

Art. 297 NCP

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte


un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o
vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei
persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea


atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează
pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică,
limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Ratiunea incriminarii.

Fapta are un caracter subsidiar. A fost modificata printre primele de puterea comunista,
prin Decretele nr. 192/1950, 202/1953, 318/1958, 1/1959, 212/1960, pana cand s-a ajuns la
forma din NCP.

Multitudinea de forme ale abuzului in serviciu.

- Orice infractiune cu subiect activ special un functionar public.

Caracterul subsidiar?

Relatia cu alte infractiuni.

58
Forma agravata. Caracterul agravat al faptei atunci cand aceasta a generat consecinte
deosebit de grave (paguba patrimoniala peste 2.000.000 RON) este mentinut – art. 309
NCP.

Subiectul activ este calificat, fiind functionarul public, asa cum este acesta definit in art. 175
NCP.

(1)Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau
temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării


prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui
operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat,
atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care
exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau
care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public.

Art. 308 NCP prevede ca dispozitiile acestui articol se aplica si “functionarilor privati”.

(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică
în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care
exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură
în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul
oricărei persoane juridice.

Avocati, Medici, Arhitecti, Topografi etc? Liber profesionisti. Judecator?

Latura obiectiva: Actiune/ omisiune – nu indeplineste un act sau

- il indeplineste in mod defectuos, in exercitiul


atributiilor de serviciu.

O solutie judiciara gresita este tipica pentru abuz in serviciu?

Urmare: - cauzeaza o paguba

- cauzeaza o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice
sau ale unei persoane juridice.

59
Conditie restrictiva reala sau aparenta?

Delimitarea dintre raspunderea disciplinara si cea penala.

Forma asimilata. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care,


în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane
ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate,
origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

Sanctiunea. Infractiunea se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani.

2) Neglijenta in serviciu
Art. 298 NCP

Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se
cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane
fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă.

Latura obiectiva. Elementele de particularitate ale acestei infractiuni, fata de abuzul in


serviciu sunt?

Latura subiectiva. Fapta se comite din culpa, indiferent de forma acesteia.

Ratiunea incriminarii.

Efectele acestei incriminari.

Art. 308 NCP prevede ca dispozitiile acestui articol se aplica si “functionarilor privati”.

(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică
în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care
exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură
în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul
oricărei persoane juridice.

(2) In acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.”

Sanctiunea. Inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

60
3) Delapidarea
Art. 295 NCP

(1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori
pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Art. 308 NCP

(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică
în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care
exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură
în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul
oricărei persoane juridice.

(2) In acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.”

Tipicitatea delapidarii
Obiectul material al acestei infractiuni este reprezentat de bani, valori sau alte bunuri aflate
in administrarea sau gestionarea unui functionar.

Subiectul activ este unul calificat, fiind un functionar public in sensul art. 175 NCP care
administreaza sau gestioneaza banii sau alte valori.

Prin gestionare se intelege activitatea salariatului care are ca atributii primirea, pastrarea si
eliberarea bunurilor societatii. Nu este suficienta doar paza bunurilor.

- gestionarul de drept si cel de fapt (art. 31 din Legea nr. 22/1969).

Gestionarul de fapt poate fi subiect activ? Udroiu p. 368 Kuglay, jurisprudenta.

Latura obiectiva.

Insusirea, care consta in sustragerea unui bun sau dispunerea de acel bun.

Folosirea, care presupune folosirea unui bun in interes personal, fara ca agentul sa
urmareasca insusirea acestuia.

Traficarea, care consta in scoaterea temporara a bunului din gestiune si intrebuintarea lui in
scopuri speculative ilicite.

61
Pentru realizarea tipicitatii este necesar sa se produca si o paguba?

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie.

Relatia cu alte texte de incriminare art. 272 Legea nr. 31/1990.

4) Purtarea abuziva

Art. 296

(1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

(2) Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite
speciale se majorează cu o treime.

Ratiunea incriminarii. Prin infractiunea de purtare abuziva se sanctioneaza acele „derapaje”


de comportament ale functionarilor in ceea ce priveste conduita lor fata de persoanele terte
u care acestia intra in contact in exercitiul atributiilor de serviciu. In mod evident, in cadrul
acestor interactiuni, functionarul este obligat sa adopte o conduita adecvata, nu sa
foloseasca expresii jignitoare, sa ameninte sau sa agreseze persoanele cu care intra in
contact.

Valoarea sociala protejata. Textul protejeaza in primul rand imaginea functionarului si


indeplinirea conforma a atributiilor sale de serviciu. In subsidiar, in functie de modalitatea
de comitere, textul protejeaza si valorile sociale „personale” ale tertului fata de care se
comite purtarea avuziva: demnitatea, in cazul purtarii abuzive prin expresii jignitoare,
libertatea psihica, in cazul purtarii abuzive prin amenintare, si integritatea corporala si
sanatatea, in cazul purtarii abuzive prin loviri sau alte violente.

Nu este corelat cu textul de la ultraj.

Continuturi alternative.

Tipicitatea purtarii abuzive

Subiectul activ. Se foloseste formularea generica „de catre cel aflat in exercitiul atributiilor
de serviciu”.

Se refera exact la functionarii publici si la cei definiti in art. 308 NCP?

Art. 308 nu face trimitere la 296 NCP sau cel aflat in exercitiul atributiilor de serviciu pare ca
presupune acest lucru.

62
Latura obiectiva.

296 alin. 1 NCP Purtarea abuziva prin expresii jignitoare. Astfel, cel care utilizeaza
„expresii” jignitoare va raspunde pentru infractiunea de purtare abuziva, insa cel care
utilizeaza „gesturi” jignitoare nu va fi autor al acestei infractiuni. In opinia noastra, o
asemenea „discriminare” nu este deloc justificata, ea fiind mai mult decat greu de inteles.

296 alin. 2 NCP Purtarea abuziva prin amenintare. Art. 206 NCP. Nu sunt forme agravate
ale alin. 1.

296 alin. 2 NCP Purtare abuziva prin violenta. (art. 193 NCP).

Latura subiectiva.

Fapta se poate comite cu intentie directa sau indirecta ori praeterintentie (doar in cazul
purtarii abuzive prin violenta).

Sanctiune. In cazul purtarii abuzive prin expresii jignitoare, fapta se sanctioneaza cu


inchisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda. In cazul purtarii abuzive prin amenintare sau
prin violenta, fapta se sanctioneaza in limitele speciale ale infractiunii corespondente,
majorate cu o treime.

5) Folosirea abuziva a functiei in scop sexual


Art. 299 NCP

(1) Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a
întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face
un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o
persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie
publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

(2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public
care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra
victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Ratiunea incriminarii.

Infractiune cu continut alternativ.

63
Latura obiectiva. Art. 299 alin. 1

Actul de pretindere va avea aceeasi semnificatie ca in cazul luarii de mita.

Actul de obtinere a unor favoruri de natura sexuala (orice fel de conduite sexuale).

O prima diferenta fata de luarea de mita clasica, este aceea ca art. 299 alin. 1 NCP nu mai
cuprinde si acceptarea de catre functionar a ofertei particularului de a presta favoruri de
natura sexuala.

O a doua diferenta fata de luarea de mita din reglementarea actuala, este momentul in
care actul de executare trebuie comis, prin raportare la actul de serviciu conditionat de
conduita sexuala a „victimei”.

Fata de textul de la luare de mita din NCP, unde legiuitorul a inlocuit sintagma utilizata in
art. 254 CP „in scopul indeplinirii...” cu sintagma „in legatura cu indeplinirea...”, in cazul
folosirii abuzive a functiei in scopuri sexuale, legiuitorul a pastrat vechea formulare, adica
„in scopul indeplinirii...”.

Consecinte:

1. In acest caz conditia raportului de anterioritate sau concomitenta fata de actul de


serviciu se mentine.
2. Fapta echivalenta celei de primire de foloase necuvenite din CP anterior nu va intra
pe tipicitatea textului a art. 299 alin. 1 NCP.
3. In cazul art. 299 alin. 1 NCP, legiuitorul nu mai prevede o limitare de tipicitate
similara celei cuprinse in art. 289 alin. 2 NCP (pt. persoanele asimilate functionarilor
publici conform art. 175 alin. 2 NCP, tipicitatea faptei era limitata la indeplinirea cu
intarziere a atributiilor de serviciu sau neindeplinirea unei atributii de serviciu).
4. O alta diferenta fata de infractiunea de luare de mita, este aceea sa fapta va fi tipica
doar atunci cand functionarul public pretinde pentru sine favorurile de natura
sexuala sau obtine el insusi asemenea favoruri.

Relatia cu alte infractiuni

a) Relatia cu infractiunea de luare de mita

Infractiunea de la art. 299 alin. 1 NCP este o forma atenuata de luare de mita. Din acest
motiv, daca se solicita cu aceeasi ocazie si alte foloase decat cele de natura sexuala se pune
intrebarea daca vom retine un concurs intre cele doua infractiuni sau autorul va raspunde
pentru o singura infractiune. Credem ca in acest caz art. 299 alin. 1 NCP fiind o forma
atenuata a infractiunii de luare de mita va opera absorbtia si sutorul va raspunde doar
pentru infractiunea de luare de mita. In plus, sanctiunea este mai mare in cazul infractiunii
de luare de mita decat cea pentru infractiunea de folosire abuziva a functiei in scop sexual
incriminata de alin. 1 al art. 299 NCP.

64
b) Relatia cu infractiunea de abuz in serviciu

Avand in vedere ca art. 299 alin. 1 NCP incrimineaza o forma punctuala de indeplinire
defectuoasa a atributiilor de serviciu, avand asadar un caracter special fata de ultima, ea va
avea prioritate. In cazul in care fapta functionarului public nu intruneste elementele
constitutive ale art. 299 alin. 1 NCP, dar este tipica prin rapoirtare la art. 297 NCP, fapta va
constitui abuz in serviciu.

Daca dupa obtinerea favorurilor de natura sexuala, functionarul trece la indeplinirea


defectuoasa a atributiilor sale de serviciu, pentru aceasta conduita ulterioara va putea fi
retinuta si fapta de abuz in serviciu.

c) Relatia cu infractiunile contra libertatii sexuale

In cazul in care initial functionarul pretinde favoruri de natura sexuala pentru a-si indeplini
atributiile de serviciu si apoi fiind refuzat de victim constrange victima la o conduita sexuala
autorul va comite un concurs intre infractiunile incriminate de art. 299 alin. 1 NCP si cele de
viol sau agresiune sexuala, dupa caz.

Plusuri si minusuri. Art. 299 alin. 1 NCP


Textul aduce si reevaluare a naturii infractiunii, ea nefiind integrata in categoria
infractiunilor de coruptie (capitolul I) ci in cadrul infractiunilor de serviciu (capitolul II).

Decizie justa sau nu?

- conceptual este o forma atenuata a infractiunii de luare de mita cu toate consecintele.

Plusuri:

Se inlatura controversa daca actul de conditionare a indeplinirii unei atributii de serviciu de


pretinderea/ primirea unor foloase de natura sexuala are sau nu relevanta penala, fapta
intrand sub incidenta art. 299 alin. 1 NCP.

Minusuri:

- remarcam ca, in acest caz, legiuitorul a optat pentru o atenuare a sanctiunii fata de luarea
de mita „clasica”, fapta fiind sanctionata cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani fata de 3 ani la 10
ani in primul caz.

- nu a urmat in acest caz structura de infractiune „bilaterala”, el neincriminand intr-o


maniera corespondenta darii de mita, actiunile celui care ofera sau chiar presteaza
favorurile de natura sexuala. Pe cale de consecinta, o atare conduita nu va intra sub
incidenta dreptului penal.

65
- pretinderea si obtinerea nu si actiunea de acceptare a ofertei.

- nu incrimineaza si faptele incriminate sub textul anterior de incriminare al primirii de


foloase necuvenite.

Art. 299 alin. 2 NCP


Art. 299 (2) NCP

Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care
se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei,
ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita
profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

- o forma speciala de hartuire sexuala.

Subiect activ special. Functionar public sau persoana prevazuta de art. 308 NCP.

Latura obiectiva.

Actiune: pretinderea sau obtinerea de favoruri de natura sexuala

Actul de pretindere sau cel de obtinere a unor favoruri de natura sexuala va avea
aceeasi semnificatie cu cea din art. 299 alin. 1 NCP.

Conduita incriminata trebuie sa aiba loc in conditiile folosirii pozitiei de autoritate


sau superioritate pe care autorul o are asupra victimei.

Astfel, autorul fie se va prevala de statutul sau de „superior”, fie va profita de


aceasta.

Raportul de superioritate sau autoritate poate interveni atat in cadrul relatiilor de


munca (director al unei institutii publice – subaltern), fie in cadrul unui raport in care victima
nu apartine aparatului de stat (profesor universitar – student, agent de politie rutiera –
contraveninet, etc).

Hartuire descendenta.

In ambele cazuri, „pozitia de superioritate” functionarului decurge din functia detinuta de


acesta.

Latura subiectiva. Intentie directa sau aventuala.

66
Relatia cu alte infractiuni
a) Relatia cu infractiunea de hartuire sexuala

Cele doua difera in primul rand la nivelul valorii sociale protejate, art. 299 alin. 2 NCP
insistand mai mult pe incalcarea atributiilor de serviciu ale functionarului si mai putin pe o
eventuala lezare a libertatii sexuale a victimei.

Pot fi identificate multiple elemente de delimitare. De la calitatea subiectului activ, la lipsa


cerintei caracterului repetat al actului de executare sau la absenta cerintei ca actul de
executare sa intimideze victima sau sa o puna intr-o dispozitie umilitoare.

Fapta din art. 299 alin. 2 NCP incrimineaza doar ipoteza hartuirii descendente comisa de
catre functionar. In cazul in care functionarul comite o hartuire sexuala ascendenta sau
orizontala, fapta sa va putea fi tipica pe art. 223 NCP.

b) Relatia cu infractiunea prevazuta de art. 299 alin. 1 NCP

In acest caz suntem in prezenta unui concurs de calificari incompatibile, cele doua fapte
neputand fi retinute in concurs ideal. Adica, fapta comisa de catre functionarul public va
intra fie pe tipicitatea art. 299 alin. 1 NCP, fie va fi tipica pe art. 299 alin. 2 NCP.

Delimitare – existenta unei conditionari atasata actului de executare, legata de


indeplinirea indatoririlor de serviciu ale autorului. Astfel, daca pretinderea sau obtinerea
de favoruri de natura sexuala reprezinta de fapt o conditionare privind maniera de
indeplinire a atributiilor de serviciu („tranzactionare” a indatoririlor de serviciu), fapta va fi
tipica pe art. 299 alin. 1 NCP. Daca insa, prin actul de pretindere sau obtinere a unor favoruri
de natura sexuala, functionarul public nu isi „tranzactioneaza” indatoririle sale de serviciu, ci
pur si simplu comite aceste acte profitand de autoritatea sau superioritatea sa, fapta va fi
tipica pe art. 299 alin. 2 NCP.

6) Uzurparea functiei
Art. 300 NCP

Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în


atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se
pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Art. 309 NCP

Dacă faptele prevăzute în art. 295,art. 297,art. 298,art. 300,art. 303,art. 304,art. 306 sau
art. 307 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute
de lege se majorează cu jumătate.

67
Ratiunea incriminarii.

- s-a apreciat ca nu era suficienta incriminarea generica a abuzului in serviciu.

- se delimiteaza de uzurparea de calitati oficiale.

- se doreste respectarea diviziunii competentei functionarilor publici.

La functionarii privati?

Tipicitatea uzurparii functiei


Subiect activ special. Functionar public sau persoana vizata de art. 308 NCP.

Latura obiectiva:

- indeplineste un act ce nu intra in atributiile sale. Situatia in care autorul depaseste


competentele sale personale, materiale, temporale sau teritoriale.
Actele judiciare efectuate de organe necompetente?
Actul este afectat de viciul intocmirii de o persoana necompetenta. Daca actul
realizat este un act fals atunci fapta se va retine ca o infractiune de fals material.
- comite fapta in timpul serviciului?
Trebuie sa produca o urmare de la art. 297 NCP respectiv o paguba sau o vatamare a
intereselor legale.

Latura subiectiva. Intentie directa sau eventuala.

7) Conflictul de interese
Art. 301 NCP

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un


act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos
patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul
II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă
în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice
natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcţie publică.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor
normative.

68
Codul francez, care incrimineaza fapta de dobandire ilegala de beneficii. Spre deosebire de
luarea de mita sau traficul de influenta, conflictual de interese reprezinta un “concert
unipersonal”, sanctionandu-l pec el care stabileste legaturi prea apropiate intre interesele
personale si cele ale institutiei publice, incalcandu-si obligatia de probitate.

Subiectul activ este unul calificat, si anume functionarul public sau persoana de la art. 308
NCP.

Infractiunea este una cu auto runic.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala.

Fapta se consuma in momentul in care s-a realizat folosul material ca urmare a indeplinirii
actului sau participarii la luarea unei decizii.

Sanctiunea. Infractiunea se sabctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani si interdictia


de a ocupa o functie publica.

Latura obiectiva
Pentru ca fapta sa fie tipica, din perspectiva laturii obiective trebuie sa fie indeplinite
urmatoarele conditii:

 Functionarul public trebuie sa indeplineasca un act sau sa participle la luarea unei


decizii.
Neindeplinirea unui act intra sub incidenta textului de incriminare?

 A doua conditie a laturii obiective consta in aceea ca, prin indeplinirea acelui act sau
participarea la luarea acelei decizii, trebuie sa se realizeze direct sau indirect un
folos patrimonial. Realizarea folosului pentru functionar sau, dupa caz, pentru restul
persoanelor enumerate de lege, nu trebuie sa fie in legatura de conexitate cu
producerea unui prejudiciu institutiei sau autoritatii in slujba careia functionarul
public isi desfafsoara activitatea.

 A treia conditie este ca folosul patrimonial sa se realizeze pentru functionarul,


- sotul sau,
- o ruda ori un afin pana la gradul II inclusiv,
- sau pentru o alta persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale ori de munca
in ultimii 5 ani,
- sau din partea careia a beneficiat ori beneficiaza de servicii sau foloase de orice
natura.

 Ultima conditie este una negativa, si anume ca actul indeplinit sau participarea la
luarea unei decizii sa nu priveasca emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor

69
normative.

8) Violarea secretului corespondentei


Art. 302 NCP

(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei corespondenţe
adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea
corespondenţe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din
greşeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin
telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar public
care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea
informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea
unor drepturi.

(4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către
public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în
cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din întâmplare, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(5) Nu constituie infracţiune fapta săvârşită:

a) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea


săvârşirii unei infracţiuni;

b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a
căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei
vătămate.

(6) Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de
înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.

(7) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.

Ratiunea incriminarii.

Valoarea sociala protejata.

70
Infractiunile de fals in NCP
 Capitoulu I – Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori art. 310-316

Falsificarea de monede (art. 310 NCP)

Falsificarea de titluri de credite sau instrumente de plata (art. 311 NCP)

Falsificarea de timbre sau instrumente de plata (art. 312 NCP)

Punerea in circulatie de valori falsificate (art. 313 NCP)

Detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori (art. 314 NCP)

Emiterea frauduloasa de moneda (art. 315 NCP)

Falsificarea de valori straine (art. 316 NCP)

 Capitolul II – Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcareart. 317 –


319

Falsificarea de instrumente oficiale (art. 317 NCP)

Folosirea instrumentelor false (art. 318 NCP)

Falsificarea de instrumente de autentificare straine (art. 319 NCP)

 Capitolul III – Falsuri in inscrisuri art. 320 – 328

Falsul material in inscrisuri oficiale (art. 320 NCP)

Falsul intelectual (art. 321 NCP)

Falsul in inscrisuri sub semnatura privata (art. 322 NCP)

Uzul de fals (art. 323 NCP)

Falsificarea unei inregistrari tehnice (art. 324 NCP)

Falsul informatic (art. 325 NCP)

Falsul in declaratii (art. 326 NCP)

Falsul privind identitatea (art. 327 NCP)

Infractiuni de fals comise in legatura cu autoritatea unui stat strain (art. 328 NCP)

71
INFRACTIUNI DE FALS

Notiuni generale
Obiectul juridic generic al infractiunilor de fals este increderea publicului in lucrurile care au
din punct de vedere legal insusirea de a face proba anumitor stari, situatii sau imprejurari.

Acest titlu contine 3 capitole.

Capitoulu I – Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori art. 310-316

Capitolul II – Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare art. 317 – 319

Capitolul III – Falsuri in inscrisuri art. 320 – 328

Dispozitiile din capitolul infractiunilor de fals se aplica doar daca aceeasi fapta nu este
incriminata in vreo lege speciala sau in Codul penal intr-un alt capitol.

De exemplu, folosirea unor acte falsificate in fata autoritatilor vamale (art. 273 Cod vamal),
inducerea in eroare a organelor judiciare prin producerea sau ticluirea de probe, marturia
mincinoasa etc.

Capitolul urmareste trei aspecte importante:

1. Tipul bunului sau valorii falsificate (monede, instrumente de plata, inscrisuri


oficiale, etc.)
2. Modalitatea de falsificare (contrafacere, intocmire, alterare, etc.)
3. Modul de folosire a bunului falsificat (folosire, punere in circualtie, etc.)

72
CAP. I : Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori

1) Falsificarea de monede
Art. 310 NCP

(1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la


10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei monede, emise de către


autorităţile competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a acesteia.

(3) Tentativa se pedepseşte.

 Se sanctioneaza pentru prima data falsificarea monedei care nu are inca putere
circulatorie. Pe textul actual fapta era tipica in modalitatea detinerii sau punerii in
circulatie dupa ce moneda noua falsificata dobandea putere circulatorie.

Falsificarea de moneda – tipicitate


Obiectul material: monedele falsificate daca falsificarea se realizeaza prin alterare.

Nu are obiect material daca falsificarea se realizeaza prin contrafacere.

Specific – puterea circulatorie pe care trebuie sa o aiba moneda falsificata.

Art. 316 NCP prevede ca dispozitiile art. 310, se aplica si monedelor altor state ori altor
valori straine.

Latura obiectiva.

1. Fapta se comite prin falsificarea monedei cu putere circulatorie.


Aceasta actiune presupune alterarea adevarului cu privire la acea valoare si care, in
concret, se poate realiza prin contrafacere (confectionarea de monede prin imitarea
celei adevarate, astfel incat sa se creeze aparenta de autenticitate) sau prin alterare
(se modifica anumite aspecte ale bancnotei, astfel incat sa se creeze impresia ca are
o alta valoare.
Nu trebuie sa fie perfecta contrafacerea sau alterarea, dar trebuie sa aiba aparenta
de moneda cu putere circulatorie.
Moneda.
2. Este incriminata in art. 310 alin. 2 NCP si falsificarea unei monede, emise de catre
autoritatile competente, inainte de punerea oficiala in circulatie a acesteia.

73
Latura subiectiva. Intentie directa sau eventuala.

Tentativa este incriminata.

2) Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plata


Art. 311 NCP

(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a
oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani
şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de plată electronică, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tentativa se pedepseşte.

Obiectul material este reprezentat de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru
efectuarea platilor sau a oricaror altor titluri ori valori asemanatoare.

Forma agravata daca valoarea falsificata priveste un instrument de plata electronica.

3) Punerea in circulatie de valori falsificate


Art. 313 NCP

(1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, precum şi


primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au
fost produse.

(2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310-312, săvârşită de către
autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.

(3) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o
persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au
fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.

(4) Tentativa se pedepseşte.

74
- creata ca forma atenuata punerea in circulatie a unei monede false primita de autor dupa
ce acesta a aflat ca este falsa.

4) Emiterea fruduloasa de moenda


Art. 315 NCP

(1) Confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau materiale


destinate acestui scop, cu încălcarea condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau
fără acordul acestora, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie a monedei confecţionate în


condiţiile alin. (1), precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acesteia, în vederea
punerii ei în circulaţie.

Ratiunea incriminarii.

Fapta in opinia noastra avea caracter infractional sip e textul in vigoare (art. 282 CP anterior)
aplicand teoria intelectuala a falsului.

75
CAP. III: Falsul in inscrisuri
Infracttiuni:

Falsul material in inscrisuri oficiale (art. 320 NCP)

Falsul intelectual (art. 321 NCP)

Falsul in inscrisuri sub semnatura privata (art. 322 NCP)

Uzul de fals (art. 323 NCP)

Falsificarea unei inregistrari tehnice (art. 324 NCP)

Falsul informatic (art. 325 NCP)

Falsul in declaratii (art. 326 NCP)

Falsul privind identitatea (art. 327 NCP)

Infractiuni de fals comise in legatura cu autoritatea unui stat strain (art. 328 NCP)

De lege ferenda, credem ca un text care ar incrimina intr-un singur text de incriminare toate
formele de fals in inscrisuri ar putea fi incriminarea falsificarii sau folosirii unui inscris
falsificat.

Inscrisul exista indiferent cum se realizeaza scrierea (manuscrisa, tiparita, stenografiata


etc.).

Scrierea trebuie sa aiba un caracter de perpetuitate.

Document informatic slavat pe un CD, sau in memoria unui calculator?

Nu pot fi obiect al infractiunii de fals in inscrisuri, chiar daca pot avea o anumita valoare
probatorie: desenele, fotografiile, amprentele umane etc.

Daca se doreste incriminarea acestor fapte, legiuitorul trebuie sa o faca in mod expres.

Notiunea de „inscris” in sensul legii penale

Desi notiunea de „inscris” nu beneficiaza de o definitie legala, cum se intampla in alte


sisteme. Trei atribute esentiale:

76
1) Inscrisul trebuie sa contina materializarea unei manifestari de vointa sau atestarea
unor fapte, actiuni care au relevanta juridical.
Vor fi excluse din sfera inscrisului acele reprezentari grafice care nu contin o
manifestare de vointa, cum ar fi: mazgaliturile, formularele necompletate,
fotografiile, operele de arta in sine, copiile facute de un scrib etc.
In dreptul german, aceasta cerinta este numita Perpetuirungsfunktion (functia de
perpetuitate a inscrisului).
Natura si structura suportului este indiferenta (hartie, panza, lemn, metal, etc.).
In mod firesc, aceasta manifestare de vointa trebuie sa fie comprehensibila. Conditia
nu reclama universalitate, ci doar posibilitatea ca, pentru o anumita categorie de
persoane, formei concretizate a manifestarii de vointa sa-I poata fi atribuit un
anumit sens.

2) Valoarea probatorie a inscrisului.


O asemenea conditionare este fireasca, caci doar falsificarea si uzul unui astfel de
inscris sunt apte sa produca o denaturare a realitatii juridice, o stare de pericol
pentru increderea publica. Valoarea probatorie nu vizeaza in mod restrictive
relevanta juridical a inscrisului, ca mijloc de proba. Aceasta se poate manifesta
inclusive intr-un cadru extraprocesual. Continutul acestei caracteristici este unul
foarte larg, caci ea se refera la aptitudinea inscrisului de a dovedi o situatie,
circumstanta relevanta in plan juridic.
Astfel, esentiala pentru inscris nu este forta lui probatorie stricto sensu, ci
aptitudinea acestuia de a produce (de a proba) o reprezentare gresita a realitatii
generatoare de consecinte juridice.

3) Carcaterul determinat sau determinabil al autorului.


In doctrina germana, aceasta trasatura a inscrisului se regaseste sub titulatura de
Garantiefunktion (functia de garantie). Garantia are drept obiect autenticitatea
autorului, identitatea emitentului manifestarii de vointa.

Spre exemplu, art. 26 C. pen. spaniol, in care inscrisul este definit ca “orice support material
care exprima sau incorporeaza date, fapte sau situatii de fapt avand valoare probatorie sau
fiind in orice alt mod relevante juridic”.

Teoria falsului
O altă problemă este aceea a defini ce înseamnă un înscris falsificat.

77
Există două abordări a ideii de fals, adică teoria intelectuală a falsului şi teoria materială a
falsului.

Teoriei materiale a falsului, există o acţiune de falsificare ori de câte ori se contraface un
înscris care nu a existat sau a cărui realitate materială este alta decât cea din momentul
întocmirii înscrisului.

Falsificarea se raportează la existenţa materială a înscrisului, indiferent dacă acea


manifestare de voinţă este adevărată şi corespunde voinţei emitentului înscrisului.

În cazul teoriei intelectuale a falsului, se susţine că un înscris nu este falsificat dacă acel
înscris, chiar dacă nu a existat, respectă manifestarea de voinţă a autorului prezumat al
înscrisului. Înscrisul este fals dacă s-a modificat manifestarea de voință a autorului actului.

Falsificarea inscrisurilor in sensul legii penale


In dreptul penal, falsificarea inscrisurilor se poate realiza intr-o modalitate “materiala” , prin
alterare sau contrafacere, sau intr-o modalitate intelectuala”, prin consemnarea in inscris a
unor imprejurari neadevarate.

In ceea ce priveste falsificarea „materiala”, aceasta include in sfera sa doar acele actiuni
care provoaca un raport de non-identitate: in cazul contrafacerii nu va exista identitate intre
autorul aparent al inscrisului si cel de facto, iar in cazul alterarii nu va exista identitate intre
continutul initial al manifestarii de vointa, cuprinsa in inscris, si cel rezultat in urma alterarii.
Se considera ca exista un fals doar atunci cand s-a modificat „realitatea materiala” a unui
inscris (teoria materiala a falsului material).

O atare viziune surprinde un decalaj semnificativ fata de teoriile referitoare la falsul material
retinute ca fiind aplicabile in sistemele de drept reper din Europa (sistemul german, italian
sau spaniol). In toate acestea, falsul nu decurge automat din diferentele in „materialitatea”
inscrisului, ci el presupune constatarea unei inegalitati intre manifestari de vointa (teoria
intelectuala a falsului material).

Astfel, in cazul alterarii, trebuie studiat daca exista inegalitate intre manifestarea de vointa
a emitentului de la momentul intocmirii inscrisului si manifestarea de vointa consemnata
in inscris, dupa eventuala sa alterare.

In cazul contrafacerii, trebuie studiat daca manifestarea de vointa continuta in inscrisul


contrafacut are sau nu un corespondent in relitatea materiala. Daca un asemenea
corespondent exista, fapta de contrafacere nu va fi tipica, iar daca nu, vom discuta despre o
actiune tipica de falsificare in forma contrafacerii.

Notiunea de „fals intelectual” se delimiteaza de „fals material” prin intermediul inscrisului


asupra caruia planeaza caracterul nereal. In acest caz, caracterul fals al inscrisului rezulta din
raportul de non-identitate dintre continutul sau si realitatea faptica, aceasta fiind singura

78
sa carenta. Asadar, singurul viciu al actului rezultat in urma unui fals intelectual este
neadevarul pe care acesta il contine.

1) Falsul material in inscrisuri oficiale


Art. 320 NCP

(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin
alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu
închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.

(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate
producătoare de consecinţe juridice.

(4) Tentativa se pedepseşte.

Art. 178 NCP: Informaţii secrete de stat şi înscrisuri oficiale

(1)Informaţii secrete de stat sunt informaţiile clasificate astfel, potrivit legii.

(2)Înscris oficial este orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care
se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparţine unor
asemenea persoane.

Art. 175 NCP: Functionar public

...(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana
care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu public.

Art. 176 NCP: Public

Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau
alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

Obiect material al falsificării prin alterare este un înscris oficial.

79
Înscris oficial este orice înscris care emană de la o persoana juridica dintre cele la care se
refera art. 176 ori de la persoana prevazuta in art. 175 alin. (2) sau care apartine unor
asemenea persoane.

Sunt asimilate inscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare
de consecinte juridice.

Art. 175 NCP: Functionar public . ...(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în
sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost
învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora
cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Art. 176 NCP: Public. Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice,
instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile
proprietate publică.

Act perimat?

Act inexistent?

Act lovit de nulitate?

Latura obiectivă. Actul de executare constă într-o acţiune de falsificare, în concret prin
contrafacerea scrierii, subscrierea sau alterarea în orice mod.

Emana

Apartine

Trebuie ca acţiunea de falsificare să fie de natură să producă consecinţe juridice.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.

Elementul subiectiv al falsificării există şi în ipoteza în care scopul urmărit este unul legitim
sau când scopul este dovedirea unui lucru adevărat.

Fapta are o formă agravată atunci când falsul este comis de un functionar public.

2) Falsul intelectual
Art. 321 NCP

(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar
public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau
împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

80
(2) Tentativa se pedepseşte.

Elementul de particularitate este dat de momentul şi modul în care se falsifică un înscris


oficial şi de calitatea specială a subiectului activ.

Subiectul activ este calificat, adică un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu.

Latura obiectivă. Fapta este o infracţiune comisivă care se poate săvârşi şi prin omisiune
atunci când agentul are obligaţia de a insera unele date şi nu îşi îndeplineşte această
obligaţie.

Trebuie să existe o acţiune de falsificare prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau
împrejurări.

Trebuie ca falsificarea să se realizeze cu prilejul întocmirii de către funcţionarul competent


a înscrisului oficial.

Fapta se consumă atunci când înscrisul este semnat şi ştampilat de funcţionarul care l-a
întocmit în fals.

Relatia cu falsul material?

Intocmeste fals si altereaza?

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuală.

Tentativa se pedepseşte.

Sancţiune. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

3) Falsul in inscrisuri sub semnatura private


Art. 322 NCP

(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute
în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează
altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Inscris sub semnatura privata

81
Latura obiectivă. Trebuie să existe o acţiune de falsificare a unui înscris sub semnătură
privată in modalitatile de la 320 sau 321 NCP (fals material sau fals intelectual).

Actul fictiv dintre două părți realizează tipicitatea laturii obiective?

Actul asimilat?

Trebuie ca făptuitorul să folosească înscrisul falsificat sau să îl încredinţeze unei alte


persoane spre folosire, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă, deoarece agentul urmăreşte să


producă anumite consecinţe juridice în momentul folosirii sau încredinţării spre folosire.

Tentativa se pedepseşte.

Sancţiune. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

4) Uzul de fals
Art 323 NCP

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea
producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă,
când înscrisul este sub semnătură privată.

Condiţie prealabilă existenţa unui înscris falsificat, a cărui situaţie juridică era cunoscută de
autor. Înscrisul fals poate să fie unul oficial sau unul sub semnătură privată.

Subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană. Cel care a falsificat înscrisul şi apoi l-a
folosit va răspunde pentru un concurs de infracţiuni.

Latura obiectivă. Fapta se comite prin folosirea unui înscris falsificat în vederea producerii
unor consecinţe juridice.

Folosirea frauduloasa a unui inscris.

Nu este necesar să se fi reuşit crearea imaginii denaturate, fiind suficient ca folosirea să fie
aptă să producă consecinţe juridice.

Actul oficial subsecvent?

De lege ferenda, s-a propus introducerea unei cauze de nepedepsire a uzului de fals, dacă
autorul împiedică producerea urmărilor specifice, deoarece agentul ar putea fi cointeresat

82
în evitarea sancţionării, iar curmarea urmărilor activităţii infracţionale ar fi şi în interesul
societăţii.

Sancţiune. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amenda, când înscrisul
este oficial şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, când înscrisul este sub
semnătură privată.

5) Falsul in declaratii
Art. 326 NCP

Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în


art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii
unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori
împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Ratiunea incriminarii.

În doctrină acesta mai poartă denumirea de „fals intelectual” comis de un particular.

Latura obiectivă. Trebuie să existe o declaraţie necorespunzătoare adevărului, facuta unei


persoane dintre cele prevazute in art. 175 sau unei unitati in care aceasta isi desfasoara
activitatea.

Declaraţia se poate face oral sau în scris.

- declarația mincinoasă a unui martor?

- declarația neadevărată dintr-o plângere penală?

Trebuie ca declararea să se facă în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine
sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilo, declaratia facuta serveste la
producerea acelei consecinte.

În lipsa acestei condiţii, o declaraţie, chiar neadevărată, nu îndeplineşte condiţia de


tipicitate a acestei infracţiuni.

- declaratiile de la banca?, declaratii notariale?, Declaratiile de avere ale politicienilor?

Latura subiectivă. Fapta se comite cu intenţie directă sau eventuala.

Tentativa nu se pedepseşte.

83
Fapta se consumă în momentul depunerii declaraţiei la organul competent, dacă este scrisă,
sau în momentul când este consemnată în scris sau în orice alt mod declaraţia orală de cel
căruia i se adresează.

Sancţiune. Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

6) Falsul privind identitatea


Art. 327 NCP

(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei
persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi
în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte
la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat,
pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei
consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la
3 ani.

(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile
spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Latura obiectiva. Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi
altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei
unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Să existe o acţiune de prezentare sub o identitate falsă sau de atribuire unei identitati
false.
In concret se comite prin folosirea frauduloasa a unui act ce serveste la identificare,
legitimare ori la dovedirea starii civile sau a unui astfel de act falsificat.

Un inscris care serveste in mod direct pentru dovedirea starii civile (certificate de nastere,
de casatorie), pentru legitimare (legitimatie de serviciu, de acces etc.) sau de identificare
(carte de identitate, pasaport etc.).

Diplome de absolvire, brevete, card-uri bancare, acte contabile etc.

Relatia cu uzul de fals.

84
Pentru a fi tipica fapta trebuie sa fie comisa pentru a induce sau mentine in eroare unei
persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea.

Nu este necesar sa reuseasca actiunea de inducer in eroare.


Fapta trebuie comisa in vederea producerii unei consecinte juridice pentru sine sau pentru
altul.
Fapta, in alineatul 2 al art. 327 NCP, are o forma agravata.
Atunci când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

„Atribuirea” are forma agravata?


Art. 327 alin. 3 : Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la
dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la
2 ani sau cu amendă.

Exemplu de folosire cu drept.


Natura juridica. Relatia cu art. 327 alin. 1 NCP.

7) Falsul informatic
Art. 325 NCP

Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a
restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare
adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Ratiunea incriminarii.

Modele de incriminare prin asimilarea datelor informatice cu un inscris.

Valoarea sociala protejata in principal este identica cu cea avuta in vedere de falsul
traditional in inscrisuri, si anume increderea publicului in autenticitatea inscrisurilor
(digitale) si verdicitatea celor suprinse (consemnate) in acestea.

In subsidiar, se protejeaza integritatea datelor informatice. Tocmai de aceea, alterarea


datelor informatice nu se va retine niciodata in concurs ideal cu falsul informatic.

Tipicitatea. Falsul informatic

85
Latura obiectiva.

Esential este ca agentul sa interactioneze cu datele informatice stocate intr-un sistem


informatic ori intr-un mediu de stocare in asa fel incat sa rezulte date necorespunzatoare
adevarului, iar scopul agentului sa fie acela de a utiliza aceste date in vederea producerii
unor consecinte juridice.

Aceste doua elemente indica un paralelism evident cu falsul traditional in inscrisuri.

Interactiunea pe care agentul poate sa o aiba cu respectivele date informatice subliniaza


faptul ca infractiunea supusa discutiei este una cu continut alternativ.

Atfel, agentul poate sa introduca, sa modifice ori sa stearga, fara drept, date informatice
sau sa restrictioneze accesul la acestea. Aceste acte materiale se suprapun in totalitate
peste cele din structura fraudei informatice (art. 249 NCP). Singura modalitate care lipseste
din continutul falsului informatic este impiedicarea in orice mod a functionarii unui sistem
informatic.

Introducerea de date informatice este corespondentul actiunii de contrafacere a unui


inscris.

Clonarea de site-uri.

Crearea impresiei ca expeditorul unui mail este o alta persoana.

Crearea de profile fictive?

Intervine asupra unor date informatice volatile – precum cele stocate in memoria RAM?

Latura subiectiva. Intentie directa sau eventuala.

Relatia cu alte infractiuni


a) Relatia dintre fals si frauda informatica

In literatura de specialitate s-a sustinut faptul ca intre falsul informatic si frauda informatica
exista un concurs de calificari, frauda informatica avand un caracter special fata de falsul
informatic. Nu putem achiesa la acest punct de vedere. Se observa, in mod cert, din
Raportul explicativ al Conventiei privind criminalitatea informatica ca ratiunea este diferita
in ceea ce priveste, domeniul de aplicabilitate fiind, de asemenea, diferit. Este, asadar,
posibila retinerea unui concurs ideal de infractiuni in anumite ipoteze particulare.

b) Relatia cu infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic (art. 360 NCP)

86
Accesul la un sistem informatic fiind infractiunea mijloc, iar falsul informatic infractiunea
scop, ne vom afla in prezenta unui concurs real de infractiuni. Nu putem discuta despre o
absorbtie naturala ori legala in acest context. Este insa posibil ca falsul informatic sa se
realizeze pe propriul sistem informatic al agentului. In acest caz, se va retine doar
infractiunea de fals informatic.

c) Relatia cu infractiunea de alterare a integritatii datelor informatice (art. 362 NCP)

Nu se va retine niciodata un concurs de infractiuni intre aceasta si falsul informatic daca cea
din urma se realizeaza prin modalitatile avute in vedere de art. 362 NCP. In acest caz se va
retine doar falsul informatic.

d) Relatia cu infractiunea de inselaciune.

De multe ori, agentul poate utiliza datele informatice falsificate in vederea inducerii in
eroare a unei anumite persoane. In masura in care aceasta se autoprejudiciaza ca efect al
inducerii in eraore, cauzandu-se astfel o paguba, se va putea retine un concurs real de
infractiuni intre inselaciunea prin mijloace frauduloase si falsul informatic.

8) Falsul unei inregistrari tehnice


Art. 324 NCP

(1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea
atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor
date sau împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori
de încredinţarea acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei
consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în


vederea producerii unei consecinţe juridice.

(3) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înţelege atestarea unei valori,
greutăţi, măsuri ori a desfăşurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod
automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat şi care este destinată a proba
un anumit fapt, în vederea producerii de consecinţe juridice.

87
9) Infractiuni de fals comise in legatura cu autoritatea unui stat
strain
Art. 328 NCP

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte acte emise
de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională
instituită printr-un tratat la care România este parte sau declaraţii ori o identitate
asumate în faţa acesteia.

10) Exercitarea fara drept a unei profesii sau activitati


Art. 348 NCP

Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie ori
exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că
săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

88

S-ar putea să vă placă și