Tema: Dobândirea şi pierderea

dreptului de proprietate
Orele
de curs: 6
de seminar: 8
lucru individual: 10

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. universitar
 Unitățile de conţinut:
1. Noţiunea şi clasificarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate
1.1. Ocupaţiunea, mod de dobândire a dreptului de proprietate
1.2. Comoara, mod de dobândire a dreptului de proprietate
1.3. Regimul juridic al bunurilor găsite
1.4. Accesiunea, mod de dobândire a dreptului de proprietate
1.5. Uzucapiunea, mod de dobândire a dreptului de proprietate:
1.5.1. Noţiunea, scopul şi justificarea uzucapiunii
1.5.2. Condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune
1.5.3. Calităţile posesiunii necesare uzucapiunii
1.5.4. Întreruperea termenului prescripţiei achizitive
2. Momentul dobândirii dreptului de proprietate. Riscul pieirii sau deteriorării
fortuite a bunurilor
 Unitățile de conţinut – continuare:

3. Pierderea dreptului de proprietate:

3.1. Renunţarea la dreptul de proprietate
3.2. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului
3.3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în
proprietate
3.4. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de
comportare cu acestea
3.5. Privatizarea
3.6. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
3.7. Rechiziţia
3.8. Confiscarea
 Obiective de referință

Studentul trebuie să:

- definească noţiunea de moduri de dobândire a dreptului de proprietate;
- clasifice modurile de dobândire a dreptului de proprietate;
- analizeze condiţiile de dobândire a dreptului de proprietate prin ocupaţiune;
- definească accesiunea;
- stabilească felurile accesiunii;
- analizeze regimul juridic al felurilor accesiunii;
- argumenteze deosebirile dintre felurile accesiunii;
- analizeze condiţiile de dobândire a dreptului de proprietate asupra comorii;
- definească noţiunea uzucapiunii;
- determine asemănările şi deosebirile dintre uzucapiunea imobiliară şi mobiliară;
- determine condţiile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune;
- analizeze calităţile şi viciile necesare pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune;
- analizeze regulile de curgere şi de întrerupere a termenului de prescripţie achizitivă;
- compare modul de dobândire a dreptului de proprietate prin ocupaţiune cu modul de dobândire a
dreptului de proprietate prin uzucapiune;
- analizeze condiţiile de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului gasit;
- analizeze momentul dobândirii dreptului de proprietate;
- stabilească importanţa cunoaşterii momentului dobândirii dreptului de proprietate;
 Obiective de referință - continuare

- definească noţiunea de moduri de încetare a dreptului de proprietate;

- clasifice modurile de pierdere a dreptului de proprietate potrivit art. 536 Cc;
- analizeze condiţiile de renunţare la dreptul de proprietate (art. 537 Cc);
- analizeze condiţiile de încetare a dreptului de proprietate prin urmărirea bunurilor în legătură cu
obligaţiile proprietarului (art. 538 Cc);
- determine, conform legislaţiei în vigoare, cazurile de înstrăinare a bunurilor pe care, conform legii,
persoana nu le poate avea în proprietate (art.539 Cc);
- analizeze condiţiile răscumpărare a animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu
ele (art.540 Cc);
- stabilească locul privatizării proprietăţii de stat în cadrul modurilor de încetare a dreptului de
proprietate;
- analizeze condiţiile generale de privatizare conform Legii nr.121 din 04.05.2007 privind administrarea
şi deetatizarea proprietăţii publice;
- definească exproprierea pentru cauză de utilitate publică;
- analizeze principiile, subiectele şi obiectul exproprierii;
- analizeze procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică;
- analizeze efectele exproprierii;
- stabilească drepturile şi obligaţiile expropriatului şi expropriatorului.
- analizeze condiţiile rechiziţiei (art.541 Cc);
- analizeze condiţiile confiscării (art. 542 Cc);
- delimiteze rechiziţia de confirscare.
 Acte normative:
1. Codul civil al Republicii Moldova, art. 509-542;
2. Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02.1998, în Monitorul
Oficial nr. 44-46 din 21.05.1998, intrata in vigoare la 21.05.1998.

3. Legea nr. 627 din 04.07.1991 cu privire la privatizare, în

Monitorul Oficial nr. 135-136 din 09.12.1999.
4. Legea nr.121 din 04.05.2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii
publice, în Monitorul Oficial nr. 90-93 din 29.06.2007, data intrării in vigoare la
29.06.2007;
 1. Noţiunea modurilor de dobândire a dreptului de
proprietate

Definiţia:
Mijloacele juridice
(fapte şi acte juridice)
în baza cărora se dobândeşte
dreptul de proprietate.
 Principalele moduri de dobândire a dreptului de
proprietate

- Realizarea bunului (alin. 1 art.509 Cc);

- Ocupaţiunea (art.515 Cc);
- Actul juridic translativ de proprietate;
- Succesiunea legală(alin. 2 art.509 Cc);
- Accesiunea (art.520-522 Cc);
- Uzucapiunea (art.332-336 Cc);
- Hotărârea judecătorescă translativă de proprietate(alin. 2 art.509 Cc);
- Actul administrativ (alin. 3 art.509 Cc);
- Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobîndire a dreptului de
proprietate (alin. 4 art.509 Cc).
 Alte moduri de dobândire reglementate de lege (alin.4
art.320 CC)

- Bunul găsit (art.516-518 Cc);

- Comoara (art.519 Cc);
- Temeiurile stabilite la art.536
Cc.
 Clasificarea modurilor de dobândire a dreptului de
proprietate

1. După situaţia juridică a bunului la momentul dobândirii:

a) Originare – mijloace juridice care nu implică o
transmitere juridică de la o persoană la alta. Dreptul se
naşte direct în patrimoniul titularului: accesiunea,
ocupaţiunea, uzucapiunea, producerea, prelucrarea,
comoara, bunul găsit;
b) Derivate – implică transmiterea dreptului de proprietate
de la o persoană la alta în baza actului juridic civil: AJC,
succesiunea legală.
 2. După întinderea drepturilor reale dobândite:

a) Universale – se dobândeşte o universalitate

juridică: moştenirea legală;
b) Cu titlu universal - se dobândeşte o fracţiune
din universalitate juridică;
c) Particular – dobânditorului i se transmite un
bun sau o masă de bunuri determinate. Sunt
atribuite toate celelalte moduri, cu excepţia celor
universale.
 3. După caracterul transmiterii:

a) Cu titlu oneros – dobânditorul se obligă la plata

unui echivalent: bani, un alt bun, o prestaţie. Ex.:
contractele cu titlu oneros, accesiunea.
b) Cu titlu gratuit – acte sau fapte juridice ce duc
la dobândirea dreptului de proprietate fără ca
dobânditorul să plătească un echivalent. Ex.:
contractul de donaţie, uzucapiunea, succesiunea.
 4. După momentul producerii efectelor dobândirii
dreptului de proprietate:

a) Între vii – dreptul de proprietate se

transmite în timpul vieţii
dobânditorului şi înstrăinătorului: toate
modurile, cu excepţia succesiunii.
b) Pentru cauză de moarte – numai în
momentul morţii proprietarului actual:
succesiunea.
 1.1. Ocupaţiunea, mod de dobândire a dreptului de proprietate
(art.515 Cc)

Definiţia:
Dobândirea dreptului de
proprietate prin luarea în
posesiune a unui bun mobil
ce nu aparţine nimănui, cu
intenţia de a deveni
proprietar de la data intrării
în posesiune.
Mod originar:
bunul abandonat – se naşte
un drept de proprietate
precedat de stingerea
dreptului persoanei care l-a
abandonat.
 Raţiunea instituirii ocupaţiunii:

Realităţile cotidiene:
- „În marele oraşe numărul lucrurilor mobile
abandonate (îmbrăcăminte, încălţîminte, gunoi
menajer, maşini vechi) este în creştere, iar
reintrarea lor în circuitul civil se face prin
ocupaţiune”.
A se vedea: Valeriu Stoica, Drepturile reale, ed. a
III-a, Bucureşti, C.H.Beck, 2017, p.35.
 Condiţiile dobândirii dreptului de proprietate
prin ocupaţiune:

a) Bunul trebuie să fie mobil, corporal şi

individual determinat. Se exclud bunurile:
imobile, incorporale.
b) Lucrul trebuie să fie fără stăpân.
Atenţie: a nu se confunda cu cele pierdute
(art.516-518 Cc), furate şi abandonate de hoţ.
c) Intrarea în posesiune trebuie să se facă în
condiţiile legii.
 Bunuri fără stăpân (alin.2 art.515 Cc):

a) Bunuri al căror proprietarul a renunţat expres

de la dreptul de proprietate verbal sau în scris
conform art.537 Cc;
b) Bunuri abandonate – părăsite de proprietar
fără înştiinţarea persoanelor terţe.
c) Bunuri care, prin natura lor, nu au proprietar
(animalele sălbatice, fructele din pădure,
ciupercile comestibile din flora spontană, plantele
medicinale şi aromatice, apa de izvor etc.).
 Elementele constitutive ale abandonului:

Material: părăsirea lurcului, probată

prin orice mijloc;
Psihologic: intenţia de a stinge dreptul
de proprietate.
Dificil de probat. Rezultă din
împrejurările în care au loc. Stabiliți dacă se
Exemplu: lucrul mobil de valoare foarte întrunesc condițiile
mică sau foarte deteriorate, lăsate într-un abandonului.

loc public sau orice alt loc care prin

natura sau destinaţia sa este accesibil
publicului.
1.2. Comoara (art. 519 Cc)

Definiţia:
„Comoară este orice bun
mobil ascuns sau
îngropat, chiar involuntar,
al cărui proprietar nu
poate fi identificat sau a
pierdut, în condiţiile legii,
dreptul de proprietate
[evid.ns]”.
 Condiţiile comorii:
Îndeplinirea cumulativă a o serie de condiţii care privesc:
a) Bunul – mobil, corporal, individual determinat, aflat în circuitul civil, să
nu fie obiect al domeniului public;
b) Starea în care se află – ascuns sau îngropat voluntar, intenţionat sau
involuntar, accidental, ca urmare a unui eveniment natural, precum
cutremur, alunecrae de teren etc.
c) Imposibilitatea stabilirii sau dovedirii calităţii de proprietar al
bunului, condiţie ce delimitează comoara de lucrurile fără stăpân (nu
există un proprietar).
Comoara are un proprietar, dar nu se poate stabili identitatea acestuia sau nu
se poate dovedi, în cazul în care o persoană se pretinde a fi proprietar.
 Dobândirea dreptului de proprietate asupra comorii

Se produce în persoana descoperitorului:

a) dacă nu este proprietarul bunului (imobil sau mobil) în care se află
comoara şi o descoperă - ea aparţine pe jumătate proprietarului bunului
imobil în care a fost descoperită (iure accesionis – ca efect al accesiunii)
şi pe jumătate descoperitorului (iure inventionis – ca efect al
descoperirii), dacă ei nu convin altfel.
Excepţie: nu i se cuvine însă nimic dacă a pătruns în bunul imobil ori a
căutat în el fără consimţămîntul proprietarului sau al posesorului.
Consimţămîntul proprietarului sau al posesorului se prezumă până la proba
contrară.
b) dacă este proprietarul bunului (imobil sau mobil) în care se află comoara şi
o descoperă – nu împarte cu nimeni.
 Descoperirea unei comori constituite dintr-un bun
(bunuri) recunoscut ca monument al istoriei sau culturii
(alin.3 art. 519 Cc).

Efectelele:
- este transmis în proprietatea statului.
- proprietarul bunului imobil în care a fost descoperită comoara şi
descoperitorul au dreptul de a primi o recompensă în proporţie de 50% din
preţul comorii, împărţite egal între proprietarul bunului imobil în care a fost
descoperită comoara şi descoperitor, dacă acordul dintre ei nu prevede altfel.
Efectul pătrunderii descoperitorului în bunul imobil ori căutării în el fără
consimţămîntul proprietarului sau al posesorului:
- recompensa se plăteşte în întregime proprietarului.
 Nu se aplică regulile comorii
În situaţia desoperirii fortuită ca rezultat al efecturării de lucări în
interesul unor terţi, inclusiv în cadrul exercitării obligaţiilor de
serviciu, cercetări arheologice (alin.4 art. 519 Cc).
Potrivit Proiectului C.c. alin. 3 art. 548 - dispoziţiile tezaurzlui nu
se aplică:
- bunurilor imobile culturale, determinate în condiţiile legii, care
sunt descoperite fortuit sau ca urmare a unor cercetări
arheologice sistematice, sau
- altor bunuri care, potrivit legii, aparţin domeniului public.
 1.3. Regimul juridic al bunurilor
găsite (art.516-518 Cc)
Regula:
Bunul mobil
pierdut continuă
să aparţină
proprietarului
său
(alin.1 art.516
Cc).
 Delimitarea bunurilor pierdute de cele
abandonate:

- Pierderea implică o acţiune - Abandonul implică

care exclude intenţia de a se
desesiza de bun.
- Bunul pierdut nu poate
face obiectul ocupaţiunii,
deoarece el poate fi
revendicat de la dobânditorul
de bună-credinţă, de rea-
credinţă sau de la cel care l-a
găsit.
intenţia de a stinge dreptul
de proprietate.
- Simpla renunţare la
dreptul de proprietate
trebuie însoţită de
abandonarea posesiei
bunului pentru a se produce
efectul extinctiv de
proprietate.
 Obligaţia găsitorului
(alin.2 art.516 Cc)

-să-l restitui proprietarului sau fostului posesor, dacă acesta este

cunoscut ori
-să-l predea autorităţilor administraţiei publice locale sau organului
de poliţie din localitatea în care a fost găsit, dacă acesta nu poate fi
identificat.
-să-l predea posesorului încăperii sau mijlocului de transport, dacă
bunul a fost găsit într-o încăpere publică sau mijloc de transport
public, care preia drepturile şi obligaţiile celui care l-a găsit, cu
excepţia dreptului la recompensă (alin.3).

Termenul restituirii sau predării?

Art.516 Cc nu prevede un termen.
Pr.C.c. din 2002 – termen de 10 zile.
 Obligaţiile organului căruia i-a fost
predat bunul găsit:
- de a afişa la sediul său un anunţ despre bunul găsit (alin.5 art.516
Cc), cu menţionarea tuturor elementelor de identificare a acestuia
(alin.1 art.545 Pr.Cc din 2002);
- de a păstra bunul găsit timp de 6 luni, fiind aplicabile în acest sens
dispoziţiile privitoare la depozitul necesar (alin.5 art.516 Cc).
- dacă, datorită împrejurărilor sau naturii bunului, păstrarea acestuia
tinde să-i diminueze valoarea ori devine prea costisitoare, el este
vândut conform legii. În acest caz, drepturile şi obligaţiile aferente
bunului se exercită în privinţa sumei încasate din vînzare (alin.6
art.516 Cc).
 Restituirea bunului găsit

Bunul găsit sau suma încasată din

vânzarea lui se restituie proprietarului
sau persoanei îndreptăţite, dacă acesta
pretinde, în termen de 6 luni,
transmiterea lor.
 Obligaţiile proprietarului sau fostului
posesor al bunului găsit (art.518 Cc)

- de a compensa cheltuielile aferente

păstrării lui;
- dacă bunul găsit a fost vândut, din
suma încasată se vor reţine cheltuielile
de păstrare şi comercializare;
- de a plăti celui care a găsit bunul o
recompensă.
 Mărimea recompensei

a) cel mult 10% din preţul sau din

valoarea actuală a bunului (valoarea
de circulaţie a bunului);
b) o sumă stabilită de instanţa de
judecată, dacă bunul nu are valoare
comercială sau dacă plata
recompensei pentru el nu a putut fi
stabilită pe cale amiabilă.
Dacă s-a făcut o ofertă publică
de recompensă

Atunci cel care a găsit bunul

are dreptul de a opta:
-între suma la care s-a obligat
proprietarul prin ofertă şi
-recompensa stabilită de lege
ori de instanţa de judecată.
 Dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului găsit (art.
517 Cc)

Condiţiile:
- expirarea termenului de 6 luni;
- proprietarul sau o altă persoană îndreptăţită nu pretinde
transmiterea bunului găsit sau a sumei încasate din vânzarea lui.
Efectul:
- bunul se remite găsitorului în baza unui proces-verbal, care
reprezintă titlu de proprietate, opozabil şi fostului proprietar.
Efectul renunţării găsitorului:
- bunul trece în proprietatea statului.
 Reguli speciale pentru animalele găsite
(alin. 3 al art.517)

Chiar dacă s-a dobândit dreptului de

proprietate, asupra animalului pierdut:
-fostul proprietar poate să ceară restituirea
acestuia.
Condiţiile:
-existenţa unei afecţiuni în privinţa fostului
proprietar din partea animalului sau
-comportamentul crud al noului proprietar
faţă de animal.
 1.4. Accesiunea, mod de dobândire a
dreptului de proprietate (art.520-522 CC)

Mod originar de dobândire a Utilitatea practică:

dreptului de proprietate prin
Se soluţionează problemele
incorporarea unui bun în altul,
care apar când se unesc două
adică unirea lor.
sau mai multe lucruri ce
aparţin unor proprietari diferiţi
şi nu pot fi separate fără a se
cauza prejudicii bunului.
 Regula generală a accesiunii
(art.502 Cc)
Revine proprietarului:
1. tot ceea ce produce bunul (fructele),
2. tot ceea ce uneşte bunul ori se
încorporează în el ca urmare a
faptei proprietarului, a unei alte
persoane ori a unui caz fortuit.
Excepție: dacă legea nu prevede altfel.
 Felurile accesiunii

După natura juridică a

bunului:
1.imobiliară;
2.mobiliară.
 Accesiunea imobiliară

Principiul:
Terenul este bun principal, iar
lucrurile ce se incorporează în el
sunt accesorii.
După principiul roman:
accessorium sequitur principale.
 Felurile accesiunii imobiliare:

A. Naturală: B. Artificială:
- unirea a două - unirea a două
bunuri fără bunuri datorită
intervenţia intervenţiei
omului. omului.
 Accesiunea imobiliară naturală (art.520 Cc)

Definiţia:
Adăugirile de teren depuse sau create de apele
curgătoare.
Formele:
a) aluviunile (alin.1);
b) avulsiunile (alin.3);
c) revărsarea ori scăderea apelor iazurilor, heleşteielor,
canalelor (alin.2);
d) schimbarea naturală a cursului apei (alin.4).
 a) Aluviunile, potrivit alin.1 art.520 Cc, sunt adăugirile de
teren la malurile apelor curgătoare formate treptat.

Consecinţa: revin proprietarului

de teren riveran.
Nu este riveran terenul despărţit
de apa curgătoare printr-o cale
publică sau de un dig arfiticial.
Se exclud: apele domeniului
public.

Adăugirile de teren:
-solul şi tot ceea ce solul poartă la suprafaţă şi
-tot ceea ce apele curgătoare aduc şi lasă la ţărm (nisipul, pietrişul etc)
 b) Avulsiunile (alin.3 art.520 Cc) Definiţia:
smulgerea bruscă a unei părți de mal din teren și alipirea la terenulul altuia ca urmare
a acţiunilor apelor curgătoare.

-Efectele avulsiunii
-Proprietarul fondului din care apa a rupt
porţiunea păstrează dreptul de proprietate,
dacă o revendică în teremen de 1 an de la
data când proprietarul terenului la care s-a
alipit partea a intrat în posesiune.

Termenului de 1 an este de decădere.

Efectul expirării:
– se pierde dreptul asupra porţiunii.
 Înregistrarea dreptului de proprietate asupra
porţiunii

Temeiul înregistrării (alin. 2 al art. 402 Legea

cadastrului bunurilor imobile):
-actului de constatare pe teren şi al planului cadastral,
întocmit de executantul lucrărilor cadastrale;
-expirarea termenului de un an de la data notării intrării
în posesie a proprietarului asupra părţii alipite şi
-nenotarea acţiunii privind revendicarea părţii desprinse.
 c) Revărsarea ori scăderea apelor iazurilor,
heleşteielor, canalelor (alin.2 art.520 Cc)

1) Scăderea temporară a apelor

Efectul:
Proprietarul terenului înconjurat de asemenea ape nu devine
proprietarul terenului apărut în rezultatul scăderii.
2) Revărsarea sporadică
Efectul:
Proprietarul apelor nu dobândeşte niciun drept asupra terenului.
Nivelul normal al apei este limita fixă a pământului ce aparţine
proprietarului.
 d) Schimbarea naturală a cursului apei
(alin.4 art.520 Cc)

Efectul:
Proprietarul terenului riveran rămâne a fi şi proprietarul insulei în rezultatul
schimbării cursului râului.
 Înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului,
dobîndit prin accesiune imobiliară naturală (alin. 1 art. 402
Legea cadastrului bunurilor imobile)

Temeiul înregistrării:
- actului de constatare pe teren şi al
planului cadastral, întocmit de
executantul lucrărilor cadastrale.
Codul civil nu reglementează:

a) Albiile uscate, cui revin.

b)Accesiunea animalelor.
 Albiile uscate
(alin.7 art.549 Pr.
Cc

Efectul:
– se împarte în
mod egal între
proprietarii
riverani.
Excepţie:
domeniul public
Cc).
 Accesiunea animalelor
conform Pr. Cc din 2002

a) Roiul de albine trecute pe terenul altuia:

- revin proprietarului terenului, dacă proprietarul roiului a
încetat să-l urmărească (alin.8 art.549 Pr.Ccdin 2002)
timp de 2 zile (alin.3 art.576 NCCR)
b) Animalele domestice (mansueta) (ex.: vacile, boii, caii,
gâştele ş.a.) sau semisălbatice (mansuefacta)(ex.:
porumbeii, iepurii ş.a.) rătăcite pe terenul altuia:
– revin proprietarului terenului, dacă proprietarul nu le
revendică timp de 1 lună de la data declarării făcute la
primărie de proprietarul terenului (art.549 Pr.Cc din 2002).
Condiţiile dobândirii dreptului de proprietate
asupra animalelor domestice:

a) Au pătruns pe terenul proprietarului „rătăcindu-se”,

pătrunderea nefind provocată de el;
b) A declarat la primăria localităţii în care se află terenul pe care
se află animalele rătăcite;
c) Proprietarul nu le revendică timp de 1 lună de la data declarării
la primărie.
Revendicarea animalelor:
- nu presupune obligatoriu intentarea acţiunii în revendicare, e
sufucienţă o solicitare de restituire.
 Condiţiile dobândirii dreptului de
proprietate asupra animalelor semisălbatice

Animalele care nu sunt nici Trecerea lor să se facă în mod

sălbatice, dar nici pe deplin
domestice (mansuefacta)(ex.:
porumbeii, iepurii, peştii ş.a.)
Se consideră ca accesoriu
locului în care s-au încuibat,
când au pierdut obiceiul de a
se întoarce la locul lor. (Baias
Flavius-Antoniu, NCC
Comentariu, p.641).
natural, să nu fie provocată
prin fraudă sau artificii.
Ex.: proprietarul terenului
poziţionează hrana pe teren
pentru a le atrage. Proprietarul
terenului de unde animalele au
plecat are dreptul să le
revendice sau cere daune-
interese.
Proprietatea durează atâta timp
cât ele rămân pe fond.
 Accesiunea imobiliară artificială (art.521 Cc)

Are loc când:

a) o construcţie sau o plantaţie se face pe un fond;
b) unei construcţii existente i se adaugă construcţii noi.
Condiţia: fondul sau clădirea să aparţină unei peroane, iar materialele de
construcţie sau plantaţiile – altei persoane.
Prezumţia generală:
-tot ceea ce se află pe teren se consideră că
aparţie proprietarului terenului, cu
excepţiile stabilite de lege (art.502 Cc).

Dubla prezumţie:
2) Alin.1 art.521 Cc:
– construcţiile şi lucrările subterane
sau la suprafaţa terenului sunt
prezumate a fi făcute:
a) de proprietarul terenului;
b) pe cheltuiala sa.
Proprietarul
Caracterul relativ al prezumţiei
-poate fi combătută prin proba contrară.
Adică, cel care a ridicat construcţia sau a
făcut plantaţiile pe un fond străin trebuie să
dovedească prin orice mijloace de proba:
înscrisuri, depoziţiile martorilor ş.a.
 Domeniul de aplicare al alin.1
art.521 Cc:
1) construcţiilor;
2) lucrărilor - plantarea, precum şi
amenajările aduse unui teren care nu se
încorporează în mod durabil în acesta.
Domenul de aplicare:
- lucrările noi, nu şi la îmbunătăţirile
anterioare şi nici la reparaţii.
 Situaţiile accesiunii imobiliare
artificiale:
a) efectuarea construcției și altei lucrări de
către proprietarul terenului cu materiale
străine (alin.2 art.521 Cc);
b) efectuarea lucrărilor sau ridicare construcţiei
cu materiale proprii pe teren străin (alin.3-5
art.521 Cc);
c) ridicarea construcţiei de către proprietarul
terenului în parte pe terenul său şi în parte pe
cel vecin (alin.6 art.521 Cc);
a) Efectuarea construcției și altei lucrări de către proprietarul terenului cu materiale străine
(alin.2 art.521 Cc)

Dacă proprietarul terenului efectuează

construcţia sau altă lucrare cu materiale
străine, el dobândeşte dreptul de Construcție
proprietate asupra lor, indiferent dacă
este de buna sau de rea-credinţă.
Proprietarul terenului Terenul

Efectele secundare:
Proprietarul materialelor nu-l poate obliga la ridicarea acesteia și nici la restituirea
materialelor întrebuințate, chiar dacă au fost efectuate cu rea-credinţă;
-Proprietarul terenului are obligaţiile faţă de proprieatrul materialelor:
1) dacă este de buna-credinţă:
– să plătescă valoarea materialelor;
2) dacă este de rea-credinţă:
– să repare şi prejudiciul cauzat.
b) Efectuarea construcţiile sau lucrările de un terţ cu meteriale proprii pe teren străin (alin.3-5
art.521 Cc)
Un terț ridică o
construcţie cu
meteriale proprii pe
terenul
proprietarului.

Proprietarul terenului

Proprietarul terenului are Constructorul nu dobândeşte dreptul de

proprietate.
dreptul:
- să le ţină pentru sine sau
- să oblige terţul să le ridice Dacă constructorul este de:
pe cheltuială proprie şi să
repare prejudiciul cauzat. 1. bună-credință, adică 2. rea-credinţă, adică ştie că imobilul nu e
crede că are dreptul să le
efectueze, ex.:dobânditorul proprietatea sa ori nu este titularul unui
titlul căruia ulterior a fost drept care să-i permită să le efectueze
desfiinţat

Proprietarul terenului nu-l poate obliga să le ridice Proprietarul terenului îl poate obliga:
El este obligat să plătească, la alegere, valoarea a) să ridice construcţia sau lucrarea
materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani efectuată pe cheltuiala sa şi
echivalentă creşterii valorii terenului. b) să repare prejudiciul cauzat.
 Concluzia

Indiferent de calitatea constructorului,

dacă proprietarul terenului păstrează
construcţiile sau lucrările făcute de un terţ, el
este obligat să plătească, la alegere:
a) valoarea materialelor şi costrul muncii ori
b) o sumă de bani echivalentul creşterii valorii
terenului.
Raţiunea: pentru a nu admite îmbogăţirea fără
justă cauză.
 Potrivit alin. 5 al art. 521 introdus
prin Legea nr.133/ 2018
În locul păstrării construcțiilor sau lucrărilor făcute de terț,
proprietarul are dreptul:
- să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere terenul sau
porțiunea afectată de construcție ori lucrare la valoarea de piață
pe care terenul sau porțiunea ar fi avut-o dacă construcția ori
lucrarea nu s-ar fi efectuat.
În absența înțelegerii părților, proprietarul poate cere instanței
judecătorești:
- stabilirea prețului și
- pronunțarea unei hotărîri care să țină loc de contract de vînzare-
cumpărare.
 c) Ridicarea construcţiei în parte pe terenul constructorului şi în
parte pe un teren învecinat
2. Proprietarul terenului vecin,
în cazul nostru A, poate dobîndi
proprietatea asupra întregii
construcţii, plătind
constructorului o despăgubire,
numai dacă cel puţin 1/2 din
suprafaţa construită se află pe
terenul său.
În acest caz, el va dobîndi şi un
drept de superficie asupra
terenului aferent pe toată durata
de existenţă a construcţiei.
Terenul lui A
Despăgubirea trebuie să acopere valoarea
materialelor şi costul muncii, precum şi
contravaloarea folosinţei terenului aferent (alin.6
art.521 Cc).
Constructorul de rea-credinţă nu poate pretinde la o
despăgubire mai mare de o treime din suma
calculată conform alin.(6) dacă nu va dovedi că
persoana îndreptăţită poartă ea însăşi o parte din
vinovăţie.
1. B ridică construcția în
parte pe terenul său (al
constructorului) și în parte
pe terenul învecinat
Drept de superficie (terenul lui A).
Terenul lui B
 Proprietarului terenului are obligația (alin.6 art.521 Cc)
- de a achita constructorului de bună-credinţă despăgubiri care includ:
a) valoarea materialelor, adică cheltuielile suportate de constructor şi costul
muncii, precum şi
b) contravaloare folosirii terenului aferent.

Dacă constructorul este de rea-credinţă, proprietarului terenului are

obligația de a achita (alin.7 art.521 Cc):
- o despăgubire nu mai mare de 1/3 din suma calculată pentru valoarea
materialelor şi costul muncii, plus contravaloarea folosirii terenului.
Excepţie:
- va putea pretinde la o despăgubire mai mare cu condiţia că dovedeşte
vinovăţia proprietarului terenului vecin, care a tolerat fără să ceară încetarea
construcţiei.
 Dacă mai mult de ½ din construcţie se află pe terenul constructorului.
Efectul:
– se alplică regulile alin.2, 3 și 5 art.521 Cc;

Dacă vecinul nu doreşte să dobândească dreptul de proprietate asupra

construcţiei, iar constructorul este de bună-credinţă.
Efectul:
- clădirea se va afla în proprietate comună pe cote-părţi ale titularilor.

Determinarea cotei-părţi se face în funcţie de:

a) Contribuţia autorului lucrărilor:
-valoarea terenului aferent afectat lucrării, valoarea materialelor şi a
manoperei depuse pentru realizarea lucrărilor;
b) Contribuţia proprietarului terenului vecin:
-valoarea părţii din proprietatea terenului afectat lucrărilor de constructorul de
bună-credinţă;
 Accesiunea mobiliară (art.522 Cc) - unirea a două lucruri mobile ce aparţin la
proprietari diferiţi.

Regula generală:
Proprietarul lucrului principal va deveni şi proprietarul noului bun format în urma
incorporării bunului principal cu altul mai puţin important.

Domeniul de aplicare a art. 522 Cc

Potrivit alin. 9 al art. 522 introdus prin Legea nr.133/2018 privind modernizarea
Codului civil:
- dispozițiile art. 522 se aplică în măsura în care legea sau contractul nu prevede
altfel.

Felurile accesiunii mobiliare:

a) Adjuncţiunea;
b) Specificaţiunea;
c) Confuziunea.
 Adjuncţiunea (alin. 1 art. 522 Cc)- unirea a două bunuri ce aparţin la
proprietari diferiţi, formând un nou bun.

Efectele adjuncțiunii
1) Dacă bunurile pot fi separate fără cauzarea
prejudiciilor:
-fiecare proprietar poate cere separarea lor (alin.1
art.522 Cc);
2) Dacă bunurile nu pot fi separate ori separarea
necesită cheltuieli:
-noul bun va aparţine proprietarului care a 3) Dacă bunul secundar este mai
contribuit cel mai mult la constituirea bunului prin de preţ decât bunul principal şi
muncă sau prin valoarea bunului iniţial, având s-a unit cu acesta fără ştirea
obligaţia de a achita preţul bunului unit cu cel proprietarului, acesta poate cere:
principal (alin.2 art.522 Cc). - despărţirea şi restituirea
-Proprietarul bunului mai puţin important nu poate bunului accesoriu unit, chiar
cere separarea lui, ci doar valoarea. dacă din separare ar rezulta
vătămarea bunului principal
(alin.3 art.522 Cc).
Specificaţiunea - crearea unui bun nou în rezultatul prelucrării
materiei ce aparţine altuia (alin. 4 art. 522CC).
Prelucrarea:
- scrierea, desenarea, pictarea, imprimarea, gravarea sau altă
transformare a suprafeţei.

Esenţa
Se uneşte un bun material (materia) cu
altul abstract (manopera).
Exemple:
-Creditorul care confecţionează un costum
de haine folosind stofa proprietatea altei
persoane;
-Sculptorul care realizează o statuie dintr-
un bloc de marmură proprietatea altei
persoane.
 Efectele specificaţiunei
Regula generală:
Dacă contractul nu prevede altfel:
-dreptul de proprietate asupra bunului rezultat din prelucrarea materiei
aparţine proprietarului materiei, care are obligaţia să plătească valoarea
manoperei (alin. 4 art. 522 CC).

Excepţia (alin. 5 art. 522 CC).

Specificatorul va dobândi dreptul de proprietate asupra buunlui rezultat, plătind
proprietarului preţului materiei, dacă se întrunesc condiţiile:
-este de bună-credinţă;
-valoarea manoperei este superioară valorii materiei.
Concluzia:
-Munca este bun principal;
-Materia este bun accesoriu.

Dreptul de retenţie al specificatorului

(alin. 6 art. 522 CC)
Specificatorul obligat să restituie bunul rezultat din prelucrarea materiei este în
drept să-l reţină până va primi de la proprietarul noului bun suma datorată.
 Confuziunea (alin.7 şi 8 art.522 Cc)
Formarea unui bun nou prin amestecarea mai multor materii ce aparţin la
proprietari diferiţi.
Exemplu:
Solozurile de colectare a cerealelor care aparţin la
proprietari diferiţi.

Efectele:
1) Dacă nici una dintre materii nu poate fi considerată
principală: 3) Bunul format va aparţine
-Proprietarul care nu a ştiut despre confuziune poate cere separarea proprietarilor materilor
materiilor, dacă este posibil. proproţional cantităţii, calităţii
Discutabil: şi valorii fiecărei materii
Confuzunea este anume atunci în cazul imposibilităţii absolute când (proprietate comună pe cote-
fizic nu este posibilă despărţirea bunurilor ce s-au unit şi care şi-au părţi) dacă materialele
pierdut astfel individualitatea. amestecate:
2) Dacă materia unui proprietar de bună-credinţă depăşeşte - nu pot fi separate fără pagube
cealaltă materie după valoare şi calitate (bun principal): (discutabil) şi sunt egale ca
- acesta va dobândi dreptul de proprietate asupra bunului creat, fiind valoare ori
obligat a plăti celuilalt proprietar: -nu se poate stabili care materie
-preţul materiei sau este principală ori
-înlocuirea materiei cu alta de aceeaşi natură, cantitate, greutate, -există o diferenţă valorică
mărime li calitate sau nesemnificativă.
-plata contravalorii.