UZUCAPIUNEA

1.5.1. Noţiunea, scopul şi justificarea uzucapiunii

1.5.2. Condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune
1.5.3. Calităţile posesiunii necesare uzucapiunii
1.5.4. Termenul uzucapiunii. Întreruperea termenului prescripţiei achizitive
1.5.1
Definiția noţiunii:
Uzucapiunea – fapt juridic complex, rezultat din reunirea:
- unei acţiuni a posesorului care constă în posedarea unui bun mobil sau imobil în condiţiile legii şi
a unui fapt natural, precum trecerea unei perioade de timp expres prevăzute de lege,
care au ca efect naştere unui drept real.
Justificarea uzucapiunii
- Constituie o sancţiune a proprietarului pentru neglijenţa sa pentru că a lasat bunul în posesiunea
altei persoane pentru o perioadă îndelungată;
- Asigură ordinea socială, or posedarea îndelungată a bunului produce efecte juridice;
- De cele mai dese ori cel care posedă este şi proprietarul bunului, dovada căruia este greu uneori de
produs. Astfel, uzucapiunea înlătură eventualele inconveniente de ordin probatoriu.

Compatibilitatea uzucapiunii cu Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi

Libertăţilor Fundamentale (Convenţia EDO) nr.1950 din din  04.11.1950
Adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950. A intrar în vigoare la 3 septembrie 1953
Publicată în Tratate Internationale nr. 1 din  30.12.1998, intrată in vigoare pentru RM la
01.02.1998.
Jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO):
- recunoaşte efectul achizitiv al dreptului de proprietate ca urmare a uzucapiunii,
- prevede că „deşi reprezintă o ingerenţă în dreptul adevăratului proprietar, ea este
compatibilă cu art. 1 Protocolul Adiţional nr.1 al Convenţiei”.
- Curtea indică că şi în situaţia în care un drept real imobiliar trebuie supus formalităţilor
imobiliare, legislatorul fiecărui stat poate acorda preponderenţă unei posesiuni de lungă
durată.
A se vedea: CEDO, hotărârea din 30 august 2007, J.A.Pye (Oxford) Ltd et J.A.Pye Land (Oxford)
Ltd contro Regatul Unit al Marii Britaniei, § 74.

Reglementarea uzucapiunii diferă după cum se uzucapează:

a) un drept care se înregistrează într-un registru de publicitate cu caracter constitutiv.
Exempul: regstrul bunurilor imobile (art. 524 Cc).
b) drepturi asupra bunurilor mobile care nu se înregistrează în asemenea registre (art.529 Cc).

Novaţia reglementării uzucapiunii potrivit Legii nr.133/2018

1. Codul se îndepărtează de clasificarea clasică între bunuri mobile şi imobile pentru a se
stabili termene diferite de uzucapiune;
2. Se analizează în schimb:
- modul de asigurare a publicităţii dreptului înregistrat, precum şi
- situaţia dobânditorului dreptului (dacă a plătit ceva în schimbul dreptului sau nu şi dacă
cunoştea viciile dreptului pe care îl dobândeşte sau nu).

Termenele necesare pentru aceste două uzucapiuni

Au fost uniformizate în funcţie de situaţia dobânditorului dreptului.
1. Astfel, pentru a uzucapa dobânditorul trebuie să exercite o posesie sub nume de proprietar:
a) timp de 3 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu oneros și, pe toată durata posesiei, a
posedat cu bună-credință;
b) timp de 5 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu gratuit și, pe toată durata posesiei, a
posedat cu bună-credință; sau
c) timp de 10 ani, în celelalte cazuri.
Se referă la cazul în care dobânditorul:
1. este de rea-credinţă la momentul dobândirii sau
2. devine de rea-credinţă înainte de împlinirea termenului corespunzător de la lit. a) sau, după
caz, lit. b).

Noutatea Legii nr.133/2018 de modernizare a Cc

 Se recunoaşte uzucapiunea în folosul dobânditorului de rea-credinţă.
 Chiar dacă dobânditorul este de rea-credinţă, trecerea termenului de 10 ani justifică
aplicarea uzcapiunii.
 Soluţia dată protejează terţii cu care tratează dobânditorul şi, în special, creditorii săi şi
dobânditorii subsecvenţi.
 Aceasta corespunde cu tendinţa altor state.

Felurile uzucapiunii unui drept care se înregistrează într-un registru de publicitate cu

caracter constitutiv
1. Uzucapiunea dreptului în temeiul cuprinsului registrului de publicitate (art. 524 Cc), cunoscută
sub denumirea de uzucapiune tabulară.
2. Uzucapiunea dreptului contrar cuprinsului registrului de publicitate (art. 526 Cc), cunoscută sub
denumirea de uzucapiune extratabulară.

1.5.2. Condiţiile uzucapiunii dreptului în temeiul cuprinsului registrului de publicitate

(uzucapiunea tabulară )(art. 524 Cc)
1. a fost înregistrată:
- în registrul bunurilor imobile sau
- într-un alt registru de publicitate cu caracter constitutiv ca titular al unui drept real sau al
altui drept patrimonial (dreptul înregistrat)
2 . iar dreptul ei este pasibil de radiere sau altă rectificare pe unul din temeiurile art. 439 alin.
(1)
a) înregistrarea sau înregistrarea provizorie nu este valabilă, inclusiv dacă dreptul a fost
greșit calificat de către registrator;
    b) s-a constatat sau s-a declarat nulitatea ori ineficiența actului sau faptului în temeiul
căruia a fost efectuată înregistrarea ori înregistrarea provizorie în partea constituirii, a
transmiterii sau, după caz, a stingerii dreptului înregistrat sau înregistrat provizoriu;
Efectul care survine
Dreptul:
1 va rămîne înregistrat valabil în folosul acelei persoane și
2. nu se mai admite nicio radiere sau altă rectificare fără consimțămîntul persoanei înregistrate, dacă
persoana a exercitat posesia sub nume de proprietar a bunului asupra căruia poartă dreptul
înregistrat:
    a) timp de 3 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu oneros și, pe toată durata posesiei, a
posedat cu bună-credință;
    b) timp de 5 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu gratuit și, pe toată durata posesiei,
posedat cu bună-credință; sau
    c) timp de 10 ani, în celelalte cazuri.
Dobânditor de bună-credință a dreptului înregistrat
(art. 525 Cc)
  persoana înregistrată sau înregistrată provizoriu în registru ca titular al unui drept dacă la data
depunerii cererii de înregistrare sau înregistrare provizorie a dreptului în folosul său, sînt îndeplinite
următoarele condiții:
    a) în registru nu era notată nicio acțiune care ulterior se va admite printr-o hotărîre judecătorească
recunoscută de lege ca fiind opozabilă dobînditorului; nu era notat niciun drept, act juridic sau fapt
juridic care întemeiază o asemenea acțiune ulterioară;
    b) din informațiile neradiate cuprinse în registru nu rezulta niciun temei care să fi justificat
rectificarea acestuia în favoarea altei persoane;
    c) dobînditorul nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea informațiilor neradiate cuprinse în
registru; și
    d) dacă este cazul, dobînditorul nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască motivul din care este
nul, anulabil sau ineficient temeiul pe baza căruia el dobîndește dreptul înregistrat sau pe baza
căruia a dobîndit dreptul înregistrat autorul nemijlocit al dobînditorului.
    (2) Buna-credință se prezumă pînă la proba contrară.

Corelația dintre nulitatea și ineficiența actului juridic civil

Nulitatea actului juridic civil:
- Este o sancţiune pentru neîndeplinirea condiţiilor de valibilitate la momentul încheierii
actului juridic şi, atunci când este constatată (sau pronunţată), are ca efect desfiinţarea
actului juridic.
În cazul actului juridic desfiinţat (nul), problema ineficienței nu se pune.
Ineficiența actului juridic civil:
- presupune lipsa efectelor juridice datorită intervenţiei unor cauze posterioare încheierii
(valabile) a actului juridic.
Numai un act care a fost valabil încheiat poate fi eficient sau ineficient.
Sunt cauze de ineficiență: rezoluţiunea, caducitatea, revocarea, inopozabilitatea etc.

Sub aspectul raportului nulitate-ineficiență, actul juridic civil se poate afla în trei ipostaze:
a) când a fost valabil încheiat şi produce efecte juridice - contractul este eficient;
b) când, deşi a fost valabil încheiat, nu produce efecte (datorită intervenţiei unor cauze apărute
ulterior încheierii lui) - contractul este ineficient;
c) când nu au fost respectate condiţiile de validitate - contractul este nul şi desfiinţat ca act juridic.
Calcularea termenilor
(alin. 2 şi 3 din art. 524 Cc)
Se va lua în cont posesia sub nume de proprietar exercitată după data depunerii cererii de
înregistrare în folosul posesorului.

Efectul uzcapiunii tabulare:

Se dobândeşte dreptul de proprietate prin intermediul uzucapiunii tabulare, care nu mai poate fi
contestat de la momentul înregistrării cererii de înscriere dacă:
- după momentul înregistrării cererii sale de înscriere în registru, dobânditorul exercită o
posesie utilă şi neviciată în termenii stabiliţi.

Uzucapiunea dreptului contrar cuprinsului registrului de publicitate (uzucapiunea

extratabulară) (art.526 Cc)
Este o varietate specială a uzucapiunii de către posesorul de rea-crediță.
Această varietate a uzucapiunii este larg răspândită în sistemele de drept și a fost recunoscută
compatibilă cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale
în cauza J.A. Pye (Oxford) Ltd şi JA. Pye (Oxford) Land Ltd vs Regatul Unit (Hotărârea Curții
Europene a Drepturilor Omului din 30 august 2007).

Uzucapiunea extratabulară operează:

în favoarea unei persoane care nu este înscrisă în registrul bunurilor imobile sau într-un alt registru
de publicitate cu caracter constitutiv.

Condiţiile uzucapiunii extratabulare:

1. Posesiunea sa fie utilă.
2. Să existe o posedare timp de 10 ani sub nume de proprietar a unui bun imobil sau mobil în una
din următoarele situații:
a) proprietarul înregistrat în registrul de publicitate a decedat (moartea fizic constatată sau
declarată prin hotărâre judecătorească) ori, după caz, și-a încetat existenț;
b) a fost înregistrată în registrul de publicitate declarația de renunțare la proprietate;
c) bunul imobil este un teren, cu sau fără construcții, care nu a fost supus înregistrării primare în
registrul bunurilor imobile.

Efectul întrunirii condiţiilor:

Posesorul poate dobândi dreptul de proprietate dacă:
- a depus, în temeiul hotărîrii judecătorești prin care se constată uzucapiunea, cererea de
înregistrare a dreptului de proprietate în registrul de publicitate înainte ca un terț să fi depus propria
cerere de înregistrare a dreptului în folosul său, pe baza unui temei legitim, în cursul sau chiar după
împlinirea termenului necesar pentru uzucapiune.

Cererea de înregistrare a unui terţ pe baza unui temei legitim

Prin terţ interesat se înţelege:
1. moştenitorii persoanei fizice decedate sau succesorii persoanei juridice care şi-a încetat
existenţa.
satul (comuna), orașul sau, după caz, municipiul poate cere înregistrarea dreptului de proprietate în
folosul său, în baza hotărîrii consiliului local, cu respectarea dispozițiilor legale privind transferul
drepturilor reale imobiliare, dacă o altă persoană nu a solicitat înregistrarea în temeiul uzucapiunii
conform art. 526 (art.448 CC)
Regula art. 527 Cc nu se aplică:
a) bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate se dobîndește, conform legii, prin
înregistrare într-un registru de publicitate;
    b) bunurilor culturale mobile;
    c) dacă actul în temeiul căruia dobînditorul a dobîndit bunul este nul sau anulabil.

Uzucapiunea mobiliară (art.529 Cc)

Condițiile:
1. Posesorul trebuie să posede un bun mobil sub nume de proprietar;
2. Durata posesiunii:
    a) timp de 3 ani, dacă posesorul a dobîndit bunul cu titlu oneros și, pe toată durata
posesiei, a posedat cu bună-credință;
    b) timp de 5 ani, dacă posesorul a dobîndit bunul cu titlu gratuit și, pe toată durata
posesiei, a posedat cu bună-credință; sau
    c) timp de 10 ani, în celelalte cazuri.
3. Persoana care a intrat în posesia bunului mobil prin sustragere nu dobîndește dreptul de
proprietate în temeiul prezentului articol.  

Regulile uzucapiunii mobiliare nu se aplică bunurilor mobile asupra cărora dreptul de proprietate
se dobândește, conform legii, prin înregistrarea într-un registru de publicitate cu caracter constitutiv
în sensul art. 420.

Uzucapiunea mobiliară a bunurilor culturale mobile (art. 530 Cc)

Dacă bunul constituie un bun cultural mobil, posesorul nu poate dobîndi dreptul de
proprietate înainte de expirarea termenului de 30 de ani din momentul în care:
    a) bunul cultural mobil care a intrat pe teritoriul Republicii Moldova a părăsit teritoriul statului
străin cu încălcarea legii aplicabile; sau
    b) proprietarul bunului cultural mobil a pierdut posesia bunului pe teritoriul Republicii Moldova.
În cazul bunurilor culturale mobile care aparțin cultelor sau părților lor componente, termenul este
de 75 de ani

1.5.2. Condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune

a) Posesiunea să fie exercitată în perioada de timp cerută de lege;
b) Posesiunea să fie utilă (alin.1 art.532 Cc).
Utilitatea posesiunii (alin.1 art.532 Cc)
Posesiunea trebuie să întrunească o serie de calităţi, adică să fie lipsită de vicii existenţa cărora o
împiedică să producă efecte juridice.
Doar posesiunea utilă produce efecte juridice.
Operează prezumţia de utilitate a posesiunii.
Proba contrară urmează a fi dovedită de cel care invocă inutilitatea ei.
Mijloacele de probă:
- Viciul posesiunii poate fi dovedit prin orice mijloace de probă, inclusiv prin depoziţiile martorilor.

Nu este utilă posesiunea (alin. 2 art. 532 Cc):

- discontinuă;
- tulburată;
- clandestină sau
- precară.

1.5.3. Calităţile posesiunii necesare uzucapiunii

1. Continuă;
2. Netulburată;
3. Publică;
4. Neprecară, adică exercitată sub nume de proprietar.

1. Continuitatea (alin.3 art.532 Cc)

Definiţia: Succesiunea regulată a actelor de posesiune la intervale de timp regulate specifice naturii
lucrului.
Intermitenţele nu exclud continuitatea dacă:
- sunt normale şi obişnuite în raport cu natura lucrului.

Nu duce la pierderea caracterului de continuitate

Survenirea:
- unui obstacol insurmontabil
- ce nu depinde de voinţa posesorului
- care îl împiedică să efectueze actele de stăpânire.
Exemplu: ploile torenţiale, inundaţiile – teren agricol.

Posesia se consideră continuă dacă s-a pierdut fără voia posesorului, cu condiția că:
- posesia este restituită în interiorul termenului de 1 an sau
- dacă, în decursul aceluiași termen, posesorul înaintează o acțiune în rezultatul căreia posesia
este restituită.

Art. 488 Cc stabilește prezumția de posesiune neîntreruptă

„Dacă persoana a posedat bunul la începutul şi la sfîrşitul unei perioade, se prezumă că a posedat
neîntrerupt pe parcursul întregii perioade”.
Efectul prezumţiei
- Posesorul nu trebuie să dovedească că a posedat continuu.
- Posesorul va trebui doar să dovedească începutul şi sfârşitul posesiunii, perioada intermediară se
prezumă continuă.
Proba contrară revine celui care contestă continuitatea.

Discontinuitatea – viciul posesiunii (alin. 3 art. 532 Cc) - Stăpânirea bunului cu intermitenţe
anormale, la intervale neregulate, ce nu sunt specifice naturii bunului, acesta nefiind posedat
conform destinaţiei.
Caracterele viciului:
- absolut, poate fi invocat de orice persoană (alin. 7 art. 532 Cc);
- temporar;
- predomină în cazul bunurilor imobile.

2. Paşnică (netulburată)(alin. 4 art.532 CC)

Posesiunea nu trebuie fondată sau conservată prin acte de violenţă, fizică sau morală, care nu sunt
provocate de o altă persoană.
Posesiunea este tulburată, potrivit alin. 4 art. 532 din Cc, dacă:
1) Posesorul o obţine prin violenţă fizică sau morală împotriva celui care deţine bunul înaintea
sa ori
2) o conservă prin aceste acte.
Atenţie:
Doar violenţa activă viciază posesiunea, nu şi cea pasivă când posesorul se apără cu mijloace
violente pentru a respinge tulburările aduse de un terţ.

Caracterul viciului:
- relativ;
- temporar;
- se referă atât la bunurile mobile cât şi la cele imobile.

3. Publică
Posesiunea este exercitată în văzul tuturor şi este cunoscută de toţi cei care au voit să vadă sau să
ştie.
Posesorul exercită actele de posesiune fără a le ascunde, cum le face un adevărat proprietar.

Clandestinitatea – viciu:Posesiunea se exercită astfel încât nu poate fi cunoscută(alin.5 art.532Cc).

Caracterele viciului:
a)Relativ:
- poate fi invocată doar de cel faţă de care se exercită pe ascuns (persoana interesată s-o cunoască),
deşi alin.5 art.532 Cc nu specifică expres cercul de persoane;
b)Temporar:
- posesiunea devine utilă din momentul încetării clandestinităţii;
c)Se referă, în general, la bunurile mobile.

4. Neprecară (alin. 6 art.532 Cc)

Definiţia: Posesiunea este neprecară atunci când este exercitată sub nume de proprietar.
Posesorii nemijlociţi care cad sub incidenţa alin. 3 art.484 Cc deţin bunul în baza unui titlu.
Ei nu vor putea dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, deoarece posesiunea lor este
precară.

Deosebirea dintre posesiunea exercitată sub nume de proprietar şi cea viciată de precaritate:
Titlurile care stau la baza lor:
a) Posesiunea precară – se demonstrează prin contractul de locaţiune, depozit, gaj etc.;
b) Posesiunea sub nume de proprietar – neprecaritatea – prin contractul de vânzare-
cumpărare, donaţie.
Lipsa titlului: motivele
- pierdut;
- nu poate fi prezentat imediat;
- nu a existat nicodată.
Operează prezumţiile:

a) Posesorul bunului se prezumă posesor sub nume de proprietar până la proba contrară, adică
până când adevăratul proprietar nu dovedeşte că posesorul a început a poseda pentru altul
(art.484 alin. 5 Cc);
b) Posesiunea de drept limitat, odată dovedită, este prezumată că se menține până la proba
intervertirii sale în posesie sub nume de proprietar (art.486 Cc).

Concluziile:
1. Până la stabilirea precarităţii, posesorul beneficiază de toate avantajele posesiunii utile;
2. Dacă se stabileşte că posesorul a început să posede pentru altul, se prezumă că a conservat
această calitate până la proba contrară;
3. Dacă posesorul pretinde că precaritatea a încetat şi posesiunea a devenit utilă, el trebuie să
dovedească schimbarea dată, numită intervertirea titlului.

Intervertirea titlului posesiei (art. 486 Cc)

Situațiile:
- Intervertirea provenită din fapta terțului
a) posesorul de drept limitat încheie cu bună-credință un act juridic translativ de proprietate cu
un neproprietar.
Condițiile intervertirii:
- Actul juridic trebuie să fie translativ de proprietate.
- Buna-credință al posesorului de drept limitat, adică posesorul nu cunoștea și nici nu trebuia,
în mod rezonabil, să cunoască lipsa calității de proprietar a celui față de care este îndreptățit.
Exemplu: chiriașul cumpără bunul închiriat de la un terț neproprietar.

- Intervertirea provenită din fapta posesorului de drept limitat

b) posesorul de drept limitat săvîrșește împotriva posesorului sub nume de proprietar acte de
rezistență neechivoce care exprimă intenția sa de a începe să se comporte ca un proprietar; în acest
caz, intervertirea nu se va produce însă mai înainte de expirarea termenului prevăzut pentru
restituirea bunului.
Exemplu:
- posesorului sub nume de proprietar cere restituirea bunului, iar posesorul de drept limitat
refuză pe motivul că se consideră proprietar ori
- notificarea din partea posesorului de drept limitat adresată persoanei de la care deține bunul
potrivit căreia nu-i mai recunoaște calitatea de proprietar și nu-i mai achită chiria.

Caracterele viciului precarităţii:

Perpetuu:
- Precaritatea odată stabilită, intervertirea titului nu se prezumă, ci trebuie dovedită de către posesor.
- Atâta timp cât titlul care a fondat posesiunea nu se transformă în unul translativ de proprietate prin
unul din mijloacele fixate de lege, posesiunea rămâne precară.

Efectul existenţei viciilor:

Perioada în care posesiunea este afectată de vicii nu va fi luată în consideraţie la calcularea
termenului uzucapiunii.
 1.5.4. Termenii uzucapiunii

a) 3 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu oneros și, pe toată durata posesiei, a posedat cu
bună-credință;
b) 5 ani, în cazul în care a dobîndit dreptul cu titlu gratuit și, pe toată durata posesiei, a posedat cu
bună-credință; sau
c) 10 ani, în celelalte cazuri.

Începutul curgerii termenului:

Momentul în care posesiunea întruneşte condiţiile art.532 Cc şi nu din 12 iunie 2003, momentul
întrării în vigoare a Codului civil.
A se vedea: pct.15 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM "Cu privire la aplicarea
unor dispoziţii ale Codului civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de proprietate
privată asupra imobilelor, inclusiv asupra construcţiilor anexe" nr. 2 din 2006, în Buletinul Curţii
Supreme de Justiţie a RM, 2006, nr. 12.
Temeiurile întreruperii termenului prescripţiei achizitive (art.533 Cc)
a) Suspendarea curgerii termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii de revendicare, adică
suspendarea prescripţiei extinctive (art.398-400 Cc);
b) Intentarea acţiunii de revendicare a bunului de la posesor sau, după caz, în rectificare a
registrului de publicitate faţă de persoana care posedă sub nume de proprietar sau faţă de
posesorul mijlocit, cu condiția că acțiunea se admite.
Efectele intentării acţiunii în revendicare asupra întreruperii termenului:
- depind de hotărârea judecătorească:
1. dacă acţiunea este admisă şi satisfăcută:
– posesorul pierde posesiunea;
1. dacă acţiunea este respinsă:
- posesiunea este valabilă şi curgerea termenului nu se întrerupe.

Intentarea acţiunii de revendicare faţă de persoana care posedă sub nume de proprietar sau
faţă de posesorul mijlocit
Efectul:
- întrerupe cursul termenului necesar pentru invocarea uzucapiunii numai faţă de persoana care a
înaintat acţiunea (alin. 2 art.533 Cc).
Concluzia:
1) Simpla intentare a acţiunii nu întrerupe prescripţia în toate cazurile.
2) Intentarea acţiunii în revendicare are efect doar către cel care intentează acţiunea şi nu afectează
posesorul bunului.
Ipoteza: dacă prescripţia ar înceta să curgă doar prin efectul hotărârii care dă câştig de cauză
reclamantului
Efectul:
- Termenul prescripţiei achizitive se va încheia în cursul procesului, în intervalul dintre
înaintarea cererii şi rămânerea definitivă a horărârii judecătoreşti (01.01.2014).
- Hotărârea nu ar mai avea nici un efect, iar reclamentul ar pierde bunul numai din cauza
împlinirii termenului de prescripţie achizitivă în timpul examinării litigiului, deşi acţiunea
lui este fondată şi a fost înaintată până la încheierea prescripţiei.

Înlăturarea unei astfel de situaţii injuste (alin. 2 art. 533 Cc)

Prescripţia achizitivă se consideră întreruptă chiar din momentul intentării acţiunii de revendicare.
Consecinţele:
Dacă acţiunea este respinsă:
- termenul de prescripţie achizitivă se consideră încheiat la 01.01.2014;
- intentarea acţiunii la 30.11.2013 nu va întrerupe curgerea prescripţiei.
Efect
- Timpul scurs pînă la întrerupere nu se calculează.
- După întrerupere poate să înceapă un nou termen.
ul întreruperii prescripţiei achizitive (alin.3 art.533 Cc)

Momentul dobândirii dreptului de proprietate

Sistemele ce reglementează momentul dobândirii dreptului de proprietate:
1) Sistemul transmiterii – în dreptul roman;
2) Sistemul consensualismului – în dreptul francez şi codurile satelite.

Regulile stabilite la art.510 Cc

1) Bunurile mobile:
- „Dreptul de propreitate este transmis dobânditorului în momentul predării evid.ns bunului
mobil, dacă legea sau contractul nu prevede altfel” (alin. 1).
2) Bunurile imobile:
- „Dreptul de propreitate se dobândeşte la data înregistrării în registrul bunurilor imobile evid.ns,
cu excepţiile prevăzute de lege” (alin. 2).

Derogarea de la regula generală din alin.1 art.510 Cc are loc atunci când:
1. Legea prevede o altă dată a transmiterii dreptului de proprietate ce nu coincide cu predarea
bunului.
2. Părţile au ales un alt moment al transmiterii dreptului de proprietate decât cel al predării, care
poate fi momentul încheierii actului juridic.

Legea  nr. 1134 din  02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni, în Monitorul Oficial nr. 38-39 din
12.06.1997, intrată în vigoare la 12.06.1997
Potrivit art. 18 alin. 2
Achizitorul de valori mobiliare se învesteşte cu dreptul de proprietate asupra lor din momentul
efectuării înscrierii respective în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii sau în
documentaţia de evidenţă a deţinătorului nominal al valorilor mobiliare în modul stabilit de
legislaţie.
Legea  nr. 135 din  14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată, în Monitorul Oficial
nr. 127-130  din 17.08.2007, intrată ]n vigoare la 17.11.2007
Articolul 30. Înregistrarea cesiunii părţii sociale
    (1) Partea socială se consideră de drept a dobînditorului de la data înregistrării în Registrul de
stat al persoanelor juridice a modificărilor operate în actele de constituire privind
înstrăinarea/dobîndirea  părţii sociale.
      [Art.30 al.(1) sintagma „operate în actele de constituire” declarată neconstituțională prin
HCC27 din 27.09.16, MO423-429/09.12.16 art.102; în vigoare 27.09.16]
    (2) Pentru înregistrarea în Registrul de stat al persoanelor juridice a modificărilor operate în
actele de constituire privind înstrăinarea/dobîndirea părţii sociale, dobînditorul va prezenta
la organul înregistrării de stat actul juridic de înstrăinare autentificat notarial.
    
Concluzia:
Dacă legea sau acordul părţilor nu derogă de la prevederile alin.1 art.510 Cc, dreptul de proprietate
se trasmite dobânditorului din momentul predării bunului mobil.
Bunurile determinate generic:
- momentul predării, deoarece doar în acest moment se vor putea individualiza.

Semnificaţia termenului „predriiˮ (art.511 Cc)

a) Transmiterea bunului dobânditorului;
b) Remiterea bunului transportatorului sau oficiului poştal pentru a fi expediat, dacă este
înstrăinat fără obligaţia de a fi transportat.
Înstrăinarea bunului cu obligaţia de a fi transportat:
- dreptul de proprietate se transmite după executarea obligaţiei de transmitere sau predare
dobânditorului.
c) Remiterea scrisorii de trăsură, conosamentului (document pentru transportarea mărfurilor pe
apă) sau a unui alt act ce dă dreptul de dispoziţie asupra bunului (recipisa de magazinaj –
warantul, care se remite prin andosare, art.1581Cc).

Efectele încheierii de către transmițător a mai multor acte de înstrăinare ale aceluiași bun
mobil (art.514 Cc)
1. dreptul de proprietate este dobândit de către dobânditorul care primul intră în posesia bunului
mobil.
2. dacă bunul mobil nu a fost predat:
- dreptul de preferință îl are creditorul în al cărui folos a luat naștere obligația mai înainte, iar
- dacă nu se poate stabili în al cărui folos a luat naștere obligația, dreptul de preferință îl are
cel care a intentat primul acțiunea.
Excepție:
Prevederile art. 514 alin. 3 din Cc nu se aplică:
- bunurilor mobile dreptul de proprietate asupra cărora se dobândește, conform legii, prin
înregistrare într-un registru de publicitate.

Dobândirea cu bună-credință a dreptului de proprietate asupra bunului mobil

(art. 527 din Cc)
Regula generală (alin. 1):
- dobânditorul de bună-credinţă dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil prin
intrarea în posesiune şi în cazul în care cel care a dispus de bun nu era proprietarul lui, nu avea
împuterniciri de a dispune de un bun sau actul juridic era ineficient pe alt temei.
Nu există bună-credinţă în sensul art.527 Cc
Când dobânditorul ştia sau trebuia să ştie că:
- cel de la care a dobândit bunul nu era proprietarul lui, nu avea împuterniciri de a dispune de
bun sau
- actul juridic de dispoziție era ineficient pe alt temei.
Buna-credinţă trebuie să subziste până în momentul intrării în posesiune inclusiv.
EX: Dobânditorul cumpără un bun de la locatar.
Locatarul nu este în drept să înstrăineze bunul aflat în locaţiune.
Efectul:
- Dobânditorul va deveni proprietar al bunului vândut de locatar doar dacă nu ştie sau nu trebuie să
ştie că cel care a dispus de bun nu este proprietarul lui şi deci nu este în drept să-l înstrăineze.

Excepţia de la regula generală stabilită la alin. 1 art. 527 din Cc:

Potrivit alin. 2 din art. 527 din Cc
Dobânditorul de bună-credinţă nu dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului mobil în cazul
în care bunul este:
- furat, pierdut sau ieşit din posesiunea proprietarului contrar voinţei lui sau
- dobânditorul l-a obţinut cu titlu gratuit.
Excepţia de la alin. 2 din art. 527 din Cc
Dobânditorul de bună-credinţă va dobândi dreptul de proprietate asupra:
- banilor,
- titlurilor de valoare la purtător sau
- asupra bunurilor înstrăinate la licitaţie, chiar dacă aceste bunuri au ieşit din posesiunea
proprietarului contrar voinţei sale.
Efectul acestei norme:
Banii şi titlurile de valoare la purtător nu vor putea fi revendicate de la dobânditorul de bună-
credinţă în nici un caz.
Dobânditorul de bună-credinţă în toate cazurile (se are în vedere acele cazuri în care cel ce
înstrăinează nu este proprieterul acestor bunuri) va deveni proprietar al banilor şi al titlurilor de
valoare la purtător.

Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 527 din Cc

Regulile art. 527 din Cc nu se aplică
a) bunurilor mobile dreptul de proprietate asupra cărora se dobîndește, conform legii, prin
înregistrare într-un registru de publicitate;
b) bunurilor culturale mobile (colecţii de monede, bancnote, mărci poştale, medalii, tablouri etc);
c) dacă actul în temeiul căruia dobânditorul a dobîndit bunul este nul sau anulabil.

Momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile (alin. 2 art. 510 Cc)
„Dreptul de propreitate se dobândeşte la data înregistrării în registrul bunurilor imobile evid.ns,
cu excepţiile prevăzute de lege”
Norma are caracter imperativ, adică:
- părţile nu pot deroga de la ea.
 - numai legea poate prevedea excepţii.
Procedura înregistrării drepturilor asupra bunurilor imobile:
Este reglementată la Capitolul V din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02.1998,
în Monitorul Oficial nr. 44-46 din 21.05.1998, intrată în vigoare la 21.05.1998.

Importanţa cunoaşterii momentului dobândirii dreptului de proprietate

Cine suportă riscul pieirii (inclusiv pierderii sau sustragerii) sau deteriorării fortuite a bunurilor.
Regula generală:
- Proprietarul suportă riscul pieirii (inclusiv pierderii sau sustragerii) sau deteriorării fortuite a
bunurilor, dacă legea sau contractul nu prevede altfel (alin. 1art.503 Cc).
Excepţie (alin. 2 art. 503 Cc )
Predarea bunului în temeiul:
- contractului de vînzare-cumpărare ori antrepriză cu rezerva proprietății,
- contractului de leasing ori
- a altui contract translativ de proprietate în care trecerea proprietății este supusă unei condiții
suspensive
Efectul:
- riscurile trec la dobînditor în momentul în care acesta preia posesiunea bunului dacă legea sau
contractul nu prevede altfel.

Pierderea dreptului de proprietate

3.1. Renunţarea la dreptul de proprietate
3.2. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului
3.3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în proprietate
3.4. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu acestea
3.5. Privatizarea proprietăţii de stat
3.6. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
3.7. Rechiziţia
3.8. Confiscarea

Încetarea dreptului de proprietate. Reglementarea juridică: art. 536-542 Cc

Clasificarea modurilor de încetare a dreptului de proprietate:
a) benevolă:
- rezultatul acţiunii proprietarului: încheierea actelor juridice translative de proprietate,
consumarea, renunţarea (art.537 Cc), deetatizarea.
b) fapte obiective:
 - nu depinde de voinţa proprietarului: pieirea fortuită, distrugerea, pierderea bunului;
- c) contrar voinţei proprietarului (alin.2 art.536 Cc), cu respectarea art.46 din Constituţie
conform căruia cedarea forţată a dreptului de propritate poate avea loc doar în cazurile
prevăzute de lege.
Temeiurile de pierdere a dreptului de propriatate (art.536 alin. 2 Cc)
1. Renunţarea la dreptul de proprietate (art. 338 Cc);
2. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului (art. 538 Cc);
3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în proprietate (art. 539
Cc);
4. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu acestea (art.
540 Cc);
5. Privatizarea proprietăţii de stat
6. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
7. Rechiziţia (art. 541 Cc);
8. Confiscarea (art. 542 Cc) şi art.106 din Codul Penal

3.1. Renunţarea la dreptul de proprietate (art.538 Cc)

Condiţiile:
a) Bunurile mobile:
- declaraţia de renunţare sau în alt mod care atestă cu certitudine că a renunţat la bun fără intenţia de
a păstra dreptul de proprietate asupra lui.
B) Bunurile imobile:
- declaraţie autentificată notarial şi înregistrată în registrul bunurilor imobile.

Efecte: Obligaţiile proprietarului în legătură cu bunul la care a renunţat încetează atunci când un
terţ dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului.

3.2. Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului (art.538 Cc)

Condiţiile:
- neexecutarea obligaţiilor de către proprietarul bunului;
- înstrăinarea bunurilor proprietarului prin aplicarea procedurii de urmărire a proprietăţii
(Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443 din  24.12.2004 (în continuare – Codul
de executare), în Monitorul Oficial nr. 214-220 din 05.11.2010)
Temeiul urmăririi bunurilor:
- hotărârea judecătorească, dacă o altă modalitate nu este stabilită prin lege sau contract.

Dispoziţii generale cu privire la urmărirea bunurilor  (art. 88 din Codul de executare):

 (1) Urmărirea bunurilor debitorului constă în sechestrarea, în ridicarea şi în vînzarea lor. 
    (2) Poate fi urmărit orice bun corporal ori universalitate de bunuri ale debitorului, care se află în circuit civil,
indiferent de faptul la cine se află în posesiune, precum şi orice drept patrimonial sau creanţă bănească, cu
excepţia celor care nu sînt pasibile de urmărire silită. 
    (3) Bunurile supuse unui circuit civil limitat pot fi urmărite numai în condiţiile prevăzute de lege. 
    (4) La cererea executorului judecătoresc, deţinătorii de registre şi de informaţii relevante pentru procedura de
executare, instituţiile financiare, organele fiscale, organele cadastrale, alte persoane fizice sau juridice sînt obligate
să îi comunice, în cel mult 10 zile, informaţiile necesare pentru efectuarea executării silite. 
Bunurile debitorului care nu pot fi urmărite (art. 89 Codul de executare)
1) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului persoană fizică şi al membrilor lui de familie: 
    a) îmbrăcămintea, pentru fiecare persoană: un palton de iarnă şi unul de toamnă, un costum de iarnă şi unul de vară
(pentru bărbaţi), două rochii sau două costume de vară şi două de iarnă (pentru femei), o pălărie şi o căciulă de iarnă,
două broboade de vară şi două de iarnă (pentru femei), altă îmbrăcăminte întrebuinţată timp îndelungat şi care nu are
valoare; 
    b) încălţămintea, lenjeria de corp şi de pat, cu excepţia obiectelor confecţionate din materiale preţioase, precum şi a
obiectelor care au valoare artistică; 
    c) toate bunurile copiilor; 
    d) mobila: cîte un pat şi un scaun pentru fiecare persoană, o masă, un dulap pentru familie; 
    e) icoanele şi portretele de familie, verighetele; 
    f) ordinele, medaliile, alte semne distinctive cu care a fost decorat debitorul sau membrii lui de familie; 
    g) obiectele (inclusiv manualele şi cărţile) necesare debitorului pentru a-şi continua exercitarea profesiei; 
    h) mijloacele de transport speciale pentru persoanele cu dizabilităţi, obiectele necesare persoanelor cu dizabilităţi şi
bolnavilor, destinate îngrijirii lor; 
    [Art.89 pct.1), lit.h) modificată prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
    i) produsele alimentare în cantităţi necesare pentru hrana debitorului şi a membrilor lui de familie pe 3 luni; 
    j) combustibilul necesar în prepararea bucatelor şi încălzirea locuinţei familiei în perioada rece a anului; 
    2) seminţele de culturi agricole pentru însămînţare şi sădire, în limitele necesare uzului personal al debitorului şi
familiei sale, cînd acestea aparţin unui debitor persoană fizică, a cărui activitate nu ţine de producerea sau
comercializarea acestora; 
    [Art.89 pct.2) modificat prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare 28.04.17]
    3) nutreţul pentru vitele care nu au fost urmărite, necesar pînă la strînsul nutreţurilor noi sau pînă la scoaterea vitelor
la păşunat, după caz; 
    [Art.89 pct.4) abrogat prin LP191 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.747; în vigoare 28.04.17]
    5) bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale; 
    6) alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite.
Consecutivitatea urmăririi bunurilor (art. 89 Codul de executare)
     (1) Consecutivitatea urmăririi bunurilor debitorului poate fi stabilită, de comunul acord al părţilor în procedura de
executare, ţinîndu-se cont de prioritatea intereselor creditorului. 
    (2) În cazul în care debitorul nu indică în ce consecutivitate solicită să fie urmărite bunurile sale, consecutivitatea va
fi stabilită de creditor, în comun cu executorul judecătoresc, ţinîndu-se cont de următoarea consecutivitate: 
    a) în primul rînd vor fi urmărite bunurile personale ale debitorului libere de gaj sau de ipotecă şi mijloacele băneşti; 
    b) în al doilea rînd vor fi urmărite bunurile debitorului care se află în proprietate comună pe cote-părţi sau în
devălmăşie, libere de gaj sau de ipotecă; 
    c) în al treilea rînd vor fi urmărite bunurile gajate sau ipotecate; 
    d) în ultimul rînd va fi urmărit bunul imobil în care domiciliază debitorul. 
Efectele urmăririi bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului
Proprietarul pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor urmărite din momentul dobândirii
dreptului de proprietate asupra acestora de către persoana îndreptăţită căreia îi sînt transmise
bunurile.

3.3. Înstrăinării bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în

proprietate (art. 539 Cc)
Condiţiile:
- persoana a dobîndit, în temeiurile prevăzute de lege, dreptul de proprietate asupra unui bun
- însă, conform legii, nu poate să-i aparţină cu drept de proprietate
Efectul:
- proprietarul este obligat să înstrăineze bunul timp de un an din momentul dobîndirii
dreptului de proprietate sau în alt termen stabilit de lege.
Efectele neînstrăinării bunului în termen de un an
Instanţa de judecată, la cererea autorităţii administraţiei publice locale, poate dispune, după caz:
- înstrăinarea bunului şi remiterea sumei obţinute către fostul proprietar, cu reţinerea
cheltuielilor de înstrăinare, sau
transmiterea bunului în proprietate statului şi despăgubirea proprietarului în cuantumul stabilit de
instanţa de judecată.

3.4. Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare

cu acestea (art.540 Cc)
Condiţiile:
proprietarul de animale domestice se comportă cu ele încălcînd evident regulile stabilite prin lege
sau prin normele de comportare umană ţinerea câinilor legaţi la lanţ cu animalele.
Efectul:
orice persoană are dreptul să solicite predarea animalelor. Preţul se stabileşte prin acordul părţilor
sau prin hotărîre judecătorească.
Regula data nu se aplică:
- animalelor din grădinile zoologice, celor dresate.

3.5. Privatizarea (Legea nr. 627  din  04.07.1991 cu privire la privatizare, în Monitorul
Oficial nr. 135-136   din 09.12.1999.
Definiţia:
privatizarea este un proces de transmitere a bunurilor ce constituie domeniul privat al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale, denumite în continuare bunurile statului sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale, în proprietate privată, prin modalităţile prevăzute de prezenta lege (art. 1).
Concluzia:
Privatizarea este un mod benevol de stingere a dreptului de proprietate.

Scopurile de bază ale privatizării (art.2):

a) crearea de condiţii pentru restructurarea, stabilizarea şi dezvoltarea economiei;
b) lărgirea sectorului privat;
c) atragerea investitorilor persoane fizice şi juridice autohtone şi străine la privatizarea obiectivelor;
d) dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare şi a pieţei imobiliare;
e) folosirea mai eficientă a capacităţilor de producţie ale întreprinderilor, producerea mărfurilor
(prestarea serviciilor) competitive şi extinderea pieţei de desfacere a acestora.

Principiile de bază ale privatizării:

a) asigurarea protecţiei sociale a populaţiei;
b) accesul liber şi egalitatea în drepturi pentru toţi participanţii la procesul de privatizare;
c) înstrăinarea bunurilor statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, atît cu plată, cît şi în mod
gratuit;
d) transparenţa şi publicitatea procesului de privatizare;
e) acumularea veniturilor la buget;
f) acordarea anumitor facilităţi, după caz, salariaţilor întreprinderilor supuse privatizării, inclusiv
fondarea de întreprinderi populare;
g) respectarea legislaţiei în vigoare în procesul de privatizare;
h) utilizarea metodelor de marketing bazate pe concurenţă, transparenţă, informarea amplă a
potenţialilor investitori, a populaţiei despre obiectivele şi rezultatele privatizării.

Obiectele pasibile privatizării:

- întreprinderile, instituţiile şi complexele patrimoniale unice, valorile mobiliare (cotele de
participaţie) din societăţile comerciale, incluse în programele de privatizare, aprobate prin lege de
către Parlament.
- valorile mobiliare (cotele de participaţie) ale diferitelor societăţi comerciale şi alte bunuri
transmise de către persoanele fizice şi juridice în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-
teritoriale în contul achitării datoriilor faţă de bugetul de stat şi bugetele locale;
- acţiunile rămase nesolicitate contra bonuri patrimoniale;
- obiectivele nefinalizate a căror construcţie a fost finanţată din mijloacele statului sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale;
- fondul de locuinţe proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi obiectivele din
fondul de imobile cu altă destinaţie decît cea locativă;
- întreprinderile agricole;
- terenurile;
- obiectivele restituite în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în urma
rezilierii contractelor de vînzare-cumpărare.

Modalităţile de efectuare a privatizării (art.11):

a) înstrăinarea obiectivelor supuse privatizării prin concursuri comerciale sau investiţionale, prin
negocieri directe şi prin licitaţii publice;
b) vînzarea valorilor mobiliare prin intermediul Bursei de Valori;
c) transmiterea în proprietate privată, cu titlu gratuit, a obiectivelor supuse privatizării;
d) vînzarea obiectivelor supuse privatizării la un preţ simbolic;
e) fondarea de întreprinderi noi cu capital mixt sau majorarea, pe contul investitorilor, a capitalului
social al celor existente;
f) compensarea, pe contul bunurilor (acţiunilor) întreprinderilor supuse privatizării, a datoriilor certe
ale statului faţă de subiecţii privatizării;
g) prin modalităţi combinate, inclusiv în baza unor proiecte individuale aprobate de Parlament.

3.6. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică

Cadrul juridic al exproprierii:
- art.46 din Constituţie;
- Art.501 din Cc RM;
- Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr. 448 din 08.07.1999, în Monitorul
Oficial nr. 42-44 din 20.04.2000, (în continuare - Legea 448/1999).

Definiţia - art.1 din Legea nr.488/99

Expropriere reprezintă transferul:
- de bunuri şi de drepturi patrimoniale din domeniul privat în domeniu public
- către stat de bunuri proprietate publică a UAT sau cedarea către stat sau UAT a drepturilor
patrimoniale;
în scopul efectuării de lucrări pentru cauză de utilitate publică de interes naţional sau local,
- în condiţiile legii,
- după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Obiectul exproprierii (art. 2 din Legea nr.488/99) de interes naţional pot fi:
   „a) bunurile imobile ...: terenurile, subsolul, bazinele de apă, pădurile, clădirile, construcţiile şi
alte obiecte legate de pămînt, a căror permutare este imposibilă sau le aduce prejudicii iremediabile,
astfel încît nu mai pot fi folosite la destinaţie;
    b) dreptul de folosinţă asupra bunurilor imobile pe un termen de pînă la 5 ani, dacă părţile nu
convin asupra unui alt termen;
    c) drepturile patrimoniale şi personale nepatrimoniale, legate nemijlocit de invenţiile care pot
contribui considerabil la asigurarea intereselor de apărare şi de securitate ale ţării;
    d) valorile cultural-artistice şi istorice de o importanţă excepţională pentru sentimentele
naţionale ale poporului, precum şi cele care atestă statalitatea ţării;
    e) dreptul de proprietate asupra reprezentanţilor florei şi faunei pentru care spaţiul natural al
Republicii Moldova este propriu dezvoltării şi reproducerii şi care se află pe cale de dispariţie în
lume, în cazul existenţei pericolului real de dispariţie şi de nereproducere a speciei.”
Critica prevederilor legale:
Unii autori consideră că „mai corect ar fi ca ultimele două grupe de obiecte, datorită importanţei lo,
să fie scoase din circuitul civil şi trecute prin lege la categoria bunurilor din domeniu public. Astfel,
va decădea neceditate exproprierii lor”.
Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca, Drepturile reale principale, ed. a III-a, Chişinău, Tipografia
Centrală, 2016, p.111.
Obiectul exproprierii (art. 2 din Legea nr.488/99) de interes local pot fi:
bunurile imobile şi drepturile patrimoniale asupra
a) bunurile imobile, la care se raportă: terenurile, subsolul, bazinele de apă, pădurile,
clădirile, construcţiile şi alte obiecte legate de pămînt, a căror permutare este imposibilă sau le
aduce prejudicii iremediabile, astfel încît nu mai pot fi folosite la destinaţie;
    b) dreptul de folosinţă asupra bunurilor imobile pe un termen de pînă la 5 ani, dacă părţile
nu convin asupra unui alt termen.

Bunurile mobile ca obiect al exproprierii (art. 2 alin. 3 din Legea nr.488/99)

Condiţiile:
- în caz de stare de urgenţă, de asediu şi de război, pot fi expropriate bunuri mobile stabilite prin
lege organică.
Prin urmare, „urmează ... să fie adoptată încă o lege care să indice bunurile mobile ce pot fi
expropriate în caz de război ori de stare excepţională”.
Unii autori consideră că „bunurile mobile nu pot fi expropriate nici în caz de stare excepţională, nici
în caz de război, ci urmează a fi aplicată rechiziţia”.
A se vedea: Ibid. (se utilizeză pentru a indica referinţa bibliografică imediat precedentă).
Aspecte critice:
1. Bunurile care pot fi expropriate: bunurile imobile din domeniul privat;
2. Domeniul aflării bunului:
- nu pot fi expropriate bunurile aflate în domeniul public prin natura sau destinaţia lor şi pot fi
afectate utilităţii publice prin actul de putere al autorităţii comepetente a statului sau uat (art.
11 din Legea nr.523 din  16.07.1999 cu privire la proprietatea publică a unităţilor
administrativ-teritoriale, în Monitorul Oficial nr. 124-125 din 11.11.1999);
- sunt pasibile de expropriere doar bunurile imobile din domeniul privat.

Subiecţii exproprierii:
Expropriatul - este proprietarul sau titularul de alte drepturi reale asupra obiectului exproprierii
(art. 3 din Legea nr.488/99).
Expropriatorul - este statul pentru lucrările de interes naţional şi pentru lucrările de interes local,
prin organele lui abilitate sau prin persoane special desemnate conform legii(art. 4 din Legea
nr.488/99).

Principiile exproprierii:
a) existenţa unei cauze de utilitate publică (art.46 Constit., art.501 Cc, art.5 alin. 1 din Legea
488/99);
b) existenţa unei despăgubiri care trebuie să fie:
- drepte, adică expropriatul cade de acord cu suma despăgubirii propruse de expropriator.
- prealabile, adică exproprierea va opera numai după achitarea despăgubirii.
Soluţionarea litigiilor privind cuantumul despăgubirii art. 15 din Legea nr.488/99
Organul competent de a soluţiona litigiul este:
- instanţa de judecată care instituie o comisie de experţi la care pot participa cîte un
reprezentant al expropriatorului şi al expropriatului.
Despăgubirea se compune din:
- valoarea reală a imobilelor sau a drepturilor patrimoniale supuse exproprierii şi
- daunele cauzate proprietarului sau titularilor de alte drepturi reale (alin. 2)
Calcularea cuantumului despăgubirii:
Comisia de experţi şi instanţa de judecată trebuie să ţină cont de:
- preţul la care se vând imobilele şi drepturile de acelaşi fel în teritoriul respectiv, la data
întocmirii actului de expertiză, precum şi
- de prejudiciile aduse proprietarului sau, după caz, titularilor de alte drepturi reale, luînd în
considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
- preţul normativ stabilit în baza tarifelor prevăzute de legislaţie, în cazul exproprierii de
teren, care nu trebuie să fie mai mică decât acesta.
Despăgubirea revine:
1. Proprietarului bunului imobil şi
2. Titularului altor drepturi reale.

Procedura exproprierii:
Declararea utilităţii publice (art.6):
a) pentru lucrările de interes naţional - de către Parlament;
b) pentru lucrările de interes local al unităţii administrativ-teritoriale - de către consiliul ei;
 c) pentru lucrările de interes comun al mai multor raioane şi/sau municipii - de către consiliile
lor, iar în caz de divergenţe - de către Guvern;
d) pentru lucrările de interes comun al mai multor oraşe şi/sau sate din teritoriul unui raion - de
către consiliile acestor oraşe şi/sau sate, iar în caz de divergenţe - de către consiliul raional.

Cercetarea prealabilă (art.7)

Declararea utilităţii publice se face numai după:
- efectuarea unei cercetări prealabile de către comisiile formate şi
- numai dacă se întrunesc toate condiţiile pentru expropriere.
Cercetarea prealabilă se efectuează:
- conform regulilor stabilite prin regulament aprobat de Guvern.
Rezultatul cercetării se consemnează într-un proces-verbal înaintat organelor care au numit comisia.
Obiectivele cercetării prealabile (alin.4 art.7):
Stabilirea existenţei:
- elementelor justificative ale interesului naţional sau local,
- premiselor economico-sociale, ecologice sau de altă natură ale necesităţii lucrărilor,
- încadrării lor în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
Publicitatea declarării utilităţii publice (art.8):
Actul de declarare a utilităţii publice de interes naţional şi de interes local se aduce la cunoştinţă
publică prin:
- afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat obiectul exproprierii şi
- prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova (alin.1).
Excepţie (alin.2):
Nu se dau publicităţii actele prin care se declară utilitatea publică pentru lucrări privind apărarea
ţării şi securitatea naţională în cazul în care ele prezintă secret de stat.
Operarea exproprierii:
Exproprierea va opera numai după îndeplinirea măsurilor prealabile reglementate la art.9-12 care se
rezumă la:
1. înştiinţarea în scris a potenţialului expropriat despre expropriere;
2. comunicarea expropriatului a ofertei de despăgubire, modalitatea trecerii drepturilor;
3. expropriatului locuinţei sau terenului i se propune o altă locuinţă sau teren. Dacă preţul celor
propuse este mai mic decât celor expropriate, i se achită diferenţa.

Consecinţele îndeplinirii măsurilor prealabile:

- dacă expropriatul acceptă condiţiile exproprierii, el îşi dă consimţământul pentru

compensarea imediată şi echitabilă;
- Dacă expropriatul nu acceptă condiţiile exproprierii, el are dreptul să facă întîmpinare
împotriva propunerii de expropriere prin care expropriatul înaintează exigenţele proprii
privind condiţiile exproprierii.
Depunerea întâmpinării:
- în termen de 45 de zile de la primirea notificării, la organul care a făcut propunerea de
expropriere.
Soluţionarea întâmpinării (art.11):
Termenul de soluţionate:
- 30 de zile.
Organul competent:
- comisia constituită prin hotărîre a Guvernului pentru lucrările de interes naţional şi prin decizie a
consiliului local pentru lucrările de interes local sau prin decizie a consiliilor locale respective
pentru lucrările de interes comun.
Componenţa comisiei şi activitatea ei sunt reglementate la alin. 2-6 din Lege.
Decizia comisiei motivată:
1. Se comunică părţilor timp de 5 zile
2. Serveşte temei pentru determinarea cunatumului despăgubirii ce nu trebuie să fie mai mică decât
cea stabilită în propunere.
Efectele soluţionării întâmpinării :
1. Dacă expropriatul acceptă condiţiile din decizia comisiei, atunci:
- părţile stabilesc modalităţile de transfer a dreptului de proprietate, mărimea despăgubirii ţi
modul de achitare.
Forma acordului – autentificat notarial (art.12 alin.4).
2. Dacă nu se ajunge la un compromis:
- Exproprierea va opera în baza hotîrârii de judecată cu despăgubire justă şi prealabilă.
- Procedura judiciară este reglementată la art.13-17 din lege.

Efectele operării exproprierii:

a) Se sting drepturile reale şi obligaţionale asupra bunului expropriat.
b) Se achită o despăgubire justă şi prealabilă.
Termenul de achitare – se stabileşte de părţi.
Lipsa acordului:
- Instanţa de judecată stabileşte termenul de plată care nu trebuie să depăşească 30 zile de la
rîmânerea definitivă a hotărârii şi se depune pe contul expropriatului.

Drepturile expropriatului:
a) Preemţiune (art.18):
- dacă lucrările nu s-au efectuat şi expropriatorul doreşte să înstrăineze bunul imobil,
expropriatul-fost proprietar are dreptul de a-l cumpăra.
Procedura exercitării dreptului de preemţiune: art.18 din Lege, art. 793-797 Cc.
Expropriatorul înştiinţează despre vânzarea bunului, comunicând preţul care nu trebuie să fie mai
mare decât despăgubirea actualizată, şi oferă termen de 30 zile.
Sancţiunea nerespăctării dreptului de preemţiune – legea nu stabileşte. Urmează să se aplice art.352
Cc.
b) Dreptul la închiriere:
- Dacă până la efectuarea lucrărilor se dă bunul în chirie, fostul proprietar are dreptul de
preemţiune;
c) Dreptul la retrocedare (art. 19 alin. 2-4).
Temei: neutilizarea bunului expropriat la destinaţie
timp de un an.
Se face în baza hotărârii instanţei de judecată.
Expropriatul depune cerere şi motivează cerinţele retrocedării.
d) Dreptul de retenţie (art.20):
- Expropriatul poate reţine bunul până la data primirii despăgubirii ce i se cuvine.

3.7. Rechiziţia (art.541 Cc)

Definiţia:
„Rechiziţia este un mod de încetare adreptului de proprietate potrivit căruia bunurile proprietarului
se retrag în interesul societăţii în cazuri excepţionale în condiţiile stabilite de legislaţie”. A se
vedea: Sergiu Bieş şi Nicolae Roşca, Drept civil. Drepturile reale principale, ed.a III-a, Chişinău,
Tipografia Centrală, 2016, p.117.
Împrejurări excepţionale: calamitate naturală, epidemie, epizootie sau în o altă situaţie
excepţională.
Condiţiile stabilite de legislaţie:
 1. Legea nr. 1384 din  11.10.2002 cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în
interes public, în Monitorul Oficial nr. 178-181 din 27.12.2002.
2. Hotărârea Guvernului nr. 283 din  14.03.2005 despre aprobarea Regulamentului cu privire
la rechiziţiile
de bunuri şi prestările de servicii în interes public, în Monitorul Oficial nr. 51-54 din
01.04.2005.
Efectele rechiziţiei:
1. Dacă după încetarea situaţiei excepţionale, lucrul rechiziţionat s-a păstrat în natură, persoana
al cărei bun a fost rechiziţionat are dreptul:
- de a cere restituirea lui, precum şi
- preţul folosirii lui, stabilit prin acordul părţilor, iar în caz de divergenţă, prin hotărîre
judecătorească.
2. Dacă după încetarea situaţiei excepţionale lucrul rechiziţionat nu s-a păstrat în natură, persoana al
cărei bun a fost rechiziţionat are dreptul:
- să ceară preţul bunului, stabilit prin acordul părţilor, iar în caz de divergenţă, prin hotărîre
judecătorească.

3.8. Confiscarea (art.542 Cc)

Definiţia:
trecerea gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) către stat, în temeiul unei hotărâri a
instanţei de judecată sau a unei alte autorităţi publice competente, a unui bun ca sancţiune pentru
fapte ilicite. Sergiu Bieş şi Nicolae Roşca, Op.cit., p.118.
Cazurile şi în condiţiile confiscării sunt prevăzute de lege.
Temeiul confiscării bunurilor:
- hotărârea judecătorească;
- actul administrativ.

Confiscarea potrivit Codului Penal nr. 985 din  18.04.2002, în Monitorul Oficial nr. 72-74 din
14.04.2009
Articolul 106. Confiscarea specială
    (1) Confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin. (2).
În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea
acestora.
        (2) Sînt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare):
      a) utilizate sau destinate pentru săvîrșirea unei infracțiuni;
      b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea acestor bunuri;
     c) date pentru a determina săvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor;
      e) deţinute contrar dispoziţiilor legale;
    f) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din infracţiuni şi din veniturile de la aceste
bunuri;
    g) care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.
      (21) Dacă bunurile rezultate din infracțiuni şi veniturile de la aceste bunuri au fost comasate cu bunurile dobîndite
legal, se confiscă acea partea din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din
infracțiuni şi a veniturilor de la aceste bunuri.
      (3) Dacă bunurile menționate la alin. (2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu știa
și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea acestora. Dacă
bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul
utilizării sau originea acestora, bunurile se confiscă.
      (4) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabileşte o pedeapsă penală.
    (5) Confiscarea specială nu se aplică în cazul infracţiunilor săvîrşite prin intermediul unui organ de presă sau al
oricărui alt mijloc de informare în masă.
   Confiscarea extinsă(art. 1061 CP)
    (1) Sînt supuse confiscării şi alte bunuri decît cele menţionate la art. 106 în cazul în care persoana este condamnată
pentru comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 158, 165, 206, 2081, 2082, 217–2174, 218–220, 236–240, 243,
248–253, 256, 2603, 2604, 279, 280, 283, 284, 290, 292, 302, 324–329, 3302, 332–3351 şi dacă fapta a fost comisă din
interes material.
    (2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
    a) valoarea bunurilor dobîndite de persoana condamnată timp de 5 ani înainte şi după săvîrşirea infracţiunii, pînă la
data adoptării sentinţei, depăşeşte substanţial veniturile dobîndite licit de aceasta;
    b) instanţa de judecată constată, în baza probelor prezentate în dosar, că bunurile respective provin din activităţi
infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).
    (3) La aplicarea prevederilor alin. (2) se va lua în considerare şi valoarea bunurilor transferate de către persoana
condamnată sau de o persoană terţă unui membru de familie, persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată
deţine controlul sau altor persoane care ştiau ori trebuiau să ştie despre dobîndirea ilicită a bunurilor.
    (4) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobîndite se va ţine cont de valoarea bunurilor
la data dobîndirii lor şi de cheltuielile făcute de persoana condamnată, inclusiv de persoanele prevăzute la alin. (3).
    (5)  Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc sau au fost comasate cu bunurile dobîndite licit, în locul lor se
confiscă bani şi bunuri care acoperă valoarea acestora.
    (6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării,
inclusiv bunurile în care au fost transformate sau convertite bunurile provenite din activităţile infracţionale, precum şi
veniturile sau foloasele obţinute din aceste bunuri.
    (7) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobîndite în perioada prevăzută la alin. (2) lit. a), care excedează
nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
Confiscarea potrivit Codului vamal
nr. 1149 din  20.07.2000, în Monitorul Oficial nr. ed.special din 01.01.2007.
Articolul 282. Executarea deciziei organului vamal privind confiscarea
     (1) La expirarea termenului de depunere a plîngerii împotriva deciziei organului vamal privind confiscarea,
mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri care fac obiectul acestei decizii se confiscă, indiferent de faptul
dacă sînt proprietatea contravenientului şi indiferent de faptul dacă contravenientul a fost identificat sau nu.
     (2) Dacă organul vamal nu ridică mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri prevăzute la alin.(1),
contravenientul sau persoana care le deţine trebuie să le predea organului vamal în termen de 15 zile de la data
înmînării sau expedierii deciziei, iar în cazurile de depunere a plîngerii împotriva acesteia, în termen de 15 zile
de la data emiterii deciziei privind nesatisfacerea plîngerii. În caz contrar, decizia de confiscare emisă de
organul vamal este îndeplinită de către executorul judiciar şi remisă, cu menţiunea executării, organului vamal
care a emis-o.
    [Art.282 al.(1) modificat prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16]
     (3) În cazul în care nu este posibilă confiscarea mărfurilor şi a mijloacelor de transport care fac obiectul
contravenţiei vamale, a mărfurilor şi mijloacelor de transport dotate cu ascunzişuri speciale pentru trecerea
peste frontiera vamală a mărfurilor şi a altor bunuri care fac obiectul contravenţiei vamale, tăinuite de controlul
vamal, precum şi a mijloacelor de transport cu care a fost transportat obiectul contravenţiei vamale, de la
contravenient se percepe costul acestora în modul stabilit la art.281.
     (4) Mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri (cu excepţia valutei străine, obiectelor de artă, obiectelor
de valoare istorică sau arheologică, obiectelor prohibite pentru circulaţie), ridicate de la persoană în cazul de
contravenţie vamală, pot fi răscumpărate de aceasta, cu acordul organului vamal ierarhic superior, la un preţ
dublu, în vigoare la momentul depistării contravenţiei, pînă a se recurge la executarea deciziei de confiscare.
    [Art.282 al.(4) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
Confiscarea potrivit Codului contravenţional nr. 218
din  24.10.2008, în Monitorul Oficial nr. 3-6 din 16.01.2009.
„Articolul 48. Utilizarea fondurilor nedeclarate, neconforme
                         sau venite din străinătate pentru finanţarea
                         partidelor politice
    (1) Utilizarea de către partidele politice a unor fonduri nedeclarate, neconforme sau venite din străinătate
    se sancţionează cu amendă de la 50 la 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice sau cu amendă de la 300
la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.
    (2) Mijloacele băneşti utilizate în modul prevăzut la alin. (1) se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat.
    [Art.48 în redacția LP36 din 09.04.15, MO93/14.04.15 art.134; în vigoare 14.04.15]
Articolul 431. Corpurile delicte
    (1) Corpuri delicte se consideră obiectele, inclusiv banii, documentele, mijloacele de transport, alte valori, faţă de
care există temeiuri a presupune că au servit la săvîrşirea contravenţiei, au păstrat asupra lor urmele faptei
contravenţionale sau au constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc de constatare a existenţei ori inexistenţei
elementelor constitutive ale contravenţiei.
    [Art.431 al.(1) modificat prin LP206 din 16.07.10, MO141-144/10.08.10 art.517]
    (2) Corpurile delicte se anexează la procesul-verbal cu privire la contravenţie, în care se descriu amănunţit, ori se
păstrează într-un alt mod prevăzut de lege. Corpurile delicte care, din cauza volumului sau din alte motive, nu pot fi
păstrate se fotografiază, iar fotografiile se anexează la procesul-verbal, în care se consemnează acest fapt. ...”.