Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept
Departamentul Drept Privat

A realizat: Studenta Gr2109-Ursu Daria D

Profesor: Bacalu Natalia V.

„Afectarea Onoarei si demnitatii. Influenta acesteia

asupra capacitatii juridice.”

Referat Stiintific

Chisinau-2021

1
Cuprins

Cuprins.....................................................................................................................2
1.Notiuni Generale...............................................................................................3
2.Afectarea demnitatii si influenta acestuia asupra capacitatii juridice........3
2.1.Intestabilitas...............................................................................................3
2.2.Turpes.........................................................................................................4
2.3.Infamia.......................................................................................................4
3.Alte cazuri de limitari ale capacitatii juridice...............................................6
Concluzie..............................................................................................................7
Bibliografie...........................................................................................................7

2
1.Notiuni Generale

Termenul de persoane desemnează subiectele raporturilor juridice.Oamenii

participă la viață juridică fie individual ca persoane fizice fie constituiți în anumite
colectivități în calitate de persoane juridice. Aptitudinea persoanelor de a participa
la viața juridică se numește capacitate juridică și este desemnată în terminologia
romană prin termenul “caput”.
Capacitatea juridică odată obținută nu este asigurată pe viață și poate fi pierdută
prin mai multe mijloace precum:  capitis deminutio maxima, capitis deminutio
minima si capitis deminutio media, însă persistă și  astfel de motive de limitare a
capacității  juridice precum afectarea onoare.
Ce reprezintă onoarea? Onoarea este integritatea morală,probitate,corectitudine,
demnitate, cinste. Dreptul privat Roman cunoaște limitări ale capacității de drept a
persoanei prin afectarea demnitatii (onoarei) civile precum: Intestabilitas, Infamia
si Turpes.

2.Afectarea demnitatii si influenta acestuia asupra

capacitatii juridice

2.1.Intestabilitas

Afecta o persoana care a asistat sau a cantarit in tranzactiile civile relevante

(mancipio, nexum, testamentumper as et libra) apoi a refuzat sa canfirme o astfel
de tranzactie sau continutul acesteia . Ea a constat in privarea de drept de a fi
martor si a recurge la ajutorul unui martor la executarea tranzactiilor civile, drept
foarte important in antichitate, cand finalizarea celor mai importante tranzactii
necesitau participarea martorilor.Pe viitor nu putea lua martori pentru confirmarea
conventiilor incheiate de ea insasi, de astfel aceasta persoana nu putea lasa nici
testament. Era izolat de societate in sensul ius comercii or prin aceste actiuni le
punea in pericol nu doar acea conventie/tranzactie ci intreaga oranduire sociala din
statul roman, fiindca marea majoritate a actelor juridice civile in acea perioada luau
forma verbala, iar aprobarea lor putea fi facuta exclusiv prin acei martori
participanti la incheerea lui (contracte,casatorii etc.). Odata cu disparitia treptata a
vechilor tranzactii formale, intestabilitatile si-au pierdut sensul.

3
2.2.Turpes

Deasemenea o alta limitare a capacitatii de drept a persoanei este Turpes. In

diverse surse acest termen poate fi inlocuit si prin termenul Ignomia, insa sensul
consacrat nu se schimba. Din traducere acest termen semnifica rusine. In principiu
Turpes este evolutia lui Intestabilitas in epoca clasica. Reprezinta o infractiune
impotriva moralitatii romane sau a unui mod de viata imoral, de exemplu astfel de
activitati nedemne afectau astfel de persoane precum : actoria, muzicienii,
gladiatorii, prostitutia, poetii etc.
In perioada Republicii, pedeapsa facea parte din „cura morum”(„politia morala”) a
cenzorilor; pretorul ar putea impune de asemenea restrictii pentru turpido (de
exemplu,interzicerea de a reprezenta alte persoane in instanta). Desi imoralitatea
nu a fost echivalenta cu ilegalitatea, actiunile legale imorale puteau servi drept
motiv pentru refuzarea in executatrea actiunilor formale.

2.3.Infamia

Infamia a fost o consecinta a condamnarii in orice judicium Publicum de rusinoasa

expulzare din armata; a unei femei sa fie detectata in adulter, desi ea nu ar fi
condamnata intr-un judicium Publicum;de condamnatio pentru Furtum, Rapina,
Injurae, cu conditia ca infractorul sa fi fost condamnat in nume propriu sa plateasca
o suma de bani cu titlu de despagubire; de condamnare intr-o actiune pro social,
Tutelae, mandatum, Depositum, sau Fiducia, cu conditia ca infractorul sa fi fost
condamnat in nume propriu. Infamia a fost de asemenea o consecinta a insolventei
a unei vaduve care se casatoreste in timpul sabilit pentru doliu, atunci Infamia era
atasata celui de-al doilea sot, daca era un paterfamilias, iar daca nu era atunci
tatalui sau si tatalui vaduvei daca ea era in puterea lui. Infamia a fost o consecinta a
unui barbat aflat in acelasi timp in relatia unei casatorii duble; era adresata omului
daca el a fost un paterfamilias si daca nu a fost la tatal sau pentru asi exprima
respectul. Infamia a fost o consecinta a prostitutiei in cazul unei femei, a unei
conduite similare la un barbat (qui muliebrea possus est), sau castigarea existentei
ajungand la prostitutie; de a apararea pe o scena publica ca actor, de a te angaja
pentru bani in luptele fiarelor salbatice(gladiatori), chiar daca nu a participat
neaparat pentru bani.
Este necesar sa distingem Infamia de Nota Censoria. Infamia nu pare sa fi fost
creata prin legea scrisa, si pare mai mult a fi o institutie romana. In multe cazuri, a
fost o consecinta a unei hotarari judecatoresti. Puterea Cenzorilor a fost in efectele
sale analoge cu Infamia, dar diferita de aceasta in multe aspecte. Cenzorii puteau

4
sa indeparteze un om din Senat, sa-l indeparteze intr-un trib inferior sau sa-l scoata
din toate triburile si sa-l lipseasca de sufragiul sau.
Prin urmare, nota de cenzura nu era perpetua si prin aceasta, se deosebea esential
de Infamia, care era perpetua.
Consecintele Infamiei au fost pierderea unor drepturi politice, dar nu a tuturor. Nu
era o „capitis deminutio”, dar semana cu ea. Infamis a devenit un Aerarius, si a
pierdut suffragium si Honores; adica si-a pierdut capacitatea pentru anumite asa-
zise drepturi publice, dar nu si capacitatea pentru drepturi private. Sub imperiu,
Infamia si-a pierdut efectul in ceea ce priveste drepturile publice, deoarece aceste
drepturi au devenit lipsite de importanta.
In drepturile sale private, Infamisul era supus unor incapacitati. El a putut postula
in fata Pretorului doar in numele sau si in numele anumitor persoane care aproape
ca erau inrudite cu el, dar nu in general in numele tuturor persoanelor. In
consecinta, el nu putea fi in general un cognitor sau un Procurator. Nici nu i-ar
putea fi atribuita o cauza de actiune, caci potrivit legii veche, el trebuia sa dea
judecata in calitate de cognitor sau procurator al cedentului; dar aceasta
incapacitate a devenit lipsita de importanta atunci cand Cessioul a fost efectuat prin
actiuni utile fara interventia unui Cognitor sau Procurator. Infamis nu a putut
sustine o „actio popularis” , in acest caz el trebuie sa fie considerat ca un
procurator al statului.Infamis de asemenea a fost, limitat la capacitatea sa de
casatorie – o capacitate care isi are originea in Lex Julia (a fost o lege romană
antică cel mai adesea, „legile iuliene ”, Lex Iulia sau Leges Iuliae se referă la
legislația morală introdusă de Augustus în 23 î.Hr. sau la o lege
din dictatura lui Iulius Cezar). Aceasta Lege interzicea senatorilor si copiilor
senatorilor sa se casatoreasca cu Libertini si Libertinal, precum si cu alte persoane
de nerespectat enumerate in lex: a interzis de asemenea, tuturor eliberatilor sa se
casatoreasca cu anumite femei de nerespectat. Prevederile Lex Julia nu au facut
casatoria nula, dar au lipsit partile la o astfel de casatorie de privilegiile conferite
de lex; adica o astfel de casatorie nu i-a eliberat de pedepsele celibatului. Un
senatusconsultum, sub conducerea lui M.Aurelius, a facut insa nula o astfel de
casatorie in anumite cazuri.
Infamia putea lua doua forme – mediata si immediata.
Infamia Mediata era o forma a infamiei (mijlocita) ce aparea ca o consecinta pentru
anumite actiuni ilegale (furt, escrocherie, condamnarea pe anumite cauze civile ce
se bazau pe „bonae fiede”(indicium tutalae – stabilirea tutelei, mandati –
contractul de mandat, depositi – contractul de deposit.) , vanzarea patrimoniului la
licitatie ca consecinta a insolvabilitatii – bonorum venditio etc)
Infamia immediata (infamia nemijlocita), la randul ei aparea atunci cand persoana
practica indeletniciri josnice ca actoria, ca si in cazul gladiatorilor, femeii ce se

5
casatoreste pana la expirarea unui an de la desfacerea precedentei casatorii,
prostitutiei etc.

3.Alte cazuri de limitari ale capacitatii juridice.

Alte cazuri de limitare a capacitatiii persoanei in Dreptu privat Roman erau:

 Addictio – aceasta reprezenta o stare pesonala a debitorului insolvabil care
era declarat de catre magistrat addictus (transmis creditorului) si era tinut in
inchisoarea privata a creditorului, perioada in care el era considerat cu
capacitatea limitata, ulterior el putea fi vandut in sclavie sau ucis.
 Redemptio ab hostibus – reprezenta starea persoanei rascumparate din
prizonierat, fata de persoana ce l-a rascumparat, ca sclavul fata de stapan.
Persoana rascumparata pentru a deveni libera, fiindca se considera ca se afla
in gaj fata de creditor, trebuia sa restituie suma achitata sau s-o compenseze
prin munca proprie pentru creditor.
 Auctoramentum – gladiatorii (auctorati) ce incheiau contract cu lanista,
stapanul trupei de gladiatori, asumandu-si obligatia de participare la lupte pe
arene, inclusiv riscul de a fi ucis, de a fi ars de viu etc. In raport cu stapanul
trupei de gladiatori, aceste persoane apareau ca si sclavul in raport cu
stapanul sau, fiindca erau obligati sa i se supuna.
 Clasa sociala, la fel, puteau aparea ca un motiv de limitare a capacitatii
juridice a persooanei (in dreptul privat), in caz ca era inferioara, in
dependenta de epoca. De exempli, in epoca regalitatii erau limitati plebeii,
nu si patricienii, iar spre sfarsitul Republicii si in perioada Imperiului erau
limitati plebeii, dar nu si membrii ordinului ecvestru (ordo equester),
nobilimea (nobilitas); pana la Lex Canuleia din 445 i.e.n., era prohibita
incheierea casatoriei connubium intre plebei si patricieni etc.
 Humiliores – Categoria persoanelor din societatea romana cu un statut
inferior celor din categoria honestiores. Acest statut era transmisibil
descendentilor. De asemenea, statutului inferior ii era specific aplicarea in
timpul proceselor judiciare a mijloacelor si metodelor dezonoratoare,
precum: torturi, stabilirea pedepselor grave si injositoare (condamnarea la
lucru in mine, aruncarea catre fiare, rastignire etc.), ceea ce nu era aplicabil
categoriei superioare etc. Cei din clasa inferioara nu puteau ocupa posturi
medii si superioare militare sau civile etc.
 Prodigus (cheltuitorii) – categoria prevazuta inca de Legea celor XII Table,
ce vizeaza persoanele ce nu-si puteau tine in frau poftele sau viciile, jocurile
de hazard, distractiie etc. Acestui statut, la fel, ii era aplicabila curatela ,
intru reprezentarea intereselor reprezentantului, cu unica exceptie – „celor

6
 prosti in ajutor nu se vine”, regula confom careia nu puteau fi anulate actele
juridice incheiate in pripa sau in lipsa unei elementare diligente manifestate
de un bun proprietar (din nedorinta de a constietiza elementarele consecinte
ale actului juridic incheiat).

Concluzie

Indiferent de cauza care a produs moartea civila sau pierderea personalitatii

juridice a cetateanului roman, ea conducea la ruperea oricarei legaturi agnatice sau
gentilice cu membrii familiei civile, pierzand in consecinta orice drept de
sucesiune in vechea familie. Tot pe cale de consecinta, persoanele care au suferit
capitis deminutio erau lipsite de bunurile patrimoniale pe care le posedau, acestea
revenind persoanelor care au avut initiativa obtinerii lui capitis deminutio, ca de
exemplu creditorilor care vandusera pe debitor ca sclav al statului . Deoarece
persoana care a suferit pierderea personalitatii nu mai era subiect de drept, ea nu
mai avea nici drepturi, dar nici datorii.

Bibliografie

1)https://penelope.uchicago.edu/Thayer/e/roman/texts/secondary/
smigra*/infamia.html
2)http://www.bibliotekar.ru/rimskoe-pravo-2/129.htm
3)https://studme.org/1015012015408/pravo/capitis_deminutio
4)Curs Universitare - Drept privat roman, autor – Vasile Val Popa