RAPORT la subiectul: Abuzul de drept subiectiv civil
Elaborat de:Silivestru Veaceslav1805
Verificat de:Prof.univ. A.Tarlapan Problema abuzului de drept are o istorie indelungata,istoria lui este legata de raspunderea civila dilectuala si de raspunsul la intrebarea daca si in ce conditii exercitiul unui drept poate fi considerat fapta ce cauzeaza prejudicii . Un raspuns tranzitoriu ne oferea jurisconsultul Ulpian,prin adagiul care spune ca,cel care isi exercita un drept nu lezeaza pe altul.Rupt din context se poate face concluzia ca in dreptul roman era indifirenta maniera de exercitare a drepturilor,ceea ce este inexact.Jurisconsultii romani tindeau sa restabileasca echilibrul in conflictul dintre drepturile subiective,concluzia data se creaza din expresii precum “Un drept extrem constituie o nedreptate,sunt sanctionate atat actele juridice incheiate prin frauda,cat si toate consecintele lor subsecvente,sau,Sa nu folosim cu rau dreptul nostru. Totusi doctrinarii romani negau posibilitatea de abuz de drept,afirmand ca “Nullus videtur delo facere,qui jure suo utitur”(nimeni nu se va considera rauvoitor daca subiectul se incadreaza in exercitiul dreptului sau legitim). Cuvantul latin “abuzi” nu vorbeste despre abuz,ci despre a consuma,a epuiza un lucru,conform Digestelor lui Ulpian.Totusi dreptul roman nerecunoscand uneori abuzul de drept cunostea cele doua notiuni conexe abuzului de drept,frauda la lege si principiul bunei credinte.Se facea ,de asemenea distinctiile intre buna credinta(buna fides) si echitate,iar in domeniul contractelor buna ccredinta sub perceputul a doua conformitati:veritas(sinceritatea in cuvinte) si constantia(fidelitatea in angajamente).1 Totusi ideile date doctrinare nu trebuia fi interpretate in mod exagerat,negarea posibilitatii de abuz de drept nu invoca posibilitaea exercitarii drepturilor sale subiective in menirea atingerii negative a drepturilor altor cetateni ,exercitarea drepturilor drept,fiind o structura bazata pe sententia romana”Summun ius,Summa iniuria”(Dreptul suprem-Nedreptate suprema),se manifesta in una din idei fundamentale-fiecare drept tebuie sa aiba limetele sale de exercitare,in cazul contrar are loc incalcarea drepturilor altor persoane si la randul lor se exclude din sine principiile de baza ca buna credinta. Dreptul cutumiar al Evului Mediu nu s-a abatut de la solutiile consacrate de jurisconsultii romani abordand abuzul de la caz la caz.Ulterior pana la inceputul sec.al XIX-lea manifestarea drepturilor subiective era dominata de ideea voluntarismului si absolutismului.Era astfel imposibil de imaginat ca exercitiul unui drept propriu sa fie ingradit.acestea continandu-se in idile Revolutie Franceze,si ale lui J.J Rousseau,Ch.Montesquieu privind conceptia individualista.Astfel ,renumitii M.Planiol, L.Duguit, E.Levy ,Sommiere nu puteau concepe trasarea unor limite in interiorul carora sa se exercite drepturile subiective,acestea echivaland cu negarea dreptului subiectiv.Marcel Planiol,era de parerea ca,insasi teoria abuzului de drept este contestabila pe planul logicii.El afirma ca din momentul ce dreptul inceteaza acolo unde incepe abuzul,nu s-ar putea vorbi de abuz de drept,astfel”unul si acelasi
1Tragone George ,teza de doctor in drpet la subiectul:Abuzul de drept(problemele teoretice-
practice) pg17-18 act nu poate fi in acelasi timp conform dreptului si contrar dreptului”
Un rol important in dezvoltarea conceptului “abuz de drept” a jucat hotararea a
inaltei Curte franceze din anul 1365,prin care a obligat la plata unei amenzi pe un apelat care prin cerere dorea sa intarzie procedura judecatoreasca.Actul normativ care deasemenea a retinut pentru prima data expresia de “abuz de drept” este “Allgemeines Landrecht für die Preußischen Staaten “(Legile generale a statelor prusace) din 1794 care il considera un principiu aplicabil tuturor drepturilor subiective.2In raport cu dreptul roman care a influentat in mare parte conceptiile ,cum ar fi de ex. Teoria subiectiva a abuzului de drept care sustine ca abuzul dreptului poate fi apreciat doar din punct de vedere a criteriilor precum aspectul psihologic volitiv,abuzul de drept in actul normativ prusac presupunea lipsa intentiei si sustinea teoria obiectiva prin care abuz de drept este determinat de finalitatea actului prejudiciabil abuziv.In codul civil austriac din 1811 nu este prezenta institutia data,art.1305 cuprinzand “Cine uzeaza de dreptul in limitele legale nu este raspunzator de pagube ce ar rezulta pentru altul din aceasta”,aici fiind aplicabila negarea abuzul de drept din jurispudenta romana.Prima data interdictie de a abuza un drept subiectiv este regasita in textul Declaratie franceze a Drepturilor omului si Cetateanului,care stipula ca”libertatea reprezinta posibilitatea de a face orice in asa fel incat sa nu fie atinsa libertatea altuia”In consecinta statele europene au introdus notiune de “sicanare”(dauna) care provine de la cuvantul francez”Chicaner”(la fel termenul dat este utilizat in Codul Civil german sub notiunea de Shikaneverbot ,in jurisprudenta rusa uneori se utilizeaza cuvantul Шикана.)ceea ce inseamna uzul drepturilor civile in detrimentul tertilor.Aici de ex.se utiliza crearea obstacolelor artificiale in evitarea utilizarii servitutii,directionarea apei spre terenuri vecine. Jurisprudenta engleza prevedea la fel abuzul de drept in domeniul infaptuirii justitei,drept au fost introduse notiuni ca “malicious Prosecution”(urmarirea penala rauvoitoare )si Abuse of Civil Process(abuzul in raport cu procesul civil)care semnifica deteriorarea intentionata a reputatiei unei persoane prin intermediul urmarii judiciare3.In ziua prezenta reglementarea a abuzui de drept este prezenta in Codurile civile a statelor europene.In fosta URSS prima consacrare a problemelor limitelor exercitarii drepturilor subiectve a fost impusa prin Bazele legislatiei civile a URSS adoptata de Sovietul Suprem la 11.06.1961,astfel art,5 degaja ideea cum ca daca drepturile civile se folosesc cu nerespectarea finalitatii lor,acestea sunt sustrase de la protectia judiciara.Codul civil a RSSM,care desi cu adaptari sectoriale,era totusi o reproducere a Bazelor,a preluat textul citat la art.5.
2Merryman, John H. (1985). The Civil Law Tradition
3 https://en.wikipedia.org/wiki/Malicious_prosecution Cu toate ca abuzul de drept se considera un principiu novator in legislatia republicilor sovietice,connceptul dat a fost cunoscut si pana 1961.Astfel art1 al Codului Civil al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse,prevedea posibilitatea refuzului apararii drepturilor subiective care au fost exercitate contrar destinatiei sociale ale acestora.Deci jurisprudenta contemporana cunoaste institutia abuzului de drept cu unele diferentieri.Pana la modificarea Codului Civil RM,connceptul dat(abuz de drept) era prevazut in Capitolul 2 art.9 care prevedea: Alin.1-Persoanele fizice si juridice participante la raporturile juridice civile trebuie sa isi exercite drepturile si sa-si execute obligatiile cu buna credinta,in acord cu legea contractului,cu ordinea publica si cu bunurile moravuri.Buna-credintra se prezuma pana la proba contrara. Dupa modificarea din 01.03.2019 Codul Civil a inclus in sine o defenire mai larga,si mai concret a fost introdus Articolul 93 care prevede Alin.1-Niciun drept subiectiv nu poate fi exercitat predominant in scopul de a cauza altei persoane un prejudiciu sau a-i dauna in alt mod(abuzul de drept) Alin.2-In cazul abuzului de drept,instanta de judecata,tinand cont de natura si consecintele acestuia,refuza titularuilui in apararea dreptului subiectiv exercitat abuziv sau,dupa caz,il obliga la incetarea exercitarii abuzive Alin.3-Daca abuzul de drept a dus la incalcarea dreptului subiectiv al unei alte persoane,aceasta poate cere repararea prejudiciului cauzat. La fel Art.55 al Constitutiei R.M prevede ca”orice persoana isi exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta,fara sa incalce drepturile si libertatile altora. Codul civil actual al Romaniei (intrat in vigoare la 1 octombrie 2011) a cunoscut o modificare substantiala,cu impact asupra viitoarelor solutii jurisprudentiale,care consta in codificarea doctrinei si a jurisprudentei cu privire la abuzul de drept.Abuzului de drept îi este, astfel, consacrată o reglementare expresă: pe de o parte, art. 15 din NCC („niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”) 4 pe de altă parte, art. 1353 din NCC („cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să-1 repare, cu excepţia cazului în care acesta este exercitat abuziv”). În acest sens, de pildă, punerea în executare silită a unei hotărîri judecătoreşti executorii nu constituie un abuz de drept: Neminem laedit qui suo jure utitur (Cel ce uzează de dreptul său nu lezează). În esenţă, exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci cînd dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci cu intenţia de a vătăma o altă persoană sau contrar buneicredinte. Literatura de specialitate autohtona defineste:Prin abuz de drept se intelege o fapta ilicita de exercitare a drepturilor subiective contrar scopului lor social-economic,legii sau a regulilor de convietuire sociala.Abuzul de drept,este o opera a jurisprudentei ca
3Codul Civil RM.articolul 9
4 ABUZUL DE DREPT ÎN LUMINA NOULUI COD CIVIL George TRAGONE, Elena TRAGONE reactia impotriva “doctrinei drepturilor absolute,potrivit careia ,cel care respecta limitele drepturilor sale nu trebuie sa dea socoteala cuiva,indiferent de motivul care l-a determinat sa actioneze si de prejudiciul pe care l-a putu provoca altuia prin exercitiul acelor drepturi.5 Abuzul de drept are diferite forme,care se pot clasifica in mai multe grupe 1)realizarea dreptului subiectiv cu scopul exclusiv de a dauna/astfel spus asa numita sicana 2)Realizarea inutila a drepturilor.Exercitarea dreptului fara a exista un interes intemeiat in accest sens 3)Realizarea dreptului cu rea intentie/,abuz ce se produce cand intentia de a exircita dreptul depaseste limitele legale, putem atribui la acest tip de abuz comportamentele cu semnificatie juridica care implica exercitiul dreptului contrar destinatiei 4)Exercitiul inoportun al dreptului.Aici se pune accentul asupra criteriul de”inoportunitate”a exercitiului dreptului.Se poate eximplifica printr-o situate invocata in dreptul roman.atunci cand stapanul inainte de a-si vinde casa slefuieste peretii de sculpturile in ghips,ceea ce era considerat comportament cotradictoriu in cadrul exercitarii dreptului de catre titular(??) 5)Realizarea imorala a dreptului.Este vorba despre o modalitate de realizare a dreptului in cadrul careia morala reprezinta criteriul fundamental de exercitare a acestuia. 6)Realizarea cu rea credinta a dreptului.In acest caz,autorul determina drept criteriu fundamental de gradare buna credinta. In practica,cele mai multe abuzuri de drept,in exercitarea drepturilor subiective civile au loc in materia exercitarii dreptului de proprietate,a raporturilor de vecinatate,cat si in incheierea si executarea si eexecutarea contractelor civile. De cele mai dese ori,abuzul de drept se face sub forma de sicana.Abuzul de drept se paote manifesta atat in relatii extracontractuale,cat si in cele contractuale.Ca exemplu de abuz in relatii extracontractuale ar putea servi exercitrarea abuziva a oricarui drept real in scopul sicanarii unei actiuni in justitie ori a unei cai de atac,precum si sub orice alta forma in care exercitarea sau abtinerea de la exercitarea anumitelor drepturi ar avea ca rezultat prejudicierea intereselor generale ale societatii sau a intereselor personale(incalcarea unui drept personal nepatrimonial)ale unui subiect de drept.Un abuz in plan contractual ar insemna de exemplu,exercitarea abuziva a drepturilor de retentie(debitorul retine bunul chiar si dupa ce creditorul a oferit o garantie reala) Instituia abuzului de drept reprezinta o orientare reformatoare in care se consfinteste ideile aparatoare a libertatilor si drepturilor omului,directioanarea si reglementarea procesului de exercitare a drepturilor presupune o mentinere a ordinii in conflictul dintre dreputurile subiective .
5 Drept Civil.Introducere.Sergiu Baies. Nicolae Rosca
BIBLIOGRAFIE 1)Tragone George ,teza de doctor in drept la subiectul:Abuzul de drept(problemele teoretice-practice) 2)Sergiu Baies,Nicolae Rosca-Dreptul Civil introducere. 3)Шашаева Елена-Шикана как форма злоупотреблением права(КАЗАНЬ 2015) 4)Tragone George,Elena Tragone-Abuzul dreptului in lumina noului Cod Civil. 5)Ветров и партнеры,статья <Злоупотребление правом в гражданском праве>