Sunteți pe pagina 1din 19

UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IASI

FACULTATEA DE DREPT

DREPT CIVIL
CONTRACTE

IOLANDA LUNGU
SIVRIOGLU UGUR MERT

CONTRACTUL
2.1. Definitia contractului
Codul civil defineste in art. 942 contractul ca fiind acordul intre doua sau mai multe
persoane spre a constitui sau stinge intre dansii un raport juridic.
Sursa de inspiratie a Codului civil roman in definirea contractului a constituit-o Codul
civil italian, care prevedea in art. 1098 aceeasi definitie adoptata in art. 942.
Titlul III din Cartea a III a din Codul civil roman, intitulat Despre contracte sau
conventii a generat in doctrina o problema in legatura cu existenta sau inexistenta unor
deosebiri intre cele doua notiuni, contract si conventie, intemeiata pe dispozitiile art. 1101 din
Codul civil francez, nereprodus de Codul nostru civil, potrivit caruia contractul este o
conventie prin care una sau mai multe persoane se obliga sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
In sistemul francez1, se considera ca notiunea de conventie este mai larga, reprezentand
acordul de vointa ce are ca obiect modificarea sau stingerea unei obligatii ori crearea,
modificarea sau stingerea unui drept, altul decat un drept personal.
In cuprinsul Codului civil roman , termenul de contract este sinonim cu acela de conventie.
Datorita acestui fapt, in literatura juridica s-a incercat o delimitare a conventiei fata de
contract. S-a afirmat ca daca conventia este genul, contractul este specia; conventia este
acordul de vointa realizat cu scopul de a produce efecte juridice, iar contractul este conventia
care da nastere unei obligatii.2
Deoarece Codul civil se refera la notiunea larga a efectelor contractului, unii autori3 au definit
contractul sau conventia ca fiind acordul intre doua sau mai multe persoane in scopul de a
produce efecte juridice
O definitie cuprinzatoare este aceea potrivit careia : prin contract se intelege acordul de
vointa intre doua sau mai multe persoane, prin care se nasc ,se modifica sau se sting drepturi
si obligatii, adica un raport juridic de obligatii si , in sfarsit , potrivit altor autori 4, contractul
este acordul de vointa care da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii
Din definitia elaborata in literatura de specialitate se poate observa ca accentul se pune
pe efectele juridice produse de contract , deosebirile constand in aceea ca unii autori includ in
definitia contractului civil toate efectele, pe cata vreme alti autori se refera numai la scopul
contractului (acela de a produce efecte juridice, fara a enumera aceste efecte ).
Contractul civil este folosit in cele mai diverse raporturi dintre persoane fizice si juridice:
vanzarea-cumpararea de bunuri, asigurarile, imprumutul ,donatia, depozitul, locatiunea , etc.
Frecventa acestor contracte ,ca de altfel insasi evolutia dreptului civil ,este strans legata de
evolutia dreptului de proprietate.

1 Alex Weill, Francois Terre, Droit civil, Les obligations, Dalloz, Paris, 1986, pag. 142;
2 Matei B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Romneasc, Bucureti, 1921,
pag. 47;
3 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.47
4 Constantin Sttescu, Corneliu Brsan, op. cit., pag.252 Ion Dogaru, Valenele juridice ale voinei, Ed
tiinific i Enciclopedic, Bucureti,1986,pag,16.

Clasificarea contractelor civile ne da posibilitatea sa intelegem ca diferitele contracte existente


se incadreaza in diferite tipuri ale caror caracteristici pot fi exprimate in insesi denumirile date
acestor tipuri.
Fiecare dintre clasificarile rezultate prezinta insemnatate pentru stabilirea regimului
juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip.
Categoria juridica pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sfera foarte
bogata. Ea inglobeaza o varietate deosebita de specii de contracte.
Abstragandu-se din aceste specii cele mai generale caractere , lasandu-se la o parte
particularitatile si toate celelalte laturi specifice in teoria si practica dreptului a fost
determinata categoria juridica a contractului, ca izvor de obligatii civile.
Intre aceasta categorie juridica generala al carei continut este concretizat in insasi
definitia pe care am dat-o contractului si diferitele specii de contracte, se interpune o
anumita clasificare, intemeiata pe diferite criterii generale, clasificare ce ne va permite o mai
justa caracterizare a fiecarei specii particulare de contract.
Clasificarea ne da putinta sa intelegem ca, in fond, toate nenumaratele contracte
speciale se incadreaza in diferite tipuri, ale caror caracteristici pot fi exprimate succint, dar
cuprinzator, in insesi denumirile date acestor tipuri.
Fiecare dintre clasificarile rezultate prezinta insemnatate pentru stabilirea regimului
juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip. Cand calificam, de
exemplu, un contract bilateral sau sinalagmatic, vom cunoaste, fara sa fie necesar sa facem
alte precizari, ca acelui contract i se va aplica un anumit regim juridic, care este valabil pentru
toate contractele sinalagmatice, fara deosebire.
Toate clasificarile generale la care ne vom referi in continuare sunt necesare tocmai
pentru ca reduc la un limbaj sintetic o varietate nesfarsita de forme juridice.
2.3.2. Criterii de clasificare a contractelor civile.
Principalele criterii de clasificare a contractelor civile sunt urmatoarele :
dupa modul de formare ;
dupa continutul lor;
dupa scopul urmarit de parti;
dupa efectele produse;
dupa modul de executare;
dupa corelatia existenta intre ele;
in raport de nominalizarea in legislatia civila;
2.3.2.1 Clasificarea contractelor dupa modul de formare
Dupa acest criteriu, contractele civile se clasifica in contracte consensuale , contracte
solemne si contracte reale .

Contractele consensuale sunt acele contracte care se incheie prin simplul acord de
vointa al partilor (solo consensu) , fara nici o formalitate5.
Uneori , partile inteleg sa consemneze in scris acordul lor de vointa , dar aceasta nu
pentru valabilitatea contractului , ci pentru a asigura mijlocul de proba privind incheierea si
continutul contractului.
In cazul acestor contracte, care reprezinta regula in materie de incheiere a contractelor,
manifestarea de vointa a partilor, neinsotita de nici un fel de forma, este suficienta pentru
incheierea valabila a contractului.
Contractele solemne sunt acele contracte pentru a caror incheiere si valabilitate se cere nu
numai acordul de vointa ci si respectarea unei anumite forme cerute de lege, care, de regula,
este forma autentica.
Nerespectarea acestei forme este sanctionata cu nulitatea absoluta a contractului, caci
respectarea unei anumite forme este o conditie de validitate a contractului (ad validitatem).
Sunt solemne urmatoarele contracte :donatia (art.813 Cod civil); vanzarea-cumpararea
de terenuri situate in intravilan sau extravilan (art. 2 alin. 1 din Titlul X, intitulat ,,circulatia
juridica a terenurilor din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si
justitiei, precum si unele masuri adiacente6); ipoteca conventionala (art.1772 Cod civil) ;
subrogatia in drepturile creditorului consimtita de debitor (art.1107 pct. 2 Cod civil);
contractul de arendare scris (art. 3 si art. 6 din Legea nr. 16/1994, legea arendarii, cu
modificarile ulterioare).
Contractele reale sunt acele contracte pentru a caror formare, pe langa acordul de vointa al
partilor, este necesara si remiterea materiala a obiectului prestatiei uneia din parti7.
Sunt incluse in categoria contractelor reale: comodatul , depozitul , gajul , imprumutul
de consumatie , contractul de transport. Aceste contracte se considera incheiate numai in
momentul predarii sau remiterii bunului la care se refera.
Daca se realizeaza acordul de vointa al partilor (chiar in forma autentica ) , dar acest acord nu
este urmat sau insotit si de remiterea materiala a lucrului , nu ne aflam in prezenta unui
contract real , ci a unei conventii nenumite , o promisiune unilaterala de a contracta
2.3.2.2. Clasificarea contractelor dupa continutul lor
In raport de continutul lor, contractele se clasifica in contracte unilaterale
si contracte bilaterale (sinalagmatice).
Contractul unilateral este acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina
unei parti.
5 C. Hamangiu, I. Rosetti Blnescu, Al. Bicoinau, op. cit, pag. 489;
6 Legea nr. 247/2005 privind reformja n domeniile proprietii i justiiei, precum i unele
msuri adiacente a fost publicat n ,,Monitorul Oficial nr. 653/22.07.2005, ulterior fiind
modificat prin Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 127/2005, publicat n ,,Monitorul
Oficial nr. 851/1.09.2005 i prin Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 209/2005, publicat
n ,,Monitorul Oficial nr. 1194/30.12.2005. Prin Titlul X al Legii nr. 247/2005, titlu
intitulat ,,circulaia juridic a terenurilor (art. 8 din titlul X) au fost abrogate, printre altele,
dispoziiile Legii nr. 54/1998 privind circulaia juridic a terenurilor, publicat n ,,Monitorul
Oficial nr. 102/4.03.1998.
7 C. Sttescu, Corneliu Brsan, op. cit, pag. 29
4

Potrivit art. 944 Cod civil contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane
se obliga catre una sau mai multe persoane, fara ca acestea din urma sa se oblige.
De exemplu, sunt contacte unilaterale contractul de donatie, contractul de imprumut,
contractul de gaj, contractul de depozit gratuit.
Contractul unilateral nu se confunda cu actul juridic unilateral, care este rezultatul vointei
unei singure parti.8 Astfel, contractul unilateral se formeaza in baza acordului de vointa
dintre parti, chiar daca ulterior se stabilesc obligatii numai in sarcina unei dintre parti, in
timp ce actul unilateral presupune o singura manifestare de vointa.9
Contractul bilateral (sinalagmatic), dupa definitia data in art. 943 Cod civil, este
acel contract in care partile se obliga reciproc una catre alta.
Acest tip de contract se caracterizeaza prin reciprocitatea si interdependenta
obligatiilor.
Sunt contracte bilaterale contractul de vanzare, contractul de inchiriere, contractul de
transport.
De exemplu, in cazul contractului de vanzare cumparare, vanzatorul este creditorul
obligatiei de plata a pretului si debitorul obligatiei de predare a lucrului vandut, iar
cumparatorul este creditorul obligatiei de predare a lucrului vandut si debitorul obligatiei de
plata a pretului.
Importanta clasificarii contractelor in unilaterale sau bilaterale :
din punct de vedere al efectelor, numai in cazul contractelor sinalagmatice
intalnim exceptia de neexecutare, rezolutiunea, rezilierea si riscul contractului;
din punct de vedere al probelor, inscrisurile sub semnatura privata prin care se
constata contracte sinalagmatice trebuie sa fie facute, conform art. 1179 Cod
civil, in dublu exemplar; in cazul contractelor unilaterale avand ca obiect
obligatia de plata a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen,
conform art. 1180 Cod civil, acestea trebuie sa poarte mentiunea bun si
aprobat.
2.3.2.3. Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti
Dupa scopul urmarit de parti, contractele sunt cu titlu oneros si cu titlu gratuit.
Contractul cu titlu oneros este acel contract prin care, in schimbul folosului
patrimonial procurat de o parte celeilalte parti, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial.
Art. 945 Cod civil, defineste contractul cu titlu oneros ca fiind acela in care fiecare
parte voieste a-si procura un avantaj.
Sunt contracte cu titlu oneros contractul de vanzare cumparare, contractul de
locatiune, contractul de asigurare,etc.
Codul civil distinge, in art. 947, intre contractul comutativ si contractul aleatoriu.10
8 Gabriel Boroi, Drept civil. Partea general. Persoanele, Ed. All Beck, Bucureti, 2001,
pag.140 - 141
9 Brndua tefnescu, Raluca Dimitriu, Drept civil pentru nvmntul superior economic,
Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2002, pag. 268;
10 Potrivit art. 947 Cod civil Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cnd obligaia unei pri este
echivalentul obligaiei celeilalte. Contractul este aleatoriu cnd echivalentul depinde, pentru una sau toate prile,
de un eveniment incert.

Este comutativ acel contract, cu titlu oneros, la a carui incheiere, partile cunosc
existenta si intinderea obligatiilor.
De exemplu, contractul de vanzare cumparare, contractul de antrepriza, contractul de
schimb, contractul de locatiune.
Este aleatoriu, acel contract, cu titlu oneros, la a carui incheiere partile cunosc numai
existenta obligatiilor, nu si intinderea acestora, existand sansa unui castig sau riscul unei
pierderi, datorita unei imprejurari viitoare, incerte.
Intinderea uneia sau cel putin a uneia dintre prestatii depinde de hazard.
De exemplu, contractul de asigurare, contractul de renta viagera
Contractul cu titlu gratuit este acel contract prin care se procura un folos
patrimonial, fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb.
Potrivit art. 946 Cod civil, contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una
din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte.
Sunt contracte cu titlu gratuit: contractul de donatie, contractul de imprumut fara
dobanda, contractul de mandat gratuit.
Contractele cu titlu gratuit se subclasifica in contracte dezinteresate si liberalitati.
Contractul dezinteresat este acel contract cu titlu gratuit, prin care una din parti
procura celeilalte parti un folos patrimonial, fara sa-si micsoreze patrimoniul.
De exemplu, contractul de mandat gratuit, contractul de depozit neremunerat,
comodatul.
Liberalitatile sunt contracte cu titlu gratuit, prin care una din parti isi micsoreaza
patrimoniul prin folosul patrimonial procurat celeilalte parti.
Contractul de donatie reprezinta un exemplu de liberalitate.
Importanta acestei clasificari consta in urmatoarele:
in scopul ocrotirii intereselor persoanelor fizice lipsite de capacitate de
exercitiu, legea interzice reprezentantilor legali sa faca donatii in numele celor
pe care ii reprezinta si, de asemenea, interzice minorilor cu capacitate de
exercitiu restransa, sa faca donatii, chiar daca au incuviintarea ocrotitorilor
legali si a Autoritatii tutelare;
sub sanctiunea nulitatii absolute, legea prevede ca donatia trebuie incheiata in
forma autentica;
contractele cu titlu gratuit se prezuma ca se incheie intuitu personae, de aceea
eroarea asupra persoanei constituie cauza de anulare a contractelor;
mostenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de a cere raportul donatiilor la
masa succesorala pentru stabilirea rezervei succesorale si pot sa ceara
reductiunea lor in cazul in care depasesc cotitatea disponibila;
revocarea contractelor cu titlu gratuit, prin actiunea pauliana, introdusa de
creditori, se exercita in conditii mult mai usoare decat atunci cand se intenteaza
impotriva contractelor cu titlu oneros incheiate de debitor cu terte persoane;
in cazul contractelor cu titlu oneros, obligatiile partilor si raspunderea lor
contractuala sunt reglementate cu mai multa severitate decat in cazul
contractelor cu titlu gratuit.11
2.3.2.4. Clasificarea contractelor dupa efectele produse
In functie de efectele produse12, contractele se clasifica in doua grupe:
1. prima grupa cuprinde:
11 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag. 30; Liviu Pop, op. cit., pag.40-41;
6

- contractele constitutive sau translative de drepturi reale;


- contractele generatoare de drepturi de creanta.
2. cea dea doua grupa cuprinde:
- contracte constitutive sa translative de drepturi;
- contracte declarative de drepturi.
Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte prin
care se constituie sau se transmite un drept real (dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct,
dreptul de uz, dreptul de servitute, dreptul de superficie).
Contractele generatoare de drepturi de creanta sunt acele contracte prin care iau
nastere raporturile juridice obligationale.
Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care produc efecte
ex nunc (pentru viitor) din momentul incheierii lor.
De exemplu, contractul de vanzare cumparare, contractul de donatie, contractul de
gaj, contractul de ipoteca conventionala.
Contractele declarative de drepturi sunt acele contracte care au ca efect
consolidarea sau definitivarea unui drept preexistent.
De exemplu, contractul de tranzactie.
1. Clasificarea contractelor dupa modul de executare
In functie de modul de executare contractele pot fi contracte cu executare imediata si
contracte cu executare succesiva13.
Contractele cu executare imediata sunt acele contracte care presupun o executare
instantanee, care se produce la un singur moment
Contractele cu executare succesiva sunt contractele a caror executare presupune mai
multe prestatii esalonate in timp.
Aceasta clasificare a contractelor prezinta interes practic deoarece:
in caz de neexecutare sau executare necorespunzatoare, sanctiunea care intervine
este rezolutiunea contractului, in cazul contractelor cu executare imediata si
rezilierea, in cazul contractelor cu executare succesiva;
daca se desfiinteaza un contract cu executare imediata, ca efect al nulitatii ori al
rezolutiunii, efectele desfiintarii se produc si pentru trecut, contractul
considerandu-se desfiintat din momentul incheierii sale;
in cazul desfiintarii unui contract cu executare succesiva, efectele datorate
desfiintarii se produc numai pentru viitor, contractul considerandu-se desfiintat
din momentul constatarii cauzei de desfiintare;
suspendarea executarii, din motive de forta majora, se aplica numai contractelor
cu executare succesiva;
calculul prescriptiei extinctive este diferit, in sensul ca la contractele cu
executare succesiva se calculeaza pentru fiecare prestatie un termen de
prescriptie.
2. Clasificarea contractelor dupa nominalizarea in legislatie
12 Constantin Stnescu, Corneliu Brsan, op. cit., pag. 39 40; Ion Dogaru, Pompil Drghici,
op. cit., pag.56;
13 Paul Mircea Cosmovici, Drept civil, Drepturi reale, Obligaii, Codul civil, Ed. All Beck,
Bucureti, 1998, pag. 197;
7

In raport de nominalizarea in legislatia civila, contractele se clasifica in contracte numite


si contracte nenumite.14
Contractele numite sunt acele contracte care au o denumire stabilita de legea civila si o
reglementare proprie.
Sunt contracte numite: contractul de vanzare cumparare, contractul de donatie,
contractul de locatiune, contractul de mandat, etc.
In cazul acestor contracte, simpla calificare si incadrare intr-un anumit tip de contract
este suficienta pentru a-i cunoaste regimul juridic.
Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire si o reglementare
proprie.
Continutul acestor contracte este stabilit de parti, fie prin combinarea unor elemente
specifice unor contracte numite, fie prin introducerea unor elemente noi, independent de orice
contract numit.
3. Clasificarea contractelor dupa corelatia dintre ele
Dupa corelatia dintre ele, contractele se clasifica in contracte principale si contracte
accesorii.
Contractele principale sunt acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a
caror soarta nu depinde de aceea a altor contracte incheiate intre parti.
Contractele accesorii sunt acele contracte care insotesc unele contracte
principale si depind de soarta acestora.
De exemplu, contractul de gaj, contractul de ipoteca, clauza penala.
Valabilitatea si mentinerea contractului principal se examineaza in mod de sine
statator, in timp ce soarta contractului accesoriu va fi examinata nu numai in functie de
elementele sale intrinseci, dar si in functie de soarta contractului principal pe care il insoteste,
conform regulii accesorium sequitur principale.
4. Clasificarea contractelor dupa modul in care se exprima vointa partilor
Acest criteriu permite clasificarea contractelor in contracte negociate, contracte de
adeziune, contracte obligatorii.
Contractele negociate sunt acele contracte in cadrul carora partile discuta, negociaza,
toate clauzele.
De exemplu, in cazul unui contract de vanzare cumparare partile discuta predarea
lucrului, pretul, modalitatea de plata.
Contractele de adeziune sunt contractele redactate total sau partial de catre una din
partile contractante si pe care cealalta parte nu poate sa le modifice. Daca accepta clauzele,
pur si simplu, cealalta parte adera la un contract preredactat.
De exemplu, contractul de transport, contractul de furnizare.
Contractele obligatorii sunt acele contracte ale caror conditii de incheiere sunt impuse
de lege.
De exemplu, asigurarea de raspundere civila pentru proprietarii de autovehicule, incheiat
in baza Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.

14 Florin Ciutacu, Cristian Jora, Drept civil, Teoria general a obligaiilor, Ed. Themis Cart,
Bucureti, 2003, pag.29;
8

Incheierea contractului
Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de vointa al partilor asupra
clauzelor contractuale. Acest acord se realizeaza prin intalnirea concordanta, sub toate
aspectele, a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte.15
Incheierea contractului inseamna, in egala masura, analiza mecanismului de formare a
acordului de vointa si examinarea conditiilor esentiale pentru validitatea unei conventii.
Potrivit art. 948 Cod civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt :
capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect
determinat si o cauza licita.
2.4.1. Capacitatea de a contracta
Capacitatea civila16 este expresia care desemneaza capacitatea in dreptul civil. Ea are
ca gen proxim capacitatea juridica, care reprezinta capacitatea generala de a fi titular de
drepturi si obligatii. In structura capacitatii civile intra doua elemente: capacitatea de folosinta
si capacitatea de exercitiu.
Actul normativ de baza in materia capacitatii civile este Decretul nr. 31/195417.
Pentru incheierea valabila a contractului este necesar ca partile sa aiba capacitatea de a
contracta.
In doctrina18, capacitatea de a contracta a fost definita ca fiind o parte a capacitatii
juridice civile (de folosinta sau de exercitiu) constand in aptitudinea persoanei (fizice sau
juridice) de a incheia, personal sau prin reprezentare, contracte civile.
Art. 949 Cod civil prevede ca poate contracta orice persoana ce nu este declarata
incapabila de lege, iar art. 950 Cod civil dispune ca sunt necapabili de a contracta, minorii,
interzisii si, in genere, toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte.
Din redactarea celor doua texte rezulta ca in materia incheierii contractului, regula este
capacitatea, iar exceptia incapacitatea.
Instituirea incapacitatilor are drept scop fie ocrotirea celor supusi interdictiilor sau
ingradirilor ce decurg din ele, fie ocrotirea unor terti sau a unor interese obstesti, fie realizarea
concomitenta a acestor doua obiective.19
Exista incapacitati generale si incapacitati speciale.
15 Eugeniu Safta Romano, Drept civil, Obligaii, Ed. Neuron, Focani, 1994, pag. 53,
Constantin Sttescu, Corneliu Brsan, op. cit., pag 43, Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit.,
pag.36;
16 Pentru dezvoltri a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil. Persoanele, Tipografia Universitii
Bucureti, 1982, pag. 31 35; Ion Dogaru, Elementele dreptului civil. Introducere n dreptul
civil, Subiectele dreptului civil, ED. ansa, Bucureti, 1993, pag. 482; Gabriel Boroi, Drept
civil. Partea general. Persoanele, Ed. All Beck, Bucureti, 2001, pag. 388;
17 Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice i juridice, publicat n B.Of. nr.
8/30.14.1954, modificat prin Legea nr. 4/1956, publicat n B.Of. nr. 11/4.04.1956;
18 Mircea Murean, Capacitatea de a contracta, Dicionar de drept civil, Ed. tiinific i
Enciclopedic, Bucureti, 1980, pag. 65;
19 Doru Cosma, Teoria general a actului juridic civil, Ed. tiinific, Bucureti, 1968, pag.
184 - 185
9

Stabilirea scopului fiecarei incapacitati are importanta deoarece in functie de aceasta


se va aplica sanctiunea nulitatii absolute in cazul in care incapacitatea a avut ca scop
protejarea unui interes public ori nulitatea relativa in cazul in care incapacitatea a avut
drept scop doar protectia incapabilului sau a unei anumite persoane.
In raport de art. 11 din Decretul nr. 31/1954 incapacitatile generale ii vizeaza pe
minorii care nu au implinit varsta de 14 ani si interzisii judecatoresti.
Incapacitatile partiale sau speciale se refera numai la anumite categorii de persoane
care nu pot incheia unele contracte. De exemplu, pentru contractul de vanzare cumparare 20
legea prevede anumite incapacitati speciale, care au natura juridica a unor interdictii de a
vinde si cumpara sau de a cumpara:
vanzarea intre soti este interzisa (art. 1307 Cod civil);
tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor cat timp socotelile
definitive ale tutelei n-au fost date si primite (art.1308 pct. 1 Cod civil);
mandatarii, atat conventionala, cat si legali, imputerniciti a vinde un lucru nu
pot sa-l cumpere(art. 1308 pct. 2 Cod civil);
persoanele ce administreaza bunuri ce apartin statului, comunelor, oraselor,
municipiilor sau judetelor, nu pot cumpara bunurile aflate in administrarea lor (
art.1308 pct.3 Cod civil);
functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 Cod
civil);
judecatorii, procurorii si avocatii nu pot deveni cesionari (cumparatori) de
drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei
circumscriptie isi exercita functia sau profesia (art. 1309 Cod civil); iar in cazul
judecatorilor de la Curtea Constitutionala, Inalta Curte de Casatie si Justitie si
al procurorilor de la Parchetul general de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie, interdictia se intinde pe tot teritoriul tarii;
proprietatea funciara a dobanditorului si a familiei sale nu poate depasi 200 ha
teren agricol in echivalent arabil (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 54/1998 privind
circulatia juridica a terenurilor), iar incalcarea acestei interdictii se
sanctioneaza cu reductiunea actului juridic pana la limita suprafetei legale;
persoanele insolvabile nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin
licitatie publica (art. 535 Cod proc.civila).
2.4.2. Consimtamantul partii care se obliga
Consimtamantul (cum sentire) este definit ca fiind acordul de vointe al partilor unui
contract, acord de vointe (concursus voluntatum)care constituie insusi contractul si da
nastere, ca atare, obligatiilor respective.21

20 Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale, Ed. Actami, Bucureti, 1996,
pag. 29 33; Dan Chiric, Drept civil, Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1997,
pag. 36 40;
21 Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.52 53;
10

In sens restrans, prin consimtamant se intelege vointa unei dintre parti manifestata la
incheierea contractului,22 sau vointa unilaterala a partilor ce se obliga de a-si manifesta
achiesarea la propunerea facuta de cealalta parte.23
Pentru a dobandi valoare juridica, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii: sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce
efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vicii de consimtamant.
Viciile de consimtamant sunt eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea, 24 iar potrivit
art. 953 Cod civil consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin
violenta sau surprins prin dol.
Eroarea poate fi definita ca falsa reprezentare a unor imprejurari la incheierea actului
juridic.
Eroarea obstacol este cea mai grava forma de eroare, care face ca vointa celor doua
parti sa nu se intalneasca, impiedicand insasi formarea contractului. Aceasta forma de eroare
este o eroare distructiva de consimtamant, pentru ca distruge consimtamantul, ceea ce
echivaleaza cu lipsa consimtamantului, motiv pentru care operatia juridica afectata de o astfel
de eroare este lovita de nulitate absoluta.
Sunt considerate erori obstacol, eroarea asupra naturii actului juridic ( error in negotio)
si eroarea asupra identitatii obiectului actului juridic (error in corpore). Aceasta solutie este
acceptata, de lege lata, atat in doctrina cat si in practica judiciara. Astfel, instanta a admis
actiunea avand ca obiect declararea nulitatii absolute a unui contract de vanzare cumparare,
pentru eroare obstacol, retinand ca vanzatoarea a facut dovada ca intentia sa a fost aceea de a
incheia un contract de intretinere si nu de vanzare cumparare, in conditiile in care nici nu a
primit pretul vanzarii, avand credinta ca va fi intretinuta de parati.25
Eroarea viciu de consimtamant este falsa reprezentare a realitatii ce cade fie asupra
calitatii substantiale ale actului error in substantiam fie asupra persoanei contractante
error in personam -.
Potrivit prevederilor art. 954 Cod civil, ignorarea sau gresita cunoastere a realitatii
constituie viciu de consimtamant in doua ipoteze: cand cade asupra substantei obiectului
prestatiei partilor si cand se refera la persoana cu care s-a incheiat actul.
Pentru ca eroarea sa fie cauza de anulare a contractului este necesar ca ea sa fie cauza
unica si determinanta a consimtamantului deoarece nu orice eroare viciaza consimtamantul.
In materia vanzarii, intre eroare asupra substantei obiectului prestatiei partilor si viciile
ascunse, reglementate de art. 1352 1360 Cod civil, exista o stransa legatura, ambele situatii
fiind generate de cunoasterea inexacta a realitatii, iar sanctiunea prevazuta are ca scop sa
ocroteasca victima erorii.
Sub acest aspect, in practica judiciara,26 s-a argumentat ca intre eroare asupra
substantei si viciile ascunse exista o distinctie neta: eroarea asupra substantei deschide calea
22 Ion Dogaru, Pompil Drghici, op. cit., pag. 63;
23 Veronica Stoica, Nicolae Puca, Petric Truc, Drept civil. Instituii de drept civil,
Editura Universul Juridic, Bucurei, 2003, pag.280;
24 Aurelian Ionacu, Drept civil. Partea general, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti,
1963, pag. 163; Ion Rucreanu, Tratat de drept civil, vol. I, Teoria General, Ed. Academiei,
Bucureti, 1967, pag. 281; Gh. Beleiu, op. cit., pag.135;
25 Curtea de Apel Timioara, Secia civil, Decizia nr. 1072/1998, nepublicat;
26 Curtea Suprem de Justiie, Secia civil, Decizia nr. 160/1993 n Dreptul nr. 7/1994,
pag. 84;
11

actiunii in anulare, care poate sa fie exercitata chiar de vanzator, atunci cand ea priveste
substanta prestatiei proprii, in vreme ce viciile ascunse din materia vanzarii permit doar
cumparatorului optiunea intre actiunea in rezolutiunea contractului si actiunea in micsorarea
pretului.
Un alt viciu de consimtamant care atrage nulitatea relativa a contractului este dolul
sau viclenia care consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau
dolosive, pentru a o determina sa incheie un contract.
Potrivit art. 960 alin. 1 Cod civil, dolul este o cauza de nulitate a conventiei atunci cand
mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste
masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat.
In doctrina, 27a fost sustinut si punctul de vedere conform caruia, eroarea provocata prin
dol este, in realitate, o nulitate pentru eroare asupra cauzei, iar sanctiunea care intervine in
acest caz, ar trebui sa fie nulitatea absoluta.
Codul civil reglementeaza violenta in patru articole.28Pornind de la consacrarea
legislativa, doctrina29 a definit violenta ca fiind acel viciu de consimtamant care consta in
amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un
act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Pentru a stabili daca temerea a fost determinanta, instantele de judecata trebuie sa faca
aprecierea ei in concret, in raport atat cu persoana victimei, cat si cu imprejurarile in care s-a
incheiat contractul. In acest sens, Curtea Suprema de Justitie 30, investita cu solutionarea unui
recurs extraordinar impotriva unor hotarari judecatoresti prin care s-a admis actiunea in
anularea contractului de vanzare cumparare pentru vicierea consimtamantului vanzatorului,
a decis ca instantele de fond si recurs, fata de probele existente la dosar, au fost indreptatite
sa retina ca autorul reclamantei, cu vointa slabita de boala si batranete, sub imperiul
constrangerii morale exercitate asupra sa de catre cele doua parate, a consimtit sa incheie
contractul de vanzare cumparare cu privire la apartament, instrainare pe care n-ar fi facut-o
si nici nu ar fi avut motive sa o faca.
Amenintarea care constituie substanta violentei trebuie sa fie ilicita. Aceasta inseamna
ca daca ea priveste un rau care nu are nimic ilicit, sau exercitarea unui drept, nu ne vom gasi
in prezenta unui act de violenta. Astfel, amenintarea cu executarea unei creante sau cu
introducerea unei actiuni in justitie, nu reprezinta acte de violenta.

27 Eugen Barasch, Dol et cause, Essai dune theorie realiste du dol en droit francais, n
Revue Generale du Droit, de la Legislation et de la Jurisprudence, 1932;
28 Art. 955 Cod civil: Violena n contra celui ce s-a obligat este cauz de nulitate, atunci
cnd este exercitat de alt persoan dect aceea n folosul creia s-a fcut convenia; art.
956 : Este violen totdeauna cnd, spre a face pe o persoan de a contracta, i s-a insuflat
temerea, raional dup dnsa, c va fi expus persoana sau averea sa unui ru considerabil i
prezent. Se ine cont n aceast materie de etate, de sex i de condiia persoanelor; art. 957:
Violena este cauz de nulitate a conveniei i cnd s-a exercitat asupra soului sau a soiei,
asupra descendenilor sau ascendenilor; art. 958: Simpla temere reverenioas, fr
violen, nu poate anula convenia.
29 Gh. Beleiu, op. cit., pag. 139; Ion Dogaru, op. cit., pag.220, Aspazia Cojocaru, Drept civil.
Partea general, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 2000, pag. 202; Gabriel Boroi, op. cit., pag.
167;
30 Curtea Suprem de Justiie, Secia civil, Decizia nr. 200/1993, nepublicat;
12

In practica judiciara s-a stabilit ca este valabil contractul de vanzare cumparare in care
s-a stipulat ca obligatia cumparatoarei de plata a pretului se executa prin renuntarea acesteia la
creanta ce o avea impotriva vanzatorului.
In acest sens, instanta 31a respins actiunea vanzatorului avand ca obiect anularea
contractului de vanzare- cumparare pentru vicierea consimtamantului prin violenta, cu
urmatoarea motivare: s-a dovedit ca reclamantul, care a cerut sa se anuleze contactul de
vanzare cumparare, a incheiat aceste contract in scopul stingerii obligatiei sale de plata a
creantei, prin renuntarea creditoarei la creanta pe care o avea impotriva reclamantului, scop ce
nu este contrar ordinii publice si bunelor moravuri. Fapta cumparatoarei de a-l fi amenintat pe
vanzator cu executarea creantei, ca si temerile acestuia de consecintele executarii, nu
constituie nici o violenta, ca viciu de consimtamant, asa incat actiunea nu este intemeiata.
Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in disprroportia vasita de valoare
dintre doua prestatii.
Potrivit art. 25 din Decretul nr. 32/1954, actiunea in anulare pentru leziune se restrange
la minorii care, avand varsta de 14 ani impliniti, incheie singuri, fara incuviintarea parintilor
sau a tutorelui, acte juridice pentru a caror valabilitate nu se cere si incuviintarea prealabila a
autoritatii tutelare, daca aceste acte le pricinuiesc vreo vatamare.
Legiuitorul a admis anularea pentru leziune numai daca actele incheiate de minorii intre
14 si 18 ani care, in acelasi timp, sunt acte de administrare si au fost incheiate de minori fara
incuviintarea ocrotitorului legal, sunt lezionare pentru minor si sunt comutative.
2.4.3. Obiectul contractului
Potrivit art. 962 Cod civil, obiectul conventiilor este acela la care partile, sau numai una
din parti, se obliga.
Pentru valabilitatea contractului se cere intrunirea unor conditii generale, respectiv: sa
existe, sa fie in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, sa fie licit si
moral.
Conditia existentei obiectului contractului trebuie sa fie indeplinita la momentul
incheierii acestuia, deoarece daca lipseste obiectul, lipseste o conditie esentiala a contractului,
ceea ce va atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, art. 1311 Cod civil prevede ca daca in
momentul vanzarii lucrul era pierit in tot, vinderea este nula.
Pentru anumite contracte se cer intrunite si conditii speciale, cum ar fi: cel ce se obliga
sa fie titularul dreptului subiectiv, sa existe autorizatia administrativa prevazuta de lege,
obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.
2.4.4. Cauza contractului
Cauza sau scopul este acel element al contractului care consta in obiectivul urmarit la
incheierea acestuia.
Art. 948 pct. 4 Cod civil, enumera printre conditiile esentiale pentru valabilitatea unei
conventii o cauza licita, iar art. 966 Cod civil, prevede ca obligatia fara cauza sau fondata pe o
cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect.
In sistemul dreptului civil roman, nevalabilitatea cauzei atrage nulitatea absoluta a
contractului atunci cand lipseste cauza datorita scopului imediat (causa proxima) ori aceasta
este ilicita sau imorala.
31 Curtea de Apel Iai, Secia civil, Decizia nr. 1214/1997, n Culegere de practic
judiciar, Iai, 1998, pag.14-15;
13

In dreptul francez32, s-au exprimat opinii diferite, in sensul ca sanctiunea nulitatii


absolute intervine numai pentru cauza imorala si cauza ilicita, in timp ce absenta cauzei este
sanctionata cu nulitatea relativa sau cu nulitatea absoluta
Lipsa cauzei atrage nulitatea absoluta atunci cand se datoreaza: lipsei obiectului
contraprestatiei in contractele sinalagmatice, lipsei remiterii bunului in contractele reale, lipsei
elementului aleatoriu riscul in contractele aleatorii.
Conform art. 968 Cod civil, cauza ilicita este cea prohibita de lege, contrara bunelor
moravuri si ordinii publice.
Cauza este ilicita cand rezultatul ce se tinde a se obtine si care a constituit motivul
impulsiv si determinant la incheierea actului juridic reprezinta consideratia unui scop
nepermis, contrar ordinii publice, economice si sociale.33
Oferta de a contracta
2.5.1. Notiune
Oferta de a contracta (policitatiunea) este propunerea pe care o persoana o face unei alte
persoane sau publicului, de a incheia un contract in anumite conditii.34
2.5.2. Forma ofertei
In principiu, nu se cere nici o conditie speciala pentru forma ofertei, aceasta putand fi
exprimata prin oricare din modurile de exteriorizare a vointei juridice, in scris, verbal, expres
sau tacit; situatie consacrata si in doctrina franceza.35
Acest lucru se explica prin faptul ca in raport de principiul libertatii contractuale, autorii
Codului civil nu au impus nici o conditie speciala de forma pentru valabilitatea ofertei.
2.5.3. Felurile ofertei de a contracta
Oferta de a contracta poate fi de mai multe feluri:
a) in functie de persoana careia ii este adresata:
- oferta adresata unei persoane determinate;
- oferta adresata unor persoane nedeterminate (publicului).
b) in functie de precizarea termenului in care trebuie sa se realizeze acceptarea ei de
catre destinatar:
- oferta cu termen;
- oferta fara termen.
2.5.4. Conditiile ofertei

32 Jean Luc Aubert, Introduction au droit et themes fondamentaux du droit civil, Dalloz,
Paris, 2000, pag. 253; Muriel Bougeois, Droit civil, Obligations, Responsabilite civile, Centre
de Publications Universitaires, , Paris, 2000, pag.69;
33 Ion Dogaru, op. cit., pag.139;
34 Liviu Pop, op. cit., pag 46;
35 Corinne Renault Brahinsky, Droit civil. Les obligations, Ed, Gualino, Paris, 1999,
pag.43;
14

Pentru ca o oferta sa fie valabila se cer intrunite doua categorii de conditii:


a) conditii generale
Fiind o manifestare de vointa, oferta de a contracta trebuie sa
indeplineasca toate conditiile generale de validitate ale consimtamantului:
- sa provina de la o persoana cu discernamant;
- sa fie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice;
- sa fie exteriorizata;
- sa nu fie afectata de vicii de consimtamant.
b) conditii speciale:
- sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu
intentia de a angaja din punct de vedere juridic;
- sa fie ferma si neechivoca, in sensul ca trebuie sa exprime vointa
neindoielnica de a incheia contractul prin simpla acceptare;
- sa fie precisa si completa, respectiv sa cuprinda elementele necesare
pentru incheierea contractului.
2.5.5. Forta obligatorie a ofertei
Forta obligatorie a ofertei se analizeaza anterior acceptarii ei, deoarece dupa ce a fost
acceptata se incheie contractul, iar contractului i se aplica regulile privind puterea obligatorie
a contractului.
In Codul civil nu exista reglementari referitoare la forta obligatorie a ofertei, dar prin
art. 37 din Codul comercial a fost instituita regula potrivit careia, pana la momentul incheierii
contractului, oferta si acceptarea ofertei sunt revocabile.
In analiza fortei obligatorii a ofertei se disting doua situatii, dupa cum oferta a ajuns sau
nu la destinatar:
Daca oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca, insa se cere ca
revocarea sa ajunga la destinatar cel mai tarziu odata cu oferta;
Daca oferta a ajuns la destinatar, solutia este diferita, dupa cum oferta este cu
termen sau fara termen, respectiv:
- daca oferta este cu termen, ofertantul este obligat sa o mentina pana la
expirarea termenului;
- daca oferta este fara termen, ofertantul este obligat sa o mentina un
interval de timp rezonabil pentru a da posibilitatea destinatarului sa se
pronunte asupra ei.
Oferta devine caduca la expirarea termenului, in cazul ofertei cu termen, precum si in
situatiile in care ofertantul devine incapabil sau moare mai inainte de acceptarea ofertei, iar
acceptarea ulterioara ramane fara efecte.
Revocarea intempestiva a ofertei va atrage raspunderea ofertantului pentru toate
prejudiciile produse ca urmare a retragerii ofertei.
Promisiunea de vanzare
Promisiunea de vanzare este un antecontract care da nastere unui drept de creanta, una
dintre parti avand o obligatie de a face fata de cealalta parte sa vanda in viitor un anumit bun
-, iar beneficiarul promisiunii are un drept de optiune, in sensul de a cumpara sau nu bunul.

15

Spre deosebire de oferta de a contracta, care este un act juridic unilateral, in cazul
promisiunii de vanzare, o persoana primeste promisiunea proprietarului de a vinde acel bun,
rezervandu-si dreptul de a-si manifesta ulterior consimtamantul de a cumpara bunul.36
Din definitia data rezulta ca promisiunea de vanzare este un contract unilateral, deoarece da
nastere la obligatii numai in sarcina promitentului.
Promisiunea de vanzare poate fi nu numai unilaterala, ci si bilaterala de a vinde si
cumpara in ipoteza in care ambele parti se obliga sa incheie in viitor, la pretul stabilit,
contractul de vanzare cumparare.
In materia bunurilor imobile, actele juridice constatate prin inscrisuri sub semnatura
privata, incheiate sub imperiul Decretului nr. 144/195837
si al Legilor nr. 58/197438 si 59/197439 sunt nule ca si contracte de vanzare cumparare, dar
constituie antecontracte, in virtutea principiului conversiunii actelor juridice.40
Astfel, printr-un inscris sub semnatura privata se va poate constata doar existenta unui
antecontract de vanzare cumparare, iar din aceste antecontract ia nastere obligatia partilor
de a face tot ce este necesar pentru ca instrainarea sa aiba loc. Daca promitentul vanzator nu
isi respecta obligatia si vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul cumparator nu poate
cere predarea lucrului, deoarece nu a devenit proprietar, iar vanzarea incheiata cu alta
persoana este sub rezerva fraudei la lege este valabila. In aceasta situatie, beneficiarul
cumparator nu poate cere decat daune interese. Daca lucrul se mai gaseste in patrimoniul
vanzatorului si nu exista alte impedimente legale, oricare dintre partile antecontractului de
vanzare cumparare poate cere instantei de judecata, alternativ:
- acordarea de daune interese;
- obligarea promitentului, sub sanctiunea daunelor cominatorii, la
incheierea contractului;
- pronuntarea, in baza art. 1073 si 1077 Cod civil a unei hotarari care sa
tina loc de contract de vanzare cumparare.41
36 Bogadan Dumitrache, Marian Nicolae, Romeo Popescu, Instituii de drept civil, Ed.
Universul Juridic, Bucureti, 2001, pag.300;
37 Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberrii autorizaiilor de construire, reparare
i desfiinare a construciilor, precum i a celor referitoare la nstrinrile i mprelile
terenurilor cu sau fr construcii, publicat n B.Of. nr. 15/29.03.1958, intrat n vigoare la
29.03.1058 i abrogat la 7.08.1991 prin art. 41 din Legea nr. 50/1991, publicat n M.Of. nr.
167/7.02.1991;
38 Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului i a localitilor urbane i rurale,
publicat n B.Of. nr. 135/1.11.1974, abrogat prin Decretul Lege nr. 1/26.12.1989;
39 Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar, publicat n B.Of. nr. 138/5.11.1974,
abrogat prin Decretul Lege nr. 9/31.12.1989;
40 Valeriu Stoica, Flavius Baias, Executarea silit a antecontractelor de vnzare cumprare
a imobileleor n condiiile abrogrii art. 12 din Decretul nr. 144/1958, n Dreptul nr.
3/1992; Vasile Ptulea, Aplicarea n timp a legii civile, n legtur cu nstrinrile de imobile,
n Dreptul nr. 11/1992, pag.29-39;Eugeniu Safta- Romano, Regimul juridic al
antecontractelor privind nstrinrile imobiliare subsecvent abrogrii Decretului nr.
144/1958, n Dreptul nr. 9/1993, pag.27 33;Flavius Baias, Efectele juridice ale
antecontractului de vnzare cumprare a unei construcii, n condiiile abrogrii Decretului
nr. 14471958, nDreptul nr.7/1994, pag.30;
16

Instantele judecatoresti42, investite cu solutionarea unor astfel de pricini, au decis in


sensul ca pot pronunta , pe baza unui antecontract de vanzare cumparare, o hotarare care sa
tina loc de act contract de vanzare cumparare, intemeindu-se pe dispozitiile art. 1073 si
1077 Cod civil.
De asemenea, Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei,
precum si unele masuri adiacente, in titlul X al acesteia, titlu intitulat ,,Circulatia juridica a
terenurilor, art. 5 alin. 2, stipuleaza ca ,,in situatia in care dupa incheierea unui antecontract
cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa incheie contractul,
partea care si-a indeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o
hotarare care sa tina loc de contract. Asadar, se poate incheia un antecontract de
vanzare-cumparare si in situatia in care exista un teren, cu ori fara constructii, dar, in situatia
in care ,ulterior, una din parti refuza incheierea contractului, partea ce si-a indeplinit
obligatiile izvorate din antecontractul respectiv, se poate adesa instantei competente, instanta
care poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract.
Acceptarea ofertei
2.7.1. Definitie
Acceptarea ofertei este cea de a doua latura a consimtamantului si consta in
manifestarea vointei juridice a unei persoane dea incheia un contract in conditiile stabilite in
oferta ce i-a fost adresata in acest scop.43
2.7.2. Felurile acceptarii ofertei
Acceptarea ofertei poate fi de doua feluri:
1. expresa, care poate fi in scris sau verbal;
2. tacita, care rezulta din anumite actiuni.
Referitor la acceptarea tacita, s-a pus problema valorii pe care o are simpla tacere a
unei persoane carei i s-a adresat o oferta, in conditiile in care, prin ea insasi, tacerea nu poate
avea valoare de acceptare. Cu caracter de exceptie, prin lege sau in practica judecatoreasca, se
considera ca tacerea poate sa insemne acceptare a ofertei in urmatoarele cazuri:
legea admite tacita reconductiune tacita reinchiriere -44
partile pot sa fi convenit, mai inainte, ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa
aiba valoare de acceptare;
atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celelilate parti, es poate fi
considerata ca fiind acceptata chiar daca partea careia i-a fost adresata tace.

41 Francisc Deak, op. cit., pag.21-22;


42 Curtea Suprem de Justiie, Secia civil, decizia nr. 2614/1991, n Dreptulnr.8/1992,
deciziile nr. 221/1993, nr.222/1993, nr.879/1993, nr.2339/1993, n Jurisprudena Curii
Supreme de Justiie, 1993, pag.41 53; deciziile nr. 765/1993, nr. 1356/1993 i nr. 1448/1993,
n Dreptul nr.7/1994, pag.75-79;
43 Liviu Pop, op.cit., pag.50-51;
44 Potrivit art. 1437 Cod civil dup expirarea termenului stipulat n contractul de locaiune,
dac locatarul rmne i e lsat n posesie, atunci se consider locaiunea ca rennoit;
17

Conditiile acceptarii ofertei


Acceptarea ofertei trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate prevazute de
lege pentru vointa juridica, in general, precum si urmatoarele conditii speciale:
sa fie pura si simpla, adica sa concorde cu oferta, sa fie conforma acesteia;
daca oferta a fost adresata unei anumite persoane, numai acea persoana o poate
accepta, dar daca a fost adresata publicului, acceptarea poate sa provina de la
orice persoana interesata sa incheie contractul;
acceptarea trebuie sa intervina inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi
fost revocata.
Momentul incheierii contractului
Momentul incheierii contractului este acela in care se realizeaza acordul de vointa prin
intalnirea acceptarii cu oferta de a contracta.
Pentru stabilirea momentului la care s-a incheiat un contract, se va distinge dupa cum:
- ofertantul si acceptantul sunt prezenti;
- contractul se incheie prin telefon;
- contractul se incheie prin corespondenta.
2.8.1. Incheierea contractului intre prezenti
In cazul in care ofertantul si acceptantul sunt de fata, momentul incheierii contractului
este acela in care ofertantul si acceptantul cad de acord asupra incheierii contractului.
Regulile incheierii contractului intre prezenti sunt aplicabile si in ipoteza in care
incheierea contractului se realizeaza prin telefon.
2.8.2. Incheierea contractului prin corespondenta
Incheierea contractului prin corespondenta, numita si incheierea contractului intre
absenti, atunci cand oferta si acceptarea se transmit prin scrisoare, telegrama, telex, telefax, a
generat patru sisteme sau teorii pentru cunoasterea momentului incheierii contractului.
Sistemul emisiunii (al declaratiunii) considera ca acordul de vointa s-a realizat in
momentul in care destinatarul ofertei si-a manifestat acordul cu oferta primita,
chiar daca nu a comunicat acceptarea sa ofertantului;
Sistemul expedierii acceptarii considera ca momentul incheierii contractului este
acela in care acceptantul a expediat raspunsul sau afirmativ, prin scrisoare,
telegrama, telex, telefax, chiar daca raspunsul nu a ajuns la cunostinta
ofertantului;
Sistemul receptiei acceptarii de catre ofertant (sistemul primirii acceptarii)
considera ca incheierea contractului a avut loc in momentul in care raspunsul
acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul ca ofertantul a luat sau nu la
cunostinta de continutul acestuia;
Sistemul informarii considera ca momentul incheierii contractului este acela in
care ofertantul a luat cunostinta de acceptare.
In doctrina si jurisprudenta, este preferat sistemul receptiei acceptarii.
2.8.3. Importanta momentului incheierii contractului

18

Momentul incheierii contractului prezinta importanta datorita consecintelor deosebite


pe care le produce, respectiv:
din momentul incheierii contractului acesta poate sa-si produca efectele,
nascandu-se drepturile si obligatiile partilor contractante;
in raport de acest moment se apreciaza posibilitatea de revocare, precum si
caducitatea ofertei;
viciile de consimtamant se analizeaza in raport de momentul incheierii
contractului;
in cazul contractelor translative de proprietate avand ca obiect bunuri certe,
transmiterea dreptului de proprietate are loc in momentul incheierii
contractului, iar riscul pierii bunurilor se suporta de cumparator;
in caz de conflict de legi in timp contractului i se va aplica legea in vigoare la
momentul incheierii sale;
determina locul incheierii contractului.
Locul incheierii contractului
Locul incheierii contractului se determina diferit, dupa cum incheierea contractului s-a
realizat intre prezenti, prin telefon sau prin corespondenta:
Intre partile prezente, locul incheierii contractului este acela in care se afla
partile;
daca incheierea contractului se realizeaza prin telefon, locul incheierii
contractului este acela unde se afla ofertantul;
in cazul contractului incheiat prin corespondenta, avand in vedere sistemul
receptiei acceptarii, locul incheierii contractului este acela unde se afla
destinatarul ofertei.
2.9.1. Importanta locului incheierii contractului
Determinarea locului incheierii contractului prezinta importanta in cadrul relatiilor de
drept international privat atunci cand apare un conflict de legi in spatiu, pentru stabilirea legii
aplicabile.45

45 Art. 79 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementare raporturilor de drept internaional privat, dispune:
Contractul care nu poate fi localizat n funcie de prestaia caracteristic a unei dintre pri este supus, ct
privete condiiile de fond, legii locului unde a fost ncheiat.

19