n cadrul Conventiei Europene a Drepturilor Omului, aceste drepturi fac obiectul

articolului 11. Potrivit pct. 1 al articolului amintit, "Orice persoana are dreptul la
libertatea de ntrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a
constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor
sale"1

n contextul dispozitiilor art. 11, termenul de "ntrunire" are n vedere

ntlnirea oamenilor cu scopul de a schimba idei si opinii, n afara cadrului oficial
pe care l implica termenul de "asociatie". ntr-un exemplu, n cazul Plattform
"rzte fr das Leben" contra Austria, din 1988, Curtea a hotart ca statul are
obligatia de a acorda protectie grupurilor care si exercita dreptul de ntrunire
pasnica. Speta era constituita n jurul unei manifestatii contra avorturilor, n
timpul careia participantii au solicitat protectia politiei mpotriva unei eventuale
contrademonstratii.

Libertatea de asociere se aplica nu doar sindicatelor, ci si oricaror altor

organizatii. De altfel, organizatiile non-guvernamentale (O.N.G.) nu ar
putea sa-si desfasoare activitatea n mod eficient daca dreptul la asociere
nu ar fi garantat2[7].

1. Libertatea de intrunire
Libertatea de intrunire ocupa un "loc eminent" in sistemul Conventiei europene, alaturi de
libertatea de exprimare, datorita rolului sau in existenta si dezvoltarea unei societati democratice:
"esenta democratiei rezida in capacitatea sa de a rezolva problemele prin dezbatere publica".
protectia libertatii de intrunire vizeaza tocmai acest schimb de idei si manifestarile colective ale
activitatii sociale si politice. Trebuie subliniat, insa, ca art. 11 ocroteste doar libertatea de
intrunire "pasnica", cu excluderea oricaror forme de violenta.

Libertatea de intrunire priveste atat intrunirile private, cat si pe cele publice. Statele au
obligatia pozitiva de a-i proteja pe cei care isi exercita aceasta libertate impotriva violentelor

2
unor contra-demonstranti. In acest scop, statele dispun de o larga marja de apreciere a masurilor
necesare.

Restrangerile libertatii de intrunire si de asociere

Paragraful 2 al art. 11 prevede ca exercitiul
drepturilor de intrunire si asociere nu poate face obiectul
altor restrictii decat cele care, fiind prevazute de lege,
constituie masuri necesare intr-o societate democratica,
pentru siguranta nationala, siguranta publica, apararea
ordinii si prevenirea infractiunilor, pentru protectia
sanatatii si moralei sau a drepturilor si libertatilor altora.

In privinta libertatii de intrunire pasnica, restrictiile

pot imbraca forma unor cerinte de autorizare prealabila
sau a unor autorizari conditionate.

Curtea a apreciat ca dizolvarea partidelor politice

este o masura disproportionata in raport cu scopul
urmarit - siguranta publica si integritatea teritoriala
(cauza Partidul socialist c/ Turciei, 1998). O asemenea
masura nu poate fi necesara intr-o societate democratica,
fiind o incalcare a art. 11. O solutie similara a pronuntat
Curtea in cauza Dicle pentru DEP (Partidul Democratiei) c/
Turciei (2002).

Cu toate acestea, in cauza Refah Partisi (Partidul

Prosperitatii) c/ Turciei (2003), Marea Camera a Curtii s-a
pronuntat in favoarea guvernului in privinta masurii de
dizolvare a unui partid politic.
Rezumat:
Studiul de fa analizeaz, mai nti, dreptul de asociere n ceea ce privete reglementarea sa pe
plan intern i international. Astfel, legiuitorul definete n articolul 37 din Constituia Romniei
dreptul de asociere ca o libertate fundamental, fiind menionat alturi de libertatea contiinei
i libertatea de exprimare: cetenii se pot asocia liber n partide politice, n sindicate i n alte
forme de asociere. n aceeai ordine de idei, se fac apoi referiri la partidele politice n alin. 2 i 3
ale articolului amintit, delimitndu-se scopul i activitatea lor, fiind stabilite i restricii n ceea ce
privete exercitarea acestui drept. Dispoziiile menionate sunt completate ntr-o manier
detaliat prin Legea nr. 14/2003 privind partidele politice. O alt form de asociere prevzut de
Constituie n mod expres este reprezentat de sindicate, care, alturi de consacrarea n actul
fundamental au, de asemenea, o reglementare proprie Legea nr. 54/2003. Celelalte forme de
asociere prevzute de articolul 37 sunt asociaii de drept public ce nu au scopuri lucrative i nu
urmresc obinerea unor beneficii, temeiul lor fiind libertatea de asociere i nu contractul, care
st la baza asociaiilor i societilor de drept privat.

Pe plan internaional dispoziii referitoare la dreptul de asociere se regsesc n Declaraia

Universal a Drepturilor Omului (art. 20, art. 23 alin. 4), n Convenia European pentru aprarea
drepturilor omului i libertilor fundamentale (art. 11), precum i n Pactul cu privire la
drepturile civile i politice (art. 22).

n multe state membre ale Uniunii Europene (Frana, Germania, Spania, Italia, Grecia, Potogalia,
Danemarca) dreptul de asociere este nscris n actul fundamental i, uneori, reglementat n mod
amnunit, fiind precizate i unele limitri n ceea ce privete exercitarea acestuia.

Dup evenimentele din decembrie 1989, dreptul de asociere capt o importan aparte prin
actele abordate de legiuitorul romn: Legea nr. 27/1996 (legea privind partidele politice),
modoficat prin Legea nr. 14/2003, Legea nr. 31/1990 referitoare la societile comerciale, Legea
nr. 26/1990 privind Registrul Comerului, Legea nr. 15/1990, care se refer la organmizarea
unitilor economicede stat ca regii autonome i societi comerciale, Legea nr. 36/1991, ce
cuprinde dispoziii care reglementeaz societile agricole i alte forme de asociere n
agricultur, Legea nr. 35/1991, privind regimul investiiilor strine.

Este prezentat i poziia adoptat de Curtea European a Drepturilor Omului cu privire la

anumite nclcri ale unor prevederi ale Conveniei Europene a Drepturilor Omului referitoare la
dreptul de asociere.

Asocierea corespunde unei necesiti a oamenilor de a face ceva mpreun sau de a se apra. Ea
permite accederea la viaa social i corectarea exceselor tehnocraiei.