Cursul nr.

04.03.2015

Din punctul de vedere al titularului dreptului, se stinge dreptul material la acț in sens restrâns.

Două principii care guvernează efectul prescripției extinctive

1. Odată cu stingerea dreptului la acțiune, privind un drept principal, se stinge și dreptul la

acțiune privind drepturile accesorii. „Accesorium servitum principale”

În cazul unui contract de împrumut, de exemplu, dreptul principal este dreptul de a obține suma
de bani împrumutată (un drept de creanță). Acestui drept îi pot fi atașate și drepturi accesorii, dacă
împrumutul este cu titlul oneros (de ex : dreptul la dobândă). Aceste drepturi accesorii sunt tot
drepturi de creanță, dar pot exista și drepturi reale accesorii. Deci, se sting toate drepturile
accesoriile.

Excepția: art. 2504: prescripția dreptului la acțiune privind creanța garantată. prescripția dreptului
la acțiune privind creanța principală nu atrage și stingerea dr la acț ipotecară. Deci, în exemplul
nostru, dacă se stinge dr de creanță principal, se sting cele de creanță accesorii, dar cele reale nu,
adică ipoteca, deoarece ipoteca este opozabilă erga omnes, pt că este drept real. Fiind un drept
real în regim de carte funciară, ipoteca nu se poate stinge decât prin radierea ei din Cartea
Funciară. Pt a obține radierea, trebuie să ai consimțământul creditorului, dar acesta nu îl va da
până nu va fi plătită datorita. Dar, după ce se împlinește dr de prescripție, ipoteca respectivă
garantează numai capitalul. Deci, în exemplul dat, se stinge numai drepturile accesorii, nu și
dreptul la acțiunea ipotecară.

2. În cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la
fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită, distinctă, chiar dacă
debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestațiile datorate.

Art. 2503 alin. (2). Alin. (3) spune că regula nu e aplicabilă dacă prestațiile succesive alcătuiesc un
tot unitar, potrivit legii sau convenției.

Prestații succesive = contractul de închiriere presupune prestații succesive: din partea locatorului
(obligație continuă), iar locatarul plătește chiria la termenele convenite. Într-o asemenea situație,
textul spune că pentru fiecare prestație în parte, adică obligația de a plăti chiria, curge o prescripție
deosebita. Dacă, de ex, stă în pasivitate locatorul foarte mult timp și formulează acțiunea (închei
contractul astăzi, plătești chiria până la 31 dec, locatorul stă în pasivitate; dacă formulează acț în
instanță după 4 ani, el poate cere chiria doar pt ultimii 3 ani, pt că ceea ce este înainte de 3 ani de
zile, termenul de prescripție s-a împlinit pt obligația de a plăti chiria).

Alt exemplu: contractul de munca. Dacă angajatorul nu plătește salariul, salariatul are dr la acț, dar
pt fiecare salariu curge un termen de prescripție deosebit.

Totuși, regula nu e aplicabilă când prestațiile succesive alcătuiesc un tot unitar. De ex, contract de
v-c cu plata prețului în rate. Plata ratelor = tot unitar. Bunul este unul, prețul este unul, chit că se
împarte modalitatea de executare a plății prețului.
La fel, la contractul de împrumut bancar, de ex. îți acord cu împrumut o sumă de bani, până la un
anumit termen, trebuie să restitui integral suma, dar putem sa convenim ca rambursarea să se
facă prin plăți succesive. („împrumutul se acordă pe o perioadă de…”, până la data respectivă
trebuie rambursat împrumutul integral, fie prin rate, fie anticipat). Deci, termenul de prescripție
se împlinește după acea dată.

Principalele probleme dpdv tehnic ale prescripției

- Domeniul: Premisa de la care pornim: prescripția este reglementată prin lege și, în ceea ce
privește prima chestiune, cea legată de domeniul prescripției extinctive (domeniul drepturilor
subiective supuse prescripției extinctive), reținem regula potrivit căreia prin convenția lor,
părțile nu pot stabili direct sau indirect că o acțiune ar fi imprescriptibilă, dacă, potrivit legii,
este prescriptibilă sau, invers, nu ar putea să declare o acțiune prescriptibilă, dacă ea e
considerată imprescriptibilă. Când vorbim de domeniu, avem în vedere sfera drepturilor la
acțiune, sferă ce corespunde domeniului drepturilor subiective civile. Drepturile de creanță
sunt supuse prescripției, ba chiar pt ele operează prescripția, în principal. Art 2501 alin. (1):
drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției, afară de cazul în
care, prin lege, se prevede altfel. Art 2502 alin. (2): sunt imprescriptibile acțiunile privind
apărarea unui drept nepatrimonial. Deci, prima regulă, drepturile patrimoniale sunt, de regulă,
prescriptibile, iar, la drepturile nepatrimoniale, regula este inversă, ele sunt imprescriptibile.
Comparând modul în care operează prescripția pe dr reale și dr de creanță, deducem că
drepturile de creanță sunt, în principiu, supuse prescripției, excepțiile sunt strict prevăzute de
lege. În ceea ce privește drepturile reale, regula este că ele sunt imprescriptibile și excepția
este că unele acțiuni care ocrotesc dr reale sunt prescriptibile.

Acțiunile imprescriptibile pentru dreptul de proprietate:

o acțiunea în revendicare (imobiliară sau mobiliară, dacă este întemeiată). Acț în

revendicare poate fi paralizată prin invocarea uzucapiunii = a presc achizitive; în cazul
acț în revendicare, cel care se pretinde proprietar, formulează acț împotriva pârâtului
posesor care, la rândul lui, se pretinde proprietar.
o acțiunea în partaj
o acțiunea negatorie = acțiunea prin care proprietarul unui bun îl cheamă în judecată pe
cel care pretinde că este titularul unui alt drept, decât dreptul de proprietate. În cazul
acestei acțiuni, proprietarul bunului cheamă în judecată pârâtul, dar acesta nu-i opune
un de de proprietate ci, de ex, un dezmembrământ al dr de proprietate (dr de uzufruct)
o acțiunea confesorie de superficie. Superficia = dezmembrământ al dreptului de prop
când proprietar al terenului este o persoană, proprietarul imobilului este altcineva.
o acțiunea în grănițuire = este acț prin care se realizează delimitarea a două prop
învecinate prin semne exterioare clare.
o acțiunea prin care se urmărește stabilirea dreptului de trecere pe fondul vecinului în
favoarea proprietarului fondului care este lipsit de acces la calea publică = SERVITUTEA
DE TRECERE
o petiția de ereditate = acțiunea prin care moștenitorul cu vocație universală sau cu titlu
universal poate obține recunoașterea calității sale de moștenitor, în contra oricărei
persoane care, pretinzând că se întemeiază pe titlul de moștenitor, posedă bunurile
moștenirii. Se poate compara cu acțiunea în revendicare, doar că, în acest caz, ne
 plasăm în materia moștenirii. Cel care e cu adevărat moștenitor se îndreaptă împotriva
altei pers care pretinde că este, la rândul lui, moștenitor.
o acțiunea ipotecară:

Prin excepție, sunt suspuse prescripției:

o acțiunea posesorie: prescriptibilă în termen de un an de la data deposedării. O

formulează posesorul care a pierdut posesia
o acțiunea în revendicare imobiliară: doar în cazurile expres prevăzute de lege art. 572:
avulsiune.
o acțiunea în revendicare a animalelor domestice rătăcite pe terenul altuia: 30 de zile –
art. 576.
o acțiunea confesorie: prin care se urmărește apărarea dreptului de uzufruct (10 ani, la
uzufructul imobiliar, 2 ani, la uzufructul unei creanțe), a dreptului de uz sau de abitație
(10 ani)
o acțiunile prin care se apără drepturile reale corespunzătoare proprietății publice:
dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosință cu titlu gratuit.

Drepturile nepatrimoniale și acțiunile nepatrimoniale: regula – imprescriptibile.

Excepții:

o acțiunea în anularea căsătoriei: nulitate relativă (6 luni, dar curge diferit în funcție de
cauza de nulitate relativă a căsătoriei, de ex, pentru vicii de consimțământ – eroarea,
dolul, violența – , termenul de prescripție curge de la data la care a fost descoperit
dolul sau a încetat violența).
o acțiunea în tăgada paternității: termenul depinde de titular. Dacă se formulează de
soțul mamei sau de mama copilului, termenul este de 3 ani. Dacă se formulează de
către copil sau de tatăl biologic al copilului, acțiunea este imprescriptibilă.

Sunt imprescriptibile acțiunea în constatarea existenței sau a inexistenței unui drept, acțiunea în
constatarea nulității absolute a unui act juridic (art. 2502).

În cazul drepturilor secundare, de ex, drepturile potestative, de exemplu, dreptul de reziliere,

dreptul de denunțare unilaterală a contractului. Nu sunt nici prescriptibile, nici imprescriptibile pt că
se exercită printr-o manifestare unilaterală de voință, nu prin acțiune în justiție, deoarece că aceasta
este ideea de potestativitate: puterea unilaterală pe care o are una dintre părți de a interfera în sfera
juridică a celeilalte părți. Sunt situații în care legea prevede un anumit termen de exercitare: dreptul
de opțiune succesorală (?): 1 an.

Dualitatea de acțiune/cumul de acțiune: situația în care titularul dreptului are la dispoziție două
acțiuni pentru protecția dreptului său. De ex, în cazul unui contract de depozit/de comodat: la
împlinirea termenului, trebuie restituit bunul. Dacă nu se restituie, proprietarul are: fie o acțiune
personală, întemeiată pe contract, fie o acțiune reală, adică o acț în revendicare.

În cazul acțiunii în restituirea prestațiilor executate în baza unui act juridic anulat sau desființat.

- Termenul: natura normelor juridice aplicabile termenului, respectiv cursului prescripției

extinctive. Aici intervine flexibilitatea: normele nu mai sunt imperative, ci art. 2515 alin. (3)
prevede expres că părțile care au capacitate deplină de exercițiu pot, prin acordul lor, să
modifice durata termenelor de prescripție sau să modifice cursul prescripției prin fixarea
începutului acestuia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare sau de întrerupere a
 acesteia. Termenul = intervalul de timp, 5 ani, 10 ani etc. În ceea ce privește reducerea/mărirea
termenelor: termenele de prescripție pot fi reduse sau mărite prin acordul părților, dar în
anumite limite, și anume, noua durată nu poate să fie mai mică de un an de zile și nici mai
mare de 10 ani de zile. În cazul termenelor de 10 ani sau mai mari, pot fi prelungite pana la 20
de ani. Aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cazul drepturilor la acțiune de care părțile
nu pot să dispună: dreptul la acțiune care ocrotesc drepturile personale nepatrimoniale, din
materia stării civile și nici acțiunile derivate din contracte de adeziune, de asigurare sau cele
supuse protecției consumatorului. De ex, contractele de credit bancar încheiate cu consumator
(persoane fizice), intră sub incidența protecției consumatorului, aceste contracte nu sunt
aplicabile dispozițiilor părților… ceva cu termenul de prescripție. De ex, se mărește termenul
de la 3 ani la 7 ani. Particularitate: prescripția dreptului de a cere executarea silită, nu dreptul
la acț în instanță pentru a obține un titlu executoriu. Orice convenție contrară acestor dispoziții
legale ce stabilesc limitele în care se poate deroga prin convenția părților este lovită de nulitate
absolută.

Precizări legate de termenul de prescripție

În ceea ce privește repunerea în termenul de prescripție, în cazul în care titularul dreptului nu

a acționat în termenul prevăzut de lege, din motive obiective, independente de voința lui, se
poate cere repunerea în termenul de prescripție: art. 2522. Alin. (2): repunerea nu poate fi
dispusă decât dacă partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen
de 30 de zile din ziua din care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea termenelor care
au justificat depășirea termenului de prescripție.

Există un caz de prorogare legală a termenului de prescripție, prevăzută de art. 1394 din CC.
Este aplicabil în materia răspunderii civile delictuale. Ipoteza: despăgubirea/dreptul la
despăgubire derivă din săvârșirea unei fapte ilicite, care este, în același timp, și infracțiune. Și
în materie penală, există instituția răspunderii penale și instituția prescripției răspunderii
penale. Există un termen în care poate fi atrasă răspunderea penală a făptuitorului. Termenele
de prescripție a răspunderii penale sunt mult mai lungi decât în civil. Art. 1394: corelare între
aceste termene. Art. 1394 NCC: în măsura în care termenul de prescripție a răspunderii penale
este mai mare decât termenul de răspunderii civile delictuale (3 ani), se prorogă termenul de
prescripții până la împlinirea termenului de prescripției a răspunderii penale. Altfel, se permite
atragerea răspunderii civile sub răspunderea penală. Dacă termenul răspunderii penale e mai
scurt, nu are loc prorogarea.

Termenele de prescripție extinctivă sunt:

o Generale: 3 ani, se aplică ori de câte ori legea nu prevede un termen special. Se aplică
atât acțiunilor personale, cât și acțiunilor nepatrimoniale care sunt prescriptibile
extinctiv. De exemplu, nulitatea absolută a recunoașterii de filiație. Art. 418 din NCC.
Nulitatea relativă a recunoașterii de filiație este imprescriptibilă. Recunoașterea de
filiație este un act juridic unilaterale prin care o persoană recunoaște legătura de
filiație cu un copil. De ex, un bărbat recunoaște un copil din afara căsătoriei
o Speciale: art. 2518-25??. (Cap. II și în orice altă materie, fie în Codul civil, fie în alte
materii speciale).

- Cursul prescripției extinctive: avem în vedere intervalul de timp și cum curge prescripția. Avem:
începutul (de când începe să curgă), împlinirea, pot să intervină anumite modificări pe durata
acelui interval, de exemplu: suspendarea (în intervalul în care s-a suspendat, nu mai curge
 termenul de prescripție), întreruperea (după întrerupere, curge alt termen de prescripție),
repunerea în termen. CC spune că putem să modificăm durata termenelor de prescripție sau
să modificăm cursul, prin fixarea începutului acesteia, prin modificarea cauzelor legale de
suspendare, respectiv a cauzelor de întrerupere, după caz. Nu intră repunerea în termen în
sfera acestei norme.

Precizări legate de cursul prescripției

Începutul prescripției: regula: art. 2523 din NCC: prescripția începe să curgă de la data la care
titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea
lui. Codul civil, spre deosebire de reglementarea anterioară, a instituit o soluție nouă: anterior,
termenul începea să curgă la data la care s-a născut dreptul la acțiune. NCC: criteriu subiectiv:
data la care titularul dreptului a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului la
acțiune.

Ipoteze care explică începutul prescripției:

o art. 2524: în cazul dreptului la acțiune în executarea obligațiilor de a da sau de a face.

Dacă, prin lege nu se prevede altfel, regula este că prescripția începe să curgă de la
data când obligația devine exigibilă și debitorul trebuia să o execute. În cazul în care
dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data
împlinirii termenului. Dacă e afectat de o condiție suspensivă: de la data împlinirii
condiției. Alt exemplu: dreptul la acțiunea în restituirea prestațiilor: intervine dacă
actul este desființat pt nulitate sau intervine rezoluțiunea sau altă cauză de
ineficacitate. Începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a
desființat cazul sau, după caz, de la data declarației de rezoluțiune sau de reziliere.
o Altă ipoteză: art. 2526: dreptul la acțiunea în executarea prestațiilor succesive.
o Dreptul la acțiunea în materia asigurărilor: începe să curgă de la expirarea termenelor
prevăzute de lege ori stabilite de părți, pentru plata primei de asigurare, respectiv
pentru plata indemnizației sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurator. Art.
2528: dreptul la acțiune pentru repararea pagubei cauzată de o faptă ilicită: începe să
curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât
și pe cel care răspunde de ea.
o Art. 2529: prescripția pentru dreptul la acțiunea în anularea unui act juridic. Începe să
curgă. Depinde de cauza de anulare. În caz de violență, de la data la care a încetat
violența. În cazul dolului, de la data la care a fost descoperit dolul. În caz de eroare: ?.
Termenul pentru acț în anularea unui act juridic: de la data la care cel îndreptățit sau
reprezentantul său a cunoscut cauza anulării, dar nu mai târziu de 18 luni din ziua
încheierii actului.
o Art. 2530 + art. 2531: când începe să curgă termenul de prescripție în cazul dreptului
la acțiune în răspundere pentru vicii aparente și vicii ascunse.

Codul Civil le reglementează distinct prin norme tehnice. Natura acestor norme: spre
deosebire de reglementarea anterioara, Decretul…, CC o reglementează într-o maniera mai
flexibilă, îmbină normele dispozitive cu cele imperative.