Curs 2 – Drept Penal ( 1 martie )

Infractiunile contra infaptuirii justitiei

Prezentare generala - caietul de seminar

Art 266 - Nedenuntarea

Are drept corespondent in VCP - art 262 ( Nedenuntarea unor infractiuni ). Textul era asemanator.
Diferenta majora - in VCP obligatia de instiintare, denuntare se referea si la alte infractiuni, unele
infractiuni contra patrimoniului considerate mai grave.

In acest titlu - obiect juridic generic - relatiile privind infaptuirea justitiei in general

Obiectul juridic special - relatiile privind infaptuirea justitiei penale care presupun sprijinirea
autoritatilor in luarea la cunostinta despre comiterea unor infractiuni grave, cum ar fi cele contra vietii
sau cele care au ca urmare moartea unei persoane.

Obiect material - nu avem.

Subiectul activ - nu este circumstantiat.

Subiect activ nu poate fi persoana care comite ca autor sau ca participant infractiunea la care se refera
nedenuntarea ( infractiuni contra vietii ) pentru ca nicio persoana nu are obligatia de a se autodenunta.
In cazul nedenuntarii avem de a face cu o obligatie personala a fiecarui cetatean si, ca atare, coautoratul
nu e posibil. Daca doua sau mai multe persoane afla de existenta unei infractiuni si nu o denunta =>
autorat.

Participatia penala - in explicatiile teoretice avem opinia conform careia e posibila instigarea, dar nu e
posibila complicitatea. Deci, cineva l-ar determina pe un altul sa nu denunte si atunci acesta ar fi
instigator, celalalt e autor. Complicitatea clar nu este posibila.

In codul comentat - opinie usor ambigua, in sensul ca se spune ca actele de participatie sunt absorbite de
autorat. Daca X are calitatea de autor, el nu poate fi instigator sau complice vizavi de alti participanti.
Aceasta este solutia corecta si pentru Cioclei => participatia NU este posibila.

Subiectul pasiv - avem un subiect pasiv relativ general ( statul, reprezentat prin organele de justitie
penala a caror activitate risca a fi perturbata prin nedenuntare).

Situatia premisa - preexistenta unei fapte penale fie ce face parte din categoria infractiunilor contra
vietii ( Capitolul 1 Titlul 1 din NCP, inclusiv uciderea din culpa pentru ca nu se precizeaza tipul de
vinovatie), adaugam si alte infractiuni din capitole ale NCP care reprzinta variante agravate ale omorului
(ultraj, violenta in familie raportata la omor).

1
 Situatia premisa e data de una dintre infractiunile despre care am discutat, inclusiv in forma
tentativei atunci cand aceasta e posibila. Daca am o tentativa de omor, ea poate sa reprezinte situatie
premisa pentru nedenuntare.
Situatia premisa mai poate fi data si de o fapta care a avut ca urmare moartea unei persoane - intra
toate infractiunile praeterintentionate care au ca urmare moartea victimei ( ex. Viol urmat de moarte).
Pot avea si infractiuni contra patrimoniului, alta decat talharia - ex. Distrugerea calificata care prin
dezastru reprezinta pierderea unor vieti omenesti.

Latura obiectiva - elementul material consta intr-o omisiune/ inactiune = neaducerea la cunostinta
autoritatii, neinstiintarea autoritatii cu privire la infractiunile respective.

"Autoritati" - este vorba despre organele de urmarire penala, dar poate fi orice alta autoritate, spre
exemplu, este indeplinita obligatia si nu voi avea infractiune in cazul in care este apelat serviciul de
urgenta 112 sau in cazul in care e chemata ambulanta in ideea ca victima infractiunii respective poate fi
salvata.

Conditie atasata elementului material - conditia ca instiintarea, in cazul in care are loc, trebuie sa se
faca de indata, la scurt timp, fara intarziere. In acest caz, aceasta conditie va fi analizata pentru fiecare
situatie in parte. Nu avem un termen abstract. "De indata" inseamna in momentul in care autorul are
posibilitatea sa instiinteze autoritatile. Voi tine cont de locul in care se afla ( ex daca e in varf de munte),
de timpul cat ia la cunostinta de respectiva infractiune. Vom aprecia aceasta expresie din punct de
vedere obiectiv si doar in cazul in care constatam ca intr-adevar nu s-a instiintat intr-un termen
rezonabil, obiectiv, atunci avem infractiune.

Aparent, infractiunea s-ar putea comite si printr-o actiune daca ne gandim la instiintarea tardiva,
dar, in realitate, fapta se comite tot prin omisiune in momentul in care nu s-a instiintat de indata
autoritatea si va fi apreciat de la caz la caz.

Urmarea imediata - stare de pericol pentru infaptuirea justitiei penale.

Legatura de cauzalitate - rezulta in mod direct.

Latura subiectiva - fapta se comite cu intentie directa sau indirecta. Este clar ca in aprecierea intentiei
trebuie sa stabilim foarte clar daca faptuitorul a avut sau nu reprezentarea faptului ca s-a comis
infractiunea si ca acea infractiune este una grava din cele prevazute de legiuitor.

Formele infractiunii - se consuma in momentul in care expira termenul rezonabil de instiintare a

autoritatilor. Ne raportam la ceea ce am spus despre notiunea „de indata”.
Tentativa - nu e posibila.

Avem din punct de vedere sanctionator - pedeapsa normala, alternativa inchisoarea/ amenda pentru a
da posibilitatea instantei sa se raporteze la gravitatea infractiunii. La alin 2 si 3 avem 2 cauze de
nepedepsire. La alin 2 e vorba despre nedenntarea comisa de un membru de familie, iar la alin 3 e vorba
despre ipoteza in care, desi nu a anuntat in timp rezonabil, faptuitorul isi modifica atitudinea si fie

2
incunostiinteaza autoritatile chiar dupa punerea in miscare a actriunii penale, fie inlesneste tragerea la
raspundere penala a autorului/ participantului infractiunii respective.

Din punct de vedere procesual - procedura comuna.

Art 267 - Omisiunea sesizarii

Aceasta infractiune are drept corespondent in VCP art 263 care avea ca denumire - omisiunea sesizarii
organelor judiciare. Textul, insa, in mare masura este asemanator.

Obiectul juridic - relatiile privind infaptuirea justitiei penale care presupun obligatia functionarului
public de a sesiza faptele prevazute de textul incriminator.

Subiectul activ - circumstantiat, respectiv e vorba de functionarul public in conditiile art 175, fie
functionarul clasic de la alin 1 sau cel asimilat la alin 2.

Despre acest subiect activ - am discutat si ora trecuta

Subiectul pasiv - statul prin organele de justitie penala

Situatia premisa - existenta unei fapte penale in legatura cu serviciul functionarului public. In primul
rand, retinem ca intra aici infractiunile de serviciu denumite ca atare in cod, dar si infractiunile de
coruptie care se afla in acelasi titlu. De asemenea, intra in aceasta categorie si constituie situatie premisa
- infractiunile pe care functionarul cu atributii de control are obligatia de a le depista si sesiza.
Ex. Functionar ANAF care constata o evaziune fiscala si nu sesizeaza organul de urmarire penala
conform atributiilor. In principiu poate intra in concurs si cu alte infractiuni - gen luare de mita samd.

Latura obiectiva - elementul material e reprezentat de o omisiune, respectiv neinstiintarea, nesesizarea

organelor de urmarire penala.

Avem aceeasi conditie atasata elementului material - trecerea termenului rezonabil, instiintarea,
sesizarea nu se face de indata. Sigur ca in acest caz notiunea „de indata” trebuie privita si prin prisma
obligatiilor pe care le are functionarul public de a sesiza. Lucrurile sunt mai clare in acest caz deoarece e
foarte posibil sa existe niste termene, niste perioade foarte clar stabilite in care el ar rebui sa actioneze.

Sesizarea trebuie facuta organelor de urmarire penala, adica conform art 55 NCPP.

In cazul in care e sesizata o alta autoritate, putem spune ca altura obiectiva este realizata dar de regula
este probabil ca intr-o astfel de situatie sa nu fie intrunite elementele subiective, sa nu existe vinovatie.

Intr-o astfel de situatie, functionarul dovedeste o oarecare buna credinta si informeaza autoritatile si nu
organele de urmarire penala. Deci, din punct de vedere subiectiv nu o sa am vinovatie.

3
Urmarea imediata - stare de pericol pentru infaptuirea justitiei penale.

Legatura de cauzalitate - rezulta direct

Latura subiectiva - vinovatia sub forma intentiei in ambele modalitati in alin 1, iar in alin 2 avem si
forma culpei.

Consumarea - in momentul in care expira termenul rezonabil pentru sesizare

Tentativa nu este posibila.

Variante - o varianta din culpa ( atenuata caracterizata prin latura subiectiva diferita)

Sanctiuni si aspecte procesuale - normale. Pedeapsa - inchisoare alternativ cu amenda. Procedura e cea
comuna.

Art 268 - Inducerea in eroare a organelor judiciare

Are drept corespondent in VCP art 259 care avea o alta denumire marginala - Denuntarea
calomnioasa. Apar modificari importante fata de reglementarea anterioara, astfel NCP se refera si la
denuntarea unei fapte penale pur si simplu, fara a fi vizata o persoana anume, in timp ce legea veche se
referea numai la infractiunea comisa de o persoana. Legea veche poate fi mai favorabila in sensul in care
printr-un denunt era vizata numai o fapta, nu si o persoana. Pe VCP o fapta nu reprezinta denuntare.

Obiectul juridic special - relatiile privind infaptuirea justitiei penale care presupun ca activitatea
organelor de urmarire penala si a instantelor penale sa nu fie distorsionata de la cursul firesc prin sesizari
mincinase sau prin ticluirea de probe nereale ( varianta de la alin 2).

Obiect material - infractiunea nu are obiect material, nici macar in varianta de la alin 2 unde e vorba de
producerea/ ticluirea de probe nereale.

Obiectul juridic - putem avea si obiect juridic secundar, in masura in care sesizarea vizeaza o persoana
anume si intr-un astfel de caz avem ca obiect juridic secundar – drepturile si libertatea persoanei
invinuite pe nedrept.

Subiectii infractiunii - subiectul activ nu este circumstantiat si, in acest caz, participatia penala e
posibila in toate formele - putem avea instigare/ complicitate la inducerea in eroare a organelor judiciare.

Daca o persoana invinuieste mincinos prin denunt o alta persoana, iar cealalta ticluieste probe nereale =>
fiecare va raspunde ca autor, primul pentru infractiunea prevazuta la varianta tip, celalalt pentru
infractiunea de la alin 2.

4
Subiectul activ - nu poate fi subiect activ si, ca atare, nu exista infractiune daca persoana se
autoinvinuieste mincinos sau produce/ ticluieste probe in sprijinul unei autoinvinuiri. Intr-o astfel de
ipoteza, cu respectarea conditiilor necesare, voi avea o alta infractiune probabil - favorizarea
infractorului.

Subiectul pasiv general - statul

Subiectul pasiv special - organele de justitie , de urmarire penala, instantele de judecata a caror
activitate e pusa in pericol.

Putem avea subiect activ adiacent - cand o persoana anume e invinuita pe nedrept ; varianta in care nu
se vorbeste de o fapta in general, ci de o fapta comisa de o anumita persoana.

Pluralitatea de subiecti pasivi antreneaza pluralitatea de infractiuni - daca prin acelasi denunt mai
multe persoane sunt invinuite mincinos de comiterea aceleiasi infractiuni sau de infractiuni diferite =>
se va retine un concurs de infractiuni.

Retinem ca in aceasta varianta a NCP - nu mai avem o situatie premisa spre deosebire de
vechea incriminare unde pe alin al doilea era necesara sa preexiste o invinuire nedreapta.

Latura obiectiva - elementul material in varianta de la alin 1 consta in actiunea de sesizare cu privire
la existenta unei fapte penale sau cu privire la comiterea unei fapte penale de o anumita persoana.

Avem niste conditii atasate elementului material:

a) sesizarea trebuie sa fie facuta prin denunt/ plangere in sensul dispozitiilor din NCPP, dar nu
trebuie indeplinite toate conditiile formale prevazute in textele din procedura penala. Exista infractiune
chiar daca plangerea/ denuntul sunt anonime sau sunt semnate cu nume fictiv sau vreun pseudonim.

b) A doua conditie este ca sesizarea sa vizeze comiterea unei fapte prevazute de legea penala, fie
fapta in sine, fie o fapta legata de o anumita persoana, dar trebuie sa fie vorba de o fapta prevazuta de
legea penala in forma consumata/ tentata.

c) O ultima cerinta este ca invinuirea sa fie mincinoasa, adica autorul sa cunoasca faptul ca
invinuirile sale sunt nereale, adica el se poate fie referi la o fapta inexistenta pur si simplu pe care o
inventeaza, fie se refera la o fapta reala, dar care nu constituie infractiune in felul in care ea s-a realizat,
dar este prezentata in mod deformat ca si cand ar constitui infractiune; fie - ipoteza in care se indica o
anumita persoana, sesizarea sa se refere la o infractiune reala dar comisa de catre o alta persoana decat
persoana invinuita.

Varianta speciala de la alin 2 - elementul material se poate realiza tot printr-o actiune in doua
modalitati: fie prin producerea de probe nereale, fie prin ticluirea unor astfel de probe.
Actiunea de producere presupune depunerea la organele judiciare/ penale a unor probe in care
adevarul este alterat. De ex. Persoana depune un inscris fals despre care stie ca este fals.

5
 Actiunea de ticluire presupune crearea unei aparente care sa fie luata drept proba, adica, in acest
caz, autorul nascoceste probele el insusi. De ex. Spre deosebire de producere, este cel care falsifica actul
respectiv.

Conditia atasata elementului material - probele respective sa fie mincinoase, nereale. In privinta
elementului material al celor 2 variante, respectiv legatura dintre cele 2 variante, exista in principiu 2
opinii in doctrina si practica:

1. Se considera ca daca aceeasi persoana depune un denunt, dupa care produce sau ticluieste probe in
sprijinul acelui denunt => vom avea o singura infractiune raportata la ambele variante.

2. Opinie intalnita si intr-o decizie recenta ICCJ – intr-o astfel de imprejurare avem de a face cu un
concurs de infractiuni pentru ca in art 268 legiuitorul prevede 2 infractiuni distincte. ( anul 2013)

!!!! Mai ales in noua configuratie - a doua opinie e corecta, avem concurs de infractiuni ( Cioclei); apare
si aceasta varianta de comitere a infractiunii de la alin 1 - teza in care autorul se refera la o fapta penala
fara a identifica autorul.

Urmarea imediata - stare de pericol pentru normala desfasurare a activitatii de justitie penala la care se
poate adauga o urmare secundara - o vatamare efectiva a drepturilor si libertatii persoanei nevinovate
daca aceasta a fost urmarita si condamnata datorita invinuirii mincinoase

Legatura de cauzalitate – implicita

Latura subiectiva - vinovatia sub forma intentiei in ambele modalitati. Pentru existenta intentiei trebuie
sa se stabileasca reaua credinta, adica autorul trebuie sa cunoasca faptul ca sesizarile sunt nereale, fie cu
privire la fapta, fie cu privire la persoana.

In varianta speciala, reaua credinta este oarecum prezumata, rezulta din actiunile faptuitorului.

Formele - consumarea are loc in momentul in care plangerea/ denuntul ajung la organul caruia i-au fost
adresate in varianta tip si in momentul in care probele au fost produse sau ticluite in cazul alin 2.

Infractiunea se poate savarsi in forma continuata, pot exista denunturi succesive cu privire la aceeasi
fapta, poate exista infractiunea in forma continuata, inclusiv in varianta speciala prin adaugarea de probe
mincinoase noi in sprijinul aceleiasi invinuiri nedrepte.

Tentativa nu se pedepseste.

In privinta sanctiunilor si aspectelor procesuale - nu sunt probleme. Avem sanctiuni proportionale cu

gravitatea faptei. Cauza de nepedepsire la alin 3 cand avem de a face cu o schimbare de atitudine din
partea autorului, sa preintampine urmarea infractiunii.
Din punct de vedere procesual - procedura comuna.

6
Art 269 - favorizarea faptuitorului

Acest art are drept coresp art 264 VCP ( favorizarea infractorului ). Ca diferente - dispare o
varianta care exista in VCP in care ajutorul dat faptuitorului era dat in scopul pentru a ii asigura produsul
sau folosul infractiunii; aceasta modificare trebuie sa fie pusa in legatura cu noua configuratie a
infractiunii de tainuire, unde textul actual, spre deosebire de textul anterior, nu mai prevede conditia
urmaririi unui folos nematerial pentru ca aceasta era distinctia in VCP, ci, ca atare, aceasta varianta care
lipseste in NCP reprezinta tainuirea pe NCP. Observam si o modificare in ceea ce priveste denumirea
marginala a infractiunii, intelegand aici ca legiuitorul atrage atentia ca este vorba de fapte penale, nu
neaparat de infractiuni => si daca e favorizat un minor care nu raspunde penal sau e prevazuta o alta
fapta care nu constituie infractiune.

Obiectul juridic - relatiile privind infaptuirea justitiei penale care presupun interzicerea obstructionarii
justitiei penale prin sprijinirea faptuitorilor

Obiect material - nu avem

In privinta subiectilor - subiectul activ nu e circumstantiat

Participatia penala este posibila.
Subiectul pasiv este reprezentat de organul de urmarire penala, instanta de judecata a caror activitate
este pusa in pericol.

Situatia premisa - existenta unei fapte penale.

In privinta laturii obiective - elementul material consta in ajurorul dat faptuitorului, sprijinirea
faptuitorului in orice mod. Fapta se poate realiza atat prin actiune, cat si prin inactiune.

In practica s-a retinut favorizarea infractorului - daca autorul ascunde infractorul, ajutandu- l sa
scape de tragerea la raspundere penala si ingreunand cercetarea; persoana care anunta faptuitorul ca a
comis o infractiune ca urmeaza sa fie abordat de organele de justitiei penala; un infractor condamnat la o
pedeapsa cu inchisoarea de dimensiuni mari recunoaste comiterea unei/ unor infractiuni pe care in
realitate nu le-a comis pentru a zadarnici urmarirea penala fata de adevaratii faptuitori. Exista tot felul de
tranzactii de genul acestora in lumea infractorilor.

Urmarea imediata - stare de pericol

Latura obiectiva - ajutorul dat faptuitorului trebuie sa fie de natura de a fi apt de a ingreuna cercetarea;
tragerea la raspundere penala; exercitarea unei pedepse sau masuri privative de libertate.

!!! Expresia „in scopul” - are o dubla valenta - caracteristica si laturii subiective si laturii obiective- e o
caracteristica a actiunii, a laturii obiective.

Latura subiectiva - intentia in ambele modalitati/ directa sau indirecta. E discutabil pentru ca
aparent scopul care are si valente subiective ar duce catre o intentie directa pentru ca atata vreme cat
faptuitorul urmareste impiedicarea sau ingreunarea cercetarii, tragerea la raspundere penala, executarea

7
unei pedepse => urmareste punerea in pericol a activitatii de justitie penala; dar in realitate e posibil ca
infractorul sa aiba de fapt in vedere sprijinirea faptuitorului respectiv/ a infractorului si putem vorbi
teoretic cel putin si de intentie indirecta - sa accepte punerea in primejdie a activitatii de justitie penala

Forme - infractiunea se consuma in momentul realizarii elementului material.

Tentativa nu se pedepseste.
Nu avem variante.

In privinta tratamentului sanctionator, sanctiunile sunt in limite normale, avem ca specific sanctionator
faptul ca pedeapsa pentru favorizare nu poate fi mai mare decat pedeapsa pentru fapta intiala savarsita
de faptuitor (alin 2); iar in alin 3 - cauza de nepedepsire care se refera la membrul de familie.

Procedura este cea comuna.