STUDENT BURLACU NICOLETA

DREPT. ID. ANUL 2 SEM.2

Tema nr.2

  Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în care să dezvolţi, pe
lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele aspecte:
a) Cauzele care înlătură răspunderea penală a persoanelor fizice. Evidențiați câteva aspecte (relevante) ale
cerinței date, cu trimitere la soluții din practica judiciară;
b)Rezolvați următorul test grilă:
Participația penală improprie:
a)           Nu este posibilă sub forma coautoratului;
b)           Presupune că toți participanții acționează cu intenție;
c)           Este posibilă atunci când autorul acționează fără vinovăție.
Menționați răspunsul corect și argumentați (răspunsul).
REZOLVARE:

Raportul penal de conflict nascut odata cu savarsirea infractiunii se poate stinge ca urmare a intervenirii unor
stari, situatii sau imprejurari ulterioare, care impiedica realizarea raspunderii penale.
Asemenea imprejurari, situatii sau stari pot fi consecinta manifestarii de vointa a legiuitorului (amnistia sau
dezincriminarea), a persoanei vatamate (lipsa plangerii prealabile, retragerea acesteia si impacarea partilor) sau a
intervenirii unor evenimente straine de manifestarile umane (decesul inculpatului sau prescriptia raspunderii
penale ca urmare a trecerii timpului).
Astfel, cauzele care inlatura raspunderea penala sunt acele fapte juridice in sens larg, care au ca efect stingerea
raportului juridic penal, survenite ulterior savarsirii infractiunii si care fac sa se stinga dreptul statului de a-l
trage la raspundere penala pe infractor si obligatia acestuia de a se supune vreunei sanctiuni.
Spre deosebire de cauzele care inlatura caracterul penal al faptei si care sunt anterioare sau concomitente cu
infractiunea, cauzele care inlatura raspunderea penala sunt intotdeauna posterioare acesteia.
            Cauzele generale care inlatura raspunderea penala sunt situate in partea generala a codului penal si
privesc orice infractiune, deci sunt incidente pentru orice infractiune. Acestea sunt:
-amnistia antecondamnatorie,
-prescriptia raspunderii penale,
-lipsa plangerii prealabile
-impacarea partilor.
Ele sunt prevazute in art.119-139 din Codul penal, alaturi de cauzele care inlatura executarea pedepsei sau alte
consecinte ale condamnarii.
            Cauzele generale care inlatura raspunderea penala trebuie deosebite de cauzele speciale de
inlaturare a raspunderii penale, de asa numitele cauze de nepedepsire sau de impunitate si care au ca efect
inlaturarea raspunderii penale doar pentru o anumita infractiune.
             Cauzele de nepedepsire sunt prevazute in partea generala a Codului penal(desistarea, impiedicarerea
producerii rezultatului-art. 22 din Codul penal;impiedicarea savarsirii faptei de catre participant-art.30 din Codul
penal), ele sunt cauze subiective, se refera la conduita faptuitorului in timpul comiterii faptei.
STUDENT BURLACU NICOLETA
DREPT. ID. ANUL 2 SEM.2

            Cauzele de impunitate sunt numeroase, fiind prevazute in partea speciala a codului penal , in legatura
cu anumite infractiuni, sunt cauze subiective, legate de conduita ulterioara comiterii faptei(de exemplu,
denuntarea faptei de catre mituitor-art 255 alin. 3 din C odul penal;retragerea marturiei mincinoase-art. 260
alin.2 din Codul penal,etc.).
Caracteristicile amnistiei
Amnistia are intotdeauna un caracter real. Ca urmare, ea opereaza in rem, in sensul ca priveste faptele savarsite.
In masura in care o infractiune savarsita intra sub incidenta actului de amnistie, efectele se produc in raport cu
toti participantii. Efectele care decurg pentru participanti din caracterul penal al amnistiei pot fi limitate totusi,
in ipoteza in care prin actul de acordare, amnistia este subordonata unor conditii care privesc persoana
faptuitorului
Fata de subiectii raspunderii penale, amnistia are un caracter obligatoriu.
Caracterul obligatoriu al amnistiei se evidentiaza mai ales in raport cu organele de stat care exercita
constrangerea ca element predominant in cadrul raspunderii penale si deriva din imprejurarea ca amnistia este
acordata prin lege.
 Aspecte generale privind prescriptia in dreptul penal
Normele juridice, in general, au caracter temporar, atat sub aspectul duratei lor in timp, cat si sub aspectele pe
care le produc. In drept, trecerea unui interval de timp in anumite conditii poate fi generatoare de consecinte
juridice, deci a unor drepturi si obligatii. Institutia ca atare este cunoscuta sub denumirea generica de prescriptie.
In domeniul dreptului penal, tinand cont desigur de caracteristicile lui sub aspectul finalitatii urmarite, este
consacrata doar prescriptia extinctiva.
Prescriptia in dreptul penal este reglementata sub doua modalitati, respectiv prescriptia raspunderii penale si
prescriptia executarii pedepsei. Intre cele doua modalitati ale prescriptiei penale, consacrate ca atare, exista
asemanari dar si multe deosebiri care tin de finalitatea lor diferita, motiv pentru care au fiecare in parte
reglementari de sine statatoare.
 Notiunea prescriptiei raspunderii penale
Realitatea a demonstrat ca sunt cazuri in care tragerea la raspundere a infractorilor nu s-a putut realiza prompt si
deci, in timp util, fie datorita imprejurarii ca infractiunile nu au fost descoperite la timp, fie datorita faptului ca
infractorii nu au putut fi identificati sau prinsi.
In aceste situatii este evident ca trecerea timpului are consecinte reale care nu pot fi trecute cu vederea in planul
raspunderii penale.
In primul rand, trecerea timpului stinge rezonanta, ecoul pe care fapta l-a avut in plan social. Fapta ca atare, in
general, se stinge din memoria oamenilor, probele dispar sau se degradeaza in materialitatea lor sau din
memoria martorilor, imprejurare ce ingreuneaza considerabil sau face chiar imposibila tragerea la raspunderea
penala.
Din alta perspectiva, este de observat ca infractorul a trait totusi sub amenintarea raspunderii penale, fapt care,
coroborat cu imprejurarea ca in timpul scurs de la savarsirea infractiunii, el nu a mai savarsit o alta infractiune,
permite concluzia indubitabila ca el s-a indreptat chiar fara a fi tras la raspundere.
Pentru rezolvarea acestor situatii legiuitorul a creat institutia prescriptiei raspunderii penale.
 LIPSA PLANGERII PREALABILE SAU RETRAGEREA ACESTEIA
Dreptul conferit statului de a supune pe infractori obligatiilor derivand din savarsirea infractiunii in cadrul
limitelor si conditiilor reglementarilor specifice dreptului penal substantial, ii corespunde si un drept de actiune
in justitie continut virtual si impersonal in fiecare norma juridica, drept insotit de obligativitatea exercitarii sale
conform principiilor oficialitatii si legalitatii, adica in cadrul unei actiuni cu caracter si in interes public.
Deoarece infractiunea este cea mai grava fapta antisociala in sfera incalcarilor legii, in general, reactia sociala,
reactia de constrangere care se realizeaza in cadrul raspunderii penale este obligatorie. In plan concret
obligativitatea raspunderii penale sau inevitabilitatea acesteia presupune ca in cazul savarsirii unei infractiuni,
statul, prin organele sale specializate sa aiba dreptul si obligatia, in acelasi timp, sa identifice faptuitorul si sa-i
STUDENT BURLACU NICOLETA
DREPT. ID. ANUL 2 SEM.2
aplice o sanctiune, conform prevederilor legii. Normele dreptului procesual penal exprima aceasta idee prin
principiul oficialitatii tragerii la raspundere penala.
Exista insa numeroase genuri de infractiuni ale caror efecte sunt limitate, in sensul ca prin ele se aduc atingeri de
o gravitate relativ scazuta si care privesc interesele personale ale celui lezat prin savarsirea infractiunii. In cazul
acestor infractiuni, legiuitorul a apreciat ca este preferabil sa lase persoanei vatamate posibilitatea de a aprecia si
de a decide daca infractorul sa fie sau nu tras la raspundere penala. Se creeaza in acest fel posibilitatea ca scopul
legii penale sa fie realizat in afara cadrului pe care institutia raspunderii penale il ofera. Posibilitatea creata este
binevenita, tinand cont ca de multe ori, intre infractor si victima exista legaturi apropiate bazate pe casatorie,
rudenie sau pe alte considerente sau fapta in sine are legatura cu aspecte ce privesc viata intima a persoanei
vatamate care, de multe ori, nu are interesul de a le expune in public.
 Lipsa plangerii prealabile
In conformitate cu art. 143 alin. 1 C. P., in cazul in care tragerea la raspundere penala se face la plangerea
prealabila, lipsa plangerii prealabile inlatura raspunderea penala.
Plangerea prealabila lipseste in primul rand in situatia in care persoana vatamata nu a formulat-o ca atare.
Neintroducerea plangerii echivaleaza cu o manifestare de vointa unilaterala a persoanei vatamate, care potrivit
legii, are ca efect inlaturarea raspunderii penale pentru infractiunea savarsita.
Retragerea plangerii prealabile
Retragerea plangerii prealabile are o semnificatie juridica asemanatoare cu lipsa plangerii cu mentiunea ca, in
acest caz, este vorba de o reevaluare a unei manifestari de vointa initiale, in sensul ca se revine asupra intentiei
exprimate prin introducerea anterioara in conditiile legii a plangerii prealabile. Retragerea plangerii trebuie sa
intervina inainte de solutionarea cauzei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. Retragerea plangerii
prealabile trebuie sa imbrace o forma explicita. Totusi, in cazul infractiunii prevazute in art. 185, 189 alin. 1, art.
210, 225, 251, 256, 266 C. P., lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive, in fata primei
instante, este considerata ca o restrangere a plangerii prealabile, potrivit art. 284 C. P. P.
Retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie totala si neconditionata, adica sa priveasca atat aspectul penal, cat
si pe cel civil si sa nu fie intemeiata pe anumite conditii.
Retragerea plangerii penale ca si lipsa plangerii are ca efect inlaturarea raspunderii penale. Procesual, lipsa
plangerii determina neinceperea procesului penal, iar retragerea ei, incetarea procesului.