TC1 – DREPT PENAL, STUDENT CIUGOLEA PETRONELA, ANUL II, SEM.

I, IF

 Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 rânduri), în
care să dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele aspecte:

a) Aplicarea legii penale în spaţiu și în timp. Evidențiați câteva aspecte (relevante) ale
cerinței date, cu trimitere la soluții din practica judiciară;

Potrivit art. 8 alin. 2 NCP, „Prin teritoriul României se înţelege întinderea de pământ, marea
teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat ”.
Astfel noţiunea de teritoriu cuprinde: întinderea de pământ sau suprafaţa terestră cuprinsă
între frontierele politico-geografice stabilite de statul nostru prin convenţii cu statele vecine;
apele interioare, adică apele cuprinse între frontiere ca: lacuri, bălţi, râuri, apele maritime din
golfuri. În art. 5 din Legea nr. 17/1990 1, cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se arată că apele maritime
interioare se situează între ţărmul mării şi liniile de bază de la care se măsoară marea teritorială.
Liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau, după caz, liniile drepte
care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului, inclusiv ale ţărmului dinspre larg al insulelor,
ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaţii portuare permanente (art.
2 alin. 2 din Legea nr. 17/1990); marea teritorială a României cuprinde fâşia de mare adiacentă
ţărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lăţimea de 12 mile marine (22.224 m),
măsurată de la liniile de bază (art. 2 alin. 1 din Legea nr. 17/1990); subsolul, corespunzător
solului terestru, acvatic, mării teritoriale fără limite în adâncime; spaţiul aerian sau coloana de
aer de deasupra teritoriului (suprafeţei terestre, apelor interioare, mării teritoriale) până la limita
spaţiul cosmic - până unde se întinde suveranitatea statului nostru; spaţiul cosmic este delimitat
de spaţiul aerian după altitudinea celui mai de jos perigeu ce permite menţinerea pe orbită a unui
satelit (90-110 km).
Aplicarea legii penale în spaţiu constă în activitatea de traducere în viaţă a prevederilor legii
penale în raport cu locul comiterii diferitelor infracţiuni (ţară sau străinătate) de către cetăţenii
români sau străini.
Legea penală română se întinde spațial, până unde se întinde suveranitatea.

1
Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei
economice exclusive ale României, republicată în M.Of. nr. 252/08.04.2014
 Legea este teritorială, se aplică tuturor infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României, şi se
adresează tuturor persoanelor care se regăsesc pe teritoriul românesc şi care trebuie să se supună
prevederilor acesteia. Există situaţii când sunt săvârşite fapte prevăzute de legea penală şi în
străinătate, fie de cetăţenii români fie de cetăţenii străini, ce sunt îndreptate împotriva intereselor
statului roman sau ale căror victim sunt cetăţeni români.
Principiile de aplicare a legii penale în raport cu spaţiul trebuie să ofere soluţii la problemele
ce se ivesc în interacţiunea spaţiului cu faptele şi persoanele care săvârşesc infracţiuni, adică să
dea răspuns problemelor de aplicare a legii penale atunci când: fapta s-a săvârşit în întregime în
afara teritoriului României şi făptuitorul se află în ţară; când fapta s-a săvârşit în parte în ţară, în
parte în străinătate; când fapta s-a săvârşit în întregime în străinătate, dar făptuitorul este cetăţean
român sau persoană juridică română; când infracţiunea s-a săvârşit în străinătate de către un
cetăţean străin ori apatrid care nu domiciliază în România, dar împotriva statului român ori
cetăţenilor români; când fapta s-a săvârşit în străinătate de străini, dar după săvârşirea faptei
aceştia s-au refugiat pe teritoriul României.
Săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul României
Conform art. 8 alin (1) NCP, această ipoteză este guvernată de principiul teritorialităţii:
"legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României"; aşadar calificarea
faptei, condiţiile răspunderii penale, aplicarea sancţiunilor şi executarea lor se realizează pe baza
legii penale române, indiferent de subiectul pasiv. De la acest principiu există şi excepţii ce
decurg din tratatele la care România este parte şi se referă la faptele săvârşite de persoanele care
se bucură de imunitate — reprezentanţi diplomatici, şefi de stat, miniştri de externe.
Exclusivitatea aplicării legii penale române limitează şi efectele principiului non bis în idem,
astfel că dacă infractorul ar fi fost judecat în străinătate pentru o fapta comisă pe teritoriul
României, hotărârea instanţelor străine nu are autoritate de lucru judecat, astfel că infractorul
poate fi judecat de instanţele române, indiferent de soluţia pronunţată de instanţele străine
(achitare, încetarea procesului penal, condamnare, singurul efect al hotărârii străine fiind acela
că, potrivit art. 73 NCP, partea din pedeapsă, precum şi durata măsurilor preventive privative de
libertate executate în afara teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi
infracţiune în România).
Săvârşirea unei infracţiuni în afara teritoriului României
Sunt 3 principii care stau la baza:
 - Principiul personalătăţii legii penale prevăzut în art 9 NCP care prevede că: "legea penală se
aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului României de către un cetăţean român sau de
către o persoană juridică română, însă numai dacă pedeapsa prevăzută de legea română este
detenţiunea pe viaţă ori închisoarea mai mare de 10 ani". Astfel, fapta trebuie doar să fie
calificată ca infracţiune de către legea penală română, fără să conteze dacă este calificată ca
infracţiune şi potrivit legii locului unde s-a produs, iar persoana care săvârşeşte fapta are
cetăţenie română în momentul sivârşirii ei.
-Principiul realităţii legii penale : conform art. 10 NCP "legea penală română se aplică
infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără
cetăţenie, contra statului român, contra unui cetăţean român sau a unei persoane juridice
române". Pentru a aplica astfel legea penală română, condiţiile sunt: calificarea faptei ca
infracţiune conform legii penale române şi existenţa unei proceduri în statul unde s-a produs
fapta.
-Principiul universalităţii legii penale : conform art 11 NCP "legea penală română se aplică şi
altor infracţiuni decât cele prevăzute de art.10, săvârşite în afara teritoriului ţării de un cetăţean
străin sau o persoană fără cetăţenie, care se află de bunavoie pe teritoriul României". Astfel se
presupune îndeplinirea condiţiei referitoare la asumarea de către statul roman a obligaţiei de a
reprima infracţiunea pe baza unui tratat international şi a condiţiei existenţei unei cereri de
extrădare sau predare a subiiectului active, cerere care a fost refuzată.
În concluzie, putem spune că problemele privind aplicarea legii penale în spaţiu privesc atât
aplicarea legii penale române infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României cât şi în afara
teritoriului României, la care se adaugă şi cele ce privesc cooperarea internaţională.
Exemplu: O aeronavă ce efectua un zbor între Amsetrdam și București a aterizat de urgență
la Cluj, din cauza faptului că, la bord, în timpul zborului, respectiv în spațiul aerian român a avut
loc p crimă. Între S.C. și A.M. a izbucnit un conflict pe timpul zborului. Ajunși deasupra
României, numitul S.C. l-a înjunghiat pe A.M. Rezolvare : Fapta fiind săvârşită în spațiul aerian
al României este aplicabilă legea penală română.
Principiile care guvernează aplicarea legii penale în timp sunt menite să dea soluţii
problemelor de interacţiune a timpului cu faptele infracţionale, adică să determine legea penală
aplicabilă: când infracţiunea s-a săvârşit şi se judecă sub imperiul aceleiaşi legi; când fapta, la
data când s-a săvârşit nu era infracţiune, dar o lege ulterioară o consideră infracţiune; când fapta,
la data săvârşirii era infracţiune, dar până la judecarea ei ori executarea pedepsei pronunţate
pentru acea infracţiune intervine o lege care scoate în afara ilicitului penal fapta comisă; când
fapta săvârşită sub o lege este considerată infracţiune, dar până la judecarea ei definitivă intervin
una sau mai multe legi, care prevăd fapta ca infracţiune; când după aplicarea definitivă a
pedepsei pentru o infracţiune, intervine o lege nouă care prevede o pedeapsă mai mică decât cea
aplicată sub legea veche ori cu limite mai reduse decât legea veche; când infracţiunea se
săvârşeşte sub imperiul unei legi penale temporare şi nu este judecată până la ieşirea din vigoare
a acesteia.
Aplicarea legii penale în timp indică soluţionarea prealabilă a unor probleme privind
determinarea legii incidente şi aplicabile în reglementarea relaţiilor de apărare social la un
moment dat. Asistăm la o permanentă mişcare a legislaţiei penale. Relaţiile de apărare socială
reglementate prin legile penale sunt legate în timp de momentul săvârşirii faptei şi de legea
penală care prevedea acea faptă ca infracţiune.
Conform art. 10 NCP "legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite cât ea este în vigoare".
Răspunderea penală se stabileşte conform legii în vigoare în momentul săvârşirii infracţiunii,
întrucât raţiunea legii penale este aceea de a reglementa relaţiile de apărare social existente sau
născute cât ea se află în vigoare. Rezulta ca "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii
penale sau contravenţionale mai favorabile". Legea penală nu poate fi extinsă asupra unor fapte
săvârşite ulterior, după ieşirea ei din vigoare, deci nu ultractivează. Dacă principiul activităţii ar
avea un character absolut, s-ar ajunge la imposibilitatea rezolvării unor cazuri.
Aplicarea legii penale mai favorabile — se aplică atunci când ea apare în timpul procesului
penal, când o condamnare este pronunţată pe baza unei legi vechi şi până la executarea în
întregime apare o lege nouă mai favorabilă. Aplicarea legii mai favorabile faptelor nedefinitiv
judicate — problema incidenţei legii penale mai favorabile apare numai în măsura în care fapta
respective a fost săvârşită în întregime sub imperiul legii vechi. Criteriile în funcţie de care o
lege este considerate mai favorabilă sunt: Condiţii de incriminare — va fi mai favorabilă legea
care prevede unele condiţii pentru existenţa faptei ca infracţiune Condiţii de urmărire şi judecată
— va fi mai favorabilă o lege care prevede unele cauze care înlătură caracterul penal al faptei,
spre deosebire de unele care nu le prevăd.
Exemplu: Legitima apărare. Provocare- ICCJ, sectia penală, decizia nr 429/2003, nr 1/2005,
pag 167 Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută în art 174,
cu aplicarea art 73 lit b) Cod penal. Instanţa a reţinut că la data de 05.01.2020, în jurul orei 3,
inculpatul, a fost trezit din somn de o izbitură în uşa camerei în care dormea. În momentul
deschiderii uşii, inculpatul a văzut în faţa acesteia pe vecinul său cunoscut cu boli psihice, având
un obiect contondent ascuțit în mână. La întrebarea inculpatului cum a intrat în curte, acesta nu a
răspuns, ci 1-a lovit de mai multe ori cu obiectul în brațul drept. Pentru a se apăra, inculpatul a
luat o bară de fier în mână ce se afla la îndemână, lovindul pe agresor la întâmplare. În urma
schimbului de lovituri, acesta a scăpat obiectul contondent înțepător din mână şi a ieșit în drum,
moment în care a căzut jos inconștient. Inculpatul a mers să anunţe poliţia de cele întâmplate.
Internată în spital, victima a decedat în aceeaşi zi, datorită unui politraumatism cu fracturi costale
şi ale antebratului. La examenul medical s-a constat că inculpatul a suferit leziuni în zona
brațului drept vindecabile în 40 zile de ingrijiri medicale. Curtea supremă de justiţie, Secţia
penală, a dispus achitarea acestuia, în temeiul art 11, pct 2 lit a, raportat la art 10 alin 1, li e) C.
proc pen şi la art 44 alin (2).

BIBLIOGRAFIE :
- Suportul de curs
- Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării
teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, republicată în
M.Of. nr. 252/08.04.2014
- Dongoroz V. ; Kahane S., Oancea I. ; Fodor I. ; Iliescu N. ; Bulai C. ; Stănoiu R.M. &
Roşca V. (1969; 1970). Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală.
vol. I şi vol. II. Bucureşti: Academiei.
- Antoniu G. ; Bulai C. ; Duvac C. ; Griga I ; Ivan Gh. ; Mitrache C-tin. ; Molnar I. ; Pascu
I. ; Pașca V. & Predescu O.(2010). Explicaţii preliminare ale noului Cod penal. Vol. I.
Articolele 1-52. București: Universul Juridic.
- Udroiu, M. & Constantinescu, V. (2014). Noul Cod penal. Codul penal anterior.
București: Hamangiu.
- Boroi Al. ; Rusu I. ; Puşcă F. ; Chirilă A. ; Dumitrache Ionescu A. ; Pocora M.; Goga G.
L. & Bălan-Rusu M. I. (2013). Practică judiciară în materie penală. Drept penal.
Partea generală. Dispozițiile actualului Cod penal și ale noului Cod penal. București:
Universul Juridic.
- Voicu C. ; Uzlău A.S. ; Moroșanu R. & Ghigheci C. (2014). Noul Cod penal. Ghid de
aplicare pentru practicieni. București: Hamangiu.
b)   Rezolvați următoarea minispeță:

Inculpatul Radu se deplasa la volanul autoturismului său, pe strada V.B. din orașul X, în direcția
Piața Unirii. La intersecția cu str. C., inculpatul a fost contrariat de faptul că persoana vătămată
Andrei s-a angajat în traversarea străzii pe culoarea roșie a semaforului electric, neobservând
acest aspect din cauza faptului că era angajată într-o conversație prin intermediul telefonului
mobil, ceea ce l-a determinat pe inculpat să acționeze brusc pedala de frână. Drept consecință,
inculpatul i-a adresat persoanei vătămate injurii, între cei doi fiind purtată o discuție mai aprinsă.
Andrei a urcat în autoturismul condus de soția sa, care aștepta la intersecția străzilor V.B. și C.,
la culoarea roșie a semaforului, ambii pornind în urmărirea autoturismului condus de inculpatul
Radu. În momentul în care inculpatul a oprit la culoarea roșie a semaforului la intersecția str. E.
cu Piața Unirii, Andrei a coborât din autoturismul soției sale, oprit în spatele autoturismului
inculpatului, și s-a îndreptat spre acesta, cu scopul de a cere lui Radu explicații pentru injuriile
adresate anterior. Între cei doi s-a iscat o discuție contradictorie, Andrei manifestându-se foarte
agresiv verbal. Pentru a intimida persoana vătămată, inculpatul Radu a scos din torpedo pistolul
cu aer comprimat, având destinația de tir sportiv, marca X, cal. 4,5 mm (pe care îl deținea legal,
în baza certificatului de deținător seria CN nr. x), pe care l-a îndreptat amenințător spre Andrei,
determinându-l pe acesta să se refugieze în autoturismul soției sale. Potrivit declarațiilor tuturor
persoanelor audiate, în momentul în care persoana vătămată s-a apropiat de autoturismul condus
de inculpat, portierele erau închise, asigurate, iar geamurile ridicate.

În favoarea sa, inculpatul Radu a susținut că a acționat în legitimă apărare.

În acest caz, cu privire la infracțiunea de amenințare reținută în sarcina inculpatului Radu,

instanța:

1. va reține cauza justificativă a legitimei apărări;

2. nu va reține cauza justificativă a legitimei apărări, întrucât atacul nu era nici material, nici
direct;
3. va reține excesul neimputabil de legitimă apărare, având în vedere faptul că Radu a
depășit din cauza temerii limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului direct.
Răspunsul corect este varianta 2.
Ieşirea violentă -verbală - a lui Andrei nu îndeplineşte condiţiile unui atac material direct,
imediat şi injust, care pune în pericol grav pe Radu, astfel încât nu poate fi reţinută legitima
apărare, excesul justificat şi nici excesul scuzabil, conform dispoziţiilor art 44 alin2 şi 3 şi
respectiv art 73 lit a) C.pen. De asemenea nu se poate reţine nici legitima apărare prevăzută
de dispoziţiile art 44 alin2 C.pen în condiţiile în care Radu a răspuns prin folosirea pistolului,
căci apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului.