Alexandre Lacassagne a fondat – școala lyoneză de criminologie

Cesare Lombroso a pus, în crimonologie, bazele – școlii pozitiviste italiene

Criminologia este – știința care studiază criminalitatea ca fenomen social, în special cauzele acesteia și
mijloacele de luptă împotriva acestui fenomen
Criminalitatea reprezintă – un sistem cu priorități și funcții propii, distinct calitativ de cele ale elementelor
componente
Criminologul francez de origine română, Vasile V Stanciu a formulat concluzia potrivit căreia – mediul urban
are o influență deosebită asupra criminalității
Cifra neagră a criminalității se obține prin – studiile de victimizare sau de autoportret ce se bazează pe tehnica
chestionarului
Cel care a consacrat denumirea de Criminologie a fost – Raffaele Garofalo
Dreptul de a pedepsi se întemeiază pe - ideea de justiție și utilitate
Delicvența juvenilă reprezintă – conduita infracțională a persoanelor care nu au împlinit 18 ani
Eficacitatea măsurilor de prevenire a criminalității depinde de – dezvoltarea social economică a statului
Evaluarea costului crimei constâ în – stabilirea costului economic al infracționalității din perspectiva evaluării
prejudiciilor și a cheltuielilor efectuate cu activitățile de combatere și prevenire
Gabriel Tarde a susținut că factorul criminogen principal este – dezvoltarea economico-socială
Justificarea pedepsei capitale, respectiv descurajarea criminalilor, a dovedit – ineficiența ei
În înțeles criminologic, criminalul reprezintă = persoana care a săvârșit infracțiunea, fără de care nu există nici
crimă și nici criminalitate
În criminologie, crima este – fapta săvârșită de criminalul (infractor)
Între criminologie și dreptul penal – există o strânsă legătură, deoarece ambele științe se ocupă de fenomenul
criminalității
Între criminologie și criminalistică – există o legătură evidentă, deoarece ambele științe au ca obiectiv
prevenirea și combaterea criminalității
Metodele de resocializare sunt – educarea, reeducarea și tratamentul
Noțiunea de tratament este – o acțiune individuală
Prin teoria anomiei se înțelege – tensiunea ce s-a instalat între scopurile propuse de societate
Prevenirea criminalității este – sistemul de măsuri statale și sociale
Prevenirea criminalității este – generală și specială
Procesul de victimizare înseamnă – alegerea victimei de către un infractor
Resocializarea vizează – persoanele care au executat pedepse
Studiile de victimizare – se bazează pe tehnica chestionarului, pt a se obține cifra neagră a criminalității
Teoria complexului de inferioritate ca generator al criminalității a fost susținută de - Alfred Adler
Teoria confliectelor culturii pt explicarea criminalității a fost susținută de – Johan Thorsten Sellin
Tehnicile de cercetare criminologică sunt – procedeele practice prin care criminologia aplică o metodă sau alta
în cercetarea, cunoașterea și profilaxia fenomenului criminogen

CRIMINOLOGIE
Criminalitea – știința criminologie, sociologia criminală (judiciară), psihologia criminală (judiciară).
Criminologia – term derivat latin crimen=crimă, infracțiune și grecesc logos=cuvânt, idee, știință.
Studiază fenomenul criminal, fenomen legalității unor infracțiuni, comportament infracțional individual, criminalit
ca fenomen social de masă (crimă organizată, terorism). Crimă=sens larg infracțiune, faptă considerată de lg
penală. Criminalitate=fenomen infracțional, infracționalit, infracționism.
P Topinard 1879 I folosire termen. Sens actual – Omul delicvent C Lombroso 1876, Sociologia criminală E
Ferri 1881, Criminologia R Garofalo 1885.
Știința ce pune prim plan omul, în complexitatea sa, obiectul dat de cauzele, remediile comportării antisociale.
Știința studiul ansamblului fenom criminal.

1
Știința stud criminalitatea ca fenom social, cauzele ei (etiologia criminală), mijl luptă – doar latura soc, nu
cuprinde elem componente, infracțiunea și infractorul.
Studiul științific al omului delicvent, al delicventului – reacția soc la fenom criminalității.
Doctrina juridic rom – știința soc care stud dinamica, legitățile, cauzele, condițiile socio-umane ale criminalității
și măsurile de prevenire și combatere.
-studiază fenomen soc al criminalității în scop prevenirii sale
-sistem științific de cunoștințe, idei, teorii, metode, tehnici priv cercetarea criminalit și delicventului, elaborare a
mijl prevenire, combatere comportamentelor criminale.
-stud criminalit ca fenom soc, fen individual, crimele care o alcătuiesc, pers care le-au comis, cauzele
săvârșirii, mijl prevenire, combatere.
Criminologie=șt autonomă, de sine stătătoare, în cadr sistem șt penale, are obiect studiul fenom infracțional
ca fen soc, judiciar, și a infractorului, cu personalitatea sa particulară, individuală pt stabilirea cauzelor, condț
fenom și elabor măsurilor prevenire, combatere fenom infracțional.

Obiectul, domeniul criminologiei

Etape proces formare obiectului criminol – obiectul fragmentat, obiectul unificat.
I încercare unifica obiectul criminol = sf sec 19 E Ferri – teoria multifuncțională a criminalității – obiect =
ansambl factorilor exogeni, endogeni (antropologici) care determ criminalitatea. Fact endogeni, fizici, mediu
social.
J Pinatel, H Mannheim, D Szabo – unificar în obiect criminolog a problem refer crimă, criminal, criminalitate.
J Pinatel – 3 planuri obiect studiu criminologie – al crimei – studiul actului criminal, al criminalului – stud
caracterist infractorilor, factorii care au influențat formarea, dezvoltar personalității lor, al criminalității – stud
ansamblul de acte criminale care se produc pe un anumit teritoriu într-o per timp determinată.
Doctrina jur rom – obiectul criminol – criminalitatea, și infractorul, trăsăt specifice.
Criminologia tradițională=criminol trecerii la act = stud originea criminalității, cunoașterea criminalității ca
structură și dinamică, manifestar exter (morfologică), personalitatea infractor, strategii, modele prevenire,
combatere criminalității.
Noua criminologie – și stud reacției soc contrac criminalității și influențe – criminol a reacției sociale.
Preocupări priv situația victimei, contribuției, rolului ei în declanșarea comportament infracțion – 2 tendințe –
stud problem leg de victimă și desprinderea noi ramuri – victimologie – nu discipl autonomă, o secțiune – stud
cauzelor, condițiilor care generează, favorizează criminalitatea.
Obiectul cercetare crimonologiei – criminalitatea ca fenomen social, infracțiunea (crima), cauzele și
condițiile criminalității, personalitatea infractorului, victima infracțiunii și relaț soc împotriva criminalității.
Criminalitatea = fenomen soc-juridic negativ, cu legități, trăsăt cantitative, calitative, consecințe dăunătoare pt
socvietate, măsuri specifice de influență anticriminală. Sistem cu proprietăț, fcț proprii. În interconexiune cu alte
fenome sociale, determinat de ele.
Criminalitatea penală = ansamblul faptelor negative interzise de lg penală, săvârșite pe un anumit teritoriu,
într-o per concretă de timp.
Deviații sociale negative care nu const infracțiuni – cercetate ca determinante criminologic pt anum tipuri
infracționale, elaborar măsuri prevenire. Nu obiect crimonologie.
Infracțiunea (crima) = 15 Cpenal – fapta prevăzută de lg penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată,
imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Criminolog stud fapta și conduita concretă ca un comportament uman în dezvoltare, întregul proces al nașterii
și evoluării actului infracțional, interacțiunea personalității și mediului, în timp și spațiu. Comportament
infracțional m larg decât fapta infracțion (acțiunea, inacțiunea) pt că include și etapele premergătoare.
Personalitatea infractorului = sistem trăsături demografice, psihologice, sociale ale subiecților infracț.
Purtătoare a cauzelor subiective ale infracț. Veriga princip sistem condț mediului social – personalit
infractorului – infracțiunea. Care indivizi săvârșesc m frecvent predispoziții infracționale, cauza în vicii,
clasificări, tipologii. Obiect al prevenirii.

2
Victima infracțiunii – victimologia criminașp – procese, etiologia, consecințele victimizării (transform pers în
victimă a infracțiunii). Uneori comportament infract determ de conduita victimei, trăsătur personalității ei,
relațiile infractor – victimă apărute până moment incident.
Reacția soc împotriva criminalității = prin acțiunea asupra cauzelor, condț soc, individuale (prevenire), prin
reacția soc împotriva criminalit deja săvârșite, descoperite pt întreruperea activităț infracț, împiedicarea
repetării lor, tragerea răspund penală, sancțion infractor, corectarea, reeducarea condamnaților, reintegrarea
lor soc post-penală.
Prevenirea criminalității = sistemul de măsuri statele și sociale orientate spre înlăturarea, minimalizarea sau
neutralizarea cauzelor, condițiilor criminalității, reținerea de la săvârșirea infracțiunilor, corectarea
comportamentului pers potențiali infractori.

Scopul criminologiei
Determ obiectul studiu, raporturile criminologiei alte discipline, particularitățile specifice cercetării criminolog.
Scopul general – fundamentar politici penale eficiente pt determinar prevenirii, combaterii fenom infracțion.
Același scop la științe penale. Criminol realiz prin mijl, modalităț tipice – atenția pt relevarea, cercetarea
cauzelor, condițiilor criminalității, elaborar sistem măsuri eficiente orientate pt înlăturarea, reducerea, neutraliz.
Scop particular și imediat – stabilir cauzelor, condț criminalit, elaborar științifică sistem eficient prevenire,
combatere.

Funcțiile criminologiei
Fcț descriptivă/fenomenologică – descrierea fenome criminalit pp fixarea rezultatelor observării, necesare pt
stabilit legalităților, relevarea esenței fenom soc negativ.
Cunoașterea structurii criminalit, felul crimelor pe tipuri/grupe infracțiuni (contra pers-omor, vătămări corporale,
viol, contra patrimon=furturi, tâlhării, înșelăciuni, contra siguranței statului-trădarea de patrie, spionaj,
subminarea economiei națion), felul criminalit după vârsta infractor (juvenilă, adultă-majoră, femei, recidiviști).
Date pt corelații cu alte evenim soc – crize econ, urbanizare, industrializare.
Concepte noi realiz fcț - personalit/individualitatea criminal, mediu fizic, med geografic, med social.
Date, inform priv starea, dinamica criminalității
Fcț explicativă – favoriz cunoașterea reală fenom criminalit, cauzele, etiologia crimei. Infracțiun pp o pers care
se găsește într-o anum situașie, omul și mediul în care trăiesc sunt 2 factori indispensabili unei crime.
Analiza crimei săvârșite – cauzele (tendințe, predispoziții ereditare, boli) țin etapa premergăt săvârș faptei,
înaintea trecerii la act.
Dezvăluie natura fenom criminal ca fenom uman, social, cauzele subiective (tendințe individuale egoiste,
recurgere violență), cauzele obiective (factori soc reali, crize econ, famil, familii destructurate), caracterul
antisocial dat de consecințele produse (moartea, distrugerea, înstrăinarea bun, vătămarea drepturi/libertăți).
Personalitatea infractor (latura ereditară, dezvolt personalităț, devenirii sale), situație – loc, împrejurări săvârșit
infracțiun, situații speciale – criză familie, cu o val cauzală mare/mică, situații indiferente, amorfe (nu influenț).
Fcț predictivă/previzională/prospectivă – în domeniul soc m dificilă, criminalit determ de factori subiectivi
individuali și fact obiectivi și sociali, și factori întâmplători, conjuncturali. Fenom criminalit crește per criză
(econ, soc, politică), scade epoci prosperitate, liniște socială.
Fcț profilactică

Conceptul de criminalitate
Totalitate a infracțiunilor săvârșite într-un loc și timp determinate.
Criminalit – expresie cantitativă, calitativă – nr infracțiuni săvârș pe anum teritoriu într-o per timp cu o anumită
structură (infracț contra pers, patrimon, stat) și un anumit curs (creștere, staționar, scădere). – starea
criminalității, dinamica criminalității.
Conceptul de criminal, infractor
Pers săvârșit infracțiunea, fără de care nu există crimă, criminalitate.

3
Infractor desfăș inițial activitate psihicp – proiectul, intenția, hotărârea de comitere a infracțiunii, apoi activitate
materială, fizică – producere rezultat urmărit, trecere la act.
Conceptul de crimă, infracțiune
Fapta săvârșită de criminal, parte componentă a criminalității, verigă a fenom soc, elem al fenom infracțion.
Doctrină = infracțiune – încălcărilor de lg cu caracter penal, faptă penală, ilicit penal.
Conceptul de victimă, victimizare
Pers împotriva căreia sau împotriva intereselor căreia este săvârș crima.
Procesul de victimizare – alegere a victimei de infractor, decădere a unei pers în această postură.
Victima are și un rol cauzal, favorizant în săvârșirea infracțiun, un rol criminogen.
În practica penală victima subapreciată.
Doctrină – stabilirea dimensiunilor criminalității reale.
Conceptul de reacție specială a soc împotriva criminalității
Dezaprobarea, protestul soc, juridic exprim măsuri preventive (control social, măsuri înlăturare cauze, condț
generează, favoriz săvârș infracț, tratament aplicat infractor pe categorii) și măsuri represive (pedepse).
Și studierea pedepselor, potrivite, eficiente, răspund resocializării, reintegrării soc după execut pedepse-
penologie. Știința penitenciară, drept execuțional penal – executarea pedepselor.

Corelația criminologie – dr penal

Strânsă legătură, ambele de fenomenul criminalității. Dr penal de aspectul juridic al criminalit. Criminolofia de
aspectul criminolofic, apariția, structura, evoluția criminalit.
Ambele luptă împotrica criminalit. Dr penal prin aplicarea sancțiun de drept. Criminolog prin elabor măsuri,
metode, tehnici stabilite bz studiului fenom infracțional.
Dr penal elabor concepte folosite criminol – infracțiunea, răspundere penală, sistem sancțiuni penale.
Criminol prin date priv starea, dinamica categor infracț, infractor ajută dr penal sistemul sancțiuni penale,
natura, durata lor, modalități executare, perfecționarea sistem juridic penal.
Legătura ele m vizibilă proces legiferare penală – la adoptarea lg penale ține cont tendința fenom infracțonal
(ascendent, descendent), sugestiile șt.
Corelația criminologie – dr procesual penal
Determ de faptul că dr proces penal studiază reguli bază ale activității descoperire a infracțiunilor, tragere la
răspunderea penală a vinovaților. Dr proces penal tre cunoască structura, dinamica, particularități tipuri infracț,
mod acționare grupe infractori –modus operandi, împrejurări determ, favoriz săvârș infracț, personalit infractor.
Criminol dobând, prelucr date statistice deținute organe judiciare, activ urmăr penală, judecată.
Corelația criminologie – criminalistică
Ambele obiectiv prevenirea, combaterea criminalității. Criminol prin cercetarea pt identific cauzelor criminalit,
formul modalit, mijl acțiune împotriva cauzelor. Criminalistica prin stud metode tactice, mijl tehnico-științifice
descoperire, cercetare infracțiuni, rol preventiv (asta diferența).
Corelația criminologie – șt penitenciară
Șt penitenc stud forme, metode resocializare condamnați în timp executare pedepse, oferă date priv probl
etiologiei (cauzelor) recidivism. Criminol oferp soluții, metode, modele, măsuri pt regim executare pedepse pt
respectar dr omului, îndeplinirea fcț pedepsei (prevenție, reeducare).
Criminolg furniz dt pt îmbinarea muncii productive cu activități educative, redobând demnitate infractor.
Leg intercondiționare, interdependență.
Corelația criminologie – sociologie
Sociologia stud relații, procese sociale, fenom infracțion ca fenome social de masă. Sociol criminală, deviației.
Sociologia ajută criminol în cercetări, beneficiază rezultate, concl cercetăr criminol.
Majorit metode, tehnici investigare criminol provin sociol.
Corelația criminologie – statistica juridică
Statistica jur sursă imp dt priv criminalit ca fenome soc masă – structura, forme manifestare, dinamica
criminalit. Criminol contrib dezvolt, perfecțion statisticii judiciare, penale, indicatori relevă fenom infracțion.

4
Metode, procedee statistice – observarea, înregistrarea, analiza, reprezentări grafice – evidenț constante ale
criminalit, regularități de structură, dinamică, legăt între fenom infracț și factor geneză, condiționare, favoriz.
Corelația criminologie – psihologie
Psih racordează criminol la procese, prelucrarea selectivă factori criminogeni, stud procesele psihice
(cognitive, afective, volitive) care form temperament, caracterul omului, ajută criminol cunoașterea, stăpânirea
criminalit prin cunoașter efectivă a mecanismelor comportamentului pt a-l putea influența. Psih comportament.
Psihol criminală – trăsătur specifice personalit infractor – deprinderi, automatisme, particularități.
Corelația criminologie – psihiatrie
Psihiatria stud criminalitatea aspectul motivației devianței penale – originea factori exogeni (ext), exacerbarea
unor laturi ale personalității, dereglări mentale.
Corelația criminologie – medicina legală
Medicina legală scoate evidț aspecte subiective ale lipsei adaptabilitate socială prin depistarea tulburări
psihice, dezvolt dizamonică personalităț infractor – expertiza medico legale psihiatrice – discernământ.

Metode și tehnici de cercetar în criminologie

Metodele cercetării criminologice
Studierea fenom infracț existent într-o arie geografică, anum teritor, anum per timp – prin cunoașterea
dinamicii fenomen – metode – observarea, experimentul, metode clinice
M observației – urmărirea atentă, sistematică a unor reacții psihice individ, scop sesiza aspecte esențiale,
studierea nemijlocită fenom infracț, reținer aspecte cantitative, calitative. Forme – empirică și științifică.
Observ empirică – naștere spontan în contact zilnic dintre individ și mediu înconjurător, limitată la sfera de
interese a individ, grup social face parte. Incapabilă ofere imagine completă, complexă fenom observat.
Superficială, inexactă, reține doar aspecte spectaculoase eveniment/situație. Caracter subiectiv – observatorul
influențat propriile percepții, interese, prejudecăți raport fenom observat.
Observ științifică – pp cunoașterea aprofundată a fenom infracțion sub toate componentele sale
(compartimentul individual al delicventului/de grup, acțiuni prin care se manifestă, reacția soc față fapte
antisociale).
Observarea și la metode particulare investigare criminalității – clinică, tipologică, predictivă. Reprez moment
contractului inițial între cel face cercetarea și obiect studiu.
Domen criminol, observ, metodă de cercetare – 2 aspecte în strânsă legătură – aspect obiectiv – împrejurările
comiterii infracțiuni, metode, mijl folos infractor ca și consecințe ale faptei penale, aspect subiectiv – elem
comportament, personalitate infractor.
Experimentul – metodă grad înalt generalitate, aplic domenii diverse. Ca metodă investigare criminol =
provocarea unui fenomen psihic în condț determinate, scop găsi/verifica o ipoteză.
Etape concepere, desfășurare experiment – observ inițială, elaborare ipoteză priv soluționarea problemei
studiate, desfășur experiment cf scenariu, prelucrare statistică dt înregistrate și formulare concluzii.
Folosirea experiment pt identific legături existente între diferite fenomene, legătura cauzală dintre ele.
Tipuri experimente – exper de laborator – condț optime observare fenom, eliminând factori perturbatori, subiect
află condț artificiale fața sarcini neobișnuite, dificilă extinderea rezultatelor obținute asupra comportării condț
vieții obișnuite
-exper standardizat – în ambianță obișnuită, subiect supus probe cu care nu este familiarizat, premisele
standardizate aplicate pt toți subiecții
-exper natural – urmări, monitoriza pers/grup condț vieții obișnuite, intervenit modificare.

M clinică – complementară m observ = abordarea personalității infractor mod direct, ca entitate umană, în
unitatea și dinamica sa, cercetarea individuală prin această metodă urm stabilirea diagnostic, prescrierea
terapii bz anamnezei (istoric caz), nu variabile independente (factori de influențare) ca m experiment.
M experiment oferă posibilit explorări infractor general, m puțin infractor individualizat, fragmentarea
personalității în elem singulare, izolate, susceptibile comparate prin grup de control. Tre completată alte
metode permit abordare personaliății infractor în unitatea, dinamica sa – m clinică.

5
Cercetează cazul individual scop formulăr diagnostic, prescriere tratament. Mijl realizare, nu operează cu
variabile, se baz anamneză, istoria caz, studiu caz.
Cercetar criminol studiul personalit infractor imp – m clinic utiliz frecvent – calea prin care tinde cunoaștere
multilaterală personalității infractor.
Prin tehnici complexe investigare se ajunge evidenț trăsătur personalit infractor care permit formulare
diagnostic bz criminologul urm evalueze conduita viitoare, form prognostic social. Ulterior program adecvat
tratament – 2 accepțiuni – mod acțiune față de un delicvent urmare pronunțării sentințe penale – condț natura
sancțiunii (pedeapsă, măsură siguranță, măsură educativă), cadru legal ce stabilește mod executare
-noțiun tratament – acțiune individ desfășur de un delicvent pt modelarea personalității scop înlătura
factorii care det recidiveze, favorizeze resocializarea
M clinic prin tehnici investigare – observarea, studierea document, teste psihologice, interviu clinic aprofundat,
examene laborator.

M tipologică – bz noțiunea tip, combinare mm trăsături caracteristice de natură a facilita cunoașterea esenței
fenomen abordat prin selecționarea celor m semnificative laturi ale sale. Una cele m vechi m cercet criminolg.
Servit la descrierea tip criminal contrast cu tip noncriminal, descriere tip particulare criminali (ocazie, inteligent,
pasional, violent, viclean), stabil tipologii criminolog act infracțional.
Partizanii tendinței bio-antropologice în criminol, argumentau existența tip constituțional de infractor. Și în
criminolog orientare sociologică, psihologico-psihiatrică.
La bz noțiunea de tip – combinație de trăsături caracteristice pt fenom studiat. Grupare tipuri între care se
repartiz diferite trăsăt caracterist ale fenom studiat – tipologie. Diferite tipologii – tip specifice și tip de
împrumut, tip constituționale, psihologice, sociologice fcț orientarea lor teoretică.
Cesare Lombroso, Enrico Ferri – creat primele tipologii specifice. Lombroso – demonstr existența tip unic de
criminal înnăscut, reținere anum trăsătur, stigmate ale crimei. Realiz tipologie m diferențiată si alte tipuri
criminal – pasional, bolnav mintal, epileptic.
Seeling – tipologie specific – 8 tip criminali – crim profesioniști care evită general muncească, princip sursă
venit din comiterea infracțiuni, crim contra proprietății, crom agresivi, crim le lipsește control sexual, crim într-o
sit criză nu găsesc decât soluție criminală, crim caracteriz prin lipsa de disciplină socială, crim dezechilibrați
psihic, crim acționează bz reacții primitive.
VII Congres Internaț Criminologie Belgrad 1973 = obiecții valoarea m tipologice criminol, pericol reprez
interpretarea extremistă cercetări bz ea.

M comparativă – pp compar min 2 fenom/elem în 2 etape – I stabil asemănări, deosebiri, II urm explicarea lor.
Utiliz paralel/asociată alte met în toate fazele proces cercet criminol, de la descrierea și explicar fenom
infracțion până prognozarea lui, la toate nivelurile interpretare – fenomen, faptă penală, făptuitor, în cercetare
cantitativă, calitativă.
Procedee – proc concordonaței – producerea anum fenomen, precedată timp acțiunea altor fenom aparent
fără legătur între ele. Pt determina cauza necesar prin analiza fenom anter să se det elem comun
-pr diferențe – ori de câte ori un fenom se produce caz care întrunite anum condț, dar nu se mai
produce când una condț lipsește, at această condț constituie cauza fenomen
-pr variațiilor concomitente – mm fenomene precedă alt fenomen, acela dintre fenom precedate care
variază același fel cu fenom care succede const cauza

M de predicție – previziunea criminol legată preven, combater criminalit, se baz raporturi diferite evaluări
cantitative (statistice) sau calitative ale criminalității și anum opinii referit factorii predicție, modele prevenire,
combatere, colectivă, individuală criminalit.
În drept penal, politică penală, penologia, criminologia.
Probleme previz științific domen criminol – raport legitățle statistice și prognostic fenom infracțion, opțiunea priv
factori predicție natura individuală, activit planificare domen preven combater fenom infracțion.

6
Obiective m predicț domen criminol – formulare previziuni priv evoluț fenom infracț per timp dată, evaluarea
probabilităților de delicvență

Tehnici cercetare criminologică – procedee practice prin care criminol aplică o metodă/alta în cercetarea,
cunoașterea, profilaxia fenom criminogen.
Observarea – pt studierea colectivități, grup m restrânse, activit determinate pt că actele comportamentale
eșantion ales m ușor perceput, urmărit, studiat. Surprinderea, urmărirea, examinar manifestări comportament
prin tehn observ fcț scop urmărit asupra infractori, grup infract stare libertate, stare legală reținere/deținere.
Tipuri – fcț relația observator cu realitatea – directă/nemijlocită sau indirectă – studiere bz date
-fcț etapa cercetării – globală de familiarizare prealabilă tot complexul situații manifestă persoanele
vizate sau parțială axată anum tematică
-fcț obiective, scop urmărite – sistematizată de tip cantitativ și nesistematizată de tip calitativ – term
nesistematizat pp sistematizare grad m redus.
Cercetări scop explorare a fenomen, urm abordare globală, identific probleme urm studiate, observarea mereu
nesistematizată, se va realiz limitele scheme elastice, cu categor largi, suple.
Cercetări diagnostic, ipoteze cercetare elaborate din start, observ caracter sistematic. Limitată anum aspecte
considerate semnificative într-un context determinat, fcț obiectiv precis. Perfectă stăpânire conceptelor
criminolog, juridice, psiholog operează.
Utiliz observ sistematizate dată m recent, preocupări m largi organizare, standardizare procese studiate pt
sporirea posibilit comparare, identific constante, legalități fenom infracț.
Fcț poziția observator față sistem studiat – externă – observator rămâne afara sistem sau internă – participar
observator viața grup studiat, denum și obs participativă – pasivă/activă, parțială/totală.
Tipuri observatori – cercetător individual sau echipă cercetători.
Observ nesistematizată tip participativ realiz sg obs, echipă restrânsă cercetare. Obs cantitativă sistematizată
pp colaborarea nr mare specialiști.
Personalit observator rol imp reușita cercetării.
Caracteris princip observăr – principal instrument culegere, evaluare datelor este instrument uman, cercetător
însuși. Talent sesizarea evenimente, conexiuni fenomene, integreze ușor colectiv, rigoare, precizie, luciditate,
obiectivitate, bagaj teoretic
Chestionarul – apelează des pt că poate fi utiliz scopuri diferite, eșantioane mari, structură eterogenă,
dispersate teritorial. Folos cercetări urm stabil evaluare ansamblu fenom infracț afara date statistice oficiale.
Studii victimizare, autoportret bz tehnica chestionar pt obț cifra neagră criminalității. Studii priv reintegrarea
post-condamnatorie, predicția comportament delicvent, reacția soc față fapte antisociale.
Eficiența investigaț prin chest fcț formulare întrebări, mod exprimă obiectivele cercetării. Întreb anum
succesiune aî obț date exacte priv pers, grup social.
Chest răspuns deschis – subiect libertate răspunde, chest răsp închis – mm răspuns posibile, alege – avantaj
completat ușor, poate fi cuantificat, dezavantaj poate sugera răsp.
Chest – succesiune întrebări logice, imagini grafice fcț stimul, raport cu ipoteze cercetării, prin administrarea lor
de operatorii de anchetă, autoadministrare deter chestionat comportament verbal/nonverbal urm a fi
înregistrat în scris.
Interviul – tehn fundament explorare științifică utilz frecvent criminog. M flexibilă tehnică investigare,
aprofundare laturi/trăsături legate nemijlocit cunoașterea fapte, persoana infractor (opinii, atitudini, motivații).
Deosebit chest – tehnică m adecvată cercetări efectuate scară mare, studiere globală fenomen.
Interv – tehn cooperare verbală între 2 pers, anchetator și anchetat, permite anchetator culeagă de la anchetat
anum date priv anum temă.
Fcț grad formalism interviu – int formal – întrebăr, nr, ordinea, formularea lor prestabilite. Relația comunicare
limitată, operator anchetă nu are libertate schimba formular, succesiune întrebări
-int neformal/flexibil – nu într prestabil. Mm libertate acord operator anchetă dirijarea curs interviu
-int conversație/cazual – convorbire, schimb păreri priv temă concretă, clar precizată pt intervievat, rol
operator activ.

7
 -int global/concentric – aprop formal, nu așa rigid. Anume temă, probleme abordate sistematizate
operator într-o listă control, ghid interviu cuprinde pct esențiale organiz interv.
Fcț modalit culese, interpredate datele – int direct – modalit dir punere întrebări, interpretare rezultate,
răspunsul reflectă exact ceea subiectul înțeles, dorit exprime
-int indirect - cale ocolită culegere date, întrebări urm obț anum informații cale indirectă, ocolită
Interv clinic – psihiatrice, criminolog clinică. Examen psihiatric infractor baz interviu clinic în varianta
formală/dirijată, și nedirijată. Specialist analizează personalit infractor, reconstituie trecut bz mărturii.
Ancheta socială – caracteristici demografice populație provin participanții comitere infracțiun, mediu care
desfășurat activit până săvârș fapte antisociale. Vizează criminalit prin 5 tipuri probleme – trăsătur definitorii
grup participanți la comitere infracțiuni, mediu socio profesional proveniență participanți, activit infracționale
analizate (valori sociale vătămate, mod, timp, mijl comitere infracț din eșantion investigat, circumstanțe reale,
personale, consecințe produse), opinii atitudini participanți după rămânere definitivă sentințe condamnare,
consecințele faptelor, soluțio aplicare sancțiuni penale, căi resocializare condamnați.
Etape anchetă socială – organiz anch – stabil temă, redactare, testare tehnici lucru
-culegere, înregistr informaț prin tehnici folosite – observ, chest, interv, examinare dosare penale
-analiză date, inform priv grup delicvenți
-concluzii cercetare, valorific lor – măsuri preventive, perfecțion legislație, regim sancționator, eficiența
proces resocializare.

Precursorii teoriilor criminologice

Criminalit apărut odată structurarea prime forme organiz socială. Anter nu pt că unde nu există morală și
norme nu există crime.
Întemeietor șt – medic militar italian C Lombrosso, dar și C Baccaria – ataca tirania, arbitrariul justiției italiene,
pleda împotriva drept divin, favoar dr natural –toți oamenii egali fața lg, raportarea pedepsei la pericol social al
faptei, vinovăția făptuitor, prevenirea criminalității – idei esențiale clasice dr penal.
J Benthan – penalogia, reform sistem lg, pedepse cu impact social.
FJ Gali – introducerea șt delicvenței, întemeietorul antropoligiei judiciare.
Thompson – observat 5000 deținuți. Nicolson – viața publică infractor.
Lucr tratează probl psihiatriei judiciare la bz lucr Lombriso – 1876 Omul delicvent – imaginea model a infractor
– ființă predestinată comită delicte datorită stigmate fizice, psihice înnăscute. Părinte crimin antropolog.
E Ferri – rol factori sociali geneza criminalității – întemeietor criminologie sociologică.
R Garofalo – teoria criminalității naturale, independența spațiu, timp, denum criminologie (fol I de P Topinard).
F von Liszt – teoria sintetică despre interacțiunea predispozițiilor native cu med înconjurător comitere infracțiun
Criminolog denum și antropologie criminologică.
1934 Societatea internaț de criminologie, Paris – princip obiectiv promovar internaț studiu șt criminalității –
crima organizată, criminalit gulerelor albe, criminalit transnațională, delicvența juvenilă.
1990 Societ română de criminolog și criminalistică, afil la Soc criminol.

Orientarea biologică în criminologie

Reunite teorii conferă factor biologici importanță geneza comportament infracțional. Origine teorii biologice –
evoluționism Ch Darwin, lucr frenologie medic vienz Frederik Joseph Gall, studii fizionomie JR Lavater,
concepte asupra degenerescenței speciei umane Charles Morel,
Cacacteristic – limitarea obiect criminolog studiu infractor, preocupar demonstra existența trăsături specifice
ordin bioantropologic constituțional care diferent infractor de non infractor. Trăsăt determ comportam antisocial
Teoria atavismului evoluționist – Cesare Lombroso, prof medicină legală, antropologie Univ Torino, creator
criminologie antropologică. Cercetarea 383 crania oameni decedați, 3839 cranii oameni vii, examin chestionat
26886 infractori, comparați 25447 studenți, soldați, cetățeni cinstiți. Și cranii infractori evul mediu.
Cercetări psihiatrice, antropologice form ipoteza atavism evoluționist – comportamentul infracțion reprez prin
sine un fenomen biologic natural determ particularitățile fizice, psihice făptuitor. Particul fizice – caracterele

8
omului primitiv pot apărea anum pers forma stigmate anatomice. Pers mm anomalii, natură atavică, criminal
înnăscut. Trăsătur generale caracterist infractor înnăscuți și tipologie infractor după trăsătur fizice.
Ucigașii au mandibula f dezvoltată, fălci voluminoase, păr negru, des, fața palidă cu păr rar.
Pers cauzează vătămări corporale mâni lungi, craniu brahicefal, frunte lată.
Violatori mâini scurte, frunte îngustă, cul păr deschise, anomalii nas, organe sexuale.
Jefuitorii, spărgătorii nu abateri dimens craniu, păr des, păr față rar.
Incendiatorii greutatea nu mare, membre lungi, cap anormal.
Escrocii maxilare mari, fălci voluminoase, greutate mare, față palidă, ochi mici, severi, nas cârn, cap pleșcat.
Hoți buzunar mâini lungi, înalți, păr negru, păr față rar.
Teoria eredității – antropologi, psihiatri – contribuție eredității săvârșirea crimelor. Ereditatea=transmiterea
caracterelor fizice, psihice de la părinți la copii prin mijlocirea plasmei germinative. Purtătorii eredității – celulele
germinative, cromozomii, genele, prin fecundare dau naștere, dezvolt nouă ființă, i se transmit caracterele
părinților=zestrea ereditară.
Concepția lombrosiană criticată reprezent orientării sociologice, savanți recunoșteau importanța factor biologici
etiologia crimei. Comportament social considerat comportam moștenit, criminalit membri familii condiționată
ereditate. Medic englez Charles Goring 68% urmașii infractor devin infractor, nega influența mediu social. A
înlocuit teoria criminalului înnăscut cu teoria eredității.
Studii arbore genealogic SUA – familii antecesori condamnări penale există nr m mare infract, eredit.
Studii gemeni monozigotici, dizigotici savanți germani, olandezi – predispoziția ereditară comiterea act infracț
la gemeni monozigoți factor f puternic. Identificate perechi gemen monozigotici, perechi dizigotici în
penitenciare, nr caz comportam antisoc pt perechi. Nr caz comportam antisoc concordant gemeni monozig mm
caz concordanță conduita antisocială a dizigoț
Teoria biotipurilor criminale – varianta modernă antropolog criminală – curent biotipologic –clasificări Ernst
Kretschmer Germania, Nicola Pende Italia, William Herbert Sheldon Jr SUA – stabil legătura între
particularitățile constituției fizice, comporament delicvent.
Ernest Kretschmer – tipuri după constituția corpului – leptosom/astenic – trăsături longiline, umeri înguști,
musculatură subdezvoltată, tip rece, rezervat, nesociabil
-atletic – musculatură puternică, robust, bună stabilitate psihologică, ocazional exploziv
-pyknic – scund, rotund, tendințe îngrășare, prietenos, sociabile
-displastic – disfuncționalități glandular
Le corespund anum constituții psihologice – există corelație tip constituțional, tip infracțiune. Astenic infracț
contra proprietății, atletic infracț contra persoanei, pyknic fraude escrocherii, displastic infracț sexuale.
Teoria inadaptării sociale – determinism biologic exprimat original, criminolog suedez Olof Kinberg – Les
problemes fondamentaux de la criminologie 1966 – infracțuun consider produs natural trăsături biologice
individuale, anormale, criminal reacționânf sub influența obiectivă factori fără dispune posibilit alegerii altui
comportament. Nu exclude importanț factor sociali declanșarea comportament criminal.
Inadaptarea socială manifestă mm feluri fcț prezența anumitor malformații, anomalii funcționale specifice.
Dezadaptare corporală/fizică, psihologică, psiho-patologică. Dezadaptare fizică – infirmități congenitale legate
tulburări funcționale (defecte auz, vedere, strabism, privire crucișă) sau reacții patologice natură lezionară
(zâzâială, ticuri) sau tulburări endocrine (gigantism, nanism, precocitate, întârziere sexuală, infantilism,
inversiunea sexuală spre masculinism/feminism).
Dezadaptare psihologică – rol m imp, determ tulburare echilibru mental, afectiv, rezultă manifestări deviante.
Dezadaptare psiho-patologică – boli psihice, tulburări grave inteligență provoc dispoziții ereditare patologice,
traumatisme cerebrale, infecții microbiene. Trăsături patologice puternice aî reacțiile aberante produc fără
ajutor vreunui stimul intermediar specific.
Teoria constituției delicvente – criminolog Benigno di Tulio, similar cu Olof Kinberg, semnificație m largă.
Constituția delicventă include concomitent elem tip ereditar și elem dobândite (copilărie). Compusă din
pluralitate elemente ereditare și dobândite ce determ tendințe criminogene, nu duc automat comiterea
infracțiunii, doar favorizează ca un subiect să comită crima m ușor decât altul.

9
Unii indivizi comit infracțiunea sub influența stimul slab, alții stimul puternic – pers comit fapte socialemente
periculoase numai împrejurări totul excepționale
Teoria endrocinologică criminalității– rol glande secreție internă (endocrine) asupra consecințelor
disfuncțiilor acestora – interdependență ele și sistem nervos (central, periferic). Disfuncțiile glande – hipofiza,
epifiza, glanda tiroidă, suprarenală, pancreas – consecințe, inclusiv tulburări psihic. Șchlapp MG, Smith EH,
Berman L – disfuncțiile glandelor endocrine factori criminogeni principali. Hoțul, ucicaș descriși bz particularități
glande endocrine. 1/3 condamnați suferă instabilitate emotivă, cauza probabilă patologia glandelor endocrine,
toxicozele
Cromozomul crimei – anomalii cromozomi sexuali. Pt femei caracteristică îmbinarea cromozomi XX, bărbați
XY (X mamă, Y tată). Unii bărbați devieri psihice posedă cromozom Y suplimentar, cazuri rare 2 crom Y
supliment (XYY sau XYYY) – agresivi, comportament asocial, labilitate, afectivitate.
Inteligența și crima – consecințe dezvoltări insuficiente, devieri psihice – factori criminogeni. Studii scop
stabilirea impact deficit mental (oligofrenia) asupra comportament. Influența boli psihice, tulburări echilibru
psihic (psihopatia), nivel redus inteligență asupra criminalității.
Varianta modernă. Teoria criminologiei clinice – la început orientarea bologică imp. Studii noi bz progrese
științe naturii, genetică, biochimia sistem nervos, neurofiziologie, endocrinologie. Prezent nu existența relații
monocauzale directe factori biologici criminalit, nu existența tip particular comportament criminat care
determinat numai factori biologici. Pers suferă anum tulburări nivel factori biologici prez risc m ridicat comite
fapte antisociale. Distincție factori legătură mm comportament infracțional – tumori, atrofii, procese
inflamatoare sistem nervos, epilepsia, anomalii ordin endocrin și care au legătură indirectă – complicații
prenatale, tulburări comportamentale minore fond microsechelar, anomalii cromozomice.
Teoria criminologiei clinice – orientare biologică criminol modernă răspândită – German, Italia, Franța, Spania,
portulgalia, Belgia, America Latină. Lucrări VII Congres Criminolog 1973 Belgrad – tendințe fundamentală.
Știință caracter aplicativ, organizată metodologic după modelul clinicii medicale, scop formularea aviz priv
individul criminal – diagnostic, eventual tratament. Concept bază – noțiunea de stare de pericol – periculozitate
potențială individ stare mintală pune pericol ordinea publică, securitatea persoanelor. Criminalit izvor patologie,
m puțin condițiile mediu social pot contribui transformar potențial act.
Rezultate observații, constatări ordin clini – indicatori biopsihologici obținuți – comparați indici sociali, legali
rezultați ancheta socială – bz elabor diagnostic criminologic.
Teoriile orientare biologică – temelia criminologiei ca știință – azi geneza crimeii multifactorială. Mulți nu au
avut vedere și factori sociali, nu explicat indivizi prezentat stigmate anatomice nu au comis, alții da.
Cauzalitatea multifactorială a crimei – factor sociali, econ, psihologici – fact primordial – biologic – organism
criminalului.

Orientarea psihiatrică – psihologică

Or psihologică – școli științifice, concepții, teorii explică etiologia comportament infracțion prin trăsătur
psihologice imp. Demonstr existența trăsăt specifice ordin psihologic care diferenț infractor de non-infractor,
determină comportament infracțional. Teorii comun concept de personalitate criminală – bază teoretică
explicării cauzalității fenomen criminal.
Infractor este pers inadaptată social. Bz studii psihologice infractori normali. Nu include teorii, concepții
patologie criminalp. Esența devianțelor nu explicată doar bz analiză factor psihologici.
Particularitățile personalității, motivele comportament influență imp tipur comportament deviant. Devianța apare
rezultat interacțiunii complicate factori sociali, psihologici.
Teoria freudiană – teorii psihanalitice – Sigmund Freud – demonstr existența personalități antisociale ține
sfera psihologiei normale, explicat mecanism formării. Dezvoltarea, structura personalității determinată
pulsiunile inconștiente (iraționale) antagoniste conștiinței umane – factor determ vieții psihice.
Nucleu teorie – ideea despre conflict permanent dintre pulsiunile iraționale interne și necesitatea supraviețui
mediul social dușmănos pt individ. Subiect depăși starea tensiune ajutor mecanisme protecție – refularea,
raționalizarea, sublimarea, regresiunea. Refularea – proces eliminare conștiință gânduri, amintiri, emoții
nedorite pt individ, transferate inconștient, influenț comportament prin frământări, frică.

10
Raționalizarea – camuflarea, tăinuirea de conștiința subiectului însuși motivelor adevărate acțiuni, gânduri,
sentimente, scop asigur confort intern, determ dorința păstra simț demnității personale, sentiment respect sine,
corespunderii eului ideal, evita frământări vinovăție, rușine.
Sublimarea – satisfacerea, înăbușirea doleanțe nesatisfăcute, caracter sexual prin alte activit. Îndreptarea
energiei libido spre proces de creație.
Regresiunea – mecanism protecție psihologică reîntoarcerea tipuri comportament timpuri, copilărie. Tranziția
nivel premergăt dezvolt psihologică, actualizar modalit reacționare reușite trecut. Reîntoarcerea individ nivel m
infer dezvoltare pp reacții m puțin dezvoltate, reducerea pretențiilor.
Eșuarea tendative descărca starea tensiune produsă conflicte interne individ poate conduce inadaptare,
detemina trecerea act infracțional. Concept criminal care comis infracțiunea datorită complexului de vinovăție.
Favoriz săvârșirea crimei moment care sentiment atinge grad înalt aî devine insuportabil. Pedeapsa așteptată
ca o eliberare încordare lăuntrică. Furtul nu este faptă intenționată, comisă scop profit, ci tendință
subconștientă subiect fi pedepsit, elibera sentiment vinovăție. Unii infractori acționează neateant, nechibzuit,
nu ascund urmele, doresc prinși, pedepsiți.
Influența teor freudiene cercetări criminolog – viziuni asupra mecanisme psihologice declanșează
comportament infracțional. Una m imp teorii psihanalitice pt cercetar criminolg a etiologiei comportament
infracțional – psiholog austriac Alfred Adler – complex inferioritate. Creator școlii științifice psihologie
individuală. Incapacitatea subiect compensa deficiența, se isprăvi cu situația de viață, depăși sentiment
inferioritate propriu poate degenera complex inferioritate. Poate conduce comiter infracț – cale facilă ca individ
atragă atenția opiniei publice, compensând psihologic propria inferioritate. Sentiment inferioritate, slăbiciune –
princip trăsăt tip infractor – și lipsa cooperare urmare sentimen frustrare apărute condț copilării nefericite.
Teoria psihomorală – belg Etienne de Greeff – structurile afective ale individ determinate 2 grupuri
fundamentale instincte – apărare și simpatie. Copilăr individ zbuciumată, se alterează, instalează sentiment
injustiție, stare inhibiție, indiferență afectivă. Personalit infractor structurată proces lent degradare morală –
proces criminogen, conduce comiter act infracțional. Etape proces – suferă degradare progresivă personalității
urmare frustări repetate, convins injustiția med social trăiește nu mai găsește nicio rațiune respecta codul
moral mediului – faza asentimentului temperat – naște ideea de crimă.
A 2a etapă – asentimentul formulat – acceptă comiterea crimei, caută justificări, schimbă mod fi, limbaj, caută
mediu social tolerant. A 3a etapă – apare criza, acceptată eliminarea victimei, caută ocazia favorabilă pt
trecere act. Individ trece stare periculoasă anunță eminența trecerii act.
Teoria personalității criminale – penalist, criminolg francez Jean Pinatel – avansată teorie orient psihologică.
Teorie explicativă centrată concept personalit criminală – nu un tip antropologic ca cel lombrozian adică mod
obiectiv, genetic determinat, ci poate devenit un concept operațional, model utilizat cercetări criminologice.
Respinge teza existenței diferență natură între infractor și noninfractor. Există diferență de grad – diferență a
nivelurilor de la care impulsurile endogene, excitațiile exogene determ subiect comită infracțiunea. Diferență de
grad între personalitatea infractor și personalitatea noninfractor ca și diferite categor infractori de la ocazional
la recidivist înrăit.
Trebuie evidențiate trăsături psihologice ce determ transform asentimentului temperat în asentiment tolerat
apoi trecerea act. Trăsături frecvent întâlnite – egocentrism, labilitate psihică, agresivitate, indiferența afectivă
– izolate, nu specifice infractor, doar reunirea lor conferă personalității caracter infracțional. Constelația
trăsături = nucleul central al personalității criminale.
2 componente nucleu personalităși – agresivitatea rol incitare, componentă activă. Egocentrism, labilitatea,
indiferența rol neutraliza inhibiția trecerii la act prin împiedicarea indiviz lua corect considerare aprecierea
socială, sentiment compasiune, simpatie pt altul, rol da cale liberă manifestare agresivității. Celelalte trăsături
psihologice const variabile ce nu sunt asociate trecere act, doar cu modalități executare infracț.
Personalit criminală alc din nucleu central – egocentrism, labilitate, agresivit, indiferența afectivă – determ
trecerea act și multiple variabile legat aptitudini fizice, intelectuale, tehnice, nevoi hrană, sexuale – neutre
trecer act, influenț modalități executare. Semnificația Pinatel concept operațional personalit criminală – crima
este o faptă omului, criminalii sunt oameni ca toți ceilalți. Deosebiți pt că trecerea act expresia diferențe grad
între psihic infractor și cel noninfractor – deosebire ordin cantitativ, nu calitativ. Difer separă tipuri infractori.

11
Evaluarea critică – eroarea principală orintării psiholog – consider infractor ca posesor unui tip aparte
personalitate, personalit specifică, diferențiată ca natură/grad de personalit noninfractor. În centru nu personalit
individ comis infracț, ci personalit criminală ca obiect cercetare specifică. Limita orientării – reducerea
problematicii personalit umane la factorii ordin psihologic. Neputința teorii furniza informaț priv cauze generale
criminalității. Cercetări americani – numai parte redusă comportamente delicvente datorate tulburări psihice,
mai general, diferența dintre crimnal noncriminal foarte mică.
Cercetări psihologice – explorare univers psihic infractori – motivația act infracțion, dinamica producerii lui.
Situarea cauze nemijlocite infracțiune la nivel individ uman, personalității sale.
Contribuție plan metode, tehnici cercetare, terapia resocializării.
Concept personalit criminală – fundament formular diagnostic, prognostic criminologic, influența criminolog
asupra modele politică penală, tratament, resocializare delicvenți.
Reproș autori orientare psiholog – explicare geneză crimă, neglijat factori ordin social – elem exter individ fără
relevanță criminogenă, deși delictul există numai acolo unde există societate.
Acceptă ideea eronată că delicvent om deosebit, personalit diferită nondelicv, nu consider că doar trecerea la
act este realitatea care separă.
J Pinatel, prin concept, teoria personalit criminale – apariția părți criminolog – criminol clinică.

Orientarea sociologică
Trăsătură comună teorii – cauza exogenă exter ființei umane datorată influenței mediu înconjurător, fizic, social
Teoriile școlii cartografe – teor șc sociale, șc sociologice Durkheim – șc franco belgiană mediu social, precurso
Interbelic, dup II RM – sociologie nord americane – teor model consensual – sarcina criminolog ramură
desprinsă sociologie – stabilit substrat social delicvenței, deteriorarea valori tradiționale, generator
industrializare, urbanizare, generalizar mod viață urban
Orienta biolog, psiholog – etiologia ordin endogen criminalit, orient sociolog – cauze ordin exogen, ordin social.
Școala franco-belgiană amediului – șc cartografică/geografică – Lambert AJ Quetelet, Andre Michel
Guerry – analiză statistică criminalit – statistici judiciare 1826. AJ Quetelet – metode statistice, matemat
analiza influența factor soc, individ etiologia crimei.
Vârsta cea mm influență comitere crimă – fapte violență contra pers în tinerețe, contra proprietății m înaintat.
Sex – bărbații m vulnerabili priv predilecția comitere infracț, femei frecvență infracțion m mică, infr ctr propriet.
Anotimp – vara nr mm infr ctr pers, iarna infr ctr proprietății. Climatul – sud inf contra pers, nord ctr proprietății.
Eterogenitatea socială, rezultat imigrare determ discriminare, inegalitate socială, violență.
Profesia – impact tip delict comis. Sărăcia – consecință trecere de la conform la disconfort.
Alcoolism – infr cu violență.
Constanță fenomen criminal – frecența mărită delicte ctr pers regiuni sudice Franța, vara. Regiuni nordice,
iarna mm delicte ctr propriet – legea termică criminalității.
Gabriel Tarde – Criminalit comparată 1886 – infirmat- nu clima, zona geografică influenț criminalit, ci dezvolt
econom-socială diferite regiuni nordice față sudice.
Raymond Gassin – Criminologia Paris 1998 – șc geografică vogă sf sec XIX, astăzi căzută uitare, ca și crimon
lombrosiană.
Șc sociologică. Teoria lui Durkheim – pilon sociolog știință. Creator sociologie știință – August Comte.
Criminalitatea fenomen social normal, manifestă inevitabil toate societățile. Infracționalit nu este determinată
cauze excepționale, ci structura socio-culturală. Sinuciderea 1892, anter Două legi ale evoluției umane – teorii
crimă, criminalit. Delictul fenomen social normal, nu există societate indiviz să nu se abată tip colectiv.
Normalitatea crimei, factor sănătate publică, parte orice societate sănătoasă. Caracter permenent criminalit,
lipsa cauzalități excepționale, societatea însăși generează crimele.
Alții contestat caracte normalitate crimă, este inerentă societății, nu normală. Comparabil boala.
Crima Durkhein – factor sănătate publică. Concept anomie (a nomos fără norme) – stare obiectivă mediu
social caracteriz dereglare norme sociale schimbări bruște (crize econ, răzb, evoluț), stări determ oamenii
sinucidă, comită crime. Criminalit ca factor proges social, motivație pt întărirea vigilenței sociale. Delicvenții duc
schimbări imp societate, criminal ieri erou, conducător azi societății. Nu caz criminalit tradițională care priv gen

12
delicte ctr pers, avutului său, ci caz criminalit viz orânduirea socială, organizarea statală. Existența crimei dă
posibilit indivizi noninfractor discearnă bine de rău, crima realitatea tre raportate comportamente morale societ.
Șc mediului social, șc lyoneză – precursori, Alexandre Lacassagne, Univ Lyon, Leonce Pierre Manouvrier –
criticat teor lombrosiene, med social rol determinant geneza criminalit. Lacassagne – idei – societățile nu au
decât criminalii pe care îi merită, med soc med cultură criminalității, microbul este infractorul.
Leit motiv criminolog sociologice – fiecare societ conține tipuri infracțiun, infractor corespund condț econ,
culturale, morale, sociale proprii. Inspirația șc ecologice Chigaco, după I RM, SUA.
VV Stanciu – după II RM – investigarea criminalit din arondismentele pariziene
Șc interpsihologică – Gabriel Tarde, șc imitației - din sociologie o interpsihologie. Socialul grevat de relații
psihologice dintre indivizi, bz legea imitației – princip cauză criminalității. În viața soc lg naturală conduce
destinele oameni, lg imitației, indivizii comportă imitând, tineri pe bătrâni, mici pe mari, săraci bogați.
Delicvența, de origine socială, se datorează imitației. Individ nu devine infractor datorită degenerescenței fizice
(Lombroso), ci datorită societății care l-a lăsat capul lui din copilărie. Refuză teor normalit crimei societate a lui
Durkheim. A combătut teorii lombrosiene. Existența infractori de profesie caracteriz limbaj argou, semne
recunoaștere tatuaje, reguli asociere grupări infractori. Deosebit Durkheim consideră infractor un parazit social,
refuză considere crima ca fenomen social normal.
Șc socialistă – Mane, Engels – criminalit un subprodus capitalism, reacție injustiția socială, dispare societăți
socialiste. Turati Battaglia, Loria Italia, Berg Germania, Dupuy, Legoyt Franța, Bonger Olanda – analiză condț
econ – inegalitatea econ indivizi cauza criminalității.
Critica – privit restrictiv inegalit pt că nu toate delictele determinate ea, cauzalitatea multora complexă.
Teoria sociologică multifactorială. Ter Enrico Ferri – fondator criminolog sociologice, acceptă determinism
endogen, cercetări cauze exogene, socio-econ fenom infracțion. Discipol Lombroso, aport criminol știință. Lucr
sociologia criminal – devenirea delictuală a individului – delictul fenomen complex, determinare multiplă, atât
fizico-socială, cât și biologică, modalități, grade diferite fcț caracterist pers implicate, loc, timp comitere faptă.
Delicventul determinat comitere crimă mulți factori, natur socială, combinația factor specific fiecăr infractor.
Factori – categorii – endogeni antropologici și exogeni. Endogeni – organici, psihici, personalitate dată de
sexe, vârstă, educație, pregătire, școală. Exogeni – med fizic num cosmotelurici – clima, natura sol,
succesiune zile, nopți, anotimp, producț agricolă, fac med sociali – familia, densitate populație, opinie publică,
religia, sistem educativ, organiz economică, politică, alcoolism.
Rol primordial fact sociali plan general criminalit, delict concret determinări ordin biologic, fizic.
Teorii priv lg saturației criminale, măsuri caracter preventiv criminalit – substitutive penale, rol pedeapsă.
Lg saturației criminale – în anum condț soc, fizice normalitate înregistr stabilitate dinamicii infracționale,
înregistrând creșteri per criză. Substitutive penale – măsuri caracter econ, politic, legislativ, administrativ previn
criminalitatea. Categorii – economice (comerț liberalizat, organizat, libera circulaț pers, salarii corespunz
funcțion publ, locuințe salubre, organisme specifice asigur sociale), politice (democratizare societate, libertăți
politice, cetățenești, adoptare lg administrație locală bună), legislative, administrative (adminsitr corectă justiție,
combatere prostituție, alcoolism, interzicere spectacole obscene). Pedepsei delicvenți – mijl apărare societate
față crimă, răspuns societ dat criminalit. Pedeapsa moartea inadmisibilă pt societ normală, civilizată.
Teorii sociologice moderne, contemporane – explicare geneză crimă prin factori sociali SUA, Canada 30-60
sec XX. Denis Szabo – model consensual – indivizii, membr societ, acceptă reguli conviețuire stabilite,
acționează consensual respectându-le, nu toți egali difer motive econ, soc, fizice, intelectuale, inegalități
ajustate proces conviețuire prin interacțiuni solidaritate. Indivizi încalcă reguli cauza factori ruptură proces
adaptare la funcționarea normală societății. Criminalul inadaptat social.
Teorii curente – ecologic, culturalist, funcționalist, control social
Teoriile ecologice șc Chicago – 1920-1930 influență Durkheim – studiu indentific factori mediu asociați
delicvența, determinar influență comportament uman. Robert Park – similitudinii ecologia animală, vegetală,
societate umană. În regnul animal, primate între elem sale stabilit articulații cauzale, tot așa oameni și mediu
înconjurător există articulații cauzale. Park, Ernest Burgerss – orașele măresc continuu suprafețele, 5 zone
concentrice, ecologice, zona centrală, industrială, case muncitorești, rezidențială, navetiști, suburbia.
Corelații zone și delicvența – prezența imigranți mari orași cauza criminalității.

13
Cliffor Shaw, Henry Mekay – comparat grupuri imigranți cu specii noi plante cres teren arid, potrivnic,
supraviețuiesc adaptare, prin delicvență, zone de deteriorare morală, criminogene specifice.
Thrasher – Banda – zone criminogene – procent m ridicat criminalit zone centrale orașe, zone adiacente,
scade spre periferie. Zonele centrale – criminalit ridicată, comportamente anormale, imorale m răspândite
vagabondaj, jocuri noroc, prostituția, cerșetoria, alcoolism, vandalism față cartiere mărginașe.
Teoriile culturaliste – cultura raportează personalitatea individual, problema raport cultură criminalit.
Delicvent individ adaptat invers față regulile generale comportament majorit membri societăți respectă. Raport
cultură-criminalit, tema centrală - adaptarea inversă indivizi care interiorizează normele, valorile opuse celor
dominante, apare delicvența. Teorii – conflict cultură, asociațiile diferențiale, subcultura delicventă.
Teoria conflict cultură – Thorsten Sellin, președ Soc internaț criminol, lucr Conflictul cultural și crima 1938.
Cultura =totalit idei, instituții, produse muncii, aplicate la grupuri determinate ființe umane, permit a se vorbi
despre regiuni culturale, tipuri cultură, cultură națională. Societate normele juridice expresia culturii grupului
conducător, alte grup vin conflict – defavorizați –sărăcia, apartenența altă rasă, culte relig, imigranți, alte norme
culturale. Infracțiunea ia naștere fond conflict dintre cultura grup dominant – reguli obligatorii, cultura grup
defavorizat –proprii reguli obligator pt membrii săi. Cod gonduită gangsteri cod moral ca și decalogul sau legea
penală. Adevărul criminolog, aflarea totalitate cauzei crimei, dorință iluzorie, prin comportament său omul
infinit, indeterminabil, criminolog formuleze ipoteze grad probabilitate.
Teoria asociațiilor diferențiate – decanul criminolog americane Edwin Sutherland lucr Princip criminol 1924.
Conflictul culturilor pricipal temei explicare criminalit. Delicvenții valori diferite față nedelicvenți. Subgrupurile în
conflict apar diferențiere socială ocazionate de industrializare. Rata criminalit m ridicată subgrupe sociale
puternice tradiții infracționale. Comportamentul infracțional – comportament învățat, contractat alt mod, în
interacțiune alte pers cadrul proces comunicare verbală, nonverbală, deprindere tehnici săvârșire infracțiuni,
concepții favorabile încălcării legislației penale.
Societate există grupuri – categor – indivizi respectă regulile moralei și lg, indivizi nu respectă. Indivizii viața
socială contact ambele categor, fcț puterea influențare pers asociază diferențiat. Pers devină m repede
delicvent când influența asupra comportament provine partea grup interpretează defavorabil lg.
Asociațiile diferențiate caracteriz prin frecvență, durată, intensitate, anterioritate – infl m mare. Educația,
morala, corectitudinea inoculată indivi copilărie, durează toată viața așa operează și comportament delicvent
operează pt viitor criminal.
Tarde – geneza crimei imitația, Sutherland – comportament delicvent nu este ereditar, ci învățat, învățarea
delict prin proces complex comunicare verbal, mass media, contact direct infractori, învățarea prioritate inter
grup restrâns – familie, bandă, vecinătate. Criminalitatea pers grup conducător – politicieni, funcțion publ,
oameni afaceri, conducăt sindicate – gulerele albe. Tot imitația geneza crimei, rezultat asocierii diferențiate.
Limitele teor asociației diferențiate, teor conflict culturi – conflict culturi nu definesc explicit concepte de
cultură, structură socială. Teor asoc difer denaturează cauzalitatea criminalit americane, criminalit imigranți
SUA fenomen învață, fatalitate transmite generație. Teorii subiective – dintr-un fenomen social, concret istoric,
criminalit ajunge chestiune fiec individ învață comportamentul preluând tradiții delicvente grup sub cultural.
Teoria subculturilor delicvente – var culturalismului, Albert K Cohen. Grupurile sociale defavorizate,
posesoare subculturi delicvente, norme comportare, concepții contradicție societății dominante. Sentiment
frustrare, izolare politică, socială, economică, reacții protest, contestare norme, valori sociale impuse. Indivizii
prin delicvență, consideră altfel nu posibil, realizează aspirațiile către valorile, bunurile sociale.
Caracteristici personalitate indivizi grup posesoare subcultură delicventă – răutatea, infr dorința pricinui pagube
grup dominant, negativism față valorile contestate, nestatornicia, autonomia, dorința nu conduși regul societate
Teoria funcționalistă a anomiei – Robert K Merton lucr Teor soc și structura soc 1949. Reia concepția
Durkheim priv anomia, adaptă SUA. Anomie – tensiunea instalat între scopuri propuse societate, la care tind
indivizii, mijl reduse, legitime, puse dispoziție pt putea îndeplinite. Delicvența răspuns dat indivizii nu au
posibilități legitime îndeplini idealuri societatea apreciază normale pt membri. Membrii categor soc
defavorizate, situație econ, soc precară, văd blocate aspirațiile către poziții sociale avantajoase, comit delicte
pt suplini blocarea. Limite – criminalit expresiunea tensiunii, tipuri tensiuni psihice în care discrepanța dintre

14
aspirații-posibilități m vădit, frecvent, intens – sentimente frustrare, nedreptate, imposibilit atinge scopuri cu mijl
legale – criminali încetează fenomen social, convertește fenom individual. Impasul subiectivism.
Merite – demersuri americani explorare zonei subiective comportament infracțion – motivații individuale reale.
Teoria controlului social – diverse – idei majore – omul prin natura sa, ființă rea, tendința spre delicvență
stare naturală, tre controlat societate, omul ființă socială, pt supraviețui tre respecte regulile sociale.
Teoria înfrânării – Walter C Reckșess – delictul poate prevenit, înfrânt organizare socială, determinar individ
renunța comportament antisocial. Travis Hirschi – omul prin ființa sa tendințe delicvente, realiz când controlul
social lipsește, diminuat. Nu imp caute cauze criminalit, ci identific motivații oamenii tre respecte legile. Rata
mare criminalit datorată politici penale permisive, liberalism viața zilnică, restaurarea disciplinei stricte școală,
reducerea, eliminar ajutor social pt cultiva responsabilitatea individ, sporirea severității pedepse penale.
Teorii orientare sociologică – cauzalit delicvenței ca lipsa educație, sărăcia, șomaj, neadaptarea individ
societate. Factori sociali, neglijează individuali. Nu răspund întreb de ce condț similare unui comit/alții nu.
Reproșuri europeni – considerarea omul de la naștere tabula rasa Kimberg, primește orice influență de la
mediu, nu considerare persoanlit dominată de psihic, viața organică, absolutizarea influenței med asupra
individ, criminalit gulerelor albe nu datorată asociații diferențiate ci trăsătur negative caracter, teorii conflict
cultură interpretări tendențioase, rasiste. RK Merton – anomie – nu consider crize econ, răzb, revoluții,
consideră doar tensiune aspirații-posibilități materiale puse dispoziție. Teor control social – prevenirea
delicvent doar fcț intimidare pedeapsă, neglijate alte modalități.

Factorii criminogeni
Scop abordare individ fact – releva co relațiile între condiție/diversit condiții și criminalitate.
Jpinatel – fact crim – fact geografici, econ, culturali, politici.
Rgassin – sceptic mediu geografic const fact crim relevant nivelul fenomen infracțional.
Hmannheim – Criminol comparate – cauze ordin social criminalit – corelație tipuri fact crim și tipologii infracțion
Dszabo – probl cauzalității, nu evidenț cauzele criminalit fenomen social, ci cauzele act infracțion concret.
Factori demografici – explozii rata natalității, struct demografică sexe, mobilitatea geografică, socială
populației. Relaț rata natalității-criminalit de natură directă. Amplificar delicvenței juvenile – fact – structura
familială, carențe instructiv educative, rol negativ mass media.
Mobilitatea socială, urbanizarea – mobilit soc determ urbanizare, consecințe criminogene. Conduce
dezorganizarea instituții sociale existente, crearea noi. Creștere rapidă mediu urban nu permite amenajare
cartiere, mediu ethnic urban, structuri modificate permanent, rapiditate transform social culturale.
Scăderea control social informal și formal determ creșterea delicvenței.
Factori individuali – factori ereditari – studierea famil, gemeni – ereditatea=transmiter însușiri, caractere
fizice, psihice părinți copii prin mijlocirea plasmei germinative. Purtători ereditate – celule germinative,
cromozom, genele, prin fecundare naștere, dezvolt nouă ființă – zestrea ereditară. Fcț familie – educarea,
formare tineri pt integrarea optimă viață, activitate socială. Părinții exercită direct, indirect, influențe
educațional-formative asupra copii. Cuplul conjugal prin sistem acte comportamentale veritabil model social,
influență copii prin concepția viață, mod comportare, relaționare raport norme, valori sociale. Simpla existență
ascendenți, descendenți criminali nu dovadă certă eredității criminalit, posibil mediu individ factor determinant.
Ereditatea preponderență mm – copii provenin părinți infractori, încredințați adopție, plasați instituții ocrotire,
părăsit cămin devin delicvenți.
Gemenii studiu permis separarea tulburări predominant ereditare de mediu. Gemeni din sg obul fecundat,
gemeni univitelini, monozigoți, identici. Alții din 2 ovule fecund deodată – gem bivitalini, dizigoți, nu identici.
Studiul lange 30 perechi gemeni, 13 monoz, 17 dizigoți – similitudini infracțiuni. Câte 1 gem monozig fusese
închis, celălat condamnat fapte penale similare. Niciunul gemen dizig nu infracțiuni. Trăsături comune bz
comportament criminal – inafectivitatea, lipsa stăpânirii sine, influențabilitatea.
Factori anatomo – fiziologici – teor atavism evoluționist Caesare Lombrosso – 5907 delicvenți, caracteristici
fizice individ indicatori bz degenerării, inadaptării, caractere om primitiv anum indivizi forma stigmate
anatomice – malformații craniene, asimetria feței, anomalii urechi, buze, nas, ochi, mâini, picioare, păr.

15
Lambrosso adaugă epilepsia, anom psihologice, fiziologice. Anomaliile predispun indivizii pt comitere acte
criminale, criminal înnăscut când intrunite mm anomalii de natură atavică. Criticat – nu fundament, rigoare.
Sistemul nervos central SNC – relație sistem nervos central și comportament devian agresit prin măsurători
indirecte. Determina anormalități lob frontal infl performanțe neuropsihice, lob temporal infl emoții, impulsuri –
tomografia computerizată CT, rezonanța magnetică MRI, tomografia cu emisie pozitronică PET, tomografia cu
foton unic SPET – disfuncția lob frontal la delicvenți violenți, disf lob temporal agresiunea sexuală.
Sistem nervos autonomic SNA – contr fcț involuntare corp – presiunea sânge, activit inimă, plămâni,
intestinală, nivel hormoni infl sistem limbic contr motivația, dispoziția, foamea, setea, furia, agresivitatea,
amintirea, sexualitatea – rol imp conduita socială.
Neurotransmițătorii – substanțe chimice permit transmiter impulsur electrice creier, bz procesării informaț la bz
tipuri comportament și antisocial. Peste 40, infl capacit concentrare, dispoziția, greutatea, apariția efecte
adverse când concentrațiile dezechilibrate. Stres cronic, lipsă somn, dieta necorespunz, consum alcool,
neurotoxine, predispoziț genetică duce dezechilibrarea balanței – determ comportament antisoc
Hormonii – tulburări funcțion, dezvolt sistem glandular pt tot organism, modific comportament. Oboseala,
anxietate, depresie, pierderi memorie, insomnie, atacuri panică – comportament agresiv, criminal.
Factori psihici – fenomene psihice distincte, pondere variată diferite moment soluționare situații particulare,
fenom psihice despărțite biologice – fen cognitive – senzații, percepții, reprezentări, memorie, imaginație,
limbaj, gândire, fact orientativi, de cunoaștere a situației
-procese afective – trebuințe, aspirații, motivații, emoții, sentimente, fact propulsivi, determină acțiunea,
incl crima
-reacții motorii – reflexe, instincte, deprinderi, acțiuni voluntare, voința, fact mișcare, punere aplicare
dorință, ideii, incl comitere crimă
Motivul – fenomen psihic rol esențial declanșarea, orientarea, modificar conduitei, combustibil aliment motor,
cauza conduitei. Analizat după conținut, intensitate, parametrii cei mai imp. Conținut bz stării necesitate
reflectă motivul, valențe comportamentale reclamă satisfacerea lui. Tipuri motiv piramida Maslow – fiziologice
– foame, sete, siguranță, psihologice – acceptare socială, autorealizare afectivă, cognitive – cunoaștere,
explicare, interpretare. Intensitatea – încărcătura energetică motiv, concretiz forța presiune asupra mecanisme
decizie, execuție. Dpdv internsității – motive puternice, moderate, slabe.
Stările afective – trăiri expr grad concordanță/neconcord obiect, ființă, lucru, situație și tendințe. În legătură cu
trebuințe, tendințe, interese, aspirații, arată situațiile prezente, rezultate conduită raport propriile dorințe,
impulsuri, în măsură mm/mmică, imbolduri către anum reacții, manifestăr, acțiuni.
Grupe – statice – elementare – durerea, plăcerea senzorială, agreabil, dezagreabil, dispoziții și emoții, nu
motive activitate îndelungată, pot provoca reacții momentane puternice
-dinamice – sentimente, pasiuni cele m puternice, durabile motive comportament uman.
Gândirea – nivel cel m înalt prelucrare, integrare informației despre lumea exter, propriul eu. Prin ea salt
calitativ activit cunoaștere, de la particular la general, accidental-necesar, simpla constatare existenței obiect-
interpretarea, explicarea logic cauzală, trecerea procese psihice cognitiv senzoriale la superioare. Proces
psihic reflectare mijlocită și general abstractă sub forma noțiuni, judecăți, raționamente, însușiri comune,
esențiale, necesare ale obiectelor, relațiilor logice, cauzale între ele.
Inteligența – princip unit măsur IQ, abilitatea lecturare, interpretare, motivația rezolvare sarcini, inteligența
redusă nu este factor cauzal crimei. Capacit mentală care implică abilit raționa, rezolva probleme, lucruri
abstracte, înțelege lucr complexe, învăța repede. Mod percepem, înțelegem spațiu. 7 tipuri – vizual spațială,
verbal lingvistică, logico matematică, kinestezică, muzicală, inter personală, intra personală. Între oameni
există diferențe priv potențial intelectual, exprim scor, față de media. 0-19 deficiență mentală gravă idioțenie,
20-49 deficiență mentală medie imbecilitate, 50-69 deficiență ușoară debilitate, 70-79 inteligență de limită, 80-
89 inteligență sub medie, 90-99 intelig de nivel mediu slabă, 100-109 intel nivel mediu bună, 110-119 intel
deasupra nivel mediu, 120-129 intel ridicată, 130-139 intel f ridicată. Corelat realizări academice, alegere
profesie, succes loc muncă.
Concept de personalitate – criminolog sceptici priv legătura personalitate-criminalitate. Personalit criminalp –
studiu trăsături, alte înglobate tipologii – descriu fenom pornind general la particular, există nr redus structuri

16
ale personalității ce determ apariția comportament criminal. Teoria pune accent trăsătură – fenom pornind
particular la general, există trăsăt personalit esențiale ce declanșează, pot prezice viitor comportament
criminal. Jpinatel – cu toții avem porniri criminale, majoritate le inhibăm. Persoanlit criminală un instrument
clinic, unealtă lucru, concept operațional, sistem referințe, construcție abstractă care se substituie realități
subiective.
Factori natură socială – econ, culturali, politici, med soc individ
Factori economici – starea econ stat

17