Relatia criminologiei cu alte stiinte

1.Criminologia ca stiinta
Criminologia se dezvolta la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX in
cadrul altor discipline stiintifice.
Stiinta criminologiei isi gaseste izvoarele in cadrul altor discipline stiintifice. La
sfarsitul secolului al XIX-lea, statistica gazduieste, in special in Franta si Belgia, studiul
criminologic al starii si dinamicii fenomenului infractional. In cadrul sociologiei isi fac loc
din ce in ce mai mult preocuparile pentru studiul influentei mediului social asupra
criminalitatii, iar in antropologie, psihologie si psihiatrie - studiul infractorului.1 Dintre
acestea , antropologia joaca un rol extrem de important in evolutia criminologiei , influentele
exercitate de Cesare Lombroso atribuindu-i criminologiei denumirea de antropologie
criminala.
Criminologia ca stiinta, este preocupata sa cerceteze cauzele criminalitatii ca fenomen
social, sa examineze sursele socio-umane ale crimei si criminalitatii, sa identifice
componentele si continutul cauzelor si conditiilor socio-umane ale fiecarei infractiuni in parte,
a diverselor categorii si grupe de infractiuni precum si criminalitatea in ansamblu.
Un capitol distinct de preocupari in criminologie, ca stiinta, il reprezinta examinarea
problemelor pe care le ridica lupta impotriva criminalitatii, cercetarea problematicii
profilaxiei si procedeelor de prevenire si combatere a crimei si criminalitatii precum si de
aparare sociala impotriva acestora.2
In ceea ce priveste raporturile dintre criminologie si alte stiinte, nu exista o pozitie
unanim acceptata. Unii autori (Gheorghe Nistoreanu) considera criminologiea o disciplina cu
caracter interdisciplinar 3 si autonom, care s-a impus ca o disciplina care in vederea atingerii
obiectivelor sale, utilizeaza la fel ca multe alte discipline moderne, unele din cuceririle
realizate in alte domenii ale cercetarii stiintifice. Alti autori, cum ar fi Ion Eugen Sandu afirma
ca aceasta este o stiinta sociala, extrajuridica, din familia sociologiei, toate relatiile pe care le
constituie crima si criminalitatea fiind in esenta relatii sociale, care emerg si oglindesc
societatea, toate elementele crimei si criminalitatii si ale luptei pentru prevenirea si
combaterea acestora fiind prin esenta sociale.
Ca stiinta sociala speciala, extrajudiciara, criminologia abordeaza si examineaza
subsistemele de drept penal, drept procesual penal si de drept executional penal, infatisanduse ca o veritabila "busola in orientarea practicii procesual penale".4

Rodica Mihaela Stanoiu, CRIMINOLOGIE, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1997, p.8;
Ion Eugen Sandu, Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ionita, CRIMINOLOGIE, Ed. Sylvi, Bucuresti 2001, p.62-63;
3
Gheorghe Nistoreanu, Costica Paun, CRIMINOLOGIE, Ed. Europa Nova, Bucuresti 1996, p37;
4
Ion Eugen Sandu, Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ionita, CRIMINOLOGIE, Ed. Sylvi, Bucuresti 2001, p. 63;
2

2.Criminologia si stiintele penale

Denumirea de stiinte penale are cel putin doua acceptiuni. Intr-o acceptiune foarte
larga, prin stiinte penale se inteleg toate acele discipline stiintifice care au ca obiect generic de
studiu criminalitatea. S-ar include aici, atat acele stiinte care au ca obiect direct sau specific de
studiu criminalitatea, cat si acele discipline pentru care criminalitatea constituie un obiect de
studiu generic dar nespecific.
Stiintele penale ar cuprinde astfel: dreptul penal (dreptul penal international, dreptul
penal al afacerilor, dreptul penal ecologic), procedura penala, stiinta penitenciara (penologia),
politica penala, sociologia penala, politia stiintifica sau criminalistica, medicina legala. Intr-o
acceptiune restransa, in cadrul stiintelor penale ar intra numai dreptul penal si procedura
penala.5
2.1.Criminologia si dreptul penal
In "Tratatul" sau de criminologie, J.Pinatel arata ca distinctia dintre drept penal si
criminologie este atat de evidenta incat s-a impus sa fie atestata si prin existenta a doua mari
societati stiintifice internationale: Asociatia Internationala de Drept Penal si Societatea
Internationala de Criminologie. Aceasta deosebire organizatorica este un raspuns la faptul ca
dreptul penal este o stiinta normativa, in timp ce criminologia este o stiinta a fenomenologiei
penale. Cu alte cuvinte, in timp ce dreptul penal studiaza continutul abstract al normei penale
pentru a-i asigura concordanta fata de relatiile sociale care trebuie aparate, criminologia
abordeaza criminalitatea in complexitatea sa, precum si modalitatile prin care acest fenomen
poate fi prevenit.
O analiza plastica a raportului dintre criminologie si dreptul penal este facuta de
criminologul M.Killias. El arata ca acest raport seamana foarte mult cu acela care exista intre
dreptul comercial si stiintele economice. Pentru a atinge anumite scopuri ( ex. Limitarea
somajului sau a inflatiei) statul foloseste anumite parghii si politici economice, concretizate
adesea sub forma unor reguli de drept economic, fiscal sau comercial. Asa cum dreptul
economic nu este in masura sa propuna alta cale decat cea juridica pentru atingerea acelor
obiective, tot la fel, dreptul penal este limitat la modalitatile juridice pentru prevenirea si
combaterea criminalitatii. Prin urmare asa cum stiintele economice nu devin anexe ale
dreptului economic sau comercial, nici criminologia nu devine o stiinta auxiliara dreptului
penal, cu toate ca , avand ca obiect de studiu fenomenul infractional, ea isi va limita aria de
cercetare in functie de sfera ilicitului penal.
O modalitate stiintifica de analizare a raportului dintre criminologie si dreptul penal
apartine lui V.V.Kudriavtev. El arata ca delimitarea dintre cele doua stiinte se poate face in
functie de urmatoarele criterii:
-criteriul modalitatii de abordare a obiectului de cercetare. Dreptul penal si
criminologia abordeaza fenomenul infractional in momente si etape diferite . Astfel, etapa
formarii conceptiilor antisociale ale individului, nasterea situatiilor conflictuale, motivatia
comiterii actului si conditiile care favorizeaza comiterea actului apartin criminologiei, in timp

Rodica Mihaela Stanoiu, CRIMINOLOGIE, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1997, p.103;

ce manifestarea obiectiva a actului infractional, incepand cu faza actelor preparatorii si pana

la faza urmarilor, intra sub imperiul dreptului penal;
-criteriul scopului imediat. Criminologia urmareste identificarea, studierea si
explicarea cauzelor si conditiilor care determina sau favorizeaza savarsirea infractiunilor, pe
cand dreptul penal are ca scop apararea valorilor sociale fundamentale de acest fenomen;
-criteriul sferei masurilor de interventie. Masurile de prevenire elaborate de
criminologie vizeaza o sfera mult mai larga de sectoare ale vietii sociale, pe cand dreptul
penal urmareste cu precadere perfectionarea sistemului sanctionator.6
In lucrarile criminologice mai recente au fost evidentiate si alte elemente de
diferentiere intre criminologie si dreptul penal. Astfel s-a observat ca in timp ce categoriile
generale ale dreptului penal se refera la ceea ce "trebuie sa faca sau sa nu faca cetateanul" si la
ceea ce "trebuie sa fie el in societate", in domeniul criminologiei se analizeaza "ceea ce este
el" in realitate.
Criminologia se afla intr-o stransa corelare, atat cu dreptul penal, ca ramura a
sistemului de drept, cat si cu stiinta (doctrina) dreptului penal. Mai mult, dreptul penal ca
stiinta devine tot mai mult o "disciplina de intersectie". Aceasta insa nu inseamna ca
criminologia este o disciplina auxiliara in raport cu dreptul penal in special, si, in general, cu
celelalte stiinte juridice, sociale sau sociologice, dupa cum nici nu trebuie privita ca o
disciplina coordonatoare. 7
Dreptul penal ofera criminologiei principii si notiuni juridice fundamentale, ca de
exemplu: infractiunea (crima), infractor (criminal), pedeapsa, recidivist etc. Trebuie insa
subliniat ca desi dreptul penal limiteaza spatiul "legal" al fenomenului criminalitatii, aceasta
nu inseamna ca problematica obiectului de studiu al criminologiei este supusa unor limite
impuse de sfera de incidenta a legii penale. Mai mult apreciem ca stiinta criminologica, ca
stiinta interdisciplinara, poate sa studieze prin intermediul mijloacelor si tehnicilor sale
specifice si faptele periculoase care pot degenera in infractiuni.8
Dreptul penal abordeaza criminalitatea prin referirea la sistemul normelor de drept
penal, studiaza circumstantele obiective si subiective ce determina apararea penala a unor
valori si relatii sociale.
Criminologia abordeaza criminalitatea prin prisma starii, dinamicii si cauzalitatii
socio-umane a acestui fenomen precum si prin optica mecanismelor sociale de prevenire si
combatere a acesteia.9
Legatura de dependenta care exista intre criminologie si dreptul penal se manifesta
prin preluarea de concepte, ca de exemplu cel de infractiune si, asa cum Rodica Mihaela
Stanoiu spune: "stiinta criminologiei se intinde pana acolo unde dreptul penal ii permite".
Diferenta care exista intre dreptul penal si criminologie ca stiinta, se materializeaza in
aceea ca prima este o stiinta normativa si care opereaza cu metoda deductiei, iar cealalta este
o stiinta empirica si care utilizeaza cu prioritate rationamentele inductive. Altfel spus, asa cum
6

Gheorghe Nistoreanu, Costica Paun, CRIMINOLOGIE, Ed. Europa Nova, Bucuresti 1996, p38-39;
Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Criminologie - Tratat de teorie si politica criminologica, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti 2008, p.68;
8
Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Criminologie - Tratat de teorie si politica criminologica, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti 2008, p.69;
9
Ion Eugen Sandu, Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ionita, CRIMINOLOGIE, Ed. Sylvi, Bucuresti 2001, p.66;
7

afirma R. Vouin si J. Leaute,"vor exista mereu neintelegeri intre juristi, care vor certitudini, si
criminologi, care practica intocmai ca pe o virtute indoiala stiintifica". Nu este mai putin
adevarat ca un aport reciproc trebuie sa serveasca, in acelas timp, viitorului criminologiei si
celui al dreptului penal.10
Raportul dintre aceste stiinte isi are originea in scopul comun si anume acela de a
identifica pana la detaliu structurile esentiale si functionalitatile logice ale criminalitatii, acest
amplu ansamblu al actelor antisociale.
In concluzie putem spune ca dreptul penal ca stiinta asigura criminologiei cadrul
conceptual si un corp de principii si reguli privind categoriile, institutiile si normele dreptului
penal iar criminologia confera validitate deplina enunturilor stiintei dreptului penal.
2.2.Criminologia si dreptul procesual penal
Este evidenta conexiunea care exista intre criminologie si dreptul procesual penal ca
stiinta, ultima investigand continutul social politic al normelor procesual penale, iar prima,
oferind celeilalte o imagine reala, detaliata si complexa, asupra realitatii fenomenului
criminalitatii, care, de fapt "constituie un element socio-uman si asupra caruia se poate
actiona si prin alte metode decat cele ale tragerii la raspundere si sanctionarii penale a celor
vinovati".11
De asemenea, trebuie facuta precizarea ca principiile si normele care stau la baza
activitatilor judiciare de urmarire, judecata si sanctionare a celor care au comis fapte de natura
penala, intereseaza in mod cert criminologia, iar analiza reactiei sociale fenomenului
criminalitatii, constituie una dintre preocuparile principale asupra careia cercetarea
criminologica isi indreapta atentia. La fel in toate fazele procesului penal se impune ca o
necesitate folosirea enunturilor concluzive rezultate in urma cercetarii criminologice. Acestea
fiind necesare, de altfel, si in faza urmaririi penale, cat si pe timpul executarii pedepsei.
Nu putine sunt cazurile in care, in urma cercetarilor criminologice, si, ca urmare a
recomandarilor rezultate din acestea, dreptul procesual penal a suferit modificari, ca de
exemplu, introducerea examenului medico-psiho-social in unele legislatii, asa cum se prezinta
in momentul de fata legislatia franceza.12
Cu certitudine, procesul penal pune la dispozitia stiintei criminologice procedee de
cercetare concreta a crimei, a criminalului cat si a victimei. Cu ajutorul dreptului procesual
penal, criminologia isi intregeste si imbogateste aria explicatiilor propii, folosind in cercetarea
proprie toate datele si rezultatele stiintei dreptului procesual penal in masura in care studiul
criminologic este interesat de aceasta.
In concluzie putem afirma despre criminologie ca aceasta isi intregeste si imbogateste
aria explicatiilor proprii integrand datele si rezultatele stiintei dreptului procesual penal.
2.3.Criminologia si dreptul executional penal
Desi in prezent nu formeaza o latura distincta in stiinta dreptului, conform opiniei
majoritatii specialistilor in acest domeniu, dreptul executional penal sau dreptul penitenciar ar
10

Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Criminologie - Tratat de teorie si politica criminologica, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti 2008, p.70;
11
Ion Eugen Sandu, Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ionita, CRIMINOLOGIE, Ed. Sylvi, Bucuresti 2001, p.70;
12
Rodica Mihaela Stanoiu, CRIMINOLOGIE, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1997, p.106-107;

forma o ramura distincta autonoma care reglementeaza raporturile juridice care se nasc in
cadrul executarii sanctiunilor penale (pedepselor, masurilor educative si masurilor de
siguranta), intre organele de stat competente sa organizeze si sa supravegheze executarea
acestor sanctiuni, pe de o parte, si persoanele condamnate pe de alta parte.
Desigur ca deosebirile intre criminologie si stiinta penitenciara sunt atat de evidente
incat nu se pot crea confuzii. Delimitarile provin in special, din amploarea obiectului de
studiu al criminologiei. Prin comparatie, cele doua stiinte se intalnesc doar pe terenul
preocuparilor comune cu privire la infractor, la tratamentul si la reintegrarea sociala a
acestuia.
In schimb aceasta zona de contact este profitabila ambelor discipline. Numeroase
studii au fost efectuate de criminologi la locurile de detinere a infractorilor, cu sprijinul
specialistilor care isi desfasoara activitatea in acest domeniu. Intreaga activitate stiintifica
realizata in penitenciare a constituit pentru criminologi un important rezervor de date utile
aprofundarii cunoasterii specifice.
Informatiile si concluziile stiintei dreptului executional penal, integrate de criminologi
in teoria metodelor si masurilor preventive si terapeutice servesc la imbogatirea patrimoniului
stiintei criminologiei si la realizarea functiei sale practice13
G. Stefani si G. Levasseur apreciau ca unul dintre scopurile principale ale pedepsei
este acela ca ea urmareste restituirea pe cat este posibil, societatii, a unui individ cinstit, care
isi da seama de greseala comisa. "Este ilogic de a realiza un regim de executare a pedepsei
fara a fi informat asupra caracteristicilor individului si cauzelor infractiunii sale." 14
Stiinta penitenciara are obligatia de a se apropia de criminologie, fiindca aceasta poate
sa ii furnizeze informatii despre criminal, si , in acelasi timp, criminologia trebuie sa se
apropie de stiinta dreptului executional penal, sa se ocupe direct de tot ceea ce constituie
subiect, pentru a indica penologului un anumit numar de "retete" sau de idei care pot sa-i
faciliteze tratamentul delincventului. In acelas timp, criminologul gaseste in subiectul stiintei
penitenciare un mijloc de a verifica ipotezele sale si de a-si experimenta tehnicile. In masura
in care metodele de tratament ale infractorului s-au diversificat, in masura in care se admite ca
nu trebuie numai sa se pedepseasca ci sa se si previna, stiinta penitenciara va tinde sa
inglobeze metode foarte diverse de tratament, cum ar fi procedeele moderne de tratament in
libertate sau de regimuri speciale, partial preventive, partial represive, care ii privesc pe
alcoolici si toxicomani, dar mai ales pe minori.
Desigur, stiinta dreptului executional penal nu inglobeaza ansamblul metodelor de
tratament pentru delincventa, caci exista o serie de tratamente globale, colective, actionand
asupra mediului social, intelectual, economic, dar se poate afirma ca nimic din ceea ce este
tratament individual nu ii este strain.
Asadar, stiinta dreptului executional penal pune sub vizorul sau , spre analiza,
principiile, categoriile, institutiile si normele care, impreuna, formeaza raporturile ce se nasc
in cadrul activitatilor specifice de executare a sanctiunilor penale. In aceste conditii, intre
stiinta dreptului executional penal si criminologie, se stabileste o interdependenta ce nu se
poate ignora. Dreptul executional penal, ca o stiinta cu un obiect practic de activitate, devine
13

Gheorghe Nistoreanu, Costica Paun, CRIMINOLOGIE, Ed. Europa Nova, Bucuresti 1996, p.42;
Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Criminologie - Tratat de teorie si politica criminologica, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti 2008, p.73;
14

pentru criminologie un izvor foarte important de informatie, si, in aceeasi masura,

criminologia, are ca principal scop si analiza mijloacelor terapeutice de resocializare a
condamnatilor, oferind dreptului executional penal datele, informatiile si concluziile privind
caile si mijloacele de reeducare a condamnatilor aflati in executarea pedepsei.15
2.4.Criminologia si politica penala
Stiinta politicii penale cerceteaza ansamblul datelor si concluziilor asupra legitatilor
obiective ale fenomenului infractional si al luptei impotriva acestuia, date furnizate de
stiintele criminologice si juridico-penale.
Politica penala este disciplina care, in functie de datele stiintifice si filosofice de care
dispune si luand in considerare conditiile social-istorice, elaboreaza doctrinele preventive si
represive care urmeaza a fi puse in practica . aceasta definitie apartine cercetatorului german
Franz von Liszt si a fost dezvoltata de Marc Ancel care apreciaza ca politica penala nu este
doar o stiinta, ci si o arta al carei obiect il constituie formularea celor mai bune legi penale, in
lumina datelor furnizate de catre criminologie.
Stiinta politicii penale si criminologia se presupun, interactioneaza si se completeaza
reciproc .
Politica penala este cea care face jonctiunea intre criminologie si stiintele penale,
evalueaza la un nivel de generalitate, superior celui din criminologie, concluzii privind
mecanismul social-juridic al luptei impotriva criminalitatii, formuleaza principii, metode,
masuri si orientari noi in vederea infaptuirii eficace a strategiei prevenirii si combaterii
criminalitatii si reintegrarii sociale a infractorilor.
Scopul politicii penale este acela de a determina principiile, de a decide asupra
orientarilor, metodelor si mijloacelor de lupta impotriva criminalitatii. Rezulta ca, in
interrelatia criminologie-politica penala, criminologia are rolul instrumentului de cunoastere,
analiza si sinteza, apt sa contribuie la cristalizarea celor mai corecte puncte de vedere
utilizabile in deliberarea si adoptarea actului de decizie in materia penala.
Stiinta politicii penale este cea care evalueaza concluziile privind mecanismul sociojuridic al luptei impotriva criminalitatii, integreaza intreaga activitate de prevenire si
combatere a criminalitatii si de resocializare a infractorilor in cadrul sistemului politic si
formuleaza principii, metode, masuri si orientari noi in vederea infaptuirii eficace a strategiei
prevenirii si combaterii criminalitatii si resocializarii infractorilor.16
Deosebirile dintre cele doua stiinte apar, mai intai, cu privire la viziunea specifica
asupra fenomenului infractional. Astfel, in timp ce criminologia studiaza criminalitatea ca
fenomen socio-uman (starea, dinamica, etiologia, legitatile si remediile lui), stiinta politicii
penale analizeaza criminalitatea ca fenomen politic, facandu-se ecoul reactiei sociale
determinate de acest fenomen.
In al doilea rand, nivelul de generalitate pe care il degaja stiinta politicii penale este in
mod evident superior celui realizat de criminologie. Nefiind o stiinta teoretica-explicativa, ci
prin excelenta o stiinta practica, stiinta politicii penale este nevoita sa apeleze la criminologie

15

Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Criminologie - Tratat de teorie si politica criminologica, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti 2008, p.74;
16
Gheorghe Nistoreanu, Costica Paun, CRIMINOLOGIE, Ed. Europa Nova, Bucuresti 1996, p.40;

si la stiintele penale atat pentru realizarea sintezelor politico-juridice creatoare, cat si pentru
verificarea masurilor adoptate.
Criminologia se inscrie in randul veritabililor contribuabili care inspira strategia
nationala a luptei antiinfractionale, constituind una din sursele principale de inovare a teoriei
si practicii in domeniul prevenirii si combaterii criminalitatii.17
2.5.Criminologia si sociologia penala
Sociologia ca stiinta a sistemului social global, a formelor de viata omenesti atribuie
un rol important investigarii relatiilor juridice.
Sociologia juridica cerceteaza procesul de elaborare si aplicare a dreptului,
conditionarea sociala a conceptiilor, principiilor, categoriilor si institutiilor juridice,
eficacitatea, legitimitatea si validitatea reglementarilor juridice, corelatia dintre continutul si
forma dreptului ca si problematica conflictelor interumane, soldate cu consecinte ce atrag
raspunderea materiala, disciplinara, civila sau penala.18
Sociologia dreptului penal studiaza conditionarea si implicatiile sociale ale
criminalitatii, campul si structura relatiilor sociale in care dreptul penal are vocatia sa
intervina.
Sociologia penala, la fel ca si antropologia criminala si psihologia criminala, este, intro anumita masura, o criminologie specializata care abordeaza, prin perspectiva sociologica
proprie, un obiect de studiu asemanator cu criminologia. Ea studiaza conditionarea si
implicatiile sociale ale criminalitatii, campul si structura relatiilor sociale in care dreptul penal
are vocatia sa intervina, problematica relatiilor sociale anterioare si contemporane procesului
de elaborare, aplicare si organizare a executarii sanctiunilor de drept penal, precum si
problematica constiintei populatiei cu privire la fenomenul criminalitatii si la actiunea sociala
de aparare impotriva acestuia, factorii socio-culturali si influenta lor in determinarea naturii si
cuantumului actiunii antiinfractionale, costul acestei actiuni etc.19
Cercetarea sociologica si cea criminologica sunt autonome, complementare si
convergente.
-sunt autonome deoarece dispun de un obiect propriu de activitate, functii, metode si
tehnici de cercetare proprii;
-sunt complementare deoarece se sustin reciproc in planul cercetarii stiintifice iar
rezultatele cercetarilor se completeaza reciproc, cele doua stiinte isi imprumuta reciproc
notiuni, concepte, principii si reguli teoretice si metodologice ale procesului vietii sociale, ale
cercetarii fenomenului infractional in special;
-sunt convergente deoarece sunt orientate catre un tel comun si anume identificarea
cailor si procedeelor de sporire a eficacitatii activitatii de prevenire a faptelor antisociale si de
aparare a valorilor ocrotite de legea penala.
Trasatura comuna a cercetarii sociologice cu cea criminologica o constituie abordarea
problematicii criminalitatii si a luptei impotriva acesteia in contextul ansamblului
fenomenelor si relatiilor sociale.

17

Ion Eugen Sandu, Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ionita, CRIMINOLOGIE, Ed. Sylvi, Bucuresti 2001, p.67;
Ion Eugen Sandu, Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ionita, CRIMINOLOGIE, Ed. Sylvi, Bucuresti 2001, p.64;
19
Gheorghe Nistoreanu, Costica Paun, CRIMINOLOGIE, Ed. Europa Nova, Bucuresti 1996, p.43;
18

Obiectul sociologiei penale consta in studiul empiric al legilor, in studiul sociologic al

sanctiunilor de drept penal si al functionarii justitiei penale. Altfel spus, sociologia penala
studiaza interrelatiile dintre normele de drept penal si diversii factori ai vietii sociale.
Criminologia studiaza mecanismele reactiri sociale in diferitele sale faze, de la momentul
stabilirii si individualizarii sanctiunii pana la aplicarea acestora.
Scopul imediat urmarit de cele doua discipline este diferit. Criminologia studiaza
cauzele si reactia sociala fata de criminali - toate in scopul prevenirii acesteia, umanizarii
sistemului sanctionator si tratamentului delincventilor. Sociologia penala urmareste
cunoasterea influentei factorilor sociali asupra normelor penale precum si influenta inversa,
eficienta normelor si institutiilor dreptului penal asupra celor dintai.
Cat priveste metoda, sociologia penala face apel la metodele sociologiei, pe cand
criminologia utilizeaza o gama mult mai larga de metode. Rezultatele cercetarilor fiecareia
dintre ele sunt insa, reciproc utilizate in indeplinirea scopului general comun.20
Cu toate acestea "Criminologia ramane o stiinta generala despre criminalitate, ppe
cand sociologia penala a evoluat catre o criminologie sociologica care studiaza fenomenul
criminalitatii intr-o viziune sociologica" (J. Pinatel).21
2.6.Criminologia si criminalistica
Criminologia si criminalistica, ca stiinte, au in comun obiectul lor de analiza stiintifica
si anume : infractiunea, infractorul si victima.
Este cunoscut faptul ca, criminalistica, fiind considerata o stiinta a metodelor tehnice
si tactice de investigare a cazurilor de natura penala, intervine dupa ce fapta s-a consumat si
ea se limiteaza la strangerea probelor care sa demonstreze vinovatia celui care a comis fapta
penala. Asadar, daca prin intermediul criminalisticii aflam cum s-a produs fapta, prin
intermediul criminologiei aflam de ce s-a produs fapta.
Nu trebuie omis faptul ca intre cele doua discipline au existat frecvente cazuri de
confuzie, aceasta si datorita Scolii Enciclopedice Austriece de Criminologie, care ingloba
criminalistica in cadrul criminologiei, cat si datorita unor asemanari fonetice intre cele doua
concepte. Insa la o analiza atenta, se poate relativ usor observa ca cele doua discipline isi
propun si raspund la intrebari diferite. Asadar, daca criminalistica raspunde la intrebarea "cum
s-a produs actul criminal?", criminologia trebuie sa dea un raspuns la intrebarea "de ce?".22
Intre ele este usor sesizabil ca exista un raport de dependenta, atat cu privire la
personalitatea infractorilor si a victimelor, care, evident, scoate in relief ajutorul pe care
criminologia il ofera criminalisticii, prin perfectionarea metodelor de cercetare, cat si sprijinul
pe care criminalistica il ofera criminologiei, prin datele ce fac referire la diferite moduri de
actiune, la relatiile dintre infractor si victima, date ce servesc la perfectionarea tipologiilor
criminologice a faptelor, faptuitorilor si victimelor infractiunii.23
Raporturile dintre criminalistica si criminologie sunt vizibile, mai ales pe planul
schimburilor stiintifice. J. Pinatel afirma ca "criminologia ofera criminalisticii date care sa o
20

Rodica Mihaela Stanoiu, CRIMINOLOGIE, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1997, p.110;
Gheorghe Nistoreanu, Costica Paun, CRIMINOLOGIE, Ed. Europa Nova, Bucuresti 1996, p.43;
22
Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Criminologie - Tratat de teorie si politica criminologica, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti 2008, p.71;
23
Rodica Mihaela Stanoiu, CRIMINOLOGIE, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1997, p.109;
21

ajute la perfectionarea metodelor proprii de identificare si cercetare, iar criminalistica

furnizeaza criminologiei informatii utile studiului descriptiv al infractiunilor si infractorilor".

3.Criminologia si alte stiinte

Emanciparea criminologiei de stiintele "mama" nu inseamna si despartirea totala de
acestea, pe de o parte, datorita faptului ca stiinta criminologiei ocupa un teren in care se
intalnesc diverse discipline care, desi au alta finalitate, se ocupa si de studiul criminalitatii,
crimei, criminalului si victimei, iar pe de alta parte, dat fiind caracterul ei interdisciplinar
criminologia este dependenta de alte stiinte.
Relatia dintre criminologie si aceste stiinte, nu este insa intodeauna corect inteleasa.
Aceasta se reflecta, mai ales, in cadrul acelor tendinte care continua, fie sa identifice
criminologia cu capitole din disciplinele respective, negand astfel nu numai existenta unei
criminologii generale dar si stadiul intermediar al criminologiilor specializate, fie sa
minimalizeze importanta criminologiei, limitand in mod nejustificat obiectul si functiile
acesteia.24
3.1.Criminologia si psihologia
Intre aceste doua discipline exista relatii de interconditionare deosebit de stranse.
Desi psihicul delincventilor nu este deosebit de cel al non-delincventilor, totusi
cercetarea aposteriori a comportamentelor infractionale este de natura sa releve
particularitatile psihice ale infractorilor. Cercetarile psihice au conchis ca in structura psihica
a delincventilor carentele predominante sunt de natura efectiva, endogene.
Criminologia confruntand concluziile psihologiei cu datele statistice, sociologice etc.
formuleaza concluzii privitoare la metodele de prevenire si de aparare sociala.25
3.2.Criminologia si statistica
Desi printre criminologii romani ideea nu prea este agreata, sau daca o fac inglobeaza
problema intr-o alta forma de cooperare, trebuie totusi sa apreciem ca intre criminologie si
statistica exista conexiuni, aceasta fiind o relatie indispensabila pentru cercetarea
criminologica.
Datele statistice, indeosebi statistica penala, explica o anumita stare si dinamica a
criminalitatii, la un moment dat si intr-un sistem social determinat, date care exprima fapte si
faptuitori, care inregistreaza statistic, alcatuiesc unitati componente ale criminalitatii
descoperite in raport cu alte fenomene sau evenimente sociale ( de exemplu fenomene
demografice sau ale urbanizarii etc.), ci poate semnala tendinte inca necunoscute sau partial
observate pana la studiul lor.
Se cunoaste faptul ca datele statistice sunt furnizate prin asa-zisul "demers statistic",
adica prin observare, prelucrare, si analiza statistica a criminalitatii, ele provenind dintr-o baza
de date primare, exacte si complete, prelucrate prin procedee si tehnici moderne, care, in
totalitatea lor sau pe segmente , ofera o viziune inchegata asupra laturii cantitative a
24
25

Rodica Mihaela Stanoiu, CRIMINOLOGIE, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1997, p.111;
Ion Eugen Sandu, Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ionita, CRIMINOLOGIE, Ed. Sylvi, Bucuresti 2001, p.65;

criminalitatii: marimea, rata medie anuala, volumul, ritmul, rata bruta, intensitatea, distributia
teritoriala etc., in conditiile unei vieti sociale obijnuite.
Majoritatea programelor de cercetare criminologica au la activ datele oferite de
statistica, ajutand la prognozarea criminologica pe anumite termene (scurt, mdeiu sau lung).
Totodata, statistica constituie si un real instrument de control al veridicitatii ipotezelor
cercetarilor criminologice si, de asemenea, a justificarii eficientei unor sanctiuni penale
incriminate in actele normative.
Dar statistica ofera date certe despre un fenomen sau altul, lasand la o parte datele
privind "cifra neagra" a fenomenului infractional, fapt care nu poate sa concure la elaborarea
unor teze de combatere a criminalitatii cu probabilitate de realizare cat mai mare. Cu toate
acestea, datele oferite de statistica ajuta la explicarea cauzelor criminalitatii intr-o anumita
zona, pe o anumita perioada de timp, pe categorii sau grupe de infractiuni, pe grupe de
participanti etc. 26 De altfel, este cunoscut faptul ca primii oameni de stiinta care au fost
preocupati de fenomenul infractional au fost matematicienii, care au utilizat "statisticile
criminale". Aceste statistici pot oferi criminologiei date in legatura cu: dimensiunea
fenomenului criminalitatii in societate, miscarea oscilatorie si frecventa miscarii oscilatorii a
criminalitatii intr-o anumita perioada si pe un anumit teritoriu, numarul victimelor, costul
angajarii scoietatii in lupta contra criminalitatii, castigurile realizate de infractori din
comiterea infractiunilor, procentul recuperarii prejudiciilor cauzate de infractori, veniturile
realizate de societate ca urmare a aplicarii regimului confiscarii speciale, numarul infractorilor
incarcerati, izvoarele exogene si endogene ale criminalitatii etc.

4.Concluzii
In incheiere putem concluziona ca aceasta disciplina complexa, criminologia, desi
poate fi considerata chiar o stiinta autonoma, cum afirma profesorul Gheorghe Nistoreanu,
este intr-o continua interactiune si interdependenta in special cu stiintele penale, dreptul penal
asigurandu-i criminologiei cadrul conceptual si un corp de principii si reguli privind
categoriile, institutiile si normele penale, criminologia, la randul ei, conferind validitate
deplina enunturilor stiintei dreptului penal, si dreptul procesual penal care intregeste si
imbogateste aria explicatiilor, criminologia utilizand datele si rezultatele provenite din aceasta
stiinta.
Pe langa stiintele penale, o legatura foarte importanta exista intre criminologie si
stiinta statistica cu care se afla intr-o continua interdependenta si care constituie un real
instrument de control al veridicitatii ipotezelor cercetarii criminologice, statistica putand oferi
date cu privire la starea si dinamica activitatilor criminale.

26

Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Criminologie - Tratat de teorie si politica criminologica, Ed. Lumina Lex,
Bucuresti 2008, p.72;

10

Bibliografie
Ion Eugen Sandu, Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ionita, CRIMINOLOGIE, Ed. Sylvi, Bucuresti
2001;

Gheorghe Nistoreanu, Costica Paun, CRIMINOLOGIE, Ed. Europa Nova, Bucuresti 1996;
Florin Sandu, Gheorghe-Iulian Ionita, Criminologie teoretica si aplicata, Editia a III-a, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti 2010;
Rodica Mihaela Stanoiu, CRIMINOLOGIE, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1997;
Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Criminologie - Tratat de teorie si politica criminologica,
Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2008.

11