1.

act translativ de proprietate,

Act sau fapt juridic prin care se realizeaza trecerea unui drept real sau a unui drept de creanta din
patrimonial unui subiect de drept in patrimonial altui subiect de drept, de exemplu, contractul de
vanzare-cumparare, contractul de schimb, contractul de furnizare, contractul de donatie, cesiunea de
creanta.

2. ineficacitatea actului juridic civil,

ineficacitatea presupune lipsa efectelor juridice datorită intervenţiei unor cauze posterioare
încheierii (valabile) a actului juridic.
Nulitatea nu se confundă cu ineficacitatea actului juridic civil.
Nulitatea sancţionează neîndeplinirea condiţiilor de validitate la momentul încheierii actului juridic
şi, atunci când este constatată (sau pronunţată), are ca efect desfiinţarea actului juridic.
Precizăm că numai un act care există juridic (a fost valabil încheiat) poate fi eficient sau ineficient.
Astfel, în cazul actului juridic desfiinţat (nul), problema ineficacităţii efectelor nu se mai pune.
în consecinţă, sub aspectul raportului nulitate-ineficacitate, contractul se poate afla în trei ipostaze:
a) când a fost valabil încheiat şi produce efecte juridice - contractul este eficace;
b) când, deşi a fost valabil încheiat, nu produce efecte (datorită intervenţiei unor cauze apărute
ulterior încheierii lui) - contractul este ineficace;
c) când nu au fost respectate condiţiile de validitate - contractul este nul (şi desfiinţat ca act juridic).

3. acțiunea posesorie,

actiunea aflata la indemana posesorului avand scopul de a proteja posesia impotriva oricarei tulburari,
pentru a mentine aceasta stare sau pentru a o redobandi in cazul in care a fost pierduta

4. acțiunile petitorii,

actiunile prin care se apara dreptul de proprietate

acţiune reală imobiliară prin care se urmăreşte apărarea posesiei, ca stare de fapt, împotriva oricărei
tulburări, asigurând menţinerea acestei stări ori redobândirea posesiei, atunci când aceasta a fost
pierdută.

5. act de dispoziție, act juridic

care are ca efect înstrăinarea unor bunuri, consumarea sau distrugerea lor materială, instituirea unor
sarcini asupra acestora sau renunţarea la drepturi (de ex.: vânzarea, constituirea unei ipoteci, darea în
gaj, renunţarea la o cale de atac etc.).

6. actele de administrare

sunt acele acte prin care un bun este pus în valoare din punct de vedere economic, altfel decât prin
înstrăinarea lui. Se înscriu în această sferă actele materiale de folosinţă directă a bunului şi actele
juridice încheiate cu terţii pentru punerea în valoare a lucrului. Actul de administrare asupra unui bun
izolat, care face obiectul coproprietăţii, este un act de administrare propriu-zis, prin care bunul este pus
în valoare şi care exclude ideea de înstrăinare
acţiune posesorie generală, - de complângere

acţiune posesorie folosită pentru a face să înceteze orice fel de tulburare a posesiei de natură a împiedica
exerciţiul liber şi efectele juridice ale posesiei, cu excepţia cazului în care deposedarea s-a făcut prin
violenţă.

acţiune posesorie specială, - acțiune în reintegrare

acţiune posesorie specifică pentru apărarea posesiei în cazul în care deposedarea sau tulburarea a fost
făcută prin violenţă (fără justificare în drept)

prescripţia extinctivă,

pornind de la dispoziţiile art. 2500 alin. (1)

Noul Cod Civil, prescripţia extinctivă poate fi definită ca fiind acea sancţiune care constă în stingerea, în
condiţiile stabilite de lege, a dreptului material la acţiune neexercitat în termen.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol arată că prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o
persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie
juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

ius utendi a ius fruendi- right to use the right to enjoy

clauza de inalienabilitate,
Art. 626 Cod Civil – permite proprietarului să consimtă la limitarea dreptului sau prin acte juridice,
cu condiția de a nu fi încălcate ordinea publica si bunele moravuri.

rezoluțiunea,
reprezinta mecanismul juridic prin intermediul căruia se realizează desființarea unui contract pentru
neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate în cadrul unui contract cu executare dintr-odată (de
pilda, vanzare, donatie, schimb etc.).

HOTĂRÂREA DE EXPEDIENT,
reprezintă actul prin care, în urma învoielii părților, se pune capăt judecăţii, instanța pronunțând
hotărârea de expedient ce cuprinde aspectele stipulate de părți în tranzacție și aduse la cunoștința
instanței.

CONTRACT COMUTATIV,
contract oneros, la încheierea căruia părţile cunosc întinderea prestaţiilor la care se obligă şi pot
aprecia valoarea acestora ca fiind echivalentă. Majoritatea contractelor oneroase sunt comutative,
prestaţia fiecărei părţi reprezentând echivalentul contraprestaţiei celeilalte părţi.
acţiune confesorie,
acţiune reală prin care se ocroteşte sau se valorifică un dezmembrământ al dreptului de proprietate:
dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, de uz sau de abitaţie ori dreptul de servitute şi care
serveşte la apărarea oricăruia dintre aceste drepturi reale.

condiţia rezolutorie,
este un eveniment viitor şi nesigur de care depinde desfiinţarea retroactivă a raportului juridic de
obligaţii. Condiţia rezolutorie nu îşi produce efectele pendente conditione, actul juridic
asemănându-se cu o obligaţie simplă (pură) – pura obligatio quae sub conditione resolvitur.

proprietatea rezolubilă,
dreptul de proprietate poate fi înstrăinat printr-un act juridic încheiat sub condiţie rezolutorie sau
transmiterea lui poate apărea astfel în temeiul legii.
Potrivit art. 1401 NCC, condiţia este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei determină desfiinţarea
obligaţiei.
Ea nu suspendă executarea obligaţiei, ci numai obligă pe creditor a restitui ceea ce a primit, în caz
de neîndeplinire a evenimentului prevăzut în condiţie.
Dreptul de proprietate transmis sub condiţie rezolutorie are o existenţă nesigură în patrimoniul
dobânditorului, pentru că, dacă nu se îndeplineşte condiţia, el va trebui să restituie bunul
transmiţătorului.
De aceea, pendente conditione, adică până la îndeplinirea condiţiei, teoretic, bunul care a format
obiectul actului de înstrăinare afectat de condiţie rezolutorie aparţine la doi proprietari:
transmiţătorul are un drept de proprietate supus însă condiţiei suspensive, iar dreptul dobânditorului
este supus condiţiei rezolutorii.

condiţia este suspensivă,

atunci când de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligaţiei

conditie de valabilitate a actului juridic civil. Acea conditie de a carei implinire depinde insasi
nasterea actului juridic civil astfel format. Spre exemplu, \"iti vand apartamentul daca ma voi muta
in alta localitate\".

pendente contione,
intervalul de timp dintre momentul nașterii embrionare a raportului de obligații și momentul
realizării condiției. În toata aceasta perioadă se consideră că obligația nu există.

eveniente conditione,
situatia cand conditia (suspensiva) s-a realizat. Deci certitudinea asupra existentei obligatiei s-a
sfarsit.
Obligatia se considera nascuta retroactiv, din momentul intelegerii partilor. Ea devine pura si
simpla.
deficiente conditione,
împrejurarea sau evenimentul conditie nu s-au realizat.
atunci cand conditia nu se realizeaza se considera ca intre cele doua parti nu a existat niciodata
obligatia respectiva, astfel incat toate prestatiile executate se restituie si garantiile constituite in
favoarea creditorului se desfiinteaza retroactiv.

accesiunea imobiliară artificială,

cunoscută și sub denumire de incorporațiune, accesiunea imobiliară artificială presupune unirea
unui bun imobil cu o construcție sau o plantație efectuată asupra acestui bun imobil. Ca urmare a
accesiunii imobiliare artificiale, proprietarul imobilului are vocația de a deveni proprietar și asupra
construcției și a plantației. Sau, astfel cum explică Judecătoria Craiova prin sentința nr. 10983/2020,
„accesiunea constă în incorporarea materială a unui lucru considerat mai puțin important într-un
lucru considerat mai important. În cazul în care cele două lucruri au aparținut unor proprietari
diferiți, titularul dreptului de proprietate mai important devine și proprietar al lucrului mai puțin
important, astfel încât accesiunea apare ca un mod de dobândire a proprietății asupra lucrului mai
puțin important”.

vanzarea cu pact de răscumpărare,

vânzarea cu opţiune de răscumpărare este o vânzare afectată de condiţie rezolutorie prin care
vânzătorul îşi rezervă dreptul de a răscumpăra bunul sau dreptul transmis cumpărătorului. Acesta
este un fragment din Codul Civil din 2009.

vânzarea cu opţiune (pact) de răscumpărare,

este o varietate a vânzării prin care „vânzătorul îşi rezervă dreptul de a răscumpăra bunul sau
dreptul transmis cumpărătorului”, restituind cumpărătorului preţul, cheltuielile şi uneori şi sporul de
valoare (art. 1758-1762 Noul Cod Civil).
Răscumpărarea bunului înstrăinat este însă numai o opţiune, o facultate dată vânzătorului, care o
poate exercita (caz în care vânzarea se desfiinţează cu efecte de la data încheierii contractului, iar
vânzătorul redobândeşte proprietatea lucrului înstrăinat) sau nu (caz în care vânzarea se
consolidează, iar cumpărătorul rămâne definitiv proprietarul lucrului).
Opţiunea de răscumpărare nu poate fi stipulată pentru un termen mai mare de 5 ani (dacă s-a stabilit
un termen mai mare, acesta se reduce de drept la 5 ani).
în consecinţă, soarta contract

contract de locațiune,
contractul în temeiul căruia o persoană numită locator se obligă să asigure altei persoane numită
locatar, folosinţa integrală sau parţială a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durată de timp
determinată în schimbul unui preţ corespunzător

jure dantis, resolvitur jus accipientis

daunele-interese,
reprezinta despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le plateasca, in scopul repararii
prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale.

lucrările voluptuare, NCC (3) lit. c)

sunt cele "făcute pentru simpla plăcere a celui care le-a realizat, fără a spori valoarea economică a
imobilului". Definiţia mai sus redată ne oferă, totodată, şi argumente pentru tratamentul "sever" pe
care îl impune art.

actele de conservare,
sunt acele acte juridice care au drept scop păstrarea sau conservarea unui bun în patrimoniul
titularului, cum ar fi întreruperea cursului unei prescripţii care curge, transcrierea unui contract de
vânzare-cumpărare, cererea de efectuare a unui inventar, transcrierea ipotecii şi alte asemenea

dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă,

contractul de garanţie reală este un contract constitutiv de drepturi reale, prin se creează în favoarea
creditorului un drept real asupra bunului debitorului afectat garanţiei (art. 9 din Titlul VI al Legii nr.
99/1999).
în cazul garanţiei reale propriu-zise, afectarea specială a unui bun pentru garantarea obligaţiei are
loc prin instituirea, în favoarea creditorului, a unui drept real accesoriu, de garanţie, cu privire la
acest bun.
în virtutea acestui drept real (de garanţie), creditorul garantat se bucură de un drept de urmărire
(droit de suite) a bunul mobil afectat garanţie şi de un drept de preferinţă faţă de alţi creditori
negarantaţi sau faţă de creditorii ale căror garanţii reale sau drepturi afectate garanţiei au un grad de
prioritate inferior, adică prerogativa de a-şi satisface creanţa cu obiectul garanţiei înaintea acestor
creditori.

EMOLUMENT

1. Ansamblu de avantaje şi prerogative pe care uzufructuarul le dobândeşte în temeiul dreptului de

uzufruct.
2. Parte a activului succesoral care îi revine efectiv unui moştenitor, legatar universal sau legatar cu
titlu universal, dintr-o moştenire, în urma împărţirii acesteia între toţi comoştenitorii îndreptăţiţi la
ea.

înscrisul autentic.
este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public
sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de
lege.
moştenitor sezinar,

moştenitor care are posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale şi de a

exercita drepturile şi acţiunile dobândite de la defunct, fară a fi necesară atestarea prealabilă, pe cale
judecătorească, a calităţii de moştenitor. Sunt moştenitori sezinari: rudele în linie dreaptă ale
defunctului (ascendenţii şi descendenţii). Sezina are un caracter individual (nu aparţine colectiv
tuturor rudelor în linie dreaptă) şi succesiv (se dobândeşte, dacă este cazul, cu efect retroactiv, de la
data deschiderii moştenirii, de către moştenitorul subsecvent). Regulile referitoare la sezină sunt
imperative şi nu pot fi modificate prin voinţa celui care lasă moştenirea. Fiind un beneficiu al legii,
titularul lui poate renunţa la sezină.

punere în întârziere,
manifestare de voinţă formală prin care creditorul încunoştinţează pe debitor că obligaţia sa a ajuns
la scadenţă şi îl invită să şi-o execute. De regulă, p.î. se face printr-o notificare scrisă, trimisă
debitorului prin intermediul executorului judecătoresc.

prezumţie de mandat tacit reciproc între soţi,

prezumţie legală conform căreia fiecare dintre soţi este presupus că, exercitând drepturile conferite
de lege soţilor asupra bunurilor comune,

drept de retenţie,

mijloc specific de garantare a obligaţiilor - reprezentând uneori şi o formă de manifestare a

excepţiei de neexecutare - constând în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al
debitorului aflat în detenţia sa, până ce debitorul nu-i plăteşte tot ceea ce îi datorează în legătură cu
acel bun.

CVASI-UZUFRUCT,

uzufruct având ca obiect bunuri consumptibile şi ca efect transmiterea pe seama uzufructuarului a

însăşi proprietăţii acestora. Comportă în sarcina titularului obligaţia ca, la expirarea termenului
pentru care a fost constituit, să restituie proprietarului alte bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi
valoare.

fondul de comerţ,

în activitatea lor, comercianţii folosesc o multitudine de bunuri în vederea desfăşurării activităţii

comerciale. Aceste bunuri diferă în funcţie de calitatea de persoană fizică sau persoană juridică a
titularului întreprinderii economice, precum şi de obiectul de activitate pentru care a fost autorizat.
Aceste bunuri formează o universalitate destinată desfăşurării diferitelor operaţiuni comerciale.
Pentru că această universalitate de bunuri este destinată exercitării activităţii comerciale, legiuitorul
o denumeşte „fond de comerţ'’.
EVICŢIUNE,

pierderea în tot sau în parte, de către cumpărător a dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat,
ca urmare a valorificării de către v
ânzător sau de către o terţă persoană a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul
cumpărătorului asupra aceluiaşi bun.

rezilierea,

este sancţiunea de drept civil ce intervine în cazul neexecutării culpabile a unui contract
sinalagmatic cu executare succesivă şi constă în încetarea efectelor contractului respectiv numai
pentru viitor.

confuziune,

stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor.

indiviziune,

modalitate a patrimoniului care, aparţinând în comun mai multor persoane, are ca obiect o
universalitate nedivizată de bunuri, în mod obişnuit, starea de i. izvorăşte din succesiune, dar ea nu
reprezintă o stare juridică exclusivă a succesiunii;

notarea,

înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe baza posesiei exercitate sub nume de
proprietar necontestat și notarea posesiei în cartea funciară, aptă să conducă la dobândirea însuși
dreptului real posedat.

afectațiune, - destinație, aplicație

patrimoniu de afectaţiune,

parte a patrimoniului afectată desfăşurării unei activităţi; totalitatea drepturilor şi obligaţiilor în

legătură cu desfăşurarea unei activităţi. Noţiunea de p. de a. este prezentă de mai multă vreme în
doctrină, însă abia recent a primit o consacrare legislativă expresă prin O.U.G. nr. 44/2008. în acest
fel a fost infirmată teoria clasică a unicităţii patrimoniului, permiţând unei persoane care desfăşoară
o activitate să afecteze, prin propria voinţă, o parte a patrimoniului sau acelei activităţi, iar creanţele
născute ca efect al desfăşurării activităţii să fie acoperite doar cu acea parte a patrimoniului, fără ca
ceilalţi creditori personali să îşi poată realiza creanţele asupra acestei părţi de patrimoniu.

dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă,

Contractul de garanţie reală este un contract constitutiv de drepturi reale, prin se creează în favoarea
creditorului un drept real asupra bunului debitorului afectat garanţiei (art. 9 din Titlul VI al Legii nr.
99/1999).
În cazul garanţiei reale propriu-zise, afectarea specială a unui bun pentru garantarea obligaţiei are
loc prin instituirea, în favoarea creditorului, a unui drept real accesoriu, de garanţie, cu privire la
acest bun.
În virtutea acestui drept real (de garanţie), creditorul garantat se bucură de un drept de urmărire
(droit de suite) a bunul mobil afectat garanţie şi de un drept de preferinţă faţă de alţi creditori
negarantaţi sau faţă de creditorii ale căror garanţii reale sau drepturi afectate garanţiei au un grad de
prioritate inferior, adică prerogativa de a-şi satisface creanţa cu obiectul garanţiei înaintea acestor
creditori.

acţiune personală,
acţiune civilă care se întemeiază pe un drept personal (de creanţă) şi care serveşte la exercitarea sau
apărarea acelui drept

acţiune reală,
acţiune civilă prin care se urmăreşte ocrotirea sau valorificarea unui drept real ori apărarea posesiei
unui bun.

ADJUNCŢIUNE,
formă a accesiunii mobiliare ce constă în unirea unui bun mobil secundar cu un altul principal (de
ex.: montarea unei pietre preţioase într-un inel), în temeiul căruia proprietarul bunului principal
devine şi proprietar al bunului secundar.

specificaţiune,

formă a accesiunii mobiliare constând în prelucrarea unei materii astfel încât se obţine un obiect
nou; presupune unirea două valori (materia supusă prelucrării şi munca depusă de o persoană pentru
prelucrarea ei), iar nu încorporarea a două lucruri. (De ex.: un sculptor confecţionează un obiect de
artă din marmură sau din alt material aparţinând altuia; un croitor confecţionează o haină din stofa
clientului; etc.)

confuziunea/amestecul,

Art. 1624
Noţiune
(1) Atunci când, în cadrul aceluiaşi raport obligaţional, calităţile de creditor şi debitor se întrunesc
în aceeaşi persoană, obligaţia se stinge de drept prin confuziune.
(2) Confuziunea nu operează dacă datoria şi creanţa se găsesc în acelaşi patrimoniu, dar în mase de
bunuri diferite.
CONTRACT COMUTATIV,
contract oneros, la încheierea căruia părţile cunosc întinderea prestaţiilor la care se obligă şi pot
aprecia valoarea acestora ca fiind echivalentă. Majoritatea contractelor oneroase sunt comutative,
prestaţia fiecărei părţi reprezentând echivalentul contraprestaţiei celeilalte părţi.