Art. 626.

Limitarea dreptului de proprietate prin acte juridice

Proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice, dacă nu încalcă ordinea
publică şi bunele moravuri.
Proprietarul poate consimţi, prin acte juridice, restrângerea unora din atributele pe legea i le recunoaşte
titularului acestui drept. Proprietarul chiar poate renunţa, de regulă temporar, la exercitarea unui
asemenea atribut. Limitarea poate fi consimţită prin act juridic unilateral sau bilateral, dar nu trebuie
să încalce ordinea publică sau bunele moravuri.

Art. 627.Clauza de inalienabilitate. Condiţii. Domeniu de aplicare

(1) Prin convenţie sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de
cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim. Termenul începe să curgă de la data
dobândirii bunului.
(2) Dobânditorul poate fi autorizat de către instanţă să dispună de bun dacă interesul care a justificat
clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune.
(3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract
dacă a fost determinantă la încheierea acestuia. În contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se
prezumă, până la proba contrară. ! Art. 1252
(4) Clauza de inalienabilitate este subînţeleasă în convenţiile din care se naşte obligaţia de a transmite
în viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.
(5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilităţii.
Indiferent care este izvorul său, inalienabilitatea unor bunuri este o restricţie severă adusă atributului
dispoziţiei juridice din conţinutul dreptului de proprietate.
În practica judiciară valabilitatea unei asemenea clauze a fost recunoscută, spre exemplu, în cazul
rezervării unui drept de uzufruct în favoarea donatorului, asupra bunului care a făcut obiectul donaţiei.
Din considerentele deciziei citate rezultă că o asemenea clauză este valabilă doar dacă se justifică
printr-un interes serios, cum ar fi garantarea unui drept, pentru că altfel este de natură să împiedice
inutil libera circulaţie a bunurilor. Interesul legitim poate fi al dispunătorului (spre exemplu, acesta îşi
rezervă uzufructul bunului şi vrea să-şi garanteze drepturile asigurându-se că va avea mereu de a face
cu acelaşi proprietar), al dobânditorului gratificat, sau chiar al unui terţ, căruia gratificatul trebuie, ca o
sarcină a liberalităţii, să-i plătească o rentă viageră.
Inalienabilitatea poate fi dispusă prin convenţie sau prin testament şi este operantă numai în privinţa
dobânditorului bunului. Efectele clauzei de inalienabilitate conţinută de un contract vor fi cele prevăzute de
legea în vigoare la data încheierii acestuia [art. 60 alin. (1) LPA]. Dimpotrivă, efectele clauzei de inalienabilitate
inserată într-un testament vor fi guvernate de legea în vigoare la data deschiderii succesiunii [art. 60 alin. (2)
LPA].
Termenul în care este operantă clauza de inalienabilitate începe să curgă de la data dobândirii bunului.
Clauza de inalienabilitate poate fi lovită de nulitate, dacă, spre exemplu, nu a fost justificată de un
interes serios şi legitim. În această materie regula este nulitatea parţială a actului juridic, în principiu,
nulitatea clauzei de inalienabilitate nu atrage şi nulitatea întregului act. Prin excepţie, atunci când clauza
de inalienabilitate a fost inserată într-un contract şi a fost determinantă pentru încheierea acestuia,
nulitatea clauzei va atrage nulitatea întregului contract. Caracterul determinant al clauzei de
inalienabilitate este prezumat relativ în cazul contractelor cu titlu oneros.
Clauza de inalienabilitate poate fi expresă sau subînţeleasă (implicită). Art. 627 alin. (4) - este
subînțeleasă clauza prin care donatorul îi impune donatarului să doneze, la rândul său, imobilul care a
făcut obiectul contractului de donaţie, primului copil care i se va naşte.
Clauza de inalienabilitate nu poate împiedica transmisiunea pe cale succesorală a bunului la care se
referă. Astfel, chiar dacă bunul este afectat de o clauză de inalienabilitate, dobânditorul va putea
transmite proprietatea asupra acestuia, la decesul său, moştenitorilor legali sau celor testamentari.

Art. 628 Condiţiile de opozabilitate

(1) Clauza de inalienabilitate nu poate fi invocată împotriva dobânditorilor bunului sau a creditorilor
proprietarului care s-a obligat să nu înstrăineze decât dacă este valabilă şi îndeplineşte condiţiile de
opozabilitate.
(2) Pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie să fie supusă formalităţilor de publicitate
prevăzute de lege, dacă este cazul.
(3) În cazul bunurilor mobile, sunt aplicabile, în mod corespunzător, regulile prevăzute pentru
dobândirea proprietăţii prin posesia de bună-credinţă.
(4) În cazul în care clauza de inalienabilitate a fost prevăzută într-un contract cu titlu gratuit, ea este
opozabilă şi creditorilor anteriori ai dobânditorului.
(5) Neîndeplinirea condiţiilor de opozabilitate nu îl lipseşte pe beneficiarul clauzei de inalienabilitate
de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se conformează acestei obligaţii.
Clauzele de inalienabilitate care au ca obiect bunuri pentru care prin lege a fost instituit un sistem de
publicitate devin opozabile terţilor numai prin îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de
lege.
Astfel, în cazul înstrăinării unor bunuri imobile, clauza de inalienabilitate va trebui notată în cartea
funciară.
Nu există un sistem de publicitate generală aplicabil bunurilor mobile. Aceasta este motivul pentru care
prin art. 628 alin. (3) NCC se prevede că, în cazul bunurilor mobile, sunt aplicabile, în mod
corespunzător, regulile prevăzute pentru dobândirea proprietăţii prin posesia de bună-credinţă. Din
interpretarea coroborată a prevederilor legale citate cu cele ale art. 937 NCC rezultă că nu va putea
invoca dobândirea proprietăţii prin posesie de bună-credinţă dobânditorul bunului mobil care a
cunoscut pe orice cale că acesta se afla sub incidenţa unei clauze de inalienabilitate în patrimoniul
înstrăinătorului. Este o chestiune de fapt, care va putea fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Opozabilitatea clauzei de inalienabilitate faţă de creditorii anteriori. Existenţa unei clauze de
inalienabilitate îi interesează şi pe creditorii chirografari ai dobânditorului deoarece, în principiu,
bunul afectat nu va putea fi supus urmăririi silite [a se vedea şi art. 629 alin. (3) NCC]. Potrivit art. 628
alin. (4) NCC, clauza de inalienabilitate inserată într-un contract cu titlu gratuit le va fi opozabilă nu
numai creditorilor viitori ai dobânditorului, ci şi celor anteriori dobândirii acestui bun.

Art. 629. Sancţiunile pentru nerespectarea clauzei de inalienabilitate

(1) Înstrăinătorul poate să ceară rezoluţiunea contractului în cazul încălcării clauzei de inalienabilitate
de către dobânditor.
(2) Atât înstrăinătorul, cât şi terţul, dacă inalienabilitatea s-a stipulat în favoarea acestuia, pot să
ceară anularea actului de înstrăinare subsecvent încheiat cu nerespectarea clauzei.
(3) Nu pot fi supuse urmăririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea, cât timp clauza
produce efecte, dacă prin lege nu se prevede altfel
Alin.1- nerespectarea unei obligații contractuale atrage rezoluţiunea actului. Deoarece rezoluţiunea
operează retroactiv, ea va conduce şi la desfiinţarea actului subsecvent, conform regulii resoluto iure
dantis resolvitur ius accipientis .În ceea ce priveşte actul juridic de înstrăinare, care conţine clauza de
inalienabilitate încălcată de dobânditor, noul Cod civil, prin art. 629 alin. (1), prevede că acesta poate fi
rezoluționat la cererea înstrăinătorului.
Alin. 2. Nulitatea relativă a actului subsecvent. Nerespectarea clauzei de inalienabilitate se sancţionează
cu nulitatea relativă (anularea) a actului subsecvent. Actul subsecvent anulabil este actul juridic care a
fost încheiat între dobânditorul iniţial, care era obligat să respecte clauza de inalienabilitate şi o altă
persoană, căreia i-a fost transmisă proprietatea, deşi fuseseră îndeplinite formalităţile de publicitate sau,
în cazul bunurilor mobile, în pofida faptului că subdobânditorul cunoscuse pe orice cale existenţa
acestei clauze. Sunt anulabile nu numai actele translative de proprietate, ci şi acelea prin care bunul a
fost ipotecat sau gajat, pentru că şi aceste din urmă acte conţin în ele pericolul înstrăinării în cazul
urmăririi silite. Titular al acţiunii în anulare este înstrăinătorul din actul care conţine clauza de
inalienabilitate. Dacă inalienabilitatea a fost stipulată în favoarea unui terţ şi acesta va putea cere
anularea actului subsecvent.
Limite judiciare Art. 630. - Depăşirea inconvenientelor normale ale vecinătăţii
(1) Dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele
normale în relaţiile de vecinătate, instanţa de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige
la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum şi la restabilirea situaţiei anterioare atunci când acest
lucru este posibil.
(2) În cazul în care prejudiciul cauzat ar fi minor în raport cu necesitatea sau utilitatea desfăşurării
activităţii prejudiciabile de către proprietar, instanţa va putea încuviinţa desfăşurarea acelei activităţi.
Cel prejudiciat va avea însă dreptul la despăgubiri.
(3) Dacă prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanţa poate să încuviinţeze, pe cale de
ordonanţă preşedinţială, măsurile necesare pentru prevenirea pagubei.
Situaţiile la care ne referim, deşi se aseamănă cu abuzul de drept, se diferenţiază de acesta prin aceea că
nu exerciţiul dreptului de proprietate este anormal, ci prejudiciile cauzate vecinilor au acest caracter,
dar şi prin absenţa culpei proprietarului care a cauzat inconvenientele În temeiul textului de lege citat,
dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său de proprietate, inconveniente mai mari decât
cele normale în relaţiile de vecinătate, instanţa de judecată îl poate obliga la despăgubiri în folosul celui
vătămat. Dacă acest lucru este posibil, instanţa poate dispune şi restabilirea situaţiei anterioare.
În asemenea situaţii judecătorul este abilitat să evalueze interesele celor doi proprietari vecini şi să
încuviinţeze desfăşurarea activităţii prejudiciabile, dacă prejudiciul cauzat ar fi minor. Tot echitatea stă
şi la baza acestei limitări judiciare a dreptului de proprietate al vecinilor, care sunt astfel obligaţi să
suporte inconveniente care le depăşesc pe cele normale în raporturile de vecinătate. Pentru acoperirea
prejudiciilor suferite cei vătămaţi vor avea însă dreptul la despăgubire.