Dinca Andreea Gabriela

Nulitatea relativă și nulitatea absolută a contractului

Nulitatea contractului este reglementată în noul cod civil în articolele 1246-1265. Nulitatea este definită
expres ca sancţiune de art. 1246 din NCC – „orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de
lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune”.
Deci nulitatea este o sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele sale. După natura interesului
ocrotit, nulitatea poate fi: absolută sau relativă.  Nulitatea absolută este, potrivit art. 1250, o sancţiune
care intervine pentru încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general şi
are următorul regim juridic:  poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acţiune sau pe
cale de excepţie, deci de părţile din contract ori succesorii lor sau de terţii interesaţi;  instanţa este
obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută, pentru a restabili ordinea de drept încălcată, fără a se
putea imputa acesteia nerespectarea limitelor investirii;  contractul lovit de nulitate absolută nu este
susceptibil de confirmare, decât în cazurile anume prevăzute de lege. ‘

 Regula este imposibilitatea de confirmare a contractului lovit de nulitate absolută.

 Excepţia este posibilitatea părţilor de confirmare a contractului lovit de nulitate absolută dar, acesta
trebuie să fie prevăzută expres. Exemplu: art.1933 prevede că nulitatea societăţii simple se acoperă şi nu
va fi constatată (nulitate absolută) în cazul în care cauza nulităţii a fost înlăturată înainte de a pune
concluzii pe fond. Instanţa sesizată cu o cerere în constatarea nulităţii este obligată să pună în discuţia
părţilor posibilitatea de remediere a cauzelor de nulitate care afectează contractul de societate şi să
fixeze un termen util pentru acoperirea nulităţii, chiar dacă părţile se împotrivesc; art. 197 prevede că
nulitatea absolută a persoanei juridice se acoperă în toate cazurile dacă până la închiderea dezbaterilor
în faţa primei instanţe cauza de nulitate a fost înlăturată.  poate fi invocată - fie pe cale de acţiune, fie
pe cale de excepţie - oricând, dacă prin lege nu se prevede altfel. Instanţa o poate invoca numai pe cale
de excepţie.

 Deci regula este că acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă.

 Prin excepţie, acţiunea în constatarea nulităţii absolute este prescriptibilă, în cazurile anume prevăzute
de lege. Exemplu: în materie de constatare a nulităţii societăţii, acţiunea pentru constatarea nulităţii
absolute este prescriptibilă în 3 ani de la data încheierii contractului, cu excepţia nulităţii pentru obiect
ilicit care este imprescriptibilă.  intervine în cazurile anume prevăzute de lege precum şi atunci când
rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general;  nulitatea absolută se constată :

 de instanţă

 prin acordul părţilor dacă legea nu interzice constatarea nulităţii prin acordul părţilor contractante.
Prin acordul părţilor nu pot fi instituite şi nici suprimate cauze de nulitate, orice convenţie sau clauză
contrară fiind considerată nescrisă.

Nulitatea relativă este, potrivit art. 1248 şi 1251, o sancţiune care intervine pentru încălcarea
dispoziţiilor legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular - privitoare la capacitatea de
exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute
de lege, şi are următorul regim juridic:  art. 1252 instituie prezumţia de nulitate relativă _ în cazurile în
care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este lovit
de nulitate relativă.  poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală
încălcată. Totuşi, prin excepţie, nulitatea relativă poate fi invocată şi de alte persoane decât partea din
contract al cărui interes a fost lezat şi anume creditorii debitorului pe calea acţiunii oblice - art. 1560-
1561, reprezentantul sau ocrotitorul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă potrivit art. 46 alin.3, procurorul în condiţiile art. 46 alin.4 - când actul s-a încheiat
fără autorizarea instanţei de tutelă;  nu poate fi invocată din oficiu de instanţă;  contractul lovit de
nulitate relativă este susceptibil de confirmare;  nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune
numai în termenul de prescripţie prevăzut de lege. Nulitatea relativă poate fi opusă - pe cale de
excepţie, de partea căreia i se cere executarea contractului, şi după împlinirea termenului de prescripţie
a dreptului la acţiunea în anulare, adică oricând. Cu toate acestea, potrivit art. 1223, anulabilitatea
pentru leziune nu poate fi opusă pe cale de excepţie dacă dreptul la acţiune este prescris (dreptul la
acţiune se prescrie în termen de 1 an)  nulitatea relativă se declară :

 de instanţă;

 prin acordul părţilor dacă legea nu interzice declararea nulităţii prin acordul părţilor contractante. Prin
acordul părţilor nu pot fi instituite şi nici suprimate cauze de nulitate relativă, orice convenţie sau clauză
contrară fiind considerată nescrisă. După modalitatea de consacrare legislativă, nulitatea poate fi: o
expresă - prevăzută ca atare de o dispoziţie legală o virtuală - potrivit art. 1253, în afara cazurilor în care
legea prevede sancţiunea nulităţii, contractul se desfiinţează şi atunci când sancţiunea nulităţii absolute
sau relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins.  Cauze de nulitate
absolută:  Nerespectarea dispoziţiilor legale privind forma contractului.

 art. 1179 alin. 2 - în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului aceasta trebuie
respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile.

 art.1242 – este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip
neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.

 art.1244 – în afara cazurilor anume prevăzute de lege, trebuie să fie încheiat prin înscris autentic, sub
sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale ce urmează a fi
înscrise în cartea funciară.  Nerespectarea dispoziţiilor legale privind publicitatea contractului.

 art. 780 alin.1 - neînregistrarea la organul fiscal competent în termen de o lună a contractului de
fiducie este sancţionată cu nulitatea absolută.  Nerespectarea dispoziţiilor legale privind caracterul
determinat şi licit al obiectului contractului.

 art. 1225 alin.2 - obiectul contractului (operaţiunea juridică) trebuie să fie determinat şi licit, sub
sancţiunea nulităţii absolute.

 art. 1226 alin.2 - obiectul obligaţiei (prestaţia la care se angajează debitorul) trebuie să fie determinat
sau determinabil şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.  Nerespectarea dispoziţiilor legale privind
caracterul licit şi moral al cauzei contractului (motivul care determină fiecare parte să încheie
contractul).
 art. 1238 alin. 2 – cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună
ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau după împrejurări, trebuia să o cunoască.

 art. 775 - contractul de fiducie prin care se realizează o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului
este lovit de nulitate absolută pentru că părţile urmăresc prin intermediul unui contract cu titlu oneros
să facă de fapt o liberalitate şi să eludeze dispoziţiile privind incompatibilităţile în materia liberalităţilor
sau să sustragă de la raport sau reducţiune liberalitatea şi deci cauza actului juridic este ilicită sau
imorală.

 art. 1237 - cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei
norme legale imperative (frauda la lege).  Nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de
folosinţă a persoanei juridice cu scop nelucrativ cu ocazia încheierii de către persiana juridică respectivă
a unui act juridic cu un terţ - art.206 alin2 şi 3.

Cauze de nulitate relativă:

♦ Lipsa capacităţii de a contracta.

▪ Art.44 – actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă, altele decât cele prevăzute de art. 41 alin.3 şi 43 alin.3 (acte de conservare, acte de
administrare care nu prejudiciază şi acte de dispoziţie de valoare mică), precum şi cele făcute de tutore
fără autorizarea instanţei de tutelă, când aceasta este cerută de lege, sunt anulabile chiar fără dovedirea
unui prejudiciu.

▪ Art. 45 – simpla declaraţie că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea actului. Dacă însă a folosit manopere
dolosive, instanţa, la cererea părţii induse în eroare, poate considera valabil contractul atunci când
apreciază că acesta ar constitui o sancţiune civilă adecvată.

▪ Art. 211 – sunt anulabile, dacă s-a produs o vătămare, actele încheiate de reprezentanţii persoanei
juridice care nu au capacitate de exerciţiu sau au capacitate de exerciţiu restrânsă, sau care sunt
decăzuţi din dreptul de a exercita o funcţie în cadrul acestor organe, ori care sunt declaraţi prin lege sau
actul constitutiv incompatibili să ocupe o astfel 4 de funcţie. (Cine o poate invoca? În interesul cui este
norma prevăzută? În patrimoniul cui trebuie să existe vătămarea?)

♦ Consimţământul uneia dintre părţi nu a existat sau a fost viciat.

▪ Art. 1205 – este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia se
afla, fie numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale.
Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie poate fi anulat dacă, la momentul când
actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute.

▪ Art.1207 – partea care la momentul încheierii contractului se afla într-o eroare esenţială poate cere
anularea acestuia dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia a purtat
eroarea este esenţial pentru încheierea contractului.

▪ Art.1214 alin.2 – partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului
chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.
▪ Art. 1216 - poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri
justificate induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ.

▪ Art.1222 - partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea
contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor interese la care ar fi îndreptăţită.
Acţiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o
avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promisă sau executată de partea lezată, dacă
disproporţia subzistă până la data cererii de anulare iar partea cealaltă nu a acoperit lipsa de echilibru
prin reducerea propriei creanţe sau majorarea propriei obligaţii. Leziunea poate fi invocată şi de
persoana majoră

Încălcarea dispoziţiilor legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular în alte cazuri, anume
prevăzute de lege.

 art. 627 alin. 1 - Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulată prin convenţie sau testament, dacă nu
există un interes serios şi legitim. Legea nu prevede natura nulităţii dar este evident că este instituită
pentru ocrotirea unui interes particular, iar potrivit art. 1252, în cazurile în care natura nulităţii nu este
determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este lovit de nulitate relativă.

 art. 627 alin. 3- Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea
întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia. În contractele cu titlu oneros,
caracterul determinant se prezumă până la proba contrară.

 art.629 – Este anulabil contractul de înstrăinare subsecvent încheiat cu nerespectarea clauzei de

inalienabilitate.

 art. 1238 alin.1 – Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepţia cazului în care contractul
a fost greşit calificat şi produce alte efecte juridice.

 art.1218 – contractul încheiat de o parte aflată în stare de necesitate poate fi anulat dacă cealaltă
parte a profitat de această împrejurare

După întinderea efectelor nulitatea poate fi :

● totală – lipsirea întregului contract de efectele sale.

● parţială – lipsirea de efecte a anumitor clauze ale contractului, care contravin scopului dispoziţiei
legale încălcate. Codul consacră concepţia nulităţii parţiale urmărind în principal lipsirea contractului
numai de acele efecte care contravin dispoziţiilor legale şi producerea celorlalte efecte conform voinţei
părţilor.

Argumente:

● De text: Art. 1255 - nulitatea unei clauze atrage nulitatea contractului în întregul său numai dacă
clauza a fost esenţială prin natura sa, sau dacă, în lipsa clauzei respective contractul nu s-ar fi încheiat
(Aplicaţie: art. 627 alin. 3 - Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate întrun contract atrage nulitatea
întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia)

● Limitarea efectelor nulităţii în contractele plurilaterale: Art. 1256 – în cazul contractelor plurilaterale,
în care prestaţia fiecărei părţi este făcută în considerarea unui scop comun, nulitatea contractului în
privinţa uneia dintre părţi nu atrage desfiinţarea în întregime a contractului, afară de cazul în care
participarea acesteia este esenţială pentru existenţa contractului – considerăm că este vorba de
nulitatea relativă. Înlocuirea de drept a clauzelor nule: clauzele nule sunt înlocuite de drept cu
dispoziţiile legale aplicabile, acestea producând efectele corespunzătoare, contractul fiind menţinut.
●Consacrarea instituţiei clauzelor nescrise Codul nu dă o definiţie clauzei nescrise ci reglementează
numai efectele unei clauze considerate nescrise. Încercând o definiţie a clauzei nescrise, având în vedere
dispoziţiile art. 1255 alin.3 şi aplicaţiile concrete în diferite materii ( materia liberalităţilor, materia
contractului de fiducie, materia publicităţii drepturilor reale imobiliare, materia contractului de
societate, etc) putem aprecia că este considerată nescrisă şi deci lipsită de eficacitate, neproducând nici
un efect, orice clauză contrară unei dispoziţii imperative a legii, a cărei încălcare nu este sancţionată cu
nulitatea, ci este considerată astfel de lege. - Considerăm că, clauza nescrisă nu este o clauză nulă, ci o
clauză inexistentă. - Clauza care încalcă o dispoziţie imperativă a legii este considerată o clauză nescrisă
numai dacă legea o consideră expres nescrisă. Altfel, ea este o clauză nulă sau anulabilă, (după cum
dispoziţia legală încălcată ocroteşte un interes general sau individual) - Apreciem că, în lipsa unei
dispoziţii a legii, clauza considerată nescrisă nu atrage niciodată nulitatea întregului contract chiar dacă
respectiva clauză este esenţială. - Clauzele nescrise sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale
aplicabile

Efectele nulităţii:, noul cod civil enumeră în art. 1254-1260 aceste efecte:

1. Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat (art.1254
alin.1).

2. Prestaţiile efectuate în baza contractului declarat nul sau anulat sunt supuse restituirii (în natură sau
prin echivalent în condiţiile art. 1639-1647), indiferent că au fost executate succesiv sau au avut caracter
continuu. Noua concepţie asupra nulităţii prevede repunerea în situaţia anterioară şi în cazul
contractelor cu executare succesivă. Există însă şi situaţii, dictate de anumite raţiuni, când prestaţiile
efectuate în baza actului nul sau anulat nu sunt supuse restituirii, sau nu sunt supuse restituirii în
integralitate. (art.1254 alin.3).

3. Desfiinţarea contractului (pentru cauză de nulitate – n.ns.) atrage, în condiţiile legii, desfiinţarea
actelor subsecvente încheiate în baza lui (anularea actelor subsecvente – n.ns).- (art.1254 alin.2).

4. În cazul nulităţii relative pentru violenţă sau dol, cel al cărui consimţământ a fost viciat are dreptul şi
la daune interese, pe lângă anularea contractului (art.1257).

5. În cazul nulităţii absolute sau relative a unui contract încheiat în formă autentică, partea prejudiciată
are dreptul de a cere repararea prejudiciilor suferite de la notarul public care a încheiat contractul dacă
existenţa cauzei de nulitate rezultă din însuşi textul contractului (art.1258).

6. Contractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de
lege la data refacerii. Contractul refăcut va produce efecte numai pentru viitor. (art.1259).

7. Contractul nul absolut se converteşte - produce efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite
condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, cu excepţia cazului în care părţile au exclus expres
conversiunea sau când excluderea reiese în chip neîndoielnic din scopurile urmărite de părţi la
încheierea contractului (art.1260).
Validarea contractului - Nulitatea relativă poate fi acoperită prin validarea contractului. - Nulitatea poate
fi acoperită prin:

 confirmarea contractului

 alte moduri anume prevăzute de lege

► adaptarea contractului (în cazul contractului afectat de anulabilitate pentru eroare - art.1213)
Confirmarea principala formă de validare a contractului, poate fi:

 expresă

 tacită - obligaţia a fost voluntar executată la data la care se putea face confirmarea. o Confirmarea
trebuie să rezulte din voinţa certă de a renunţa la dreptul de a invoca nulitatea, ceea ce presupune că
cel care confirmă trebuie să cunoască cauza de nulitate. o Contractul anulabil poate fi confirmat numai
dacă în momentul confirmării toate condiţiile sale de valabilitate sunt întrunite, adică a dispărut cauza
de anulabilitate ( minorul a devenit major - art.48, tutorele sau instanţa de tutelă a încuviinţat actul,
violenţa a încetat) o Actul confirmativ trebuie să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă
menţiune despre motivul acţiunii în anulare precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se
întemeiază acea acţiune. o Efectele confirmării:

Efectele confirmării se produc din momentul încheierii contractului.

Confirmarea actului juridic atrage renunţarea la mijloacele şi excepţiile ce puteau fi opuse, cu excepţia
drepturilor dobândite şi conservate de terţii de bună credinţă.

Când fiecare dintre părţi poate invoca nulitatea contractului, sau mai multe părţi o pot invoca
împotriva alteia, confirmarea făcută de una dintre acestea nu împiedică invocarea nulităţii de către
celelalte părţi.

Acţiunea pentru declararea nulităţii relative este prescriptibilă. Termenul de prescripţie poate fi
prescurtat la provocarea oricărei persoane interesate - dispoziţia urmăreşte eliminarea mai urgentă a
stării de incertitudine. Astfel, cel ce are interes poate soma pe acela care poate invoca nulitatea relativă,
fie să valideze contractul, adică să confirme actul, fie să exercite acţiunea în declararea nulităţii relative.
În acest caz, acţiunea în declararea nulităţii relative a contractului trebuie introdusă în 6 luni de la data
punerii în întârziere, sub sancţiunea decăderii. (art. 1263 alin.6)

Sursa: https://inm-lex.ro/fisiere/d_1214/Nulitatea.pdf