COD Nr.

1107
din 06.06.2002

CODUL CIVIL
AL REPUBLICII MOLDOVA

Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86 art Nr : 661

Capitolul III
NULITATEA ACTULUI JURIDIC
Articolul 216. Actele juridice nule şi anulabile
(1) Actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).
(2) Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către
instanţa de judecată sau prin acordul părţilor (nulitate relativă).
Articolul 217. Nulitatea absolută a actului juridic
(1) Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes
născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu.
(2) Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit de
nulitate.
(3) Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă.
Articolul 218. Nulitatea relativă a actului juridic
(1) Nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este
stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părţii
ocrotite pe calea acţiunii oblice. Instanţa de judecată nu poate să o invoce din oficiu.
(2) Nulitatea relativă poate fi acoperită prin voinţa expresă sau tacită a persoanei în al cărei
interes este stabilită nulitatea. Voinţa de a confirma actul juridic lovit de nulitate trebuie să fie
certă şi evidentă.
(3) Pentru confirmarea actului juridic lovit de nulitate relativă, voinţa nu trebuie să fie
exprimată în forma cerută pentru încheierea actului juridic respectiv.
(4) Dacă fiecare parte poate invoca nulitatea actului juridic sau dacă mai multe persoane pot
cere declararea nulităţii, confirmarea actului juridic de către o persoană nu le împiedică pe
celelalte să invoce nulitatea.
Articolul 219. Efectele nulităţii actului juridic
(1) Actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conţinutul
său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor.
(2) Fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul
imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei.
(3) Partea şi terţii de bună-credinţă au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actul
juridic nul.
Articolul 220. Nulitatea actului juridic ce contravine legii,
ordinii publice sau bunelor moravuri
 (1) Actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu
prevede altfel.
(2) Actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sînt nule.
(3) Nulitatea clauzei nu atrage nulitatea întregului act juridic dacă se poate presupune că acesta
ar fi fost încheiat şi în lipsa clauzei declarate nulă.
Articolul 221. Nulitatea actului juridic fictiv sau simulat
(1) Actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.
(2) Actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este
nul. Referitor la actul juridic avut în vedere de părţi se aplică regulile respective.
(3) În cazul trecerii bunului dobîndit în baza unui act juridic fictiv la un terţ de bună-credinţă,
se consideră că trecerea a avut loc în baza unui temei juridic valabil.
Articolul 222. Nulitatea actului juridic încheiat de o persoană
fără capacitate de exerciţiu
(1) Actul juridic încheiat de o persoană fără capacitate de exerciţiu este nul.
(2) Persoana cu capacitate de exerciţiu deplină este obligată să repare prejudiciul cauzat
celeilalte părţi prin încheierea actului juridic nul dacă se demonstrează că a ştiut sau trebuia să
ştie că cealaltă parte nu are capacitate de exerciţiu.
Articolul 223. Nulitatea actului juridic încheiat de un minor
în vîrstă de la 7 la 14 ani
(1) Actele juridice încheiate de un minor în vîrstă de la 7 la 14 ani, cu excepţia celor stipulate
la art.22 alin.(2), sînt nule.
(2) Persoana cu capacitate de exerciţiu deplină este obligată să repare prejudiciul cauzat
minorului dacă nu demonstrează că nu a ştiut şi nu trebuia să ştie că cealaltă parte nu are
capacitatea de exerciţiu necesară încheierii actului juridic.
Articolul 224. Nulitatea actului juridic încheiat de un minor
în vîrstă de la 14 la 18 ani sau de o persoană
limitată în capacitatea de exerciţiu
(1) Actul juridic încheiat de un minor în vîrstă de la 14 la 18 ani sau de o persoană limitată în
capacitatea de exerciţiu fără acordul părinţilor, adoptatorilor sau al curatorului, dacă acest acord
este cerut de lege, poate fi declarat nul de instanţa de judecată, la cererea părinţilor, adoptatorilor
sau a curatorului.
(2) Persoana cu capacitate de exerciţiu deplină este obligată să repare prejudiciul cauzat
celeilalte părţi dacă se demonstrează că a ştiut sau trebuia să ştie că cealaltă parte nu are
capacitatea de exerciţiu necesară încheierii actului juridic.
Articolul 225. Nulitatea actului juridic încheiat de o persoană
fără discernămînt sau care nu îşi putea dirija
acţiunile
Actul juridic încheiat de o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină într-un moment în care
nu putea să conştientizeze acţiunile sale ori să le dirijeze poate fi declarat nul de instanţa de
judecată.
Articolul 226. Nulitatea actului juridic încheiat cu încălcarea
limitei împuternicirilor
În cazul în care atribuţiile persoanei privind încheierea actului juridic sînt limitate prin
contract, iar împuternicirile organului persoanei juridice – prin actul de constituire, în comparaţie
cu cele stipulate prin mandat, lege sau cu cele deduse din circumstanţele în care se încheie actul
juridic, acesta, încheiat fără respectarea limitelor impuse, poate fi declarat nul numai în cazul în
care se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre limitări.
Articolul 227. Nulitatea actului juridic afectat de eroare
(1) Actul juridic încheiat în baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de instanţa de
judecată.
(2) Eroarea este considerabilă dacă la încheiere a existat o falsă reprezentare referitor la:
a) natura actului juridic;
b) calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic;
c) părţile actului juridic (partenerul sau beneficiarul), în cazul în care identitatea acestora este
motivul determinant al încheierii actului juridic.
(3) Eroarea asupra motivului este considerabilă doar în cazul în care motivul este inclus în
obiectul actului juridic.
(4) Eroarea imputabilă celui al cărui consimţămînt este viciat nu poate servi temei pentru
anularea actului juridic.
(5) Persoana în al cărei interes a fost declarată nulitatea este obligată să repare celeilalte părţi
prejudiciul cauzat, dar nu mai mult decît beneficiul pe care aceasta l-ar fi obţinut dacă actul
juridic nu ar fi fost declarat nul. Prejudiciul nu se repară în cazul în care se demonstrează că cel
îndreptăţit la despăgubire ştia sau trebuia să ştie despre eroare.
(6) Actul juridic încheiat sub influenţa erorii nu poate fi contestat dacă cealaltă parte este de
acord să-l execute în conformitate cu dorinţa părţii care intenţionează să conteste actul.
Articolul 228. Nulitatea actului juridic încheiat prin dol
(1) Actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al
uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului
estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte.
(2) Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă
parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în
care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste
împrejurări.
(3) În cazul în care dolul este comis de un terţ, actul juridic poate fi anulat numai dacă se
demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre dol.
Articolul 229. Nulitatea actului juridic încheiat prin violenţă
(1) Actul juridic încheiat în urma constrîngerii prin violenţă fizică sau psihică poate fi declarat
nul de instanţa de judecată chiar şi în cazurile cînd violenţa a fost exercitată de un terţ.
(2) Violenţa este temei de anulare a actului juridic numai în cazul în care se demonstrează că
este de natură să determine o persoană să creadă că ea, soţul, o rudă sau o altă persoană apropiată
ori patrimoniul lor sînt expuşi unui pericol iminent.
(3) În sensul prezentului articol, nu există violenţă atunci cînd autorul ei nu a utilizat vreun
mijloc ilicit.
Articolul 230. Nulitatea actului juridic încheiat prin leziune
(1) Actul juridic pe care o persoană l-a încheiat din cauza unui concurs de împrejurări grele de
care a profitat cealaltă parte, în condiţii extrem de nefavorabile, poate fi declarat nul de instanţa
de judecată.
(2) Instanţa de judecată poate menţine actul juridic dacă pîrîtul oferă o reducere a creanţei sale
sau o despăgubire pecuniară echitabilă.
Articolul 231. Nulitatea actului juridic încheiat în urma
înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei
părţi şi cealaltă parte
(1) Actul juridic încheiat în urma înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi şi
cealaltă parte poate fi declarat nul de instanţa de judecată.
(2) Cererea de anulare, în cazul prevăzut la alin.(1), poate fi depusă în termen de un an de la
data la care cel interesat a aflat sau trebuia să afle despre încheierea actului juridic.
Articolul 232. Nulitatea actului juridic încheiat cu încălcarea
interdicţiei de a dispune de un bun
Actul juridic prin care s-a dispus de un bun referitor la care, prin lege sau de instanţa de
judecată, sau de un alt organ abilitat, este instituită, în favoarea unor persoane, o interdicţie cu
privire la dispoziţie poate fi declarat nul de instanţa de judecată la cererea persoanelor în
favoarea cărora este instituită interdicţia.
Articolul 233. Termenul înaintării acţiunii privind anularea
actului juridic
(1) Persoana îndreptăţită are dreptul să ceară anularea actului juridic pentru temeiurile
stipulate la art.227, 228 şi 230 în termen de 6 luni de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre
temeiul anulării.
(2) În temeiul stipulat la art.229, cererea de anulare poate fi depusă în termen de 6 luni de la
data cînd a încetat violenţa.