DREPT CIVIL

TEMA 6

TEMA 6

1
 1) În cazul în care forma actului juridic este impusă de părți, fără a fi cerută de
lege, actul juridic civil este valabil chiar dacă forma nu a fost respectată?
Dacă părțile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea
nu o cere, contractul se socotește valabil chiar dacă forma nu a fost respectată.
Actul juridic consensual ia naștere prin simplul acord de voință al părții sau al părților,
nefiind nevoie de niciun fel de formă. Dacă părțile însoțesc manifestarea de voință de redactarea
unui înscris care să o consemneze, ele o fac pentru a-și asigura un mijloc de probă privind
încheierea și conținutul actului și nu pentru valabilitatea actului/operațiunii juridice. Majoritatea
actelor juridice sunt acte consensuale, deci actul consensual reprezintă regula, forma actelor
juridice fiind supusă principiului consensualismului.
2) Testamentul este un act juridic consensual, solemn sau real?
Testamentul, contractul prin care se strămută ori se constituie drepturi reale ce urmează a
fi înscrise în cartea funciară. „Contractul este solemn atunci când validitatea sa este supusă
îndeplinirii unor formalități prevăzute de lege”. Forma solemnă (de regulă, autentică) reprezintă
o condiție pentru însăși valabilitatea actului juridic respectiv deci este cerută ad validitatem sau
ad solemnitatem.
3) Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din:
moștenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică,
precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
4) Actul juridic al cărui obiect are o valoare mai mare de 250 de lei poate fi dovedit
prin
martori? Dar prin mărturisire? Poate fi dovedit doar prin înscrisuri?
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții,
mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin
expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte
mijloace prevăzute de lege.
Actul juridic al cărui obiect are o valoare mai mare de 250 de lei nu poate fi dovedit prin
martori.
Excepție: se poate face dovada cu martori, contra unui profesionist, a oricărui act juridic,
indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în
afară de cazul în care legea specială cere probă scrisă.
Nefiind admisă proba cu martori, mărturisirea, dacă este extrajudiciară și verbală, nu
poate fi invocată în cazul actului juridic al cărui obiect are o valoare mai mare de 250 de lei.

2
 Actul juridic al cărui obiect are o valoare mai mare de 250 de lei poate fi dovedit doar
prin înscrisuri (”ad probationem”), mijloc de probă instituit, indirect, de către art. 309 alin. (2)
din Noul Cod de procedură civilă.
5) Dolul se presupune?
Dolul nu se presupune. Dolul viciază voința autorului prin faptul că o induce în eroare.
Dolul nu este, deci, un viciu, decât în măsura în care are drept rezultat să determnine o eroare în
voința autorului actului. Dacă autorul cunoașe sau descoperă dolul înainte de încheierea actului,
nu se mai poate spune că a încheiat actul sub impulsul erorii provocate de dol și că voința sa a
fost viciată.
6) Lipsa discernământului la încheierea actului juridic atrage nulitatea absolută ori
nulitatea relativă?
Lipsa discernământului la încheierea actului juridic atrage sancțiunea nulității relative a
acelui act.
7) Care sunt elementele componente ale voinței juridice?
Cele două elemente ale voinței juridice sunt: consimțământul și cauza (scopul) sau
motivul care a determinat consimțământul.
Voinţa este un fenomen complex atât din punct de vedere psihologic, cât şi din punct de
vedere juridic. Sub aspect juridic, voinţa este complexă, deoarece reuneşte în structura sa două
elemente: consimţământul şi cauza (scopul). Aşadar, între voinţa juridică şi consimţământ există
o corelaţie de tipul întreg-parte.
8) Împrumutul de consumație poate avea ca obiect bunuri nefungibile și
neconsumptibile?
Doar bunuri nefungibile, cele neconsumptibile nu deoarce sunt cele consumptibile. Dacă
împrumutul are ca obiect bunuri nefungibile și neconsumptibile, ne aflăm în prezența unui
împrumut de folosință (comodat) și nu a unui împrumut de consumație.
9) În cazul persoanelor juridice se poate pune problema lipsei discernământului?
Discernământul este o condiție de valabilitate a consimțământului care, atunci când
lipsește, atrage nulitatea relativă a contractului. Lipsa discernământului este acea stare de fapt
care găsește partea, chiar și numai vremelnic, într-o stare care o pune într-o neputință de a
realiza urmările faptei sale.
Problema discernământului nu se pune în cazul persoanei juridice, deoarece actele
juridice civile ale acesteia sunt încheiate de organele sale, care sunt persoane fizice cu capacitate
deplină de exerciţiu şi care se presupune că au discernământ.

3
 Discernământul este de natură psihologică, prezumat în cazul persoanelor fizice.
Persoanele juridice pot avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor
sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.
10) Contractul de întreținere este un act juridic cu executare succesivă ori cu
executare uno ictu?
Contractul de întreținere este un act juridic cu executare succesivă, deoarece din acest
contract se naște obligația ambelor părți sau, a uneia dintre ele, de a executa prestațiile ce le
datorează întro perioada de timp.
11) În cazul neexecutării culpabile a obligației stabilite în contractul de vânzare cu
plata prețului în rate, sancțiunea este rezoluțiunea sau rezilierea?
În cazul contractelor cu executare succesivă, sancțiunea pentru pentru neexecutarea
culpabilă sau pentru executarea necorespunzătoare este rezilierea, care are ca efect desfacerea
contractului numai pentru viitor.
12) Precizați importanța clasificării bunurilor în bunuri mobile și bunuri imobile,
precum și a clasificării în bunuri divizibile și bunuri indivizibile.
Clasificarea bunurilor în imobile şi mobile prezintă importanţă datorită regimului juridic
diferit al celor două categorii. Astfel:
- în ceea ce priveşte efectele posesiei, pentru bunurile imobile posesia poate conduce la
uzucapiune, în condiţiile art. 930 şi urm. C.civ., iar pentru bunurile mobile posesia valorează, în
condiţiile care rezultă din art. 935 C.civ., o prezumţie absolută şi irefragabilă de proprietate sau
poate conduce la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune în condiţiile art. 939 C.civ.;
- publicitatea înstrăinărilor se aplică, în principal, în materia bunurilor imobile;
- înstrăinarea anumitor bunuri imobile este supusă, uneori, unor cerinţe mai riguroase;
- în cazul bunurilor comune ale soţilor, înstrăinarea sau grevarea unui imobil nu poate fi
făcută de către unul dintre soţi decât cu consimţământul expres al celuilalt soţ, în schimb, pentru
înstrăinarea bunurilor mobile, se prezumă existenţa consimţământului celuilalt soţ (prezumţia de
mandat tacit reciproc);
- executarea silită este supusă unor reguli diferite, după cum se urmăreşte un bun mobil
sau un bun imobil;
- competenţa teritorială în pricinile privitoare la imobile aparţine, de regulă, instanţei în a
cărei circumscripţie teritorială se află situat imobilul, însă, în pricinile referitoare la bunuri
mobile, este competentă, în principiu, instanţa de la domiciliul pârâtului;
- în dreptul internaţional privat, imobilele sunt cârmuite de legea locului imobilului (lex
reisitae), iar mobilele sunt cârmuite de legea personală (lex personalis), care poate fi legea
naţională (lex patriae) sau legea domiciliului (lex domicilii).

4
 Clasificarea în discuţie prezintă importanţă în materia partajului şi a obligaţiilor cu
pluralitate de subiecte.
Astfel, în cazul partajului, întrucât bunul indivizibil nu poate fi fracţionat, el va fi atribuit
unuia dintre copărtaşi sau va fi scos în vânzare prin licitaţie, iar preţul obţinut va fi împărţit între
copărtaşi.
De asemenea, bunul indivizibil care formează obiectul unei obligaţii cu mai multe
subiecte determină o indivizibilitate naturală, aşa încât, după caz, fiecare creditor poate cere
întreaga prestaţie sau fiecare debitor este ţinut să execute întreaga prestaţie.
13) Enumerați persoanele fizice cu capacitate de exercițiu deplină.
Persoane peste 18 ani. Minorul dobândește, prin căsătorie, capacitatea deplină de
exercițiu.
Pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate recunoaște minorului care a împlinit
vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exercițiu. În acest scop, vor fi ascultați și părinții sau
tutorele minorului, luându-se, când este cazul, și avizul consiliului de familie.
14) Precizați condițiile impuse de lege pentru ca o entitate să fie persoană juridică.
Pentru a fi dobândită personalitate juridică, trebuie îndeplinite o serie de condiții:
a) o organizare de sine stătătoare,
b) să aibă un patrimoniu propriu,
c) un scop licit și moral, bine determinat.
15) Care sunt persoanele juridice fără scop lucrativ?
Instituțiile de stat, partidele politice, sindicatele, asociațiile, fundațiile, federațiile, cultele
religioase.
16) Care sunt drepturile subiective civile patrimoniale și prin ce se caracterizează
acestea?
Dreptul subiectiv civil patrimonial este acela al cărui conţinut are o valoare pecuniară. La
rândul lor, drepturile subiective civile patrimoniale se împart în drepturi reale şi drepturi de
creanţă. Sunt autori care folosesc o clasificare tripartită a drepturilor patrimoniale, anume:
drepturi reale, drepturi de creanţă şi drepturi intelectuale (această din urmă categorie ar include,
pe de o parte, drepturile patrimoniale ce izvorăsc din creaţia intelectuală, fiind vorba, deci,
despre dreptul de folosinţă exclusivă a unei creaţii intelectuale, iar, pe de altă parte, drepturile
referitoare la clientelă). De subliniat că aceste drepturi nu ar putea fi încadrate în categoria
drepturilor reale, deoarece nu privesc un obiect material (bun corporal), dar nici în categoria
drepturilor de creanţă, deoarece nu se exercită împotriva unor persoane determinate. Dacă am
admite, însă, că dreptul real poate avea ca obiect nu numai un lucru, ci şi idei sau activităţi

5
(desigur cu valoare pecuniară), atunci ar urma să includem aceste drepturi în categoria
drepturilor reale.

Dreptul real (ius in re) este acel drept subiectiv patrimonial în temeiul căruia titularul său
îşi poate exercita prerogativele asupra unui lucru în mod direct şi nemijlocit, fără concursul altei
persoane.
Dreptul de creanţă (ius ad personam) este acel drept subiectiv patrimonial în temeiul
căruia subiectul activ, numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să
facă ori să nu facă ceva, sub sancţiunea constrângerii de către stat.
17) Din categoria drepturilor subiective civile nepatrimoniale fac parte:
- drepturi care privesc existenţa şi integritatea fizică sau morală ale persoanei (dreptul la
viaţă, dreptul la sănătate, dreptul la onoare sau la reputaţie, dreptul la demnitate etc.);
- drepturi care privesc identificarea persoanei (dreptul la nume, dreptul la pseudonim,
dreptul la domiciliu, dreptul la reşedinţă, dreptul la stare civilă - pentru persoana fizică; dreptul
la
denumire, dreptul la sediu, dreptul la naţionalitate, dreptul la cont bancar etc. - pentru persoana
juridică);
- drepturi decurgând din creaţia intelectuală (în măsura în care nu sunt patrimoniale). În
concepţia potrivit căreia dreptul familiei nu este o ramură de drept distinctă de dreptul civil, ci
doar o parte a acestuia, urmează a se reţine şi o a patra categorie de drepturi subiective civile
nepatrimoniale, anume: drepturile (neevaluabile pecuniar) ce formează conţinutul raporturilor de
familie.
18) Ce înțelegeți prin obligații reale (propter rem)?
Obligațiile ”propter rem” sau obligații reale sunt îndatoririle ce revin, potrivit legii sau
chiar convenției părților, deținătorului unui lucru, pentru rațiuni precum: protecția unor lucruri
de importanță națională, exploatarea judicioasă ori conservarea unor calități ale unor lucruri
importante, existența unor raporturi de bună vecinătate. Bunăoară, obligația de grănițuire,
obligația proprietarului de conservare a clădirii constând în asigurarea întreținerii spațiului care
constituie bunul principal, astfel încât clădirea să se păstreze în stare bună, obligația
deținătorului unui teren agricol de a-l cultiva și de a asigura protecția solului.
19) Dați exemple de bunuri consumptibile și de bunuri neconsumptibile. Precizați
importanța clasificării bunurilor în cele două categorii.
Bunul consumptibil este acel bun care nu poate fi folosit fără ca prima lui întrebuinţare
să

6
nu implice consumarea substanţei sau înstrăinarea lui. Spre exemplu, banii, alimentele,
combustibilii etc. sunt bunuri consumptibile.
Bunul neconsumptibil este acel bun care poate fi folosit în mod repetat, fără să fie
necesară, pentru aceasta, consumarea substanţei sau înstrăinarea lui. Ca exemple de bunuri
neconsumptibile pot fi menţionate: clădirile, terenurile, maşinile etc.
Importanţa clasificării în discuţie se manifestă în cazul uzufructului şi al împrumutului.
Astfel, dacă dreptul de uzufruct poartă asupra unui bun neconsumptibil, uzufructuarul va
trebui să restituie nudului proprietar chiar acel bun, el având obligaţia conservării substanţei lui
(salva substantia rei), pe când, în cazul în care este vorba de un bun consumptibil (într-o
asemenea situaţie, în fapt, suntem în prezenţa unui cvasiuzufruct, deoarece uzufructuarului nu i
se transmit doar folosinţa şi dreptul de a culege fructele, ci însuşi dreptul de proprietate),
uzufructuarului nu îi mai incumbă obligaţia de a conserva substanţa bunului spre a-l restitui
chiar pe acelaşi, ci, el are obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare cu
cele primite sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului.
De asemenea, felul bunurilor determină şi natura contractului de împrumut ce se încheie
cu privire la ele, în sensul că bunurile consumptibile pot forma obiectul numai al împrumutului
de consumaţie (numit şi mutuum), în vreme ce bunurile neconsumptibile pot forma obiectul
împrumutului de folosinţă (numit şi comodat).
Deşi în majoritatea cazurilor bunurile consumptibile sunt şi fungibile, iar cele
neconsumptibile sunt nefungibiie, cele două clasificări nu se suprapun, deci consumptibilitatea
nu trebuie confundată cu fungibilitatea. Exemplul clasic de bun consumptibil şi nefungibil este
acela al ultimei sticle cu vin dintr-o recoltă de vin celebră. De asemenea, pot exista şi bunuri
neconsumptibile, dar fungibile, spre exemplu, două cărţi din aceeaşi ediţie.
20) Ce înțelegeți prin ”acte juridice cu titlu oneros” și care sunt categoriile de acte
juridice în care se împart (clasifică)?
Actul juridic cu titlu oneros este acela prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un
avantaj în schimbul obligaţiilor asumate. Spre exemplu, în contractul de vânzare, vânzătorul
urmăreşte să obţină preţul în schimbul bunului, iar cumpărătorul urmăreşte să obţină bunul în
schimbul preţului.
La rândul lor, actele juridice cu titlu oneros se subclasifică în acte comutative şi acte
aleatorii.
20.1. Acte juridice comutative - la momentul încheierii lor, existența drepturilor
și obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă.

7
 20.2. Acte juridice aleatorii - prin natura lor sau prin voința părților, oferă cel
puțin uneia dintre părți șansa unui câștig și o expune totodată la riscul unei pierderi ce
depind de un eveniment viitor și incert.
21) Locațiunea (închirierea) este un act juridic de administrare, de conservare ori
de dispoziție?
Locațiunea este un act juridic de administrare, prin locațiune urmărindu-se realizarea
normală și punerea în valoare a bunului sau patrimoniului închiriat.