Aplicarea legii civile:

Art. 60 L71/2011 - Efectele juridice ale clauzei de inalienabilitate instituite prin conventie sunt
governate de legea de la momentul încheierii convenției.
(1) Valabilitatea și efectele juridice ale clauzei de inalienabilitate instituite prin convenție sunt
guvernate de legea în vigoare la momentul încheierii convenției.
(2) Valabilitatea clauzei de inalienabilitate instituite prin testament este guvernată de legea în vigoare
la data încheierii acestuia, iar efectele clauzei sunt guvernate de legea în vigoare la data deschiderii
succesiunii.

Art. 102 L71/2011 – Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor

prevăzute de legea în vigoare la data modificării, iar elementele ce nu fac obiectul modificării
sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când au fost încheiat contractul.

(1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește
încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
(2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la
data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin.
(1).

Art. 168, 170, 187 L71/2011 – Prevăd ca ipotecile imobiliare, mobiliare și gajurile constituie sub
imperiul reglementării anterioare sunt supuse, în cee ace privește condițiile de valabilitate,
dispozițiile legale existente la data constituirii lor.

Ipotecile imobiliare constituite înainte de data intrării în vigoare a Codului civil sunt supuse, în ceea ce
privește condițiile de valabilitate, dispozițiilor legale existente la data constituirii lor.

130 L71/2011 – Dacă ipoteza înstrăinării bunului dat în locațiunea după intrarea în vigoare a
noii reglementări, opozabilitatea/inopozabilitatea contractului de locațiune anterior nu se va
raporta la legea în vigoare la data încheierii sale.

Dacă formalităţile de opozabilitate nu au fost îndeplinite cu privire la un contract de locaţiune în curs

de executare la data intrării în vigoare a Codului civil şi bunul dat în locaţiune este înstrăinat după
această dată, contractul de locaţiune este opozabil dobânditorului numai dacă sunt îndeplinite
formalităţile prevăzute la art. 1.811 din Codul civil.

121 L71/2011 – Se aplică și în cazul în care viicile ascunse sunt descoperite după data intrării în
vigoare a Codului civil (inclusiv contractelor încheiate pe vechiul cod).

128 L71/2011 - Conferă locatorului o acțiune directă față de sublocatar, chiar și în cazul
contractelor de locațiune încheiate anterior Codului civil din 2009

75 L71/2011 – Stingerea servituților prin neuz timp de 10 ani se aplica doar servituților
constituite după intrarea în vigoare a Codului civil.

103 L71/2011
Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la
data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.

82 L71/2011 – Uzucapiunea – în cazul în care posesia a început sub imperiul reglementării

anterioare, atunci această reglementare este aplicabilă uzucapiunii.
- Dacă posesia a început după intrarea în vigoare a Codului civil din 2009,
dar la data începerii posesie nu era deschisă carte funciară pentru imobilul
respectiv, uzucapiunea este supusă Codului civil din 1864.
 - Dacă cartea funciară este deschisă, uzucapiunea este supusă dispozițiilor
Codului civil din 2009

103 L71/2011 – Fapte licite

Gestiune de afaceri – se aplică legea care era în vigoare la data efectării primului act material
sau juridic cu intenția de a gera interesele altuia
Plata nedatorată – se aplică legea la data la care a fost efectuală (solvens a executat obligația
de care nu era ținut)
Îmogățirea fără justă cauză – legea la darta la care s-a produs împrejurarea ce a condus la
îmbogățirea a unei personae în detrimental sărăciei altei persoane.

91 L71/2011 – Materia moștenirii

Moștenirea legală – legea în vigoare la data deschiderii succesiunii (deces)
Moștenirea testamentară – validiatatea testamentului se aplică legea în vigoare la momentul întocmirii
acestui act juridic unilateral, cu toate acestea efectele testamentare se aplică la legea în vigoare la
momentul deschiderii succesiunii

Moștenirea nedemnului este posibilă doar după 2011, derogare – dacă faptele au fost săvârșite după
intrarea învigoare, ar fi posibil ca decesul sa se fi produs anterior, însă faptele de nedemnitate judiciară
să se întâmple sub imperiul noii reglementări (ascundere, alterare, distrugere testament)

!! Cod civil 1864 – moștenirea vacantă era culeasă de statul român, pe Noul Cod moștenirea este
culeasă de comuna, orașul sau municipiul în raza teritorială unde se află bunurile la data deschiderii
succesiunii, iar dacă se află înstrăinătate, moștenirea este culeasă de statul român.

Regula majorității/ unanimității coproprietății se aplică la actele juridice încheiate după 2011.

1.RAPORTUL JURIDIC

1.1. Conținutul
Conținutul raportului juridic constă în drepturile și îndatoririle părților

-raport social (raportul stabilit între oameni)

-caracter volițional (relația socială devine raport juridic pentru că este dorită de legiuitor)
-poziția de egalitate

-părțile raportului juridic (persoanele fizice/juridice)

-conținutul (totalitatea drepturilor și obligațiilor)
-obiectul (conduita părților)

Dreptul subiectiv.
trebuie exerecitat cu respectarea legii și a moralei. El trebuie exercitat cu bună-credință, în limitele
sale externe și interne. (art. 14, 15 C.civ)

Dreptul subiectiv absolut este dreptul în care titularul nu are nevoie de concursul altor persoane
pentru a-si exercita dreptul (drepturile reale)

Dreptul subiectiv relativ – titularul poate să pretindă subiectului pasiv o anumită conduită (drepturile
de creanță/personale)

Dreptul subiectiv principal – existență de sine stătătoare

- Drepturi de creanță accesorii (dr. de a pretinde dobândă, dr. născut din clauza
penală, dr. născut din fideiusiune, dr. de a pretinde arvună)
 *Clauza penală – este convenția acesorie prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o
anumită prestație în cazul neexecutării prestației principale.
- Drepturi reale accesorii (dr. de ipotecă, de gaj, privilegiile, dr. de retenție)

Dreptul subiectiv acesoriu –există pe lângă un alt drept și depinde de soarta lui.
 Drepturile personale sunt drepturi principale

Drepturi pure și simple

Drepturi afectate de modalități:
- termen – eveniment viitor, sigur ca realizare. Nu afectează existența dreptului,
afectează exercițiul acestuia(amână)
- condiție – eveniment viitor nesigur ca realizare. Afectează existența dreptului.
Boroi menționează sarcina ca fiind modalitate actului juridic, nu a dreptului subiectiv.!!! Altă
mențiune este aceea că abuzul de drept este sancționat potrivit dispozițiilor răspunderii delictuale dacă
s-a creeat un prejudiciu.

Obligația civilă.
îndatorirea subiectului pasiv de a avea o anumită conduită (a da, a face, a nu face) și care, în caz de
nevoie, poate fi impusă prin forța coercitivă a statului.

Obligația de a da = a constitui un drept real

Obligația de a face = de a preda un lucru
Obligația de a nu face = a nu face ceva încât să aducă atingere dreptului real/ a nu face ceva ce ar fi
putut face dacă nu s-ar fi obligat la abținere

Clauza de inalienabilitate – impune o obligație de a nu face.

Obligația scriptae in rem – este acea obligație care se naște în legătura cu un lucru, produce efecte si
asupra unei terțe persoane care dobândește ulterior un drept real asupra lucrului respectiv, chiar dacă
această persoană nu a participat în vreun fel la nașterea raportului juridic ce are în conținut acea
obligație ( contract de locațiune în care nu s-a stipulat încetarea în caz de înstrăinare)
Obligația propter rem (obligația reală) – este acea obligație ce incumbă în temeiul legii sau chiar al
convenției părților pentru rațiuni precum protecția unor lucruri de importanță națională (obligația
deținătorului unui teren agricol de a-l cultiva și de a asigura protecția solului, obligația de grănițuire)

Obligația perfectă – se bucură de concursul forței coercitive a statului pentru executarea ei.
Obligația imperfectă – nu se bucură de concursul forței coercitive a statului pentru executarea ei
(obligația după ce termenul de prescripție s-a împlinit, contractului de joc sau prinsoare)

1.2. Obiectul raportului juridic

Obiectul raportului juridic constă în conduita părților, adică acțiunea sau inacțiunea la care este
îndrituit subiectul activ și de care este ținut subiectul pasiv. Exemplu (conținut: obligația
vânzătorului de a preda bunul îi dreptul cumpărătorului de a pretinde predarea, obiect: acțiunea
efectivă de predare).

OBIECT DERIVAT = LUCRU

Bunurile imobile: - prin natura lor (teren, izvor, plantații prinse în rădăcini)
DREPTUL REAL IMOBILIAR ESTE UN BUN IMOBIL PRIN NATURA LUI!!!
- prin destinația lor, bunuri mobile stabilite de proprietar/lege ca fiind imobile
(cărămida cu care se va construi o casa)
- prin determinarea legii

Bunuri mobile: - prin natura lor (lucruri pe care legea nu le considă imobile)
 - prin anticipație (bogățiile solului, fructe, recolte neculese, piatra din carieră)
- prin determinarea legii

DREPTUL DE CREANȚĂ, DREPTURILE INTELECTUALE ETC SUNT BUNURI MOBILE PRIN

DETERMINAREA LEGII

În cazul bunurilor commune ale soților, bunul imobil nu poate fi înstrăinate sau grevat fără acordul
celuilalt sot, în schimb un bun mobil poate fi înstrăinat de un singur soț, prezumându-se existența
consimțământului celuilalt soț (prezumția de mandate tacit reciproc).

Bunuri fungibile
Bunuri determinate după număr, măsurare, greutate, și pot fi înlocuite art. 543 C. civ. (bunuri de gen).
Dreptul de proprietate se transmite în momentul individualizării bunului, prin măsurare, cântărire,
numărare, în afara cazului când este o vânzare în bloc, moment în care proprietatea se transmite de la
încheierea contractului.
Locul predării bunului – sediu/domiciliu debitorului din momentul încheierii contractului.

Bunuri nefungibile
Bunuri care nu pot fi înlocuite, astfel încât debitorul nu este liberat decât prin predarea bunului datorat
(bunuri determinate individual).
Dreptul real se transmite, ca regulă, în momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost
predat.
Locul predării bunului – locul unde este situat bunul în momentul încheierii contractului.

Bunuri consumptibile
Nu poate fi folosit fără să implice și consumarea substanței sau înstrăinarea lui. Calitatea de bun
consumptibil sau neconsumptibil poate fi dată și de voința părților printr-un act juridic – art. 544
C.civ.
Pot forma doar obiectul contractului de consumație.

Bunuri neconsumptibile
Poate fi folosit în mod repetat fără a i se consumpa substanța.
Pot forma obiectul contractului de comodat. (mașina).

Bunuri nefrugifere – nu dau nașterea altor produse fără consumarea substanței.

Bunuri frugifere – în mod periodic și fără consumarea substanței, dau naștere altor produse.
o Fructe naturale – fără intervenția omului (producția și sporul animalelor)
o Fructe industrial – sunt obtinute ca urmarea intervenției omului (recoltele)
o Fructi civile – venituri rezultate din folosirea bunului (chiria)
Fructele naturale și industriale se dobândesc prin culegere (desprindere de bun), iar fructele
civile se dobândesc zi cu zi, prin simpla scurgere a timpului. Art. 550 C.civ.
*Productele sunt produse obținute cu diminuarea substanței bunului (copaci, piatră carieră), prezintă
importanță deoarece uzufructuarul poate pretinde doar fructele, productele revenind nudului
proprietare, iar în cazul posesorului de bună-credință acestuia îi revin doar fructele.

* Bunuri mobile incorporale titlurile de valoare, drepturi de creanță, drepturi reale, etc.
* Prin act juridic un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil art. 545 C.civ.

1.3. Părțile raportului juridic

Pluralitatea subiectelor în cazul raporturilor de creanță:
Obligația divizibilă – constă în faptul că debitorii nu pot fi obligați să plătească mai mult decât partea
lor din creanță, iar creditorii nu pot să ceară de la debitorul comun executarea creanței în totalitate -
art. 1422 C.civ. Divizibilitatea reprezintă regula în materia de obligații cu pluralitate de subiecte, ea nu
trebuie stipulate pentru că se subîntelege – art. 1424 C.civ. De menționat că dacă nu este prevăzut
altfel, operează prezumția de egalitate între debitori.
Obligația solidară – fiecare creditor poate cere debitorului întreaga datorie și fiecare debitor este ținut
să plătească întreaga datorie.
- Solidaritatea activă. Oricare dintre creditori poate cere debitorului executarea
întregii creanțe. Trebuie prevăzută expres, într-un act juridic sau testament! art.
1435 C.civ. (mai mulți creditori, 1 debitor)
- Solidaritatea pasivă. Creditorul poate cere oricăruia dintre debitori executarea
întregii creanțe, urmând ca debitorul care a plățit să se îndrepte impotriva
celorlaltor codebitori, INSĂ DATORIA ACESTORA DIN URMĂ NU MAI
ESTE SOLIDARĂ, CI DIVIZIBILĂ! (1 creditor, mai mulți debitori) art – 1443,
1456 C.civ. De precizat că insolvabilitatea unui codebitor este suportată de
restul.
Trebuie prevăzută expres, într-un act juridic, dar în cazul în care obligația este
contractată în exercitarea activității unei intrereprinderi, solidaritatea pasivă este
prezumată.
Obligația indivizibilă – obligația poate fi executată doar de unul dintre codebitori. Obligația
indivizibilă poate exista ca urmare a voinței părțilro ori prin natura sa. (ex. obl. de a preda un palton)

!!! Obligația indivizibilă prezintă multe asemănări cu obligația solidară, dar o diferență
importantă este cea sub aspectul întinderii efectelor: solidaritatea funcționează doar față de cei
între care s-a născut, pe când indivizibilitatea se transmite succesorilor art. 1450,1425 C.civ.

Art. 1317 C.civ. – posibilitatea ca o parte contractantă să consimtă anticipat ca partea cealaltă să își
poată substitui un terț în raporturile juridice născute din contractual respectiv.

Capacitatea civilă – capacitatea civiă de a încheia acte juridice reprezintă regula, iar incapacitățile
trebuie prevăzute expres conform art. 29 (1) C.civ., ele fiind de strictă interpretare și aplicare.
Capacitatea de folosință – aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații.
Capacitatea de exercițiu – aptitudinea unei persoane de a încheia singura acte juridice civile.
- Deplină – 18 ani (cu excepția persoanei puse sub interdicție), căsătorie, instanța
poate recunoaște pentru motive temeice capacitatea depline pers care a împlinit
16 ani.
- Restrânsă – 14 -18 ani
Poate: acte conservare, administrare care nu îl prejudiciază, acte dispoziție mică valoare, acte
privind munca+încuviințarea ocotitorului legal. (poate dispune sigur de veniturile din munca),
actele de dispoziție se încheie de minor + încuviințarea prealabilă ocotitorului legal + autorizarea
instanței tutelă
- Lipsită – sub 14 ani, persoanele puse sub interdicție judecătorească
Poate: acte conservare, acte dispoziție mică valoare, acte privind munca+încuviințarea
reprezentantului legal. (nu poate dispune sigur de veniturile din muncă)

Capacitatea special de folosință a persoanei juridice – art 206 C.civ. – constă în faptul că persoanele
juridice fără scop lucrative pot avea doar drepturi și obligații care sunt necesare realizării scopului
stabilit, excepție fiind primirea de liberalități.

2 ACTUL JURIDIC CIVIL

Clasificarea actelor juridice civile:
Contractul unilateral – ct. donație, ct. împrumut de folosință, ct. împrumut de consumație (chiar și
atunci când e cu dobândă), ct. depozit cu titlu gratuit, promisiunea unilaterală de cumpărare/vânzare
(în afara cazului cand beneficiarul se obligă la plata unei sume de bani)
Contractul bilateral – (interdependența obligațiilor reciproce) – ct. schimb, ct. locațiune, ct.
depozit cu titlu oneros, ct. întreținere, etc.
Acte cu titlu oneros – fiecare urmărește să procure un avantaj
Acte cu titlu gratuit – doar una din părți urmărește un avantaj.
- Dezinteresate – comodat, depozit, mandat gratuit
- Liberalități – donația, mecenatul, legatul

*Actele juridice cu titlu gratuit nu pot fi încheiate de persoane lipsite de capacitate de exercițiu
sau persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă NICI PRIN REPREZENTANTUL LEGAL
SAU, DUPĂ CAZ, NICI NU AUTORIZAREA PREALABILĂ A OCROTITORULUI LEGAL.

Acte comutative – ct. de vânzare, ct. locațiune

Acte aleatorii – ct. întreținere, ct. joc sau prinsoare, ct. de asigurare, vânzarea unui lucru viitor atunci
când cumpărătorul își asumă riscul nerealizării, vânzarea unui drept litigios.

Acte de conservare – (preîntâmpinare pagubă) – întreruprearea prescripției, înscrierea unei ipoteci

sau a unui privilegiu, somația.
Acte de adminitrare – (normală punere în valoare) – asigurarea unui bun, locațiunea.
Acte de dispoziție – (ieșirea din patrimoniu) – constituire de usufruct, superficie, grevarea unui bun
cu sarcini reale (gaj, ipotecă)

Art. 2016 C.civ. – pentru actele de dispoziție este necesar un mandat special, deci în situația în care s-a
dat un mandat general, acesta nu poate fi folosit și pentru asemenea acte.
Art. 1110 C.civ. – nu reprezintă acceptare tacită a mostenirii actele de conservare sau actele de
administrare cu caracter urgent.
Art. 1178 C.civ. – consensualismul reprezintă regula în materia încheierii contractelor.

Acte cu executare uno ictu – presupune o singură prestație din partea debitorului. (intervine
rezoluțiunea, contractul desființându-se retroactiv)
Acte cu executare succesivă – presupune mai multe prestații – locațiune, arendare. (intervine
rezilirea, desființarea contractului are efecte doar pentru viitor.

Art 2263 C.civ. – în materia contractului de întreținere neexecutarea culpabilă a obligației atrage
rezoluțiunea, și nu rezilierea, deoarece transferal dreptului de la creditorul întreținerii la debitor se
produce uno ictu, iar împrejurarea că nu se restituie valoarea întreținerii prestate și contravaloarea
folosirii bunului se justifică prin caracterul aleatoriu.
Art. 2251 C.civ – în materia contractului de rentă viageră sancțiunea este tot rezoluțiunea.

Actele pure și simple – acceptarea sau renunțarea la moștenire, adopția, recunoașterea filiației sunt
incompatibile cu modalitățile.
Actele afectate de modalități – ct. de împrumut, ct. de rentă viageră, ct. de întreținere, ct. de donație
cu sarcină, ct. de asigurare.
*Act abstract – titlurile de valoare

2. Condițiile actului juridic

Condiții de fond – (intrinseci) – privesc conținutul actului juridic civil
Condiții de formă – (extrinseci) – privesc exteriorizarea voinței sau,după caz, a voințelor

Capacitatea civilă – capacitatea civiă de a încheia acte juridice reprezintă regula, iar incapacitățile
trebuie prevăzute expres conform art. 29 (1) C.civ., ele fiind de strictă interpretare și aplicare.
Incapacități de folosință – (incapacități speciale)
Incapacități de exercițiu – (incapacități generale)

Incapacități absolute – împiedică încheierea valabilă a actului juridic cu orice altă persoană (de
exemplu L312/2005, privind dobândirea dreptuluri de proprietate privată asupra terenurilor de către
cetățenii străini și apatrizi)
Incapacități relative – împiedică încheierea valabilă a actului juridic cu anumite persoane – art. 147,
990, 991. C.civ.

Capacitatea special de folosință a persoanei juridice – art 206 C.civ. – constă în faptul că persoanele
juridice fără scop lucrative pot avea doar drepturi și obligații care sunt necesare realizării scopului
stabilit, excepție fiind primirea de liberalități. = NULITATE ABSOLUTĂ

2.1. Consimțământul
Consimțământul este o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic. Ca
reugulă generală, părțile sunt libere să aleagă forma de exteriorizare a voinței lor, mai puțin în cazul în
care legea prevede altfel. (verbal, scris, gesture concludente).
Tăcerea nu valorează consimțământ exteriorizat.
Prin excepție, tăcerea valorează consimțământ exteriorizat:
- Când legea prevede expres (tacita relocațiune)
- Voința părților - când au atribuit expres tăcerii o anumită semnificație juridică
- Obicei sau uzură profesională (art 1196 C.civ.)

Voința = consimțământ + cauză(scop). Între voință și consimțământ este o relatie întreg-parte.

Principiul libertății de voință

Art. 1169 C.civ. - Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în
limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.
Art 1270 C.civ - (1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.
Art 11 C.civ - Nu se poate deroga prin convenții sau acte juridice unilaterale de la legile care
interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri.

Principiul voinței reale – dacă există neconcordanță între un element intern și unul extern, câstig
de cauza va avea elementul intern.
Art. 1266 C.civ. (1) Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul
literal al termenilor.
(2) La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de
negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior
încheierii contractului.
Art 1289 C.civ. - (1) Contractul secret produce efecte numai între părți și, dacă din natura contractului
ori din stipulația părților nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal.
(2) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între părți dacă nu îndeplinește condițiile
de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă.

Consimțământul să provină de la o persoană cu discernământ – NULITATE RELATIVĂ

Capacitatea = o stare de drept, izvorăște din lege
Discernământul = o stare da fapt, de natură psihologică
O persoană cu capacitate de exercițiu, se poate găsi într-o situație vremelnică în care să nu aibă
discernământ (beție, hipnoză, somnambulism), după cum discernământul poate exista, izolat, la o
persoană incapabilă.
Art 172 C.civ. - Actele juridice încheiate de persoana pusă sub interdicţie judecătorească, (altele decât
cele prevăzute la art. 43 alin.3 -altele decât cele care, potrivit legii, pot fi încheiate de către o persoană
lipsită de capacitate de exercițiu), sunt anulabile, chiar dacă la data încheierii lor aceasta ar fi avut
discernământ.
Art. 1205 (1) Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se
afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei
sale. (2) Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție poate fi anulat dacă, la
momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște
cunoscute.
Consimțământul să fie cu intenția de a produce efecte juridice
Consimțământul nu este exprimat cu intenția de a produce efecte când: este făcut în glumă, s-a făcut
sub condiție suspensivă pur potestativă, manifestarea este prea vagă, s-a făcut cu o rezervă mentală
cunoscută de destinatarul acesteia.

Consimțământul trebuie să fie liber.

 Eroarea este falsa reprezentare la încheierea actului juridic (nu este provocată), este o eroare
spontană. – NULITATEA RELATIVĂ

!!!!!Atunci când falsa reprezentare cade asupra valorii economice a contraprestației, va fi vorba
de o eroare lezionare, care însă nu este supusă regulilor de la eroare, ci regulilor de la leziune ca
viciu de consimțământ, cee ace înseamnă că majorul nu va putea obține anularea actului juridic
decât în condițiile art 1221(1), art. 1222 (2) C.civ.

Eroarea neesențială poate atrage cel mult diminuarea valorica a prestației.

Art. 1207 (4). C.civ. - (4) Eroarea care privește simplele motive ale contractului nu este esențială, cu
excepția cazului în care prin voința părților asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.
În cazul condiției ca eroarea să fie asupra unui element determinant este necesar ca partea
cocontractantă să știe că elemental fals era esențial pentru încheierea actului juridic respectiv.

Eroarea simplă de calcul nu atrage anularea, ci doar rectificarea la cererea oricăreia dintre părți.
Art 1210 C.civ. - Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afară
de cazul în care, concretizându-se într-o eroare asupra cantităţii, a fost esenţială pentru încheierea
contractului. Eroarea de calcul trebuie corectată la cererea oricăreia dintre părţi.

Eroarea de drept trebuie să fie vorba de o dispoziție legală care nu este accesibilă și previzibilă.
Art 2208 (2) C.civ - (2) Eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispozițiilor legale accesibile și
previzibile.

Eroarea scuzabilă nu poate fi reporșată părții care a avut o falsă reprezentare.

Eroarea nescuzabilă este imputabilă părții.
Art. 1208 (1) Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după
împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile.
Art. 1209 Nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care
riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de
acesta.

Pentru a ne afla în cazul erorii nu este necesar ca fiecare parte contractantă să se găsească în eroare.

 Dolul constă în falsa reprezentare printr-o eroare provocată de manopere frauduloase pentru a
o determina să încheie un act juridic. NU ESTE NECESAR CA DOLUL SĂ FIE
DETERMINANT ÎN ÎNCHEIEREA ACTULUI JURIDIC (era valabil pt vechea reglementare)

Dolul nu se prezumă, persoana care a solicitat anularea actului pe motiv ca a avut consimțământul
viciat prin dol trebuie să facă dovada acestuia.
Dolul poate exista și în materia liberalităților, fapta comisă concretizându-se în sugestie, captație,
adică în specularea afecțiunii unei persoane pentru a o determina să facă o donație sau un legat.
Nu există dol dacă împrejurarea ascunsă era cunoscută de cealalră parte.
Dolul prin reticență constă îna scunderea sau necomunicarea celeilalte părți a unei împrejurări
esențiale.

Art. 1215 C.civ. (1) Partea care este victima dolului unui terț nu poate cere anularea decât dacă
cealaltă parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului.
(2) Independent de anularea contractului, autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.
Art. 1214 C.civ (3) Contractul este anulabil și atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul
ori gerantul afacerilor celeilalte părți. (Boroi – reglementarea se va aplica si la violență)

 Violența este temerea insuflată este de așa natură încât partea amenințată putea să creadă,
după împrejurări, că, în lipsa consimțământului său, viața, persoana, onoarea sau bunurile sale
ar fi expuse unui pericol grav și iminent. ESTE NECESAR CA TEMEREA INSUFLATĂ SĂ
FIE DETERMINANTĂ LA ÎNCHEIEREA ACTULUI JURIDIC.
Violența fizică este atunci când privește cu un rău integritatea fizică a persoanei sau a bunurilor sale.
Violența morală este atunci când privește cu un rău onoarea, cinstea, sentimentele unei persoane.

Art. 1217 C.civ. Ameninţarea cu exerciţiul unui drept - constituie violenţă şi temerea insuflată prin
ameninţarea cu exerciţiul unui drept făcută cu scopul de a obţine avantaje injuste.
Art. 1219 C.civ. Simpla temere izvorâtă din respect, fără să fi fost violență, nu atrage anularea
contractului.

Art. 1218 C.civ. Contractul încheiat de o parte aflată în stare de necesitate nu poate fi anulat decât
dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare.
Art. 1221 C.civ. (1) Există leziune atunci când una dintre părți, profitând de starea de nevoie, de lipsa
de experiență ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți, stipulează în favoarea sa ori a unei alte
persoane o prestație de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea
propriei prestații.
În situația în care o parte profită de cealaltă parte aflată în stare de necesitate, se vor aplica
regulile de la violență deoarece textul de la 1221 C.civ. vorbește despre „starea de nevoie”,
nefiind aplicabil.

Art. 1220 (1) Violenţa atrage anularea contractului şi atunci când este exercitată de un terţ, însă numai
dacă partea al cărei consimţământ nu a fost viciat cunoştea sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască
violenţa săvârşită de către terţ.
(2) Independent de anularea contractului, autorul violenţei răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.
Violența săvârșită de reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți se asimilează
violenței care provine de la cocontractantul celui amenințat, iar nu violenței săvârșite de un terț.

 Leziunea - prejudiciul material suferit de una dintre părți ca urmare a încheierii contractului
Nu pot fi atacate pentru leziune acte precum contractele aleatorii, tranzacțiile, alte cazuri prev de lege.
Major - Leziunea constă în disproporția vădită între prestații care există în momentul încheierii
contractului. Leziunea la major poate fi invocată în cazul actelor oneroase comutative, indiferent dacă
sunt de administrare sau dispoziție. TREBUIE SĂ DEPĂSEASCĂ JUMATATE DIN VALOREA
PE CARE O AVEA ȘI SĂ SUBZISTE PÂNĂ LA DATA CERERII ÎN ANULARE.
Minor – noțiunea de prejudiciu constă în compararea prestațiilor din contract cât și raportarea
obligațieia summate de minor la patrimonial său ori la alte circumstanțe (își asumă o obligație
excesivă raportată la patrimonial său). Leziunea la minor poate fi invocată doar în cazul actelor de
administrare și act juridic oneros comutativ.

Art. 1221 C.civ. (2) Existența leziunii se apreciază și în funcție de natura și scopul contractului.
Actele juridice încheiate de minor cu capacitate restrânsă fără încuviințarea prealabilă, sunt anulabile
fără a mai trebui să se dovedească leziunea. Așadar, actul de dipoziție încheiat de minor singur, este
lovit de nulitate relativă, indiferent dacă ar fi sau nu lezionar pentru minor. (se exceptează cele cu
caracter curent, se execută la momentul încheierii lor, și sunt de mică valoare). Excepție, leziunea
poate interveni la acte de dispoziție în baza art. 42 C.civ.
Leziunea la minor NU poate interveni în cazul actelor de conservare deoarece un asemenea act este
întotdeauna util.
 Eroarea Dolul Violența Leziunea
Condiții *esențială *eroare provocată * temerea insuflată (de
*scuzabilă *nu trebuie să fie așa natură)
*să fie determinant - este determinantă pt încheierea *să fie determinantă
necesar ca cealaltă parte contractului
cocontractantă să știe că
elementul fals era
esențial

Structură Element subiectiv
Dovada, Cel care se pretinde
sarcina victima viciului trebuie
probei să facă dovada existenței
lui.
Este admisibil orice
mijloc de probă
Prescripția Eroare/în celelalte
cazuri de anulare, din
ziua când cel îndreptăţit,
reprez său legal ori cel
chemat de lege să îi
încuviinţeze sau să îi
autorizeze actele a
cunoscut cauza anulării,
însă nu mai târziu de
împlinirea a 18 luni din
ziua încheierii actului.
Sancțiunea Nulitatea relativă
Remediu Adaptarea contractului
Art. 1213 C.civ.
Element subiectiv
Element obiectiv
3 ani din ziua când dolul a
fost descoperit;
1)Nulitatea relativă+
2)Daune interese
3)Dacă partea preferă
menținerea ct. cu reducerea
prestației sale cu valoarea
d-i la care este îndreptățit
(act. răspundere delict.)
Nulitatea cu daunele pot fi
cumulate sau partea poate
alege varianta 3
Element subiectiv
Element obiectiv
3 ani de când violența a
încetat;
1)Nulitatea relativă+
2)Daune interese
3)Dacă partea preferă
menținerea ct. cu
reducerea prestației sale
cu valoarea d-i la care
este îndreptățit
(act. răspundere delict.)
Nulitatea cu daunele pot
fi cumulate sau partea
poate alege varianta 3
Maj: Elem. subiectiv
Elem. obiectiv
Minor–Elem. obiectiv
Minorul va doved
numai paguba suferită
iar majorul trebuie s
dovedescă și starea d
nevoie/lipsa d
experiență/lipsa d
cunoaștere
Un an de la data
încheierii contractului.
Nulitatea relativă SAU
Reducerea/mărirea unei
dintre prestații
Adaptare contract – fac
trimitere la Art. 121
C.civ.

Art. 1213 C.civ. - (1) Dacă o parte este îndreptățită să invoce anulabilitatea contractului pentru eroare,
dar cealaltă parte declară că dorește să execute ori execută contractul așa cum acesta fusese înțeles de
partea îndreptățită să invoce anulabilitatea, contractul se consideră că a fost încheiat așa cum l-a înțeles
această din urmă parte.
(2) În acest caz, după ce a fost informată asupra felului în care partea îndreptățită să invoce
anulabilitatea a înțeles contractul și înainte ca aceasta să fi obținut anularea, cealaltă parte trebuie, în
termen de cel mult 3 luni de la data când a fost notificată ori de la data când i s-a comunicat cererea de
chemare în judecată, să declare că este de acord cu executarea sau să execute fără întârziere contractul,
astfel cum a fost înțeles de partea aflată în eroare.
(3) Dacă declarația a fost făcută și comunicată părții aflate în eroare în termenul prevăzut la alin.
(2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obține anularea este stins și notificarea prevăzută la alin.
(2) este considerată lipsită de efecte.
Obiectul actului juridic civil
Obiectul actului juridic civil = operațiunea juridică (vânzarea, locațiunea)
Obiectul obligației = prestația la care se angajează debitorul (să îi transmita dreptul de proprietate, să
predea, etc)
Obiectul raportului juridic = conduita părților
Bunul = Obiectul derivat

Obiectul actului juridic DETERMINAT, LICIT NULITATE ABSOLUTĂ

Obiectul obligației DETERMINAT SAU NULITATE ABSOLUTĂ
DETERMINABIL, LICIT
Cauza SĂ EXISTE NULITATE RELATIVĂ
LICITĂ, MORALĂ NULITATE ABSOLUTĂ

Art. 1659 C.civ. – „Vânzarea bunului pierit în întregime sau în parte. Dacă în momentul vânzării
unui bun individual determinat acesta pierise în întregime, contractul nu produce niciun efect. Dacă
bunul pierise numai în parte, cumpărătorul care nu cunoştea acest fapt în momentul vânzării poate cere
fie anularea vânzării, fie reducerea corespunzătoare a preţului.”

Art 1230 – „Dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terț pot face obiectul unei prestații,
debitorul fiind obligat să le procure și să le transmită creditorului sau, după caz, să obțină acordul
terțului. În cazul neexecutării obligației, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate.” Dacă
vânzătorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietare, cumpărătorul poate cere rezoluțiunea,
restituirea prețului, precum și daune-interese.

Art. 1227 C.civ. - „Contractul este valabil chiar dacă, la momentul încheierii sale, una dintre părţi se
află în imposibilitate de a-şi executa obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel.” Însă
imposibilitatea absolută echivalează cu lipsa obiectului, nulitatea absolută.

Încheierea contractului cu nerespectarea interdicției de înstrăinare atrage nulitatea absolută.

*Legea nr. 190/1999 – privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, până la rambursarea
integrală a creditului, imobilul ipotecat poate fi înstrăinat de către debitorul care a constituit ipoteca
numai cu acordul prealabil al creditorului ipoteca, acord dat pentru fiecare înstrăinare, sub sancțiunea
nulității absolute. – art. 5 alin. (1) alin. (2).

*Legea nr. 230/2007 – privind înființarea, organizarea și funcționarea asociaților de proprietari, cu

modificările ulterioare, la înstrăinarea apartamentelor sau spațiilor cu altă destinație decât aceea de
locuință, trebuie să existe, sub sancțiunea nulității absolute, o adeverință din partea asociației de
proprietari referitoare la achitarea la zi a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari.

2.2. Cauza actului juridic

este o condiție de fond esențială de validitate și generală, reprezentând motivul care determină
încheierea actului juridic.

Lipsa cauzei se poate datora lipsei discernământului.

Cauza să existe:
*Se poate obține anularea unui legat pentru lipsa causei (cauza falsă), daca se face dovada că testatorul
nu a stiut că i se va naște un copil (necunoasterea , de către testator, a sarcinii femeii) și că, dacă ar fi
cunoscut această împrejurare nu ar fi lăsat legatul.
Art. 1238 C.civ. – „(1)Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care
contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice.” În situația cauzei false,
nulitatea relativă a actului juridic va interveni numai dacă sunt îndeplinite condițiile de eroare esențială
!!!!!!! LIPSA CAUZEI NU ATRAGE ÎNTOTDEAUNA ANULAREA CONTRACTULUI.

Cauza să fie licită:

Art. 1238 C.civ. - „(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este
comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o
cunoască.”, iar prestația primită sau executată rămâne ÎNTOTDEAUNA supusă restituirii. – art. 1638
C.civ.
Cauza nu trebuie să existe până la executarea contractului.

Cauza să fie morală:

Art. 1238 C.civ. - „(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este
comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o
cunoască.”, iar prestația primită sau executată rămâne ÎNTOTDEAUNA supusă restituirii. – art. 1638
C.civ.

2.3. Forma actului juridic civil

Contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților dacă legea nu impune o anumită
formalitate pentru încheierea sa valabilă. Consensualismul este regula în materia încheierii
contractelor.
1273 (1) C.civ. – „Drepturile reale se constituie și se transmit prin acordul de voință al părților, chiar
dacă bunurile nu au fost predate, dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, ori prin
individualizarea bunurilor, dacă acordul poartă asupra unor bunuri de gen.”

Ad validitatem Nulitate absolută

Ad probationem Imposibilitatea dovedirii cu un alt mijloc de
prob
Formă opozabilitate Inopozabilitate față de terți

1242 (2) – „Dacă părțile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care
legea nu o cere, contractul se socotește valabil chiar dacă forma nu a fost respectată.”

Forma pentru validitate - Ad validitatem - este condiție de validitate, esențială și specială.

- Poate să fie atât legală cât și voluntară
- Este incompatibilă cu manifestarea de voință tacită
- Toate clauzele trebuie să îmbrace forma cerută pentru validitatea sa
- Actul aflat în interdependență trebuie să fie un act solemn și el
- Actul care modifică trebuie să fie un act solemn

Forma pentru probarea actului - Ad probationem.

- ESTE OBLIGATORIE, NU FACULTATIVĂ

Forma pentru opozabilitatea față de terți.

- ESTE OBLIGATORIE, NU FACULTATIVĂ

MODALITĂȚILE ACTULUI JURIDIC

1. Termenul.
modalitatea actului juridic civil, este acel eveniment viitor și sigur ca realizare, afectează numai
executarea actului juridic, nu și existența acestuia

Regula – termen stabilit în favoarea debitorului – art. 1413 C.civ.

Excepția - termen stabilit în favoarea creditorului
Excepția - termen stabilit atât în favoarea debitorului, cât și în favoarea creditorului (termenul în cazul
unui împrumut de consumație cu titlu oneros)

Termenul suspensiv – acel termen care amână, până la împlinirea lui, începutul exercitării dreptului
subiectiv civil și al executării obligației civile corelative, fiind astfel amânată scadența obligației.
 Dacă debitorul execută înainte de scadență nu poate să îl oblige pe creditor să primească
plata, dar dacă o primește face o plată valabilă.
 Dacă debitorul execută înainte de scadență nu poate cere restituirea ei. (excepție dacă s-a
făcut prin dol sau violență)
 Înaite de împlinirea termenului, titularul dreptului, poate lua măsuri conservatorii asupra
patrimoniului debitorului său.
 Nu amână transferul dreptului de proprietate
 Chiar dacă dreptul a fost transmis, în cazul pieirii fortuite a bunului individual determinat,
riscul îl suportă înstrăinătorul. Dacă banii au fost primiți trebuie restituiți, dacă nu au fost
primiți pierde dreptul la contraprestație. Cu toate acestea, dacă creditorul a fost pus în
întârziere, va suporta riscul pieirii (excepție când dovedește că bunul ar fi pierit și dacă ar fi
executat la timp)
 Până la împlinire, creditorul nu poate cere plata debitorului
 Creditorul nu poate opune dreptul la compensație
 În cazul termenul de grație se poate opune compensația, dar NU și executarea silită.
 Prescripția curge de la împlinirea termenului
 Creditorul poate invoca acțiunea revocatorie (creanță certă), dar nu și acțiune oblică (creață
certă și exigibilă)

Termenul extinctiv – acel termen care amână, până la împlinirea lui, stingerea exercițiului dreptului
subiectiv civil și a exercitării obligației corelative. (data morții credirentierului, expirarea termenului
de locațiune).

2. Condiția
Eveniment viitor și nesigur ca realizare, de care depinde însăși existența dreptului subiectiv civil și a
obligației civile corelative.

Condiția suspensivă – de a cărei împlinire depinde nașterea drepturilor (vând ap. dacă sunt transferat)
 Creditorul nu poate cere executarea obligației (plata)
 Debitorul nu datorează nimic, dar dacă plătește poate cere restituirea plății nedatorate
 Obligația nu se poate stinge prin compensație (nu se stinge nici prin plată)
 Prescripția nu începe să curgă
 Nu se transmite dreptul până nu se împlinește
 Riscul pieirii fortuite este la cel care trebuie să transfere dreptul (vânzător)
 Creditorul POATE SĂ FACĂ ACTE DE CONSERVARE, iar dobânditorul sub condiție
suspensivă a unui drept real imobiliar poate cere înscrierea provizorie în CF, iar în cazul în
care nu dovedește indeplinirea în 5 ani, înscrierea se radiază din oficiu.
 Creditorul POATE SĂ OBȚINĂ GARANȚII PT CREANȚA SA
 Creditorul POATE SĂ CEDEZE DREPTUL SĂU CONDIȚIONAL

Condiția rezolutorie – de a cărei împlinire depinde stingerea drepturilor (vând, dar dacă mă
concediază vânzarea se desființează)

Condiție cauzală - *1016(!) C.civ. – este o condiție cauzală (realizarea depinde de hazard)
Condiție mixtă – depinde de voința unei părți cât și de voința unei persoane determinate
Condiția pur potestativă – depinde doar de voința exclusivă a unei părți – NU PRODUCE EFECTE
DACĂ PROVINE DIN PARTEA CELUI CARE SE OBLIGĂ (echivalează cu lipsa de intenție).
Art. 1404 C.civ. - (2) Când obligația este contractată sub condiția producerii unui eveniment într-un
anumit termen, condiția este socotită neîndeplinită dacă termenul s-a împlinit fără ca evenimentul să se
producă. În lipsa unui termen, condiția se consideră neîndeplinită numai atunci când este sigur că
evenimentul nu se va produce. (3) Atunci când obligația este contractată sub condiția că un eveniment
nu se va produce într-un anumit termen, condiția se consideră îndeplinită dacă este sigur că
evenimentul nu se va produce. În lipsa unui termen, condiția nu se consideră îndeplinită decât atunci
când este sigur că evenimentul nu se va produce. (4) Partea interesată poate cere oricând instanței să
constate îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției.

Art. 1405 C.civ. - (1) Condiţia se consideră îndeplinită dacă debitorul obligat sub această condiţie
împiedică realizarea ei.(2) Condiţia se consideră neîndeplinită dacă partea interesată de îndeplinirea
condiţiei determină, cu rea-credinţă, realizarea evenimentului.

Condiția imposibilă, ilicită, imorală se consideră nescrisă, atrăgând nulitatea absolută a actului juridic
când constituire chiar cauza acestuia.
Efectele condiției se produc, de regulă, retroactiv de la momentul încheierii actului juridic.

Art. 912 - (1) Dreptul afectat de o condiţie suspensivă se va radia din oficiu, dacă nu se dovedeşte
îndeplinirea condiţiei care afectează dreptul, în termen de 5 ani de la înscriere.
Condiția rezolutorie:
 Debitorul trebuie să își execute obligația asumată
 Creditorul poate să solicite executarea
 Dreptul dobândit poate fi transmit prin acte și va fi dobândit tot sub condiție rezolutorie
 Dacă se realizează condiția rezolutorie atunci actul se desființează cu efect retroactiv, dacă
dobânditorul a constituit anumite drepturi, ele se desființează și drepturile constituite de cel
care a înstrăinat se consolidează
 Actele de administrare făcute de dobânditor sub condiție, rămân valabile
 Fructele culese de dobânditor sub condiție, rămân în proprietatea sa
 NU ÎNTOTDEAUNA ÎNDEPLINIREA CONDIȚIEI PRODUCE EFECTE RETROACTIVE,
actele juridice cu executare succesivă pentru care se împlinește condiția rezolutorie, produc
efecte numai pentru viitor.

Art. 912 - (2) Tot astfel se va radia condiţia rezolutorie, dacă nu s-a cerut, în temeiul ei, radierea
dreptului înscris sub o asemenea modalitate, timp de 10 ani de la înscriere.

3. Sarcina
este o modalitatea specifică liberalităților și constă într-o obligație de a da, a da, a face sau a nu face,
impusă gratificatului de către dispunător, aceasta afectează doar eficacitatea

Sarcina în favoarea dispunătorului (ct donație – donatorul îi impune donatarului să-i plătească o
datorie)
Sarcina în favoarea gratificatului (ct. donație – donatorul impune donatarului să folosească suma de
bani donată în scopul efectuării unei lucrări de specialitate). Terțul beneficiar va avea dreptul de a
cere executarea obligației pentru că este o formă de manifestarea a stipulației pentru altul.
Sarcina în favoarea unei terțe persoane (se lasă legat o casă, cu îndatoriarea legatarului de a plăti o
rentă viageră soției supraviețuitoare a testatorului)

!!!! Numai printr-o donație se poate institui o sarcină în favoarea dispunătorului (donatorului)
ce urmează a fi prestată în timpul vieții acestuia, gratificatul neputând fi obligat prin testament să
execute o îndatorire a testatorului în timpul vieții acestuia. (este însă valabila clauza testamentara prin
care se instituie o sarcină în interesul testatorului, dacă, sarcina urmează a fi executată de către legatar
după deschiderea succesiunii, de ex. în suportarea cheltuielilor ocazionate de înmormântare).

*În timp ce condiția operează de drept (în caz de litigiu, instanța judecătorească numai constată
efectele produse de realizarea sau nerealizarea condiției – (art. 1040(4) C.civ.), revoarea pentru
neexecutarea sarcinii trebuie cerută instanței judecătorești. (art. 1027 C.civ., art. 1069 C.civ.)

Acțiune executarea sarcinii 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată – 1027
Acțiune revocarea donației pt neexecutare
Acțiune revocarea legatului pt neexecutare Un an de la data la care sarcina trebuia executată – 1070
Acțiunea în constatarea îndeplinirii Imprescriptibilă
sau – 1040 (4)
neîndeplinirii condiției

Efectele actului juridic civil

Reguli de interpretare:
Actul juridic se interpretează după voința concordantă a părților, ia nu după sensul literal al termenilor .
(Se ține seama de scopul contractului, de negocierile purtate, practicile statornicite între acestea și de
comportamentul ulterior).
Dacă în urma aplicării regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în
favoarea celui care se obligă, cu excepția stipulațiilor din contractele de adeziune, care se interpretează
împotriva celui care le-a propus.
Actul juridic nu obliga numai la ceea ce este expres stipulat, cât și la toate urmările pe care practicile
statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitate le dau actului.
Clauzele obișnuite într-un contract se subînteleg, deși nu sunt stipulate în mod expres.

Principiile efectelor actului juridic civil

Art. 1270 C.civ. – Principiul forței obligatorii „Pacta sunt servanda” Contractul valabil încheiat
are putere de lege între părțile contractante.Contractul se impune părților ca legea, executarea sa este
obligatorie.
Excepții: sunt situațiile în care legea recunoaște uneia dintre părțile actului juridic posiblitatea de
adduce modificări unilaterale actului respective, fără a avea nevoie de acordul celeilalte părți și fără ca
aceasta să se poată opună:
Impreviziunea se aplică, de regulă, contractelor sinalagmatice, cu titlu oneros și cu executare
succesivă.
Părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie
datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației. Cu
toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări
excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea
obligației, instanța poate să dispună:
a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce
rezultă din schimbarea împrejurărilor;
b) încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește.
- debitorul trebuie să fi încercat într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării
contractului.
- schimbarea trebuie să intervină după încheierea contractului
- debitorul nu si-a asumat riscul schimbărilor și nici nu se poate considera că si-ar fi asumat vreun risc
- schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acestora nu a fost și nici nu a putea fi prevăzută în
mod rezonabil, la data încheierii contractului.
 Art. 1270 C.civ. - Principiul irevocabilității - Irevocabilitatea este un aspect al forței obligatorii,
potrivit căruia, contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze
autorizate de lege. Nu se poate modica/revoca unilateral.
Art. 1276 C.civ. - (1) Dacă dreptul de a denunța contractul este recunoscut uneia dintre părți, acesta
poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început. (2) În contractele cu executare
succesivă sau continuă, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz,
chiar și după începerea executării contractului, însă denunțarea nu produce efecte în privința
prestațiilor executate sau care se află în curs de executare. (3) Dacă s-a stipulat o prestație în schimbul
denunțării, aceasta produce efecte numai atunci când prestația este executată. (4) Dispozițiile
prezentului articol se aplică în lipsă de convenție contrară.
*Irevocabilitatea donațiilor nu privește numai efectele actului juridic, ci este esența contractului de
donație.
Denunțarea unilaterală la actele încheiate pe o durată determinată:
- Să se fi prevăzut expres dreptul unei părți de a denunța unilateral
- Nu are importanță dacă a început executarea sau nu, dar denunțarea nu produce
efecte cu privire la prestațiile deja executare sau care se află în curs de executare.
- Dreptul să fie exercitat cu respectarea termenului rezonabil de preaviz
- Dacă s-a prevăzut o prestație în schimbul denunțării, aceasta nu produce efecte
până când prestația nu este executată.
Denunțarea unilaterală la actele încheiate pe o durată nedeterminată:
- Dreptul de denunțare este prevăzut de lege, orice stipulație contrară = nescrisă
- Nu are importanță dacă a început executarea sau nu.
- Stipularea unei prestații în schimbul denunțării este considerată nescrisă.
- Dreptul să fie exercitat cu respectarea termenului rezonabil de preaviz

Art. 1280 C.civ. Principiul relativității Art. 1281 C.civ. – Opozabilitatea

Contractul produce efecte numai între părți, dacă Terții nu pot aduce atingere drepturilor/obligațiilor
legea nu prevede altfel. născute din contract.
Părțile pot dovedi contractul prin administrarea Terții pot dovedi existența contractului cu orice mijloc
probei cu înscrisuri. de probă
Un contract nu poate, ca regulă, să dea naștere la Terții nu pot cere executarea contractului, dar se
drepturi subiective/obligații decâtîn pot prevala de efectele acestuia.
beneficiul/sarcina părților Nerespectarea contractului atrage răspunderea civilă
Nerespectarea contractului atrage răspunderea delictuală
contractuală

Parte – persoana care participă la încheiere actului juridic

Terț – persoane străine de un anumit act juridic, care nu au participat nici direct, nici prin reprezentant,
nu le profită și nici nu le dăunează
Având-cauză – persoana care, deși nu a participat la încheiere actului juridic este ținută să
suporte aceste efecte datorită legăturii juridice pe care o are cu una dintre părți.
- Succesori universali – dobândește un patrimoniu, o universalitate (moștenitorul
legal unic)
- Succesori cu titlu universal – dobândește o parte dintr-un patrimoniu
(moștenitori legai, legatarul care a dobândit o cotă-parte)
Succesorii universali și cei cu titlu universal fac parte din aceeași categorie pentru că sigura diferență
între ei este de ordin cantitativ, nu calitativ. Ei sunt considerați continuatori ai personalității autorului
lor.
- Succesori cu titlu particular – dobândește un anumit drept subiectiv privit
individual (un bun) – Cumpărătorul unui bun, donatarul, cesionarul, legatarul cu
titlu particular.
- Creditori chirografari !!!!! – acei creditori care nu au o garanție reală care să le
asigure realizarea creanței pe care o au împotriva debitorului, ci numai un drept
de gaj general asupra bunurilor prezente și viitoare ale debitorului. De ce sunt
 avânzi cauza? Pentru că ei suportă efectele juridice patrimoniale încheiate de
debitor cu alte persoane, acte prin care activul patrimonial se poate micșora sau
se poate mări. Față de terții obișnuiți, ei pot înlătura opozabilitatea prin acțiunea
revocatorie.
Principiul relativității – singura excepție veritabilă o constituie stipulația pentru altul. Stipulația
pentru altul este contractul prin care o parte (promitent) se obligă față de cealaltă parte (stipulant) să
execute o prestație în favoarea unei alte persoane (beneficiar), fără ca acesta din urmă să participe la
încheierea contractului. Dacă beneficiarul nu acceptă, dreptul său se consideră a nu fi existat niciodată.
– ceea ce înseamnă că nașterea dreptului beneficiarului este condiționat de acceptarea acestuia.
Neacceptarea stipulației având caracterul unei condiții rezolutorii.
*promisiunea faptei altuia și reprezentarea sunt numai o excepție aparentă a relativității.

Opozabilitatea – excepție veritabilă – simulația este operațiunea juridică prin care, printr-un act
public, aparent se creează o altă situație juridică decât cea stabilită într-un act juridic ascuns, dar
adevărat. Actul ascuns trebuie încheiat înaintea celui public. Terților de bună-credință nu le este
opozabil actul secret, putând totuși să il invoce împotriva părților prin acțiunea în simulație. Actul
secret produce efecte doar între părți, succesori universali sau succesori cu titlu universal.
Opozabilitatea – excepție veritabilă – creditorii chirografari pentru că au posibilitatea de a înlătura
opozabilitatea prin acțiunea revocatorie.

NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Art. 1246 (1) – „Orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa
valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune.”
Nulitatea este o sancțiune de drept civil intervine când nu sunt respectate condițiile de validitate, fiind
mijlocul prin care se restabilește legalitatea încălcată.
Nulitatea este, în principiu, parțială și remediabilă.
- Presupune un act încheiat cu nerespectarea condițiilor de validitate
- Atrage ineficacitatea actului juridic
- De regulă, produce efecte retroactive
- De regulă, intervine în temeiul hj/ în temeiul voinței părților.
- Nulitatea absolută si nulitatea relativă invocate pe cale de excepție nu sunt
supuse prescripției.
- Nulitatea relativă este supusă prescripției
- Nulitatea absolută nu este supusă prescripției
Rezoluțiunea constă în desființarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu, în
cazul neexecutării culpabile de către una dintre părți.
- Atrage ineficacitatea actului juridic
- De regulă, produce efecte retroactive
- De regulă, intervine în temeiul hj/ în temeiul voinței părților.
- Presupune un act valabil încheiat
- Acțiunea în rezoluțiune este supusă prescripției.
*În cazul în care instanța este investită cu o cerere în rezoluțiune, iar pârâtul formulează cerere
reconvențională prin care solicită constatarea nulității contractului, instanța va analiza cu prioritate
existenta/inexistența nulității.
Rezilierea intervine în cazul neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare
succesivă și constă în încetarea efectelor contractului numai pentru viitor.
Revocarea constă în înlăturarea efectelor liberalităților din cauza ingratitudinii gratificatului sau
neexecutării culpabile a sarcinii.
- Act valabil încheiat
- Se aplică, în principiu, liberalităților
Caducitatea este o cauza de ineficacitate și constă în lipsirea actului juridic de orice efecte cauzată de
intervenirea unei împrejurări ulterioare, independentă de voința părților. ( art. 1071. 1195 C.civ)
 - Împrejurarea care determină caducitate este întotdeauna străină de voința
autorului actului juridic.
Inopozabilitatea poate fi înlăturată prin ratificare, iar nulitatea nu poate fi înlăturată prin confirmare.
Art. 1252 C.civ. - În cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip
neîndoielnic din lege, contractul este anulabil.
Boroi: În ipoteza unei clauze considerate ca fiind nescrisă, se poate considera, practic, că ar fi vorba de
o nulitate absolută care operează de drept.
Nulitatea parțială reprezintă regula, iar nulitatea absolută excepția – art. 1255 (1) C.civ. În cazul
în care un contract este menținut în parte, atât clauzele nule, cât și cele considerate de lege nescrise
sunt înlocuite de drept cu dispozițiile legale aplicabile.
Nulitățile de fond sunt acelea care intervin pentru nerespectarea ori lipsa validității unei condiții de
fond a actului juridic (consimțământ, capacitatea, obiect, cauza)
Nulități de formă acelea care intervin pentru nerespectarea formei cerute ad validitatem.

Art. 1245 (3) C.civ. - Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatată sau
declarată prin acordul părților. Dacă părțile nu se înteleg, ele se adresează instanței .
Acțiunea prin care se cere nulitatea este o acțiunea în realizare, nu o acțiune în constatare.

!!!! Toate cauzele de nulitate sunt legale. Art. 1246 - (4) Prin acordul părților nu pot fi instituite
și nici suprimate cauze de nulitate. Orice convenție sau clauză contrară este considerată
nescrisă.

În cazul donației, este necesar atât oferta, cât îi acceptarea să îmbrace forma autentică. S-a decis că
împrejurarea ca oferta de donație întocmită în formă autentică nu echivalează cu perfectarea actului, în
condițiile în care nu s-a putut face dovada acceptării de către donatar în forma autentică.

*nerespectarea dreptul de preemțiune atrage nulitatea relativă.

NULITATEA RELATIVĂ
 Nulitatea relativă poate fi invocată, în principiu, numai de persoana ocrotită prin norma
juridică încălcată. Art. 46 (2) Acţiunea în anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal, de
minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, precum şi de ocrotitorul legal. Art. 44. (2) Cel lipsit
de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate invoca şi singur, în
apărare, anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea
sub interdicţie judecătorească. Nulitatea relativă mai poate fi invocată de reprezentantul legal,
ocrotitorul legal al minorului, de succesorii părții ocrotite, creditorii chirografari, procuror.
 Este prescriptibilă pe cale de acțiune și imprescriptibilă pe cale de excepție(excepție leziune).
 Nulitatea relativă poate fi confirmată, expres sau tacit, de partea interesată.
 Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanța judecătorească. În schimb, dacă
este cazul, notarului public, trebuie să invoce motivul de nulitate relativă dacă are cunoștință
de existența acestuia și să refuze autentificarea actului. Art. 1258 C.civ. În cazul anulării sau
constatării nulităţii contractului încheiat în formă autentică pentru o cauză de nulitate a cărei
existenţă rezultă din însuşi textul contractului, partea prejudiciată poate cere obligarea
notarului public la repararea prejudiciilor suferite, în condiţiile răspunderii civile delictuale
pentru fapta proprie.

Condițiile confirmării nulității relative

1. Să provină de la cel îndreptățit să invoce nulitatea
2. Să cunoască cauza de nulitatea (să fie făcută în deplină cunoștință de cauza)
3. Viciul să nu mai existe la momentul confirmării (caz în care însuși actul de confirmare este
anulabil)
4. Să fie la momentul confirmării întrunite toate condițiile de validitate.
Confirmarea tacită rezultă din fapte care nu lasă nicio îndoială asupra intenției de acoperire a nulității
relative. Astfel, executarea voluntara a unui act juridic lovit de nulitate relativă reprezintă o confirmare
tacită, cu condiția ca persoana respectivă să fi cunoscut cauza de nulitate la momentul executării.
Cel care trebuie să confirme poate să fie pus în întârziere printr-o notificare prin care partea interesată
să îi solicite fie să confirme contractul anulabil, fie să exercite acţiunea în anulare, în termen de 6 luni
de la notificare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere anularea contractului.
Confirmarea are ca efect validarea actului juridic, iar acesta se produce retroactiv de la data la
care a fost încheiat actul juridic confirmat.
Dacă mai multe părți pot invoca nulitatea, confirmarea uneia dintre acestea nu împiedică la invocarea
nulității de către celelalte părți.
Confirmarea actului anulabil pentru dol sau violență nu duce și la renunțarea dreptului de a cere
daune-interese.
Nu se poate renunța la dreptul de a invoca nulitatea relativă chiar prin actul juridic anulabil.

NULITATEA ABSOLUTĂ
 Se poate invoca de oricine are interes (părți, avânzi-cauză, alte persoane care nu au participat,
dar justifică un interes, instanță, procuror)
 Este imprescriptibilă atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție. Există excepții –
L10/2001 art. 45 (5).
 Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută. (nu se și pronunță asupra ei)
Nulitatea absolută nu este susceptibilă de confirmare. Dacă există un act de confirmare a
nulității absolute și el este lovit de nulitate. Aceasta este regula, existând și excepții. Atenție la
grile.
Ex. de excepții: Art. 1010 C.civ. „Confirmarea unei liberalităti de către moştenitorii universali
ori cu titlu universal ai dispunătorului atrage renunţarea la dreptul de a opune viciile de formă
sau orice alte motive de nulitate, fără ca prin această renunţare să se prejudicieze drepturile
terţilor.” Rezulă că moștenitorii pot confirma atât donațiile, cât și legatele făcute de autorul lor
indiferent de motivul de nulitate care le afectează, deci inclusiv atunci când acestea ar fi lovite de
nulitate absolută.

Inadmisibilitatea confirmării actului juridic nu trebuie confundată cu posibilitatea refacerii acestuia,

care este posibilă și în cazul nulității absolute.

EFECTELE NULITĂȚII
Efectul nulității constă în desființarea raportului juridic din actul juridic lovit de această sancțiune.
Distinct de desființare se va putea angaja și răspunderea civilă delictuală în cazul în care este
imputabilă unei dintre părți (cheltuieli pe care le-a făcut în vederea desființării contractului).
-retroactivitatea efectelor nulității, în sensul în care efectele nulității se produc din momentul încheierii
actului juridic
-repunerea în situația anterioară care se realizează prin restituirea prestațiilor efectuate
-anularea actului juridic inițial, cât și a actului subsecvent

Există anumite situații când sunt menținute efectele produse între momentul încheierii actului
juridic și momentul anulării acestuia. – art. 304 (1), 305, 39(2) C.civ.

Repunerea în situația anterioară – art. 1639-1647 C.civ. – dacă contractul este desființat, fiecare
parte trebuie să restituie, în natură sau prin echivalent, prestațiile primite, chiar dacă au fost executate
succesiv sau au avut un caracter continuu. Acțiunea în restituirea prestațiilor nu se confundă cu însăși
acțiunea în nulitate. Instanța nu poate să dispună din oficiu restituirea prestațiilor dacă nicio parte nu a
cerut acest lucru. Opinia majoritară este că dacă o parte a cerut restituirea prestațiilor, instanța va
dispune și restituirea acestora pentru partea care nu a cerut. Restiturea, de regulă, se face în natura.
Excepții de la principiul restitutio in integrum:
- Posesorul (ex.partea care era convinsă ca este proprietar) de bună-credință
păstrează fructele culese cât timp buna sa credință a durat. Bună-credință
durează cel mult până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
- Cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă este tinut să
restituire prestațiile primite numai în limita folosului realizat apreciat la data
 cererii de restituire, în afară de ipoteza când, cu intenție sau culpă gravă, a facut
ca restituirea să fie imposibilă, atunci va fi ținut la restituirea integrală.
- Partea poate invoca uzucapiunea.
Art. 1641 C.civ În cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligației de
restituire este ținut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela
al pierderii ori al înstrăinării, în funcție de cea mai mică dintre aceste valori. Dacă debitorul este de
rea-credință ori obligația de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcție de
valoarea cea mai mare.
Art. 1642 C.civ. Dacă bunul supus restituirii a pierit fortuit, debitorul obligaţiei de restituire este
liberat de această obligaţie, însă el trebuie să cedeze creditorului, după caz, fie indemnizaţia încasată
pentru această pieire, fie, atunci când nu a încasat-o încă, dreptul de a primi această indemnizaţie.
Dacă debitorul este de rea-credinţă ori obligaţia de restituire provine din culpa sa, el nu este liberat de
restituire decât dacă dovedeşte că bunul ar fi pierit şi în cazul în care, la data pieirii, ar fi fost deja
predat creditorului.

Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a actului inițial

Art. 1254 (2) - Desființarea contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente
încheiate în baza lui.
Excepții de la principiul anulării actului subsecvent
Art. 1819 (2) Cu toate acestea, locaţiunea va continua să producă efecte şi după desfiinţarea titlului
locatorului pe durata stipulată de părţi, fără a se depăşi un an de la data desfiinţării titlului locatorului,
însă numai dacă locatarul a fost de bună-credinţă la încheierea locaţiunii.
Art. 937 C.civ. (1) Persoana care, cu bună-credință, încheie cu un neproprietar un act translativ de
proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui bun din momentul
luării sale în posesie efectivă. – în ipoteza în care proprietarul bunului mobil înstrăinează acel bun unui
terț de bună-credință, iar ulterior actul este anulat, în baza art 937 va fi menținut actul juridic încheiat
cu terțul.
-Cazul în care subdobânditorul ar putea invoca uzucapiunea.

(Art. 907 C.civ. (1) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală,
se poate cere rectificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea
oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară. (3) Situația juridică reală trebuie să rezulte
dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în
formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia,
prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare,
rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.)
Cazuri care înlătură principiul quad nullum est, nullum producit effectum:
Conversiunea actului juridic
Error communis facit ius – art. 17 (2) - (2) Cu toate acestea, când cineva, împărtășind o credință
comună și invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică,
instanța judecătorească, ținând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această
stare va produce, față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și când ar fi valabil, afară de cazul în
care desființarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu.
-