DIP.

C6
LEGEA APLICABILA BUNURILOR SI FIDUCIEI
LEGEA APLICABILA STATUTULUI REAL

Art. 2613 NCC prevede ca statutul real este supus legii locului situarii bunului.
Legea aplicabila este lex rei sitae. Legea locului in care se bunurile se afla, cu referire la
bunurile mobile sau se afla, cu referiere la bunurile imobile.

Domeniul legii statutului real.

In domeniul de aplicare, in domeniul normei conflictuale intra:
- Bunurile asupra carora pot exista drepturi reale si clasificarea acestor bunuri,
inclusiv problema daca bunurile sunt sau nu in circuitul civil
- Drepturile care pot exista asupra bunurilor – dreptul de proprietate si
dezmemramintele dreptului de proprietate, precum si garantiile reale (ipoteca, gaj,
drept de retentie)
- Modurile si conditiile de constituire, transmitere si stingere a unui drept real.
Trebuie facuta o distinctie.
· Moduri specifice de dobandire a drepturilor reale (accesiune, traditiune).
Sunt supuse legii situarii bunului.
· Modurile nespecifice de dobandire a drepturilor reale (contractul,
succesiunea). Trebuie faccuta o subsdistinctie. Aspectele reale ale acestor
moduri merg dupa legea situarii bunului (conditiile de nastere ale dreptului
real – inscrierea in cartea funciara, remiterea materiala a bunului, suportarea
riscului bunului). Celelalte aspecte, altele decat cele reale nu mai sunt supuse
legii locului situarii bunului, ci sunt supuse, dupa caz, altor legi: lex
personalis, lex contractus, legea succesiunii.
- Continutul drepturilor reale. Prerogativele pe care drepturile reale le confera
titularului lor. Sunt determinate tot de legea locului situarii bunului
· Atributele dreptului de prorprietate: posesie, folosinta, dispozitie
· Modurile de exercitare ale acestor prerogative
- Mijloacele de aparare a drepturilor reale. Regimul actiunilor reale (actiune in
revendicare)
- Posesia. Art. 2613 NCC.
- Obligatiile propter rem. Cele care sunt strans legate de folosirea bunului
- Obligatiile scriptae in rem merg pentru aspectele reale dupa legea locului, pentru
celelalte aspecte dupa legea actului
- Modurile de urmarire si executare a bunurilor.

NCC mai reglementeaza cateva aspecte legate de statutul real. Reglementari

complexe. Nu sunt de mare aplicare.
- Legea aplicabila patrimoniului de afectatiune. Patrimoniul de afctatiune, masa
patrimoniala afectata unei destinatii speciale, profesionala sau de alta natura, este
legea statului cu care are legaturile cele mai stranse.
- Legea aplicabila revendicarii bunurilor mobile. Bunurile mobile sunt deplasabile
dintr-un stat in altul, licit sau ilicit, cu fraudarea uneori a legii privind patrimoniul
 national si apar consecinte. Legea aplicabila revendicarii bunurilor – Art. 2615
NCC, prevede astfel: revendicarea unui bun mobil furat sau exportat ilegal este
supusa la alegerea proprietarului originar fie legii statului pe teritoriul bunul s-a aflat
in momentul furtului sau exportului (legea veche), fie legii statului pe teritoriul
caruia bunul se afla la momentul revendicarii bunului (legea noua). Poate pune in
pericol tertii de buna credinta: cu toate acestea, daca legea statului pe teritoriul
caruia bunul se afla la momentul furtului sau exportului nu cuprinde dispozitii
privind protectia tertului de buna-credinta, acesta poate invoca protectia pe care i-o
confera legea statului pe teritoriul caruia bunul se afla la momentul revendicarii.
- Legea aplicabila uzucapiunii mobiliare. NCC nu reglementeaza in mod explicit
legea aplicabila uzucapiunii imobiliare. Se intelege ca se aplica legea generala, din
moment ce nu exista o reglementare speciala. NCC reglementeaza insa uzucapiunea
mobiliara: uzucapiunea mobiliara, de regula, este supusa legii statului unde bunul s-
a aflat la inceputul termenului de posesie. Un termen de uzucapiune inceput intr-un
stat continua sa se aplice. Se aplica, de regula, legea veche. In cazul in care bunul
este adus intr-un alt stat, unde se implineste durata de uzucapiune, posesorul poate
cere totusi aplicare legii acestui stat, legea noua, daca sunt intrunite conditiile
uzucapiunii din legea noua.
- Legea aplicabila fiduciei. Institutie noua in dreptul civil. De lege lata, fiducia este
reglementata in art. 2659-2662 NCC. Legea aplicabila fiduciei:
· Se poate manifesta autonomia de vointa. Legea aleasa de constituitor este
legea aplicabila fiduciei. Nu este vorba de legea contractului de fiducie, ci
este vorba de un act al constituitorului care alege locul .
· Daca nu a ales, se aplica legea cu care fiducia are legaturile cele mai stranse.
Textul prevede si anumite indicii privind legaturile cele mai stranse. Se va
tine seama de locul de administrare a masei fiduciare desemnat de
constituitor, locul situarii bunurilor fiduciare, locul unde fiduciarul isi are
resedinta obisnuita sau sediul social sau locul unde scopul fiduciei urmeaza sa
se realizeze. Nu sunt puncte de legatura, ci indicii de localizare obiectiva.
· Domeniul de aplicare al fiduciei
▪ La modul general, intra conditiile de validitate, interpretarea, efectele si
administrarea fiduciei.
▪ Modul de desemnare, renuntare si inlocuire a fiduciarului. Conditiile
speciale.Transmiterea puterilor fiduciarului
▪ Drepturile si obligatiile pe care fiduciarii le au intre ei, daca sunt mai
multi
▪ Dreptul fiduciarului de a delega executarea obligatiilor sale catre terti
▪ Puterile fiduciarului de a administra si dispune de bunurile din masa
fiduciara, mai ales de a constitui garantii prin acea masa fiduciara.
▪ Puterile fiduciarului de a face investitii si plasamente
▪ Durata fiduciei
▪ Raporturile dintre fiduciari si beneficiari. Inclusiv raspunderea.
▪ Modurile de incetare a fiduciei.
▪ Repartizarea bunurilor care alcatuiesc masa fiduciara in caz de incetare
▪ Obligatiile pe care le are fiduciarul in caz de incetare.
 NORMELE CONFLICTUALE CU PRIVIRE LA MOSTENIRE
LEGEA APLICABILA MOSTENIRII

Exista o reglementare in NCC, art. 2633-2636, dar exista, mai nou de la 17 august
2015, un Regulament al UE, Regulamentul 650/2012 in vigoare de la 17 august 2015 al
Parlamentului European si Consiliului privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea
si executarea hotararilor judecatoresti si acceptarea si executarea actelor autentice in
materie de succesiuni si privind crearea unui certificat european de mostenitor.
Regulementul UE este de aplicare universala, introdus ca lege interna in
reglementarea nationala. El se aplica in toate ipotezele, nu numai in raporturile cu statele
membre, ci si in raporturile cu statele terte, cand legea romana este aplicabila. Inlocuieste
prevederile din NCC, exista si probleme de aplicare in timp. Prevederile din NCC urmeaza
destul de fidel Regulamentul UE.

Legea aplicabila mostenirii potrivit NCC

Exista doua pachete de reglementari:
- Legea aplicabila mostenirii ca universalitate
- Legea aplicabila formei testamentului. Numai formei. Numai conditiilor de forma
ale actului juridic unilateral mortis causa.

Legea aplicabila succesiunii ca universalitate. Lex succesionis.

Exista o regula si o posibilitate speciala.
Regula este determinarea obiectiva a legii succesiunii. Preferinta este catre
localizarea obiectiva. NCC: mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia
defunctul a avut la data mortii resedinta obisnuita. Lex succesionis este legea resedintei
obisnuite a defunctului. Dpdv al conflictului mobil, se aplica legea noua, ultima lege, pe
care a avut-o defunctul la data mortii.
Se observa ca se aplica sistemul monist. In mod traditional, in dreptul international
privat roman, regula a fost aceasta. Cu exceptia regimului real, pentru care se aplica pentru
imobile, legea situarii imobilului, iar pentru mobile, legea nationala a defunctului, lex
patriae (bunurile mobile urmeaza persoana). Aceast regim a fost abandonat.

Prin exceptie, defunctul poate sa aleaga legea aplicabila succesiunii lui, in ansamblul
ei. Isi poate alege ca aplicabila legea cetateniei lui.
- Legea aplicabila declaratiei de alegere. Este un act juridic.

Legea aplicabila formei testamentului

In materia formei, in mod traditional, se adopta principiul legii celei mai favorabile.
Reglementarea a fost deosebit de flexibila – favor testamenti. Reglementarea in favorem
testamenti consta in legea aplicabila testamentului atat dpdv spatial, cat si dpdv temporal.
Dpdv al conflictului in spatiu, se prevede ca testamentul este valabil daca actul
respecta conditiile de forma din oricare dintre urmatoarele legi:
- Legea nationala a testatorului
- Legea resedintei obisnuite a testatorului
- Legea locului unde testamentul a fost intocmit – lex loci actus
 - Legea situatiei imobilului care formeaza obiectul – lex rei sitae
- Legea instantei/organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor
mostenite – lex fori sau lex auctoris.
Daca testamentul este valabil dpdv al oricareia dintre aceste legi, e valabil
Dpdv temporal se poate aplica oricare din aceste legi, fie de la data cand testamentul
a fost intocmit, fie de la data decesului testatorului.

Domeniul de aplicare a legii mostenirii potrivit NCC – supus lex succesionis

- Momentul si locul deschiderii succesiunii
- Persoanele cu vocatie de a mosteni. Lex succesionis determina devolutiunea
succesorala, fie ca e legala, fie ca e testamentara. In cazul devolutiunii legale,
determina: clasele de mostenitori, ordinea chemarii lor, reprezentarea succesorala,
determinarea cotelor, drepturile succesorale ale sotului supravietuitor. In cazul
mostenirii testamentare: conditiile de fond ale testamentului, incapacitatile de a
dispune prin testament.
- Calitatile cerute pentru a mosteni. Intra:
· Capacitatea de a mosteni. Conditie a mostenirii, supusa legii succesiunii, nu
legii personale. Nu lex patriae. Regimul comorientilor.
· Conditia de a nu fi nedemn. Cazurile, modurile, efectele nedemnitatii
- Sezina. Posesia asupra bunurilor ramase de la defunct. Nu si procedura sezinei, care
merge dupa lex fori/lex auctroris.
- Conditiile si efectele optiunii succesorale
· Conditii: cine poate fi subiect al optiunii succesorale, posibilitatile pe care le
are de a mosteni pur si simplu, sub beneficiu de inventar, prescriptia, ce acte
valoreaza
· Efectele
- Intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul. Cum raspund.
- Conditiile de fond ale testamentului. Forma – supusa favor testamenti.
· Capacitatea de a dispune prin testament
· Incapacitatile
· Consimtamant si cauza
· Vicii
· Regimul obiectului testamentului – legatul.
· Conditii de validitate
· Rezerva si cotitatea disponibila
· Limitele dreptului de a dispune prin testament
· Puterile executorului testamentar
· Modificarea, revocarea testamentului
· Incapacitati speciale
- Regimul partajului succesoral
· Cine poate cere
· Forme.
Regimul succesiunii vacante.
Reglementat in art. 2636 (2) NCC. Determinarea regimului succesiunilor vacante
necesita parcurgerea a doua etape logice:
- Calificarea succesiunii ca fiind vacanta sau nu. Se face potrivit legii aplicabile
succesiunii. Inseamna resedinta obisnuita a defunctului, sau, daca alege, cetatenia.
Exemplu de calificare secundara, pt ca se face dupa lex causae, nu dupa lex fori.
Daca succesiunea e vacanta, se trece la a doua etapa si se pune problema cine o
culege.
- NCC spune ca bunurile situate sau, dupa caz, aflate pe teritoriul Romaniei sunt
preluate de statul roman. Dreptul de a culege bunurile din succesiunea vacanta, in
temeiul suveranitatii statului roman, problema de iure imperi. Nu se adopta solutia
statului mostenitor (statul a carui cetatenie a avut-o defunctul). Legile pot fi aceleasi
sau diferite.

Regulamentul 650/2012 al UE
Este foarte complex.
Se face o distinctie:
- Legea aplicabila succesiunii in ansamblul sau
- Legea aplicabila dispozitiilor pentru cauza de moarte.

Legea aplicabila succesiunii in ansamblul sau

Exista:
- Localizare obiectiva. Tot preferentiala
· Se face la resedinta obisnuita a defunctului in momentul decesului. Totusi,
reglementarea europeana aduce si o exceptie. Se poate aplica legea cu care
succesiunea prezinta legaturile cele mai stranse, daca sunt altele decat legea
resedintei obisnuite a defunctului
- Lex voluntatis.
· Tot o singura optiune. Legea cetateniei defunctului. Fie in momentul alegerii,
fie in momentul decesului defunctului.
Domeniul de aplicare succesiunii in ansamblul sau.
- Cauzele, momentul si locul deschiderii succesiunii
- Vocatia succesorala a beneficiarilor. Cotele-parti ce le revin, obligatiile si drepturile.
- Capacitatea succesorala
- Dezmostenirea si nedemnitatea
- Transferul catre mostenitori al drepturilor si obligatiilor care compun patrimoniul
succesoral, inclusiv efectele acceptarii sau renuntarii la mostenire
- Puterile conferite mostenitorilor si executorului testamentar
- Raspunderea pentru datorii
- Partea din mostenire de care se poate dispune – rezerva succesorala, inclusiv
revendicarea bunurilor din masa succesorala.
- Raportul si reductiunea liberalitatilor excesive
- Partajul succesoral.
Legea aplicabila dispozitiilor pentru cauza de moarte
Regulamentul european se refera la doua dispozitii: la testament si la pactele asupra
unei succesiuni viitoare. Sunt reglementate separat:
- Aspectele de fond.
· In principiu, atat pentru testament, cat si pentru pactele asupra unei succesiuni
viitoare sunt reglementate astfel: o dispozitie pentru cauza de moarte,
respectiv un pact asupra unei succesiuni viitoare sunt supuse legii care, in
temeiul prezentului regulament, ar fi fost aplicabila succesiunii persoanei care
a intocmit dispozitia, in cazul in care aceasta ar fi decedat in ziua intocmirii
dispozitiei. Prin aceasta formula se intelege legea aplicabila succesiunii in
ansamblul sau, privita in ziua intocmirii dispozitiei. Fie resedinta obisnuita,
fie cetatenia, daca o alege.
- Aspectele de forma.
· Sunt in favorem testamenti, ca si in dreptul nostru. O dispozitie pentru cauza
de moarte e valabila daca indeplineste conditiile din oricare din urmatoarele
legi:
▪ Lex loci actus.
▪ Lex patriae a testatorului, fie la momentul intocmirii dispozitiei, fie la
momentul decesului
▪ Legea domiciliului testatorului fie la momentul intocmirii dispozitiei,
fie la momentul decesului
▪ Legea resedintei obisnuite a testatorului fie la momentul intocmirii
dispozitiei, fie la momentul decesului
▪ Legea unde este situat bunul imobil care face obiectul – lex rei sitae.
 NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA ACTELOR JURIDICE

In materia legii aplicabile actelor juridice avem o reglementare europeana:

Regulamentul 593/2008 al Parlamentului European si Consiliului privind legea aplicabila
obligatiilor contractuale, Roma I, in vigoare din 17 decembrie 2009.

Domeniul de aplicare al Regulamentului Roma I

Art. 1 spune: regulamentul se aplica obligatiilor contractuale in materie civila si
comerciala, cand exista conflict de legi. Asadar:
- Se aplica pentru contracte.
- Se aplica in materie civila si comericala. Inseamna drept privat.
- Nu se aplica in dreptul fiscal, administrativ, penal
- Sa existe un raport juridic cu element de extraneitate. Sa existe conflict de legi.

Normele conflictuale privind conditiile de fond ale actelor juridice.

- Incheierea actului
- Efectele actului
- Executarea actului
- Transmiterea drepturilor
- Stingerea obligatiilor rezultate din contract
Sunt doua solutii conflictuale:
- Lex voluntaris. Legea aleasa de parti. Art. 3 din Roma I spune: contractul este
guvernat de legea aleasa de parti. Inseamna asadar principiul fundamental al
autonomiei de vointa a partilor.
· Obiectul vointei partilor. Ce pot alege. Principiul este ca partile pot alege ca
lege aplicabila contractului un sistem de drept national. Problema contractului
fara lege – lex mercatoria (legea comerciantilor). Problemele principiile
contractelor comerciale internationale.
· Modalitatile de exprimare a vointei partilor. Roma I, art. 3: alegerea
trebuie sa fie expresa sau sa rezulte cu un grad rezonabil de certitudine din
clauzele contractului sau din imprejurarile cauzei. Rezulta ca alegerea legii
aplicabile poate fi facuta in doua moduri:
▪ Alegere expresa. Inserarea in contractul principal sau separat de acesta,
intr-un acord de vointa distinct a clauzei de alegere a legii aplicabile.
Clauza de electio iuris/clauza de optio iuris/optio legis/pactum de lege
utenda. Clauza de electio iuris e cuprinsa in contractul principal, de
regula. Se pune problema de raport intre clauza de alegere si contractul
principal, exprimat prin: clauza de alegere are autonomie relativa fata
de contractul principal. Autonomie relativa inseamna ca este autonoma
in regimul juridic care i se aplica, dar, pe de alta parte, exista situatii in
care urmeaza regimul contractului. Autonomia consta in faptul ca este
un contract intr-un alt contract. Inseamna ca anumite motive de
rezolutiune/reziliere a contractului principal nu afecteaza clauza de
alegere a legii aplicabile. Rezolutiunea se pronunta dupa legea aleasa.
Legatura rezida in existenta cauzelor de nulitate convergenta. Exista
 situatii cand anularea contractului principal atrage nevalabilitatea si a
clauzei de algere (incapacitatea persoanei de a incheia contractul, vicii
de consimtamant). Atunci se va proceda la o localizare obiectiva.
 Alegerea expresa directa.
 Alegerea expresa indirecta. Exista cand se refera la o clauza
standard, in care este cuprinsa o prevedere privind legea
aplicabila.
▪ Alegerea tacita/implicita. In Roma I se reduce la formularea: sa rezulte
cu un grad rezonabil de certitudine din clauzele contractului sau
imprejurari. Inseamna interpretarea arbitrului/ judecatorului a clauzelor
sau circumstantelor, pentru a vedea daca indirect, partile au dorit
localizarea. Practica a decelat anumite indicii de apreciere a vointei
partilor.
 Sunt indicii intrinseci contractului. Alegerea jurisdictiei unui
anumit stat. Folosirea unor notiuni juridice specifice unui anumit
sistem de drept. Limba – indiciu slab, daca este o limba de
circulatie internationala.
 Si indicii extrinseci contractului. Tin de uzante, obisnuite.
· Momentul cand partile pot sa isi exprime vointa. Partile o fac anterior, prin
contract. Este posibil, insa, ca partile sa aleaga legea aplicabila ulterior, fie
printr-un contract nou, fie in fata instantei de judecata/arbitraj (pana la
inchiderea dezbaterilor in fond, dar depinde de procedura instantei sesizate)
· Intinderea vointei partilor. Roma I permite ca partile sa aleaga legea aplicabila
intregului contract sau numai unei parti din contract. Se pun mari probleme,
gen daca se alege pentru conditii de validitate o lege si pentru executare o alta
lege.
· Modificarea legii aplicabile. Roma I prevede: partile pot conveni, in orice
moment, sa spupuna contractul altei legi, decat cea care guverna anterior.
Orice modificare insa nu poate aduce atingere validitatii formei contractului si
nu poate afecta in mod negativ drepturile tertilor. Nu se poate invalida
contractul si nici sa se fraudeze drepturile tertilor.
· Limitele libertatii de alegere. Partile pot sa aleaga ca lege aplicabila
contactului lor orice lege sau doar o lege care are o legatura obiectiva cu
contractul, cat de cat? Vointa partilor trebuie respectata. Pot alege orice lege,
chiar daca nu are legatura obiectiva cu contractul, pentru ca poate fi o legatura
subiectiva. Limitele sunt:
▪ Limitele generale: ordinea publica, frauda la lege.
▪ Limitele cand localizarea subiectiva nu coincide cu cea obiectiva.
Roma I: in cazul in care toate elementele relevante pentru situatia
respectiva se afla intr-o alta tara decat aceea a carei lege a fost aleasa,
alegerea facuta de parti nu aduce atingere aplicarii legii tarii cu care
contractul are legatura obiectiva, daca acele prevederi sunt imperative,
deci partile nu pot deroga de la ele. De asemenea, se vor aplica in mod
automat dispozitiile imperative de ordine publica din dreptul european
- Localizarea obiectiva a actului juridic. Judecatorul sau arbitrul trebuie sa
procedeze la localizarea contractului in sfera unui anumit sistem de drept, dupa care
sa se pronunte. Prevederi si in NCC si in Roma I. Sunt 4 criterii esentiale de
localizare obiectiva a contractului, protrivit Roma I
· In functie de tipul specific de contract pe care partile il incheie.
Reglementat in art. 4 (1) din Roma I. Se procedeaza la o localizare obiectiva
in functie de tipul de contract pe care partile l-au incheiat. Se refera la
principalele tipuri de contracte:
▪ Legea aplicabila contractului de vanzare-cumparare de bunuri
 Legea aplicabila contractului de vanzare-cumparare de bunuri in
general. Regulamentul spune: contractul de vanzare-cumparare
de bunuri e reglementat de legea tarii in care isi are resedinta
obisnuita vanzatorul. Se aplica lex venditoris (legea vanzatorului
– legea resedintei obisnuite a vanzatorului)
 Legea aplicabila contractului de vanzare-cumparare de bunuri la
licitatie. Se aplica legea tarii unde are loc licitatia.
▪ Legea aplicabila contractului de prestari de servicii. Reglementate 3
situatii: un contract general si doua speciale
 Contractul de prestari de servicii in general. reglementat de legea
tarii in care isi are resedinta obisnuita prestatorul de servicii.
Prestator inseamna: mandatarul la mandat, comisionarul la
comision, agentul la agentie, expeditorul la expeditie, depozitarul
la depozit, anteprenor la antrepriza, banca la credit.
 Contractul de franciza. Roma I: se aplica legea resedintei
obisnuite a beneficiarului francizei (francizatul)
 Contractul de distributie. Legea resedintei obisnuite a
distribuitorului.
▪ Legea aplicabila contractului care are ca obiect un drept real
imobiliar sau un drept de locatiune asupra unui imobil. Doua
reglementari:
 Contractul privind un drept real imobiliar sau privind dreptul de
locatiune asupra unui imobil – reglementat de lex rei sitae.
Contracte privind un drept real imobiliar: schimb de imobile,
vanzare-cumparare de imobile, garantii reale imobiliare, donatii
de imobile. Locatiune a imobilelor – contracte reale.
 Exceptie, in art. 4 (1) lit. d): contractul de locatiune, avand drept
obiect folosinta privata si temporara a unui imobil, pe o perioada
de maxim 6 lunii consecutive e reglementat de legea tarii in care
isi are resedinta obisnuita proprietarul, cu conditia ca locatarul sa
fie o persoana fizica cu resedinta in aceeasi tara cu prorprietarul.
Povestea unui contract de time-share, inchiriere pe o perioada
mai mica de 6 luni. Doi germani inchiriaza in Italia in vacanta, se
aplica legea italiana. Hotararea CJUE, care spune ca nu e o
legatura semnificativa cu locul situarii bunului si aplica legea
germana.
▪ Contractelor incheiate in cadrul unui sistem multilateral. Orice
contract incheiat in cadrul unui sistem multilateral care reuneste
interese multiple de vanzare-cumparare de instrumente financiare ale
tertilor, astfel cum ele sunt definite in Directiva 39/2004 a UE, sunt
supuse unei legi unice care guverneaza sistemul multilateral respectiv.
Problema pietei de capital. Problema vanzarii-cumpararii de actiuni sau
alte titluri in sistemul pietei de capital reglementate. Acea lege se aplica
pentru toate tranzactiile reglementate in acel sistem