38. Norma conflictuala cu privire la faptele juridice.

Se numesc fapte juridice evenimentele si faptele voluntare ale persoaneor fizice si juridice care produc efecte juridice, adica creeaza, modifica, transmit sau sting raporturi juridice concrete. Faptul juridic are doua sensuri; in sens restrins, faptul juridic desemneaza evenimentele materiale, adica cele care se produc independent de vointa omului, care produc insa efecte juridice ( ex; nasterea,decesul persoanei fizice, scurgerea timpului etc), precum si faptele voluntare ale persoanelor fizice si juridice, savirsite fara intentia de aproduce efecte juridice, dar care potrivit legii produc asemenea efecte. Prin act juridic se intelegea manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, adica de a naste, modifica,transmite sau stinge un raport juridic civil concret.In sens larg, faptul juridic desemneaza atit faptul juridic in sens restrins cit si actul juridic. Problemele conflictuale cu privire la faptele juridice se refera, in primul rind, la delictele civile, adica la raspunderea juridical delictuala. In ceea ce priveste delictul civil ne intereseaza cazurile cind acesta contine unul sau mai multe elemente internationale , ex; accidente rutiere, ciocniri de vase, pagube cauzate de traficul aerian si de zborurile in spatiul extraatmosferic,accidentele de munca ale lucratorilor aflati in strainatate etc. Solutii propuse pentru delictul civil ce element international.Pentru reglementarea delictului civil cu element international sistemele de drept si autorii cunosc mai multe solutii si principii comune. A. Legea locului unde a fost savirsit faptul illicit ( lex loci delicti commissi), este una din solutiile cele mai traditionale si mai acceptate. Atit faptul illicit cit si obligatiile la care el da nastere, sint supuse legii locului unde a fost savirsit delictului. B. Legea proprie delictului ( the proper law of the tort), este o alta solutie propusa, considerindu-se ca regula lex loci delictum commisi nu duce la rezultate satisfacatoare in toate situatiile, deoarece locul savirsirii faptului illicit poate fi intimplator. Adica se va tine seama nu numai de locul savirsiirii delictului civil, dar si de cetatenia ori domiciliul partilor, locul de inmatriculare a vehiculului si alte puncte de legatura, aplicindu-se legea cu cea mai strinsa legatura cu delictul civil , stfel legea palicabila poate sa difere de la un delict civil la altul. 39. Legea locului delictului civil. Conform acestei reguli, raspunderea juridical delictuala este supusa legii locului unde s-a produs faptul cauzator de prejudiciu. Lex loci delicti commissi este una din normele conflictuale traditionale si se justifica atit din punct de vedere theoretic, cit si din punc de vedere practice. Din punct de vedere teoretic, legile privind raspunderea civila delictuala, atit prin functia lor preventive-educativa, cit si prin cea represiva si reparatorie, au ca scopul social asigurarea ordinii pe teritoriul statului si apararea tuturor persoanelor impotriva pagubelor ce le pot fi pricinuite de oricine prin fapte juridice ilicite, creind astfel conditii care sa permita convetuirea membrilor societatii. Acest scop al legilor care reglementeaza raspunderea civila delictuala nu poate fi asigurata decit daca, din punct de vedere al DIP, li se recunoaste caracterul de legi teritoriale, aplicabile tuturor faptelor ilicite prejudiciabile savirsirii pe teritoriul statului fara a se tine seama de cetateniea ori domiciliul autorului sau victimei unor asemenea fapte. Din punct de vedere practice, localizarea raportului juridic de raspundere civila delictuala se poate face in modul corespunzator prin temiul sau juridic, adica prin faptul illicit cauzator de prejudiciu. Localizarea raportului juridic de raspundere civila dilictuala este obiectiva si se justifica din punct de vedere practice prin simplitatea solutiei, bazata pe localizarea obiectiva a locului unde s-a produs fapul illicit. Raspunderea civila dilictuala, pentru diferite situatii, este reglementata si in conventii internationale, cum ar fi in cazul accidentelor de circulatie rutiera, in material transportului aerian sau maritime etc. Invocarea ordinii publice in DIP presupune ca aplicarea legii locului delictului nu contravene ordinii publice in DIP al forului, ceea ce inseamna ca intre cele doua legi lex loci delicti commissi si legea forului trebuie sa existe un echilibru juridic. 40. Norma conflictuala cu privire la raporturile de familie. Asa cum se cunoaste deja, raporturile de familie iau nastere din casatorie, din rudenie si adoptie. Din aceste raporturi se nasc atit consecinte nepatrimoniale- casatoria, filiatie- cit si de natura patrimoniala ( comunitatea de bunuri, obligatia de intretinere etc).

Elementul de baza al familiei, casatoria, oglindeste particularitatile politice, sociale si religioase ale fiecarui stat. De aici rezulta o mare diversitate a legislaiilor in materie care, impreuna cu intensificarea circulatiei in epoca actuala, fac din acest element al statutului personal un teren potrivit inmultirii conflictelor de legi. 41. Norma conflictuala cu privire la incheierea casatoriei. Incheierea valabila a unei casatorii presupune indeplinirea conditiilor de fond si de forma. Distinctia conditiile de fond si conditiile de forma se face, dupa legea forului, pentru noi dupa legea RM. Conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sint determinate de legea nationala a fiecarui dintre viitorii soti. Daca una dintre legile straine astfel determinate prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului RM, este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean moldovean si casatoria se incheie pe teritoriul RM. Forma incheieriicastoriei este supusa legii pe teritoriul caruia se celebreaza. Casatoria unui cetatean moldovean aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al RM, fie al statului celuilalt viitor sot. Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sint supuse legii nationale comune, iar in cazul in care au cetatenii deosebite, sint supuse legii domiciliului lor comun. Legea determina, reglementeaza uramatoarele aspecte ale relatiilor dintre soti; - nepatrimoniale; modificarea numelui sotilor la incheierea casatoriei; capacitatea de exercitiu a femeii care se casatoreste inainte de 18 ani; - patrimoniale; regimul si efectele convetuirii matrimoiale; obligatiile de intretinere intre soti; determinarea bunurilor comune si proprii; regimul datoriilor comune ale sotilor. Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dinte ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul. In lipsa de cetatenie comuna sau domiciliul comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sint supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai strinse legaturi. 42. Norma conflictuala cu privire la succesiune. Potrivit legii aplicarea lex succesionis presupune impartirea masei succesorale in bunuri mobile si imobile astfle; a) privitor la bunurile mobile, oriunde s-ar afla acestea, mostenirea este supusa legii nationale (lex patriae) pe care persoana decedata o avea la data mortii. b) Referitor la bunurile immobile si fondul de comert, mostenirea este supusa legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situate- lex rei siate. Legea succesorala se aplica atit succesiunii legale cit si succesiunii testamentare. Potrivit legii noastre lex succesionis stabileste cele mai importante chestiuni dependente succesiunilor dupa cum urmeaza; a) momentul deschiderii succesiunii. Legea nu face referire si la locul deschiderii succesiunii, aceasta prezentind importanta numai pentru determinarea competentei organelor natoriale si a competentei jurisdictionale de DIP. In ambele cazuri competenta se determina de legea forului. b) Persoanele cu vocatie de a mosteni. c) Calitatile cerute pentru a mosteni ( capcitatea succesorala, vocatia succesorala si nu a fi nedemn de a mosteni) d) Exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct ( regimul sezinie); e) Conditiile si efectele optiunii succesorale f) Intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral. g) Drepturile statului asupra succesiunilor vacante; Bunurile mobile se cuvint statului al carui cetatean a fost defunctul la data decesului in baza unui drept de mostenire, iar bunurile immobile se cuvin statului pe teritoriul caruia se gasesc in temeiul suveranitatii sale .